Top

PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ

Decizia civilă nr. 614 din 1 iunie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 111 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, s-a respins excepţia necompetenţei materiale şi excepţia lipsei calităţii procesuale a M.E.F., s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamanta V. C. V. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Tribunalul Neamţ şi Ministerul Finanţelor Publice.

A fost respinsă prin aceeaşi sentinţă cererea de chemare în garanţie a M.E.F.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâţii, primii trei pentru a fi obligaţi la plata actualizată a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut începând cu luna august 2003 şi până în luna aprilie 2004, cu actualizarea sumelor datorate în raport de indicele de inflaţie, precum şi obligarea M.E.F. să aloce sumele necesare efectuării plăţii, iar Tribunalul Neamţ să efectueze menţiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă.

M.E.F. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de chemare în garanţie Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a invocat excepţia necompetenţei materiale, a prescripţiei şi a inadmisibilităţii acţiunii.

S-a reţinut de instanţa de fond că este competentă să judece litigiul, nefiind incidente dispoziţiile art.36 alin.1 şi 2 din OUG 27/2006, în cauză, că acţiunea este admisibilă, dreptul de acces la instanţă fiind garantat de Constituţie şi legislaţia internaţională.

S-a apreciat, ca fiind întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; dreptul la acţiune fiind prescriptibil în termen de 3 ani, iar decizia XXI/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat că nu e de natură să întrerupă prescripţia.

În această situaţie s-a considerat că acţiunea trebuie respinsă ca fiind prescrisă, caz în care se impune şi respingerea cererii de chemare în garanţie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, recursul fiind declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea146/1997.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că hotărârea pronunţată este nefondată, întrucât unul din efectele Deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, este repunerea în termenul de a pretinde recunoaşterea drepturilor solicitate.

A susţinut recurenta că prin decizia menţionată s-a stabilit existenţa discriminării, situaţie în care de la pronunţarea acesteia – 10 martie 2008- începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului la acţiune. S-a mai stabilit prin decizie şi că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare, situaţie în care produc efecte juridice în continuare.

Arată că, îşi fundamentează recursul şi pe argumentele cuprinse în opinia separată, expusă în conţinutul sentinţei recurate.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, termenul de prescripţie este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la naşterea dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

Potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În cauză, s-a apreciat că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000 care a abrogat dispoziţiile prevăzute de art.47 din Legea 50/1996 care prevedeau acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizaţia brută lunară. Aceste dispoziţii, respectiv cele cuprinse în OG 83/2000 au fost de natură a înlătura sporul în discuţie şi de a cauza un prejudiciu reclamantei.

În nici un caz nu se poate reţine că dreptul la acţiune s-ar fi născut la data pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii prin decizia nr.21/2008 cu privire la sporul de 50% în discuţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind doar că dispoziţiile art. 47 din Legea 50/1996 au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare, constatând că au produs şi produc în continuare efecte juridice.

Aceasta, însă nu are efecte asupra dispoziţiilor legale privitoare la prescripţia extinctivă, menţionate anterior.

Astfel, acţiunea recurentei-reclamante fiind formulată la data de 21 martie 2008 pentru drepturi salariale din perioada mai 2003-aprilie 2004, s-a apreciat că dreptul la acţiune este prescris, fiind depăşit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de lege.

Pentru considerentele arătate, nu s-a reţinut nici punctul de vedere însuşit de recurentă şi menţionat în opinia separată evidenţiată la fondul cauzei.

Având în vedere situaţia menţionată, Curtea de Apel în baza art.3041 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.

Etichete:

Prescripţia extinctiva. Cauze de întrerupere a cursului prescripţiei. Recunoaşterea debitului de către debitor.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 22.10.2008 reclamanta SC A SRL, prin reprezentant legal , a solicitat instantei ca, în contradictoriu cu pârâta XY, sa se dispuna obligarea pârâtei la plata sumei de 22500 lei , cu titlu de daune, reactualizata cu indicele de inflatie. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.
Reclamanta a aratat ca la 22.05.2005 pârâta a fost revocata din functia de administrator pentru grave prejudicii aduse societatii în perioada 2002-2003 si obligata la plata pagubelor produse în cuantum de 22.500 lei cu recuperarea acestora din dividende. Împotriva hotarârii AGA pârâta a formulat o contestatie în anulare, respinsa prin Decizia nr. ÎCCJ. Urmare revocarii din functia de administrator, adunarea generala a dispus nedescarcarea de gestiune pâna la acoperirea integrala a prejudiciilor aduse societatii. În cursul anului 2004 IPJ Serviciul de Investigare a fraudelor a efectuat o expertiza contabila cu care s-a constatat faptul ca pârâta, în calitate de administrator a ridicat din casierie sume de bani cu titlu de salarii, avans spre decontare, dividende în avans, si-a insusit marfuri, a savârsit o serie de fapte prin care a fraudat societatea.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 31/1990 privind raspunderea administratorului, dispoz. C Civil privind raspunderea civila delictuala, prevederile actului constitutiv.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând exceptia prematuritarii actiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 720 ind. 1 Cod procedura civila, reclamanta neinvitând pârâta la conciliere directa anterior depunerii cererii de chemare în judecata. Invitatia la conciliere a fost ulterioara si nu a respectat conditiile de forma prevazute de art. 720 ind. 1 din CPC, fara indicarea temeiului legal si a înscrisurilor pe care se bazeaza pretentiile. În subsidiar, pârâta a invocat prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei, avand în vedere ca prejudiciile dupa cum se precizeaza în cererea de chemare în judecata au fost produse în perioada 2002-2003.
Reclamanta a raspuns la exceptiile invocate aratând ca actiunea de fata este întemeiata pe prevederile art. 72, 197, 198 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu dispozitiile art. 998-999 Cod Civil si art. 1540 Cod civil. Cauza de fata este un litigiu izvorât dintr-un contract de mandat, punându-se în discutie raspunderea contractuala a pârâtei, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 720 ind. 1 din CPC. Pârâta a avut cunostinta de litigiu, de prejudiciul cauzat înca din 16.05.2005 în cadrul adunarii generale a asociatilor, apoi prin adresele nr. 16.03.2007, din 19.06.2007 aceleasi aspecte i-au fost aduse la cunostinta.
În ce priveste prescriptia dreptului la actiune, se arata de catre reclamanta ca prejudiciul a fost cunoscut la 16.04.2005 cu ocazia închiderii anului fiscal, respectiv al bugetului. În 22.05.2005 AGA a hotarât pentru grave prejudicii aduse societatii revocarea din functia de administrator a pârâtei si recuperarea pagubei din dividendele ce i se cuveneau acesteia. Pârâta a contestat hotarârea AGA numai sub aspectul revocarii sale din functia de administrator, dar nu si sub aspectul modului de recuperare si al cuantumului sumei imputate, astfel ca nu a operat prescriptia dreptului la actiune.

Potrivit art. 137 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate:

Exceptia prematuritatii a fost respinsa, având în vedere ca natura litigiului de fata nu este una comerciala. Reclamanta si-a întemeiat actiunea pe prevederile Legii nr. 31/1990 privind raspunderea administratorului si pe art. 998-999 Cod civil, pretinzîndu-se ca prejudiciul a fost cauzat de pârâta prin activitatea defectuoasa a acesteia. Se solicita antrenarea raspunderii pârâtei atât în temeiul contractului de mandat dar si în baza principiilor raspunderii delictuale, natura cauzei fiind una civila.
În ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune instanta ia act de precizarile reclamantei din cuprinsul actiunii, în sensul ca prejudiciul a fost produs în perioada 2002-2003, iar despre producerea acestuia societatea a aflat cel târziu la 22.05.2005. De la acest moment s-a nascut si dreptul reclamantei de a solicita în instanta obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului suferit. S-a sustinut ca pârâta a contestat hotarârea AGA numai sub aspectul revocarii sale si ca implicit, aceasta a recunoscut debitul, operând întreruperea termenului de prescriptie. Pentru a fi incident o astfel de cauza de întrerupere a termenului de prescriptie, recunoasterea facuta de cel în folosul caruia curge termenul trebuie sa fie neîndoielnica, tacita sau expresa. Necontestarea unei hotarâri AGA de catre pârâta si sub aspectul prejudiciului retinut ca fiind produs de aceasta nu reprezinta o recunoastere tacita. Mai mult efectul recunoasterii ar fi acela ca de la momentul întreruperii – al recunoasterii prejudiciului cauzat – curge un alt termen de prescriptie. Chiar si asa, actiunea de fata a fost introdusa la 22.10.2008, astfel ca la acea data era împlinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si a respins în consecinta actiunea.

Etichete:

Prescriptia extinctiva. Termenul de la care curge prescriptia.

Prin sentinta civila nr. 13293 din 11 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins, ca prescrisa, actiunea formulata de reclamanta S.C. L S.R.L. in contradictoriu cu parata Univer. Tehnica Gh. Asachi Iasi – FSIM, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 12776 lei pret executare lucrari de sarpanta si acoperis, 7200 lei pret tamplarie/geamuri termopan si montaj, cu cheltuieli de judecata.

Pentru a dispune in acest sens, instanta a retinut ca, in fapt, intre reclamanta si parata s-au derulat in timp relatii comerciale, in sensul ca reclamanta presta diverse servicii reclamantei constand in efectuarea de lucrari si reparatii, iar parata ii permitea folosirea unor cuptoare de tratament termic. In acest context, reclamanta a facut investitii in beneficiul paratei, constand in executarea unei sarpante din lemn, executarea unei invelitori din panouri de tabla zincata, lucrari evaluate extrajudiciar de o societate de consultanta economico-financiara si tehnica la suma de 12776 lei(filele 18-20 dosar), suma solicitata de reclamanta. De asemenea, reclamanta s-a ocupat de montarea tamplariei termopan in beneficiul paratei.

Potrivit inscrisurilor de la filele 26 si urmatoarele din dosar, instanta a apreciat ca reclamanta a indeplinit procedura concilierii prealabile, astfel incat instanta nu va putea retine apararea paratei ca nu a fost respectata aceasta procedura obligatorie; totodata, instanta a precizat ca daca la aceasta procedura au fost sau nu atasate inscrisuri doveditoare reprezinta un aspect tine de fondul cauzei si va fi verificat de instanta, intrucat reclamanta a sustinut ca lucrarile nu le-a efectuat in baza unei comenzi ferme sau in baza unui contract scris, ci a unei intelegeri verbale cu seful catedrei.

Reclamanta a emis o factura pe numele paratei la 1.06.2007, neacceptata de parata.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza intocmit, lucrarile privind acoperisul au fost efectuate in luna iulie 2004, iar tamplaria a fost montata in iunie 2004, in baza unui contract incheiat intre reclamanta si S.C.M S.A. datand din 4.11.2003. Potrivit facturii de la fila 69 dosar, tabla zincata a fost achizitionata si achitata la 17.07.2004. Potrivit procesului verbal de receptie din 23.07.2004, aflat la fila 115 dosar, s-a incheiat lucrarea de executare a acoperisului si s-a intocmit procesul verbal de receptie finala. La aceeasi data, 17.07.2004, s-a incheiat receptia lucrarilor de executie si montaj a tamplariei(fila 81 dosar).

Fata de aceste probe, a retinut instanta ca termenul de prescriptie curge de la data incheierii proceselor verbale de receptie, 23.07.2004 pentru executarea lucrarilor de acoperis si 17.07.2004 pentru lucrarile de tamplarie. Cum actiunea a fost promovata la 26.07.2007, iar potrivit art. 1 si 3 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu este exercitat in termen de 3 ani, care incepe sa curga, potrivit art. 7, de la data cand se naste dreptul la actiune, instanta a retinut ca actiunea reclamantei este promovata peste acest termen de 3 ani si a respins-o ca fiind prescrisa.

Etichete: