Top

Aplicarea de către agentul constatator a unei singure sancţiuni pentru două fapte contravenţionale. Nulitate. Imposibilitatea instanţei de a verifica individualizarea sancţiunii de către agentul constatator

Aplicarea de catre agentul constatator a unei singure sanctiuni pentru doua fapte contraventionale. Nulitate. Imposibilitatea instantei de a verifica individualizarea sanctiunii de catre agentul constatator.

JUDECATORIA URZICENI JUDETUL IALOMITA

Decizii relevante trimestrul I 2010

SENTINTA CIVILA NR. 2768/16.11.2009

Prin sentinta civila nr. 2768/16.11.2009 , Judecatoria Urziceni a admis plângerea formulata de petentul T. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al judetului Ialomita.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca prin procesul-verbal, petentul T. G. a fost sanctionat cu amenda în cuantum de 1500 lei si i s-a aplicat masura complementara a retinerii permisului de conducere pentru faptul ca în data de 03.08.2009 a condus cu o viteza peste limita legala admisa de lege, respectiv 142 km/h un autoturismul în localitate.

Prin acelasi proces-verbal a fost sanctionat cu amenda pentru ca nu a oprit la semnalul regulamentar de oprire efectuat cu bastonul reflectorizant de catre agentul de politie.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta învestita cu solutionarea plângerii verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanta retine ca acesta desi a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor articolelor 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute exprese, nu respecta prevederile art. 10 din O. G. nr. 2/2001.

Astfel, conform acestei dispozitii legale „ Daca o persoana a savârsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie”, or asa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal în sarcina petentului s-au retinut 2 contraventii, însa a fost aplicata o singura sanctiune petentul fiind obligat la plata sumei de 1500 lei reprezentând amenda contraventionala.

Asa cum se prevede în mod expres în ordonanta este necesar ca sanctiunea sa se aplice distinct pentru fiecare contraventie în functie de împrejurarile cauzei tinându-se cont de criteriile de individualizare prevazute de dispozitiile art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001. Instanta nu se poate substitui agentului constatator si sa deduca ce anume sanctiune s-a avut în vedere nefiind exclus ca pentru una din contraventii agentul constatator sa aplice gresit amenda.

Instanta retine ca prin modul de încheiere a procesului-verbal, petentului i s-a produs o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului, nelegalitatea întocmirii procesului-verbal împiedicând instanta sa realizeze un control asupra temeiniciei procesului-verbal.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, instanta va admite plângerea contraventionala formulata de petentul T. G. împotriva procesului-verbal, în contradictoriu cu Inspectoratul Judetean de Politie Ialomita, va anula procesul-verbal contestat si va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 1500 lei, urmând a înlatura totodata si masura complementara a retinerii permisului de conducere.

Sentinta civila a ramas definitiva prin nerecurare.

Etichete:

Nulitate. Încălcarea dispoziţiilor privind caracterul nepublic al şedinţelor de judecată în cauzele cu inculpaţi minori, nu atrage nulitatea absolută în condiţiile articolului 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 599/12 mai 2003 a Judecătoriei Paşcani, inculpatul minor a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de furt prevăzută de articolul 208 alin. 1 cu articolul 41 alin. 2 Cod penal.
Judecarea cauzei a avut loc de la primul termen cât şi pe durata termenelor ce s-au derulat şi la judecata în fond, în şedinţă publică.
Sentinţa a fost apelată de inculpat şi criticată pentru nelegalitate, invocându-se nulitatea hotărârii pentru încălcarea dispoziţiilor articolului 485 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, care prevăd că în cauzele cu inculpaţi minori şedinţa este separată şi nu este publică.
Analizând acest motiv de apel, Tribunalul Iaşi a considerat că nu este fondat şi a respins apelul prin decizia penală nr. 966 din 15 septembrie 2003.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că prin dispoziţiile articolului 197 alin. 2 Cod procedură penală sunt sancţionate cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
Potrivit articolului 485 alin. 2 Cod procedură penală, dispoziţii invocate de inculpat-apelant, în cauzele cu inculpaţi minori şedinţa nu este publică. Acest text derogatoriu de la regula publicităţii şedinţei de judecată se referă la caracterul nepublic al şedinţei de judecată şi care nu este prevăzut prin dispoziţiile articolului 197 alin. 2 Cod procedură penală.
În speţă, neoperând nulitatea absolută prevăzută de articolul 197 alin. 2 Cod procedură penală şi nici nulitatea relativă prevăzută de articolul 197 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece inculpatul nu a făcut dovada vreunei vătămări prin încălcarea dispoziţiilor procedurale menţionate, apelul a fost respins.
Recursul inculpatului prin care s-a reiterat critica invocată în apel, a fost de asemenea respins ca nefondat.
s-a reţinut că dispoziţiile articolului 197 alin. 2 Cod procedură penală enumeră limitativ cazurile în care operează nulitatea absolută. Aceste dispoziţii se referă la publicitatea şedinţei de judecată şi sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse şi la alte dispoziţii – cum ar fi cele care prevăd caracterul nepublic al şedinţelor.
Din acest considerent just, instanţa de apel a reţinut că în speţă nu operează nulitatea absolută şi nici nulitatea relativă, inculpatul nefăcând dovada vătămării – condiţie cerută de dispoziţiile articolului 197 alin. 1 Cod procedură penală.
Decizia penală nr. 25/13.01. 2004

Etichete:

Contract de asistenta juridica. Onorariu de succes. Rezolutiune.

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 13292 (11.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  contracte, asistenţă juridică, rezoluţiune

Prin sentinta civila nr. 13292 din 11 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a dispus rezolutiunea contractului de asitenta juridica nr. 38/10.12.2006 incheiat intre reclamanta si parat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in fapt, intre reclamanta PV si paratul Cabinetul de Avocat LF s-a incheiat la data de 10.12.2006 contractul de asistenta juridica nr. 38, avand ca obiect serviciile de asistenta, reprezentare si consultanta juridica in cauza de restituire imobil (casa si teren) din Tecuci str. Gh. Petrascu nr. 30 – Legea 10/2001, la rubrica onorariu trecandu-se „100 lei, care s-au achitat astazi, 05.01.2007”, mai jos aparand mentiunea privind onorariul de succes de 60.000 euro, mentiune semnata numai de parat prin av. Filip.
A retinut instanta din analiza dispozitiei nr. 23/2007 a Primarului Municipiului Tecuci ca la data de 10.01.2007 a avut loc emiterea deciziei de restituire in natura a imobilului situat in Tecuci, str. Gh. Petrascu nr. 30, compus din constructii in suprafata totala de 340 mp si teren in suprafata totala de 1159 mp.
Dispozitia de restituire a imobilului a fost emisa la numai o luna de la data semnarii contractului de asistenta juridica, fiind greu de imaginat demersurile pe care pretinde d-l avocat LF ca le-a realizat in executarea contractului, in conditiile in care intre data semnarii contractului si data emiterii dispozitiei nu a trecut decat o luna de zile, iar toate activitatile mentionate de parat in raspunsul la intrebarea nr. 2 din interogatoriu presupuneau o anumita perioada de timp, constand din demersuri la diferite autoritati din localitati diferite.
Instanta a avut in vedere si faptul ca insasi maniera in care a fost incheiat contractul de asistenta juridica creeaza dubii cu privire la corectitudinea paratului, in conditiile in care contractul s-a semnat la data de 10.12.2006, onorariul de 100 lei s-a achitat potrivit mentiunilor din contract la data de 05.01.2007, deci cu doua zile inainte de emiterea dispozitiei primarului, iar mentiunea privind onorariul de succes este adaugata probabil ulterior, fara consimtamantul reclamantei, aspect dedus inclusiv din faptul ca poarta alaturi doar semnatura avocatului.
A mai retinut instanta ca, pana la constatarea nulitatii contractului, care nu s-a mai cerut in cauza de fata, reclamanta nemaiintelegand sa se judece si pe aceasta cerere conform precizarilor de la data de 16.09.2008, reclamanta se afla in fata unui contract valabil incheiat, dar si in faza executarii silite cu privire plata onorariului de succes mentionat in contract, situatie in raport de care a inteles sa invoce neexecutarea obligatiilor asumate in contract de parat, mai precis, exceptia de neexecutare a contractului, cu consecinta desfiintarii acestuia.
A incercat a acredita paratul ideea ca emiterea dispozitiei primarului a fost tocmai consecinta demersurilor pe care personal le-a efectuat la autoritati si ca avand in vedere ca reclamanta a avut castig de cauza nu mai justifica interesul in promovarea actiunii, aspect care nu a fost retinut de instanta. Aceasta intrucat, in conditiile in care paratul executa silit imobilul retrocedat reclamantei in Iasi tocmai pentru plata onorariului de succes, reclamanta avea interes in a dovedi ca paratul nu a executat obligatiile asumate in contract. De asemenea, paratul tocmai pe faptul emiterii dispozitiei de retrocedare isi fundamenta dreptul sau la plata onorariului de succes, ori in conditiile in care dispozitia de retrocedare a fost emisa fara vreun demers din partea paratului, onorariul de succes nu se mai justifica.
Probatoriul administrat in cauza de reclamanta, inscrisurile si interogatoriul paratului prin avocat LF, s-au coroborat si cu prezumtia simpla a nerealizarii obligatiei asumate de catre parat, dedusa din insasi practica in materie, care a relevat in toate cazurile ca demersurile necesare obtinerii restituirii proprietatii dureaza in timp, nefiind o chestiune doar de catava zile in conditiile in care intre cele doua momente retinute au avut loc si sarbatorile de iarna.
Relevanta a fost apreciata, in acest sesn, si atitudinea procesuala a paratului prin reprezentant care, desi a afirmat la interogatoriu ca a efectuat nenumarate demersuri, solicitand termen pentru a face dovada cu inscrisuri a celor sustinute, nu s-a mai prezentat in instanta si nici nu a depus la dosar inscrisurile de care a facut vorbire.

Etichete: , , , ,