Răspundere patrimonială. Clauza de concurenţă.

Clauza de neconcurenţă este justificată de natura activităţii angajatorului

şi de necesitatea protejării secretelor comerciale şi a condiţiilor speciale de pregătire a salariaţilor.

Decizia civilă nr. 546/R/15.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 1558/08.12.2008 pronunţată de către Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5858/121/2008, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi în contradictoriu cu pârâtul B.D.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 5858/121/2008 pe rolul Tribunalului Galaţi reclamanta SC A. SRL Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. D. L., obligarea acestuia la plata sumei de 48352 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă şi cuantumul indemnizaţiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurenţă.

Motivându-şi în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariat al societăţii în funcţia de agent comercial până la data de 15.03.2008.

A susţinut că prin contractul individual de muncă 12801/18.05.2006 s-a prevăzut clauza de neconcurenţă.

Potrivit actului adiţional menţionat, pârâtul în calitate de salariat al reclamantei se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional la societăţile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.

A precizat că pârâtul avea la dispoziţie o listă cu societăţile enumerate ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.

Reclamanta a mai menţionat că pe lista societăţilor comerciale concurente se află şi SC F.S. SRL, societate la care fostul salariat activează în prezent.

În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 şi 39 din Codul Muncii, respectiv 969 şi urm. din Codul civil, precum şi disp. art. 1073 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în clauza de neconcurenţă se menţionează că salariatul se obligă să nu presteze activităţi de vânzare a materialelor de construcţii şi finisaje, a produselor pe bază de lemn şi feroneria societăţi care au acelaşi obiect de activitate pe teritoriul judeţelor Prahova şi Ploieşti ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. A arătat că în clauza de neconcurenţă nu sunt cuprinşi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, că acea listă nu a putut fi niciodată consultată de vreun salariat, că la societatea la care s-a angajat a prestat activitate într-o altă zonă geografică, respectiv în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu, a precizat că la societatea reclamantă a lucrat pe departamentul Pal, iar la noua societate pe departamentul termo şi hidroizolaţii, că această clauză nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei. În concluzie, a solicitat respingerea acţiunii.

În drept, a invocat disp. art. 115 -119 din C.pr.civilă.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţa a reţinut următoarele :

Pârâtul a fost salariat al societăţii reclamante SC A. SRL Galaţi în funcţia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă.

Prin contractul individual de muncă părţile au convenit asupra includerii unei clauze de neconcurenţă.

Pârâtul a denunţat unilateral contractul individual de muncă la data de 15.03.2008, în temeiul disp. art. 79 din Codul muncii, raporturile de muncă cu societatea reclamantă încetând la data de 15.03.2008.

Se mai reţine din contractul individual de muncă 1028131/2008 pârâtul s-a angajat la SC F.S. SRL începând cu 17.03.2008, având funcţia de reprezentant vânzări, salariatul desfăşurându-şi activitatea în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu.

Conform clauzei de neconcurenţă, pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional, la societăţile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei SC A. SRL, în caz de nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizaţiei de neconcurenţă plătită de către angajator şi la plata cu titlu de despăgubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obţinut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.

Potrivit disp. art. 21(1) (2) (3) din Codul Muncii, clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său, şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară (2) clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului (3) indemnizaţia datorată salariatului se negociază şi este de cel puţin 25% dar salariu, indemnizaţia trebuie plătită întocmai şi la timp.

Din cuprinsul apărărilor invocate de pârât instanţa reţine una , pe care o consideră esenţială: prevederea unei clauze de neconcurenţă nu echivalează cu îngrădirea absolută a dreptului la muncă. Prin urmare, este pertinentă observaţia că această interdicţie ar trebui să opereze pe o arie geografică precis determinată. Această arie este descrisă în contractul individual de muncă ca fiind a judeţelor Prahova şi Dâmboviţa. Este adevărat că societatea la care pârâtul s-a angajat are sediul în Ploieşti, nu are puncte de lucru în alte localităţi. Însă, în contractul individual de muncă al pârâtului încheiat cu a doua societate se menţionează expres că activitatea o va desfăşura pe o altă zonă geografică , respectiv Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu. Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a pârâtului şi , în acest mod, nu se aduce nici o atingere clauzei de neconcurenţă. Dimpotrivă, s-a găsit o modalitate ca, respectând această clauză, pârâtul să-şi poată desfăşura raporturile de muncă. S-a susţinut că actul este întocmit pro causa, deşi la data încheierii lui nu exista nici un litigiu, însă nu s-a făcut nici o probă în sensul că pârâtul ar fi desfăşurat în concret activităţi în aria interzisă prin clauza de neconcurenţă.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.

Pârâtul intimat avea la dispoziţie o listă cu societăţile concurente ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane. Pe această listă se afla şi S.C. F.S. S.R.L. cu puncte de lucru în Ploieşti. La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comerţului din care rezultă că societatea are puncte de lucru doar în Ploieşti şi nicidecum în aria geografică în care susţine pârâtul că îşi desfăşoară activitatea.

În final, recurenta emite solicitări contradictorii şi anume: solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în fraza ulterioară, solicită să se constate că acţiunea este întemeiată şi admiterea acesteia.

În această situaţie, curtea aminteşte faptul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cauzele de casare cu trimitere în rejudecare prevăzute de art. 312 alin. 5 C.pr. civilă ci în cauzele de modificare a unui hotărâri şi de reţinere cu rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 , art. 312 alin. 3 C.pr. civilă.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică.

A învederat că din conţinutul clauzei de neconcurenţă se poate observa faptul că nu cuprinde terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, ci se face doar o trimitere la lista societăţilor.

De asemenea, a arătat că a respectat clauza de neconcurenţă în ce priveşte aria geografică, întrucât şi-a desfăşurat activitatea ca reprezentant de vânzări pe judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu.

Prin decizia civilă nr. 546/R/15.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL, împotriva sentinţei civile nr.1558/8.12.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.5858/121/2008.

A fost modificată în tot sentinţa civilă nr.1558/8.12.2008 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Galaţi.

A fost obligat pârâtul B. D. L. să plătească reclamantei suma de 48.352 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la recuperarea integrală a acestuia.

Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum corect a învederat recurenta reclamantă, intimatul-pârât B. D. L. a încălcat prevederile contractului individual de muncă nr. 12801, încheiat la data de 18.05.2006 în sensul nerespectării clauzei de neconcurenţă.

Clauza de neconcurenţă a început să activeze începând cu data de 15.03.2008, dată la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al intimatului.

Clauza de neconcurenţă prevede că , pe perioada de un an de la încetarea contractului de muncă, salariatul intimat să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional, la societăţi cu obiect similar de activitate ca al S.C. A. S.R.L. , care activează pe teritoriul jud. Prahova şi Dîmboviţa, societăţi ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. În acelaşi contract este prevăzut că lista exemplificativă a societăţilor concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane şi va putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.

Intimatul pârât a semnat contractul individual de muncă.

Atât prima instanţă cât şi intimatul pârât apreciază că nu a fost încălcată clauza de neconcurenţă pentru faptul că interzicerea viza doar angajarea la societăţile existente pe teritoriul jud. Prahova şi Dâmboviţa, ori acesta şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi în mun. Bucureşti, potrivit contractului individual de muncă încheiat între pârât şi S.C. F. S. SRL.

Instanţa de recurs nu reţine ca fiind întemeiat acest argument.

Clauza contractuală este clară şi nu suportă alte interpretări: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumită perioadă la nici una din societăţile înscrise în lista exemplificativă, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similarităţii obiectului de activitate cu cel al angajatorului.

În cadrul listei cu societăţi concurente S.C. A. SRL este cuprinsă şi S.C. F. S. SRL Ploieşti. Pârâtul afirmă că nu a luat cunoştinţă de lista cu societăţile respective însă această afirmaţie nu poate fi reţinută deoarece, acesta a semnat actul adiţional în care era inserată clauza de neconcurenţă cu menţiunea că societăţile concurente se află înscrise într-o listă ce se află la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultată, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din Codul muncii.

Practic, intimatul pârât îşi invocă propria culpă prin faptul că a fost lipsit de diligenţă, în condiţiile în care societatea şi-a respectat obligaţiile asumate şi a achitat acestuia indemnizaţia pentru respectarea clauzei de neconcurenţă.

În cazul în care intimatul ar fi considerat că este prea oneroasă interzicerea exercitării profesiei pe perioada determinată, avea posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 23 alin. 2 din Codul muncii, în vederea diminuării efectelor clauzei de neconcurenţă. Ori, intimatul a acceptat clauza astfel cum a fost negociată, a semnat contractul individual de muncă şi astfel, şi-a însuşit prevederile acesteia.

Faptul că pârâtul intimat şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi mun. Bucureşti nu are nici o relevanţă în cauză şi nu înlătură răspunderea intimatului.

Astfel, se pierde din vedere scopul inserării unei clauze de neconcurenţă.

Clauza de neconcurenţă este justificată de natura activităţii angajatorului, necesitatea protejării secretelor comerciale şi a condiţiilor speciale de pregătire a salariaţilor.

Conform art. 21 din Codul muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

Această reglementare constituie o excepţie de la dispoziţiile imperative ale art. 38 din Codul muncii în sensul că salariatului i se permite, legal, să accepte anumite restrângeri ale libertăţii muncii sale în schimbul obţinerii unui avantaj suplimentar, de natură pecuniară.

Obligaţia de neconcurenţă este interpretată ca făcând parte din conţinutul obligaţiei generale de fidelitate a salariatului faţă de angajatorul său, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul muncii.

Contrar susţinerilor primei instanţe, raţiunea instituirii textului a fost protecţia angajatorului iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurenţă aparţine acestuia întrucât societatea apreciază dacă poate fi prejudiciata de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despăgubit astfel că protecţia materială este instituită..

În consecinţă, intimatul pârât nu avea posibilitatea de a se angaja la S.C. F. S. SRL Ploieşti întrucât era o societate considerată concurentă de către angajator, era înscrisă în listă şi, în aceste condiţii, nu are nici o importanţă în ce regiune îşi desfăşura fostul salariat activitatea, încălcarea clauzei având loc chiar prin angajarea la societatea concurentă şi nu prin desfăşurarea activităţii într-o anumită rază geografică. Clauza prevede interzicerea prestării unei activităţi similare la societăţi existente pe teritoriul jud. Prahova şi Dâmboviţa, ori expresia „existente” înseamnă locul sediului societăţii şi nu alte locuri unde reprezentanţii de vânzări îşi desfăşoară diverse activităţi, aceştia putând efectua vânzări şi în afara graniţelor naţionale. În speţa de faţă, aşa cum rezultă din certificatul emis de către Oficiul Registrului Comerţului, S.C. F. S. SRL are sediul în localitatea Ploieşti din jud. Prahova, fiind , în concluzie, o societate aflată în concurenţă cu S.A. A. S.R.L.

Angajatorul are în vedere ca salariatul să nu se angajeze la o altă societate ce îi poate face concurenţă, în aceasta constând prejudiciul societăţii şi astfel, nu este necesar, aşa cum greşit susţine intimatul, ca societatea să probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurentă.

Deşi intimatul susţine că S.C. F. S. SRL nu este o societate concurentă S.A. A. S.R.L., acest lucru nu se confirmă întrucât , comparând obiectul de activitate al celor două societăţi, se observă că sunt similare, cu privire la materiale de construcţie.

În consecinţă, pârâtul datorează despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă, despăgubiri prevăzute în contractul individual de muncă.

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA

Răspundere patrimonială

Prin cererea formulată prin reprezentantul său convenţional, adresată Judecătoriei Bacău şi înregistrată sub nr.3593/180/2008 din 12.03.2008, SC M. SA Bacău a chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie somat pârâtul să plătească suma de 7.046,49 lei, în valoare actualizată la rata inflaţiei din ziua plăţii efective.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul societăţii pentru un an, în decursul activităţii sale observându-se o mare cantitate de motorină consumată în plus faţă de kilometri parcurşi, pârâtul recunoscând faptul că sustrăgea motorină şi semnând si factura nr.6344156/01.07.2007, însuşindu-şi astfel paguba.

Motivând în drept acţiunea, reclamanta a invocat dispoziţiile art.1 si următoarele din O.G. 5/2001 iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri(fila 5-7).

Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei (fila2) si cu timbru judiciar în valoarea de 0,30 lei.

Pronunţând sentinţa civilă nr.6396/06.08.2008 Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. 3905/270/2008/27.08.2008, instanţă care prin sentinţa civilă nr.2947/30.10.2008 a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău sub nr.6835 din 19.11.2008, prin încheierea din 03.12.2008 dispunându-se scoaterea de pe rol şi trimiterea dosarului spre competentă soluţionare secţiei civile a aceleiaşi instanţe.

Înregistrând cauza sub nr.7566 din 30.12.2008, secţia civilă a administrat proba cu înscrisuri (fila 17-20), proba cu expertiza contabilă (fila 38-48) şi proba cu interogatoriul pârâtului, probe încuviinţate prin încheierea din 30.10.2009 (fila 23) din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

Domnul B.C., pârât în prezenta cauză, a fost angajatul SC M. SA Bacău, calitate în care a sustras motorină de la camionul pe care îl conducea, prejudiciind astfel societatea cu suma de 7.046,49 lei, după cum rezultă din factura fiscală seria XXXXXXXXXX (f.7 din dosar nr.3593/180/2008), factură semnată de către pârât, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat de d-na D.F.A. (filele 38-48 dosar 7566/110/2008), dându-se eficienţă, faţă de refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, si dispoziţiilor art.225 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă partea fără motive temeinice refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.

În consecinţă, în temeiul art.270 Codul muncii, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâtul la plata către societatea reclamantă a sumei de 7.046,49 lei reprezentând contravaloare motorină.

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA

Răspundere patrimonială – În cazul existenţei unei obligaţii impuse printr-o modificare legislativă nu este necesară şi modificarea fişei postului pentru a se stabili încălcarea unei atribuţii de serviciu

Atât timp cât obligaţia virării impozitului pe profit către bugetul local, în loc de bugetul de stat, a fost impusă prin art. 33 alin. 2 din Legea 414/2002, astfel cum a fost modificat prin OG 36/2003 (publicată în MO 68/02.02.2003), fiind vorba despre o obligaţie stabilită printr-un act normativ, în virtutea principiului ,,nemo legem ingnorare censetur” (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii), nu se poate susţine că pârâta nu a încălcat o atribuţie de serviciu pentru considerentul că în cuprinsul fişei postului său este cuprinsă doar obligaţia de a lua măsuri pentru efectuarea la termen a vărsămintelor ca venituri la bugetul de stat, nu şi obligaţia de a vira impozitul pe profit către bugetul local. Astfel, fişa postului se consideră completată/modificată implicit, prin modificarea dispoziţiilor legale, pe care pârâta era obligată să le cunoască, neputându-se reţine în apărarea sa împrejurarea că serviciul metodologie din cadrul DGFP nu a anunţat modificarea prevederilor legale referitoare la viramentul impozitului pe profit.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 795 din 5 octombrie 2010

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA

Răspundere patrimonială. Medic rezident al cărui contract individual de muncă a încetat înainte de obţinerea specialităţii

Obligaţia asumată de salariat – medic rezident, de a funcţiona ca specialist la angajator – unitate sanitară pe o perioadă de minim 4 ani “de la obţinerea specialităţii”, nu este o obligaţie pură şi simplă, ci este afectată de modalităţi, respectiv de termenul suspensiv pe perioada rezidenţiatului, care curge până la data obţinerii specialităţii, şi de termenul extinctiv de 4 ani, egal cu durata rezidenţiatului, care începe să curgă de la data obţinerii specialităţii. Doar la data obţinerii specialităţii, când se împlineşte termenul suspensiv, actul adiţional la contractul individual de muncă îşi produce efectele, iar angajatorul poate pretinde salariatului executarea obligaţiei de a funcţiona pe o perioadă de cel puţin 4 ani ca specialist, neexecutarea acestei obligaţii putând atrage răspunderea patrimonială a salariatului potrivit art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 şi art 270 alin. 1 Codul muncii.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 177 din 15 februarie 2011

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA

RASPUNDERE PATRIMONIALA. CONDITII

11. RASPUNDERE PATRIMONIALA. CONDITII

Tribunalul Suceava, prin sentinta civila nr. 1050 din 17.11.2004, a admis in parte actiunea reclamantei S.C. „H.” S.A. Suceava, obligand paratul P. G. la plata sumei de 200.607.265 lei, cu titlu de despagubiri civile, reprezentand lipsa unui circular tivit si a unui ifron, constatate lipsa la inventarul efectuat.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr. 342 din 21 iunie 2005, a admis recursul paratului, cu consecinta modificarii sentintei, admiterea in parte a sentintei si obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 113.784.825 lei c/val. unui mijloc fix, ifron, de 200.607.261 lei.

Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca paratul a preluat in gestiunea sa mijlocul fix – ifron graifer cu lama, cu numarul de inventar 4472, conform fisei de inventar de la fila 11 dosar, raspunzand in mod direct pentru lipsa acestuia in conditiile stabilite prin Legea nr.22/1969 si art. 270 alin. 1 din Codul muncii, la valoarea de inlocuire, prin luarea in calcul si a uzurii utilajului.

Drept consecinta, conform situatiei de calcul, raspunderea patrimoniala urmeaza a fi stabilita doar pentru suma de 113.784.825 lei, contravaloarea ifronului mentionat, nefiind intrunite conditiile raspunderii civile contractuale pentru celelalte utilaje aflate in gestiunea altei persoane, conform fisei de inventar de la fila 12 dosar.

In aceste conditii, in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. recursul a fost admis cu consecinta modificarii partiale a sentintei recurate, in sensul obligarii paratului doar la plata sumei de 113.784.825 lei reprezentand c/valoarea ifronului, fata de suma de 200.607.261 lei.

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA

RASPUNDERE PATRIMONIALA. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI

3. RASPUNDERE PATRIMONIALA. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI

Prin sentinta civila nr. 1006 din 8.11.2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondata, actiunea reclamantei S.C. „E.C.” S.R.L. Suceava, in contradictoriu cu parata T. C., pentru angajarea raspunderii patrimoniale pentru suma de 17.113.592 lei, cu dobanda si cheltuielile de judecata aferente, cu motivarea ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 271 din Codul muncii, ca dovada certitudinii prejudiciului cade in sarcina angajatorului, potrivit art. 287, dar cum unitatea a refuzat sa achite contravaloarea expertizei, probatoriul administrat in cauza este insuficient pentru a forma convingerea privind vinovatia salariatei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 146 din 8.03.2005, a admis recursul reclamantei, cu consecinta casarii sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, retinand, in esenta, urmatoarele:

Avand in vedere contradictiile existente intre considerentele si dispozitivul sentintei, lipsa de preocupare a instantei pentru cercetarea fondului cauzei, clarificarea tuturor aspectelor si chiar a sustinerilor reclamantei privind sustragerea unor bunuri din gestiune, precum si necesitatea de a se analiza respectarea dispozitiilor Legii nr. 29/1969 privind angajarea gestionarilor, existenta inventarierilor la fiecare angajare a noilor gestionari sunt aplicabile dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 si art. 312 alin. 5 C. pr. civ., recursul urmand a fi admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru rejudecare.

Cu ocazia rejudecarii cauzei, prin expertiza contabila ce se impune a fi efectuata, se vor verifica intrarile de produse, conform facturilor si avizelor de expeditie, sumele predate de gestionari cu respectarea regulamentului operatiunilor de casa, efectuarea inventarierilor la angajarea personalului, urmand a se clarifica si care au fost persoanele implicate in gestionarea bunurilor din moment ce pentru gestiunea colectiva conform anexei de la fila 7 dosar au fost nominalizate la gestiunea de la parter 13 persoane, iar prin actiune se face referire la calitatea de gestionar a unui numar de 5 persoane, urmand a se analiza si celelalte sustineri ale partilor.

Tags: RASPUNDERE PATRIMONIALA