Top

Stabilire program vizitare minor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 503

Şedinţa publică din 16.02.2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la data de ………., sub nr……….., reclamantul ………., domiciliat în …………, a chemat-o în judecată pe pârâta ……….., domiciliată în …………… solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să i se încuviinţeze să aibă legături personale cu minorele …………., născută la data de ……… şi ……….., născut la data de …………, după cum urmează: în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orele 14,00 până duminică orele 16,00, cu posibilitatea luării acestora la domiciliul său câte o săptămână, în perioada vacanţelor de iarnă şi de primăvară câte o lună în perioada vacanţelor de vară.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat prin sentinţa civilă nr……….. pronunţată la …………. de Judecătoria Medgidia, s-a desfăcut căsătoria încheiată între ei, prin divorţ, iar cele două minore au fost încredinţate spre creştere şi educare, mamei pârâte.

A arătat reclamantul că pârâta s-a mutat din localitate, astfel că păstrarea unor legături personale cu minorele a devenit dificilă.

S-au depus la dosarul cauzei, înscrisuri în copie, iar în drept au fost invocate dispoziţiile art. 43 alin. 1 C. familiei.

Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe în apărare.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale, referatul fiind înaintat la dosarul cauzei cu adresa nr. …….. la data de ……… (filele 13-15 din dosar).

Examinând cererea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:

Prin sentinţa civilă nr……….. pronunţată la data de ………, Judecătoria Medgidia, a desfăcut căsătoria încheiată între părţi şi a încredinţat minorele, spre creştere şi educare mamei.

Potrivit art.43 din C.fam., părintele divorţat căruia i s-a încredinţat copilul exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti, iar art.33 din Legea 272/2004 arată că minorul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei împotriva voinţei acestora.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.9 din Legea 18/1990 de ratificare a Convenţiei cu privire la drepturile copilului care arată că este în interesul copilului de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi în mod regulat.

Cum cele două minore au fost încredinţate spre creştere şi educare mamei pârâte, în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus arătate, tatăl reclamant are dreptul de a păstra legături personale cu aceştia, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională.

In ceea ce priveşte stabilirea programului potrivit căruia se va exercita acest drept, urmează a ţine seama de modalitatea solicitată de către reclamantă, modalitate care, în opinia instanţei, este în concordanţă cu interesul superior al minorelor.

Prin urmare, va admite cererea şi va încuviinţa reclamantului să aibă legături personale cu minorele …………, născută la data de…………şi …………, născut la data de ……….., după următorul program: în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orele 14,00 până duminică orele 16,00; în prima săptămână din vacanţele de iarnă şi de primăvară; în prima lună din vacanţa de vară.

Etichete:

STABILIRE PROGRAM VIZITARE MINOR.dREPTUL BUNICILOR PATERNI DE A AVEA LEGATURI PERSONALE CU MINORA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantii TI, TR si TG au chemat în judecată pe pârâta RSC, solicitând instantei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să dispună, stabilirea legaturilor personale cu minora TMN prin urmatoarea modalitate :
– prin efectuarea de vizite ale minorei la domiciliul parintilor reclamantilor de doua ori pe luna, in week-end-uri, de vineri de la ora 11.00 ( pentru ca minora nu este inscrisa la gradinita, iar cand va frecventa gradinita, de la ora 17.00 ), pana duminica la ora 19.00 ;
– petrecerea de catre minora a unei saptamani in luna decembrie, in perioada 23.12-30.12, alaturi de reclamanti la domiciliul acestora ;
– petrecerea de catre minora a trei saptamani in luna august, in functie de concediul de odihna al reclamantului TI, alaturi de reclamanti, la domiciliul acestora sau in alte locatii reprezentand destinatii de vacanta ;
– corespondenta cu minora sub forma convorbirilor telefonice .
În motivarea cererii, reclamantii au arătat ca, reclamantul TI este tatal minorei MN nascuta la data de iar prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Buzau din data de 04.11.2008 pronuntata in dosarul civil nr. avand ca obiect divort, s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorei paratei, reclamantii TR si TG fiind bunicii paterni ai minorei .
Reclamantii au invederat ca, de la desfacerea casatoriei prin divort si pana in prezent, parata si familia acesteia nu le-au permis sa vada pe minora.
Reclamantul TI a mentionat ca, desi munceste in Italia, fiind contactat telefonic de catre parata, ocazie cu care i-a solicitat o suma de bani pentru minora, sustinand ca ar fi bolnava, s-a deplasat special in tara pentru a vedea fetita. Sosind in tara la data de 08 martie, reclamantul TI a contactat-o telefonic pe parata care, la indicatiile tatalui sau, i-a inchis telefonul iar apoi, sunand inca o data, a raspuns tatal paratei care a proferat o serie de injurii si amenintari .
Reclamantii au precizat ca parata si minora locuiesc impreuna cu parintii paratei .
Reclamantii au mai aratat ca, la data de 08.12.2008, reclamanta TR, insotita find de celalalt nepot ale acesteia, cu care minora s-a jucat adesea, s-a deplasat la domiciliul paratei, cu care vorbise in prealabil la telefon. Cu acest prilej, reclamantei nu i s-a permis sa vada pe minora iar la datele ulterioare de 16 si 17 martie, reclamantii TR si TG nu au fost primiti si au fost amenintati rpin interfon ca daca nu pleaca, va fi chemata politia .
Reclamantii au invederat ca varsta minorei de 4 ani permite ca exercitarea legaturilor personale sa se realizeze sub forma intalnirilor cu copilul si a gazduirii acestuia la domiciliul reclamantilor TR si TG din comuna Podgoria, acestia dispunand de gospodarie si tot ceea ce este necesar, minora avand camera proprie utilata si dotata corespunzator, are hainute si jucarii. De altfel, minora a fost crescuta si ingrijita de reclamanti de la nastere si pana la momentul executarii ordonantei presedintiale ( 06.12.2004- 15.08.2007 ) .
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 43 C.Fam., art. 44 Constitutie, art. 14 si art. 15 din Legea nr. 272/2004 .
La dosar a fost depusa in original imputernicirea avocatiala in baza contractului de asistenta juridica ( fila 6 ) .
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 8 lei si s-au aplicat timbre judiciare de 0,3 lei .
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare în cauză ( filele 10-12 ) prin care a solicitat admiterea in parte a cererii .
In motivarea intampinarii, parata a invederat ca, nu se poate impotrivi cererii formulate de tatal minorei, insa perioada propusa de acesta este foarte mare intrucat mareste artificial timpul .
Parata a mentionat ca, desi sentinta civila nrpronuntata de Judecatoria Buzau prin care reclamantul TI a fost obligat la plata pensiei de intretinere catre minora a ramas definitiva, acesta a achitat numai in parte obligatia sa .
De asemenea, parata a precizat ca reclamantii nu au un domiciliu stabil, fiind tolerati in casa unei rude .
Parata a mai aratat ca reclamantul TI a amenintat-o ca, odata ce ii va lua copilul, il va scoate din tara iar reclamanta nu il va mai vedea si ca acesta era violent pana la despartirea sotilor, parata temandu-se ca, prin atitudinea sa, va influenta negativ pe minora .
Pentru aceste motive, parata a solicitat stabilirea legaturilor personale de catre paratul TI cu minora TMN prin urmatoarea modalitate :
– luarea minorei la domiciliul acestuia in primul si al treilea week-end de sambata orele 10.00 pana duminica orele 18.00;
– o saptamana din vacanta de iarna, alternand cea cu sarbatoarea Craciunului in anul impar si cea a Revelionului in anul par ;
– doua saptamani in perioada vacantei de vara, atat in luna iulie cat si in august;
– respingerea cererii formulate de reclamantii TR si TG, deoarece, atunci cand tatal minorei isi va lua copilul, il pot vedea si bunicii paterni .
Parata a mai aratat ca reclamantul TI nu are contract de munca valabil si nici o rezidenta cunoscuta in vreun stat european .
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115-118 C.p.civ. .
Parata a depus la dosar in original imputernicirea avocatiala in baza contractului de asistenta juridica ( fila 13 ), chitanta nr. ( fila 14 ) si chitanta nr. ( fila 16 ) .
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 lei, conform chitantei ( fila 10 ) si s-au aplicat timbre judiciare de 0,3 lei .
In sedinta publica din data de 13.05.2009 instanta a procedat la luarea interogatoriului solicitat de reclamantul TI paratei ( filele 25-26 ), a interogatoriului propus de parata reclamantului TG ( fila 27 ), a interogatoriului solicitat de parata reclamantei TR ( fila 23 ), a interogatoriului propus de parata reclamantului TI ( filele 29-30 ), precum si la audierea sub prestare de juramant religios a martorilor RS ( fila 31 ) si LGe ( fila 32 ) .
De asemenea, reclamantii au depus la dosar un set de inscrisuri si anume: contractul de vanzare-cumparare ( filele 33-34 ), dovada faptului ca paratul TI a platit pensia de intretinere ( filele 35 -37 ) .
La solicitarea instantei, au fost efectuate in cauza si s-au depus la dosar referatele de ancheta sociala efectuate de Autoritatea Tutelara- Primaria comunei Podgoria si Autoritatea Tutelara- Primaria mun. Buzau ( filele 40 si 44 ) .
La termenul de judecata din data de 10.06.2009, reclamantii au depus in copie sentinta civila nr. pronuntata de Judecatoria Buzau la data de 04.11.2008 in dosarul nr. ( filele 45-47 ) .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din căsătoria reclamantului TI cu parata R ( fosta T ) SC, la data de s-a născut minora MN, astfel cum rezulta din cuprinsul certificatului de nastere ( fila 62 ). Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Buzău la data de 04.11.2008 în dosarul nr., s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti si inregistrata in Regoitrul Starii Civile al mun. Buzau jud. Buzau cu nr. din data de iar minora a fost încredinţata spre creştere şi educare mamei sale, pârâta din prezenta cauză.
Potrivit art. 43 alin.3 C.fam., părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
De asemenea, potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia. În condiţiile art. 16 din aceeaşi lege, copilul care a fost separat de unul dintre părinţii săi are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi.
Analizand cuprinsul declaratiei martorei RS ( fila 31 ) reiese ca, o perioada de aproximativ doi ani de zile de la nasterea minorei, parintii acesteia impreuna cu bunicii paterni au locuit intr-un imobil proprietatea acestora si ca, de asemenea, in perioada noiembrie 2007- august 2008, minora a locuit impreuna cu bunicii paterni in casa din comuna Podgoria.
Potrivit declaratiei martorului LG ( fila 32 ) rezulta ca, minora, in varsta de 5 ani, a crescut aproximativ 4 ani de zile la domiciliul bunicilor paterni impreuna cu parintii ei.
Din cuprinsul referatului de ancheta sociala efectuat in cauza nr. ( fila 40 ) reiese de asemenea faptul ca minora a fost crescuta de bunicii paterni inca din primele zile de viata .
In cuprinsul sentintei civile nr. pronunţată de Judecătoria Buzău la data de 04.11.2008 în dosarul nr. s-a retinut faptul ca, de la nasterea minorei si pana in luna august 2008, parintii minorei au locuit impreuna cu bunicii paterni ai acesteia si ca, atat parintii acesteia cat si bunicii paterni, sunt in egala masura atasati de minora, ocupandu-se in mod corespunzator de cresterea si ingrijirea ei.
In consecinta, analizand in mod coroborat probele administrate in cauza, instanta va retine faptul ca minora TMN s-a bucurat de viata de familie alaturi de bunicii paterni. Potrivit art. 14 alin.3 din legea nr. 272/2004, un părinte nu poate împiedica relaţiile personale ale copilului cu bunicii ori cu persoanele alături de care acesta s-a bucurat de viaţa de familie (a fortiori, in speta de fata, bunicii sai ) decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Referitor la sustinerea paratei potrivit careia reclamantul Tudor Ion nu a achitat in totalitate pensia de intretinere catre minora, instanta urmeaza a retine faptul ca aceasta este nefondata, intrucat reclamantul a facut dovada indeplinirii acestei obligatii legale, prin depunerea la dosar a unui set de inscrisuri ( filele 35-37 ) .
De asemenea, instanta va retine ca fiind neintemeiata afirmatia paratei conform careia reclamantii nu au un domiciliul stabil, deoarece acestia au facut dovada dobandirii unui apartament cu doua camere situat in mun Ramnicu-Sarat, potrivit contractului de vanzare-cumparare ( filele 33-34 ). Mai mult, potrivit referatului de ancheta sociala efectuat in cauza nr. ( fila 40 ), reclamantii TG si TR locuiesc in prezent la fiica acestora si respectiv la ginerele lor in satul Cotatcu, comuna Podgoria, intr-o casa formata din 5 camere bine mobilate, bucatarie si hol .
In vederea solutionarii cererii de chemare in judecata, instanta va in vedere principiul interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului este legat nu numai de posibilităţile materiale ale părinţilor si rudelor sale ci şi de vârsta acestuia, de comportarea părinţilor înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de ataşament, de preocuparea pe care au manifestat-o faţă de copil şi de legăturile afective care s-au stabilit între părinţi si rude, pe de o parte şi copil, pe de alta parte. Din declaraţiile martorilor coroborate cu concluziile referatului de ancheta sociala efectuat în cauză, instanţa reţine că este benefic pentru minoră să păstreze relaţii personale atat cu tatal sau cat si cu bunicii paterni .
În raport de aceste dispoziţii legale şi situaţia de fapt reţinută, urmând a se lua în considerare şi prevederile art. 15 alin.1 din Legea nr. 272/2004, instanţa apreciază că reclamantilor li se poate permite să aibă relaţii personale cu minora, întrucât nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, motiv pentru care va incuviinta revclamantilor să aibă legături personale cu minora TMN .
Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanta apreciază că este în interesul copilului în cauză, dar şi al reclamantilor, de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea pârâtei.
În spiritul bunei- credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al copilului, principial ambii părinţi cat si bunicii paterni trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, şantajele, de aşa manieră încât minora să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea ambilor părinţi si a bunicilor paterni .
Fata de aceste considerente si avand in vedere faptul ca partile au convenit de comun acord programul de vizitare, in sedinta publica din data de 01.07.2009, instanta va incuviinteaza reclamantilor sa aiba legaturi personale cu minora TMN, nascuta la data de, in cadrul urmatorului program astfel: doua weekend-uri lunar, de vineri seara, ora 17.00, pana duminica seara, ora 18.00, trei saptamani in perioada vacantei de vara in cursul lunii august in anii impari, respectiv in cursul lunii iulie, in anii pari precum si o saptamana in cursul lunii decembrie, in timpul vacantei de iarna, perioada care sa cuprinda Sarbatoarea Craciunului, in anii impari, respectiv Revelionul, in anii pari, la domiciliul reclamantilor din comuna Podgoria, sat Cotatcu, judetul Buzau .
Evident, programul stabilit este modificabil oricând, dacă împrejurările avute în vedere de instanţă se schimbă.
Având în vedere solicitarea reclamantilor, instanţa, în baza art. 274 alin. 1 C.proc.civ., va obliga parata sa plateasca reclamantilor suma de 708,3 lei reprezentand contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a onorariului avocat, cu titlu de cheltuieli de judecata. Instanta urmeaza a respinge ca nefondata cererea paratei, prin aparator ales, de respingere a capatului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata deoarece parata si-a dat acordul inca de la primul termen de judecata privind încuviinţarea relaţiilor personale de catre reclamantul TI intrucat, in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 275 C.p.civ., parata nerecunoscand in totalitate pretentiile reclamantilor, ci doar in parte, numai in ceea ce priveste încuviinţarea relaţiilor personale cu minora de catre reclamantul TI, nu si de catre reclamantii TG si TR. De asemenea, instanta va respinge ca neintemeiata cererea paratei, prin avocat ales, de compensare a cheltuielilor de judecată dacă se va permite bunicilor paterni să aiba legaturi personale cu minora, deoarece nu sunt intrunite conditiile legale prevazute de art. 276 C.p.civ. Acest text legal prevede posibilitatea compensarii cheltuielilor de judecata in situatia in care pretentiile partilor au fost admise in parte. In speta insa, cererea de chemare in judecata a fost admisa in totalitate, motiv pentru care nu poate proceda la compensarea cheltuielilor de judecata .

Etichete:

Stabilire program vizitare minor

Stabilirea unui program care să permită o relaţie reală şi efectivă între băiat şi tatăl său este necesară pentru a nu afecta procesul de dezvoltare şi maturizare a copilului, proces ce presupune recunoaşterea imaginii paterne şi sentimentul de siguranţă şi autoritate conferite de prezenţa paternă. Înfiriparea unei astfel de relaţii tată-fiu prin exercitarea dreptului de vizită la domiciliul mamei şi a bunicii paterne nu este posibilă datorită animozităţilor existente între foştii soţi.

Decizia civilă nr. 560/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 7946/233/2008 pe rolul Judecătoriei Galaţi reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta C.V.T. solicitând ca în baza probelor ce va administra să se dispună obligarea pârâtei de a-i permite să păstreze legăturile personale cu minorul C.Ş. născut din relaţia de căsătorie cu pârâta, cu stabilirea unui program de vizitare al minorului, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătorie a rezultat minorul C.Ş. născut la data de 27 aprilie 2005, că în prezent este divorţat de pârâtă conform sentinţei civile nr. 5392 pronunţată de Judecătoria Galaţi, minorul fiind încredinţat pârâtei spre creştere şi educare.

Reclamantul a mai arătat că minorul locuieşte împreună cu pârâta, care îi interzice sub diferite pretexte să păstreze legăturile personale cu el şi să contribuie la creşterea şi educarea lui.

Reclamantul a solicitat să i se permită să păstreze legăturile părinteşti cu minorul în modalitatea precizată prin acţiune, respectiv: două săptămâni în perioada vacanţei şcolare de vară şi a concediului său de odihnă, în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an, a doua zi de paşti şi de crăciun, pe data de 27 aprilie a fiecărui an, respectiv de ziua de naştere a minorului.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu modalitatea de vizitare a minorului solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, precizând că nu este de acord ca acesta să ia minorul la domiciliul său, până la prezenta acţiune reclamantul nu s-a interesat deloc de minor, care nici nu îl cunoaşte bine. Pârâta a precizat că este de acord ca reclamantul să viziteze minorul sâmbăta sau duminica, la domiciliul ei sau al bunicii materne.

Prin sentinţa civilă nr. 102/09.01.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I. şi a fost obligată pârâta să permită reclamantului C.I. a avea legături personale cu minorul C.Ş., născut la data de 27.04.2005, astfel: două săptămâni pe perioada vacanţei şcolare şi prima sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că minorul C.Ş. este fiul părţilor rezultat din relaţia de căsătorie a acestora, că prin sentinţa civilă nr. 5392/2008 a Judecătoriei Galaţi s-a pronunţat divorţul părţilor, iar pârâta se sustrage de a-i permite reclamantului să păstreze legăturile personale cu minorul.

Instanţa a mai reţinut că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză la domiciliul reclamantului rezultă că acesta are condiţii bune de creştere şi de a asigura domiciliul temporar al minorului pe durata vizitei şi faţă de această situaţie şi având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. 3 şi 97 alin. 1 din codul familiei a considerat că acţiunea este întemeiată în parte, respectiv în sensul de a permite luarea minorului la domiciliul reclamantului două săptămâni în perioada vacanţei şcolare de vară şi în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an.

Prin decizia civilă nr.165/2009 a Tribunalului Galaţi s-au admis ambele apeluri, a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr.102/09.01.2009 a Judecătoriei Galaţi şi, în consecinţă, instanţa a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orale 10 până duminica orele 17.

– a doua zi de Paşti şi Crăciun, de la 10 la 17, în data de 27 aprilie a

anilor pari şi în data de 28 aprilie a anilor impari între orele 10-17, pe perioada vacanţei de vară între 15 şi 31 a fiecărui an.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din codul familiei părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Acest drept este în deplină concordanţă şi cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecţia şi echilibrul emoţional conferite de prezenţa figurii paterne în viaţa sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual de prezenţa celuilalt părinte.

In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 16 al 1 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copiii care au fost separaţi de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusa în condiţiile legii, au dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.

În condiţiile în care reclamantul prezintă suficiente garanţii morale şi materiale, manifestă interes pentru menţinerea relaţiei cu fiul său, tribunalul apreciază că programul stabilit de prima instanţă limitează în mod nejustificat exercitarea dreptului acestuia de a avea legături personale cu copilul, împotriva interesului copilului.

Rezultă din actele depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor audiaţi că minorul C.Ş. are unele probleme de sănătate, în sensul că prezintă deficit imun – sensibilitate alergică, tulburări de hidratare celulară prin aport insuficient de lichide, deficit de oxigenare la nivel cerebral, avitaminoze şi deficit de minerale şi a fost diagnosticat în diferite perioade cu bronşită acută astmatiformă, amigdalită, otită.

Tribunalul a apreciat că această situaţie nu constituie un motiv pentru ca reclamantul să nu poată lua copilul la domiciliul său, având în vedere că recomandările medicilor pot fi respectate şi de către reclamant, după cum acesta poate asigura şi administrarea tratamentului prescris de medici pentru copil.

Sunt de înţeles din punct de vedere emoţional temerile pârâtei în legătură cu starea sănătăţii copilului său, însă aceasta trebuie să manifeste încredere şi în capacitatea tatălui de a avea grijă de copil; situaţia relevată de pârâtă în sensul că minorul a fost dus la spital întrucât bunicii paterni i-au dat să mănânce peşte congelat este una izolată şi accidentală şi nu este de natură a dovedi lipsa de supraveghere a copilului de către reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă care a criticat decizia sub următoarele aspecte:

– instanţa nu a motivat de ce a respins solicitarea ca vizitarea minorului

să se facă în prezenţa sa şi a bunicii materne, întrucât reclamantul nu e suficient de ataşat de minor, iar copilul se simte timorat în prezenţa tatălui datorită comportamentului acestuia.

– copilul are o vulnerabilitate specială la factorii alergeni şi de aceea

doreşte să-l protejeze în mod special;

– programul stabilit a doua zi de Paşti şi de Crăciun îi îngrădeşte

posibilitatea de a pleca în vacanţe.

Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs instanţa a reţinut următoarele :

Deşi reclamantul nu a încadrat criticile sale în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, dezvoltarea motivelor atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind respectarea interesului superior al minorului.

Astfel, Convenţia privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr.44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, recunoaşte copilul ca un subiect de drepturi şi libertăţi fundamentale şi asigură faptul că toate acţiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile şi interesele specifice copilului. Art.9 pct.3 din Legea nr.18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinţi de a întreţine relaţii personale şi contacte directe în mod regulat cu aceştia. De asemenea, potrivit art.16 alin.1 şi 2 din Legea nr.272/2004: „copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia, ca rezultat al unei măsuri judiciare, are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiilor când acesta contravine interesului superior al copilului”. Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitată de instanţă „dacă există motive temeinice care pot pune în pericol dezvoltarea psihică, intelectuală, morală sau socială a copilului”. Standardele mai sus menţionate sunt instrumente esenţiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectaţi de separarea părinţilor prin proceduri judiciare.

In speţă, instanţa de apel a reuşit să stabilească un program care să permită o relaţie reală şi efectivă între băiat şi tatăl său, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare şi maturizare a băiatului, proces ce presupune recunoaşterea imaginii paterne şi sentimentul de siguranţă şi autoritate conferite de prezenţa paternă.

Vizitarea copilului în prezenţa mamei şi a bunicii materne nu ar permite dezvoltarea unei relaţii calde şi apropiate între cei doi, deoarece e evident că relaţiile dintre foştii soţi sunt încă încordate şi ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăşi animozităţile dintre ei pentru a crea atmosfera destinsă necesară minorului.

Boala de care suferă minorul îl face vulnerabil şi e normal ca mama să fie îngrijorată de starea sănătăţii copilului ei, dar aceasta nu înseamnă că tatăl nu poate să se îngrijească şi el să-i administreze tratamentul şi să-l ferească de alergeni în perioada în care îl are în îngrijire.

In ceea ce priveşte fragmentarea programului de Crăciun şi de Revelion, stă în puterea părinţilor lui C.Ş., ambii intelectuali să se comporte civilizat şi să se respecte reciproc, să renunţe la şicane pentru binele copilului lor şi pentru liniştea fiecăruia.

Din aceste considerente, având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat.

Etichete:

Stabilire program vizitare minor

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 10744 din data de 8 iulie 2009, reclamantul M.N.C. a chemat în judecată pe pârâta M.A. solicitând ca prin hotărâre judecătorească pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se stabilească în favoarea sa următorul program de vizită a minorei M.A.M.: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână începând de vineri ora 14,00 până duminică ora 19,00.

Prin sentinţa civilă nr.7907/8.10.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, a fost admisă în parte acţiunea stabilindu-se în favoarea reclamantului următorul program de vizită a minorei M.A.M. ( născută la data de 29 septembrie 2007) până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ- dosar 6291/180/2009 al Judecătoriei Bacău: în prima şi a treia sâmbătă din fiecare lună, între orele 15-19 cu posibilitatea luării copilului de la domiciliul mamei.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 3 iunie 2006 şi din convieţuirea lor a rezultat minora A.M. (născută la data de 29 septembrie 2007).

Pe fondul degradării relaţiilor de familie, a intervenit separarea în fapt a soţilor când, în urma unui scandal, pârâta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu minora şi să se mute la părinţii ei în oraşul Focşani (luna iulie 2009).

Ulterior reclamantul a schimbat yala imobilului care a constituit locuinţa conjugală şi nu i-a mai permis accesul soţiei în apartament, astfel încât şi în prezent acesta locuieşte împreună cu minora la Focşani.

După separarea în fapt între părţi au apărut divergenţe în ceea ce priveşte modalitatea în care în care reclamantul îşi poate exercita dreptul de a avea legături personale cu minora A.M., astfel încât în ultimele 3 luni acesta a văzut copilul o singură dată.

Potrivit art. 581 alin. 1 C.p.c. „instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprind condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi anume: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite aceste condiţii.

Astfel, urgenţa este dată de împrejurarea că interesul minorei A.M. impune păstrarea de relaţii personale cu ambii părinţi; împiedicarea părintelui de a stabili legături personale cu fiica sa poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării fizice şi mai ales psihice, a copilului.

Sub acest aspect nu este de neglijat nici faptul că, dată fiind vârsta minorei, întreruperea legăturilor dintre aceasta şi tatăl său pe perioada desfăşurării procesului de divorţ (a cărui durată este, uneori, destul de mare) va putea avea drept consecinţă înstrăinarea copilului de propriul său părinte, o relaţie ulterioară fiind greu de reconstruit.

Măsura care se cere a fi luată are caracter vremelnic până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ şi a cererilor accesorii – şi nu se prejudecă fondul – stabilirea unui program complet de vizită a copilului urmând a fi realizat pe calea dreptului comun, prin soluţia dată cererii reconvenţionale, după administrarea probatoriului corespunzător.

Modalitatea de exercitare a dreptului de vizitare se impune, însă, a fi cenzurată de către instanţă.

Este de reţinut, sub acest aspect, că minora A.M. are vârsta de doar doi ani, vârstă la care are nevoie de supravegherea şi prezenţa mamei; că în ultimele 3 luni copilul şi-a văzut tatăl doar o singură dată (situaţie de fapt imputabilă, în parte, şi reclamantului) şi că programul zilnic al acesteia nu permite luarea de la domiciliul mamei pentru o perioadă lungă de timp.

Nu este de neglijat sub acest aspect nici raportul de evaluare psihologică întocmit de Spitalul de Pediatrie Bacău în care se precizează că fetiţa manifestă o dependenţă exagerată faţă de mamă, dar prezintă şi manifestări legate de anxietate generalizată, stres sau traumă emoţională.

Instanţa a apreciat, pe de altă parte, că se impune ca reclamantul să aibă posibilitatea să ia copilul de la locuinţa mamei. Prezenţa pârâtei, eventualul său amestec, mai ales în situaţia în care relaţiile cu soţul sunt încordate, îngreunează mult menţinerea unei legături normale între minora A.M. şi tatăl ei.

De altfel, reclamantului trebuie să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu fiica sa în mod firesc, fără a se simţi stânjenit de prezenţa celuilalt părinte.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată la termenul din data de 30 septembrie 2009, instanţa a reţinut următoarele:

Împrejurarea că acţiunea având ca obiect „stabilire program vizită minor”are (într-o oarecare măsură) caracter accesoriu raportat la cererea având ca obiect „încredinţare minor”, nu este de natură a atrage imposibilitatea promovării celei dintâi pe calea ordonanţei preşedinţiale şi nu impune existenţa unei soluţii irevocabile cu privire la încredinţarea minorului.

Dat fiind faptul că ambii părinţi au dreptul de a avea legături personale cu proprii copii, precum şi prejudiciul evident cauzat reclamantului de imposibilitatea de a păstra legături personale cu fiica sa, apare în mod evident necesitatea ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie înlăturat orice obstacol care împiedică existenţa legăturilor personale.

Pe de altă parte, dacă dreptul de a avea legături personale cu propriul copil este recunoscut părintelui divorţat, apare în mod neîndoielnic că trebuie recunoscut cu atât mai mult părintelui unui copil care nu este despărţit prin divorţ de celălalt părinte, la care se află copilul ca urmare a unei separări în fapt a celor doi soţi, cum este cazul în speţă.

Împotriva sentinţei civile nr.7907/8.10.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâtul.

I . În motivarea recursului recurentul-pârât arată că în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a cenzurat programul de vizită pe care îl solicitase, întrucât din probatoriul administrat, înscrisuri şi declaraţii de martori, rezultă că reclamantul prezintă toate garanţiile şi condiţiile pentru a-şi exercita acest drept garantat de legiutor, conform prevederilor art.43 Cod familie acest program de vizită, aşa cum a fost stabilit de instanţă, nu este de natură să garanteze aducerea la îndeplinire a prevederilor invocate anterior. Astfel, intimata-pârâtă locuieşte într-o altă localitate, în mun. Focşani, jud. Vrancea, la o distanţă considerabilă, deci perioada ce a fost acordată, de doar 4 ore, duce doar la o aplicare formulată a dispoziţiilor art.43 alin.3 Cod familie, neputându-se stabili astfel legătura de afecţiune între tată şi copil; apreciază că îngrădirile avute în vederea de instanţă, respectiv vârsta fragedă a copilului şi presupusa dependenţă de mamă, nu sunt de natură să justifice restrângerea drepturilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât acesta are o relaţie foarte bună cu minora, dar relaţia conflictuală cu soţia sa împiedică buna comunicare ce ar trebui să existe între părinte şi copil.

In drept s-au invocat dispoziţiile art.582 şi 299 şi următoarele Cod procedură civilă.

In susţinerea recursului recurentul-pârât a depus următoarele înscrisuri, în copie conform cu originalul adresa Poliţiei mun. Focşani nr.1227/2.11.2009 (copia certificatului medico-legal nr.2055A1/9.11.2004, copia certificatului medico-legal nr.2055A1/17.11.2009 şi copia certificatului medico-legal nr.2055A1/17.11.2009 şi practică judiciară).

II. Recurenta-pârâtă arată în motivarea recursului că solicită modificarea hotărârii în sensul că vizitarea minorei să se facă la domiciliul pârâtei. Arată că nu a îngrădit niciodată reclamantului dreptul de a vizita minora, însă vârsta acesteia nu permite luarea sa, 4 ore de către reclamant şi eventual plimbată din mun. Focşani ( unde locuieşte aceasta în prezent) în mun. Bacău ( unde locuieşte intimatul, întrucât acesta ar duce la externarea minorei şi desprinderea de programul liniştit al oricărui copil. De altfel minora nu este ataşată în mod deosebit de intimat şi în atare situaţie luarea minorei din domiciliul recurentei ar putea expune copilul (care deja este bolnav) unor stări traumatizante, mai ales că intimatul are în prezent o legătură notorie cu o altă femeie cu care convieţuieşte electiv.

In susţinerea recursului a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie conform cu originalul :

– copia fişei de evaluare psihologică privind pe minora M.A.M., copia certificat medico-legal nr.2072A1 din 11.11.2009, copia certificatului medico-legal nr.1402/P/10.11.2009, copia certificatului medico-legal nr.1398/P/9.11.2009 şi copie bilet de externare.

Recursurile au fost declarate în termen, motivate şi sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Analizând sentinţa civilă recurată prin prisma motivelor din cele două recursuri tribunalul constată recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Art.8 alin.1 din Convenţia pentru apărarea dreptului şi a liberalităţilor fundamentale prevede că „ orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie …” ceea ce incubă şi dreptul părintelui şi copilului de a avea legături personale atunci când minorul se află la unul din părinţi. Aceste reglementări se regăsesc transpuse şi în legislaţia naţională.

In cadrul ocrotirii părinteşti deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copii minori reprezintă unul dintre principiile pe care se bazează Codul Familiei ( art.97 alin.1) exercitarea drepturilor părinteşti sunt prevăzute exclusiv în interesul copiilor minori ( art.92 alin.2).

Potrivit dispoziţiilor art.31 alin.2 şi 3 din Legea 272/2004 principiul interesului superior al copilului primează întotdeauna atunci când se exercită drepturile părinteşti sau când o instanţă hotărăşte cu privire la aceasta.

In speţa de faţă, având în vedere vârsta minorei A.M. ( 2 ani) şi ataşamentul faţă de mamă, interesul superior al minorului impune ca acesta să nu fie luat de la domiciliul recurentei-pârâte pentru o perioadă aşa mare cum a solicitat recurentul-reclamant, respectiv de la ora 14 vinerea până la ora 19 duminica.

Pe de altă parte, tot prin prisma principiului interesului superior al minorului, nu se poate reţine argumentul recurentei pârâte privind imposibilitatea luării minorei de la domiciliul recurentei-pârâte în timpul programului de vizită, având în vedere că între recurentul-reclamant pe de o parte şi recurenta-pârâtă şi părinţii aceştia, pe de altă parte există două stări conflictuale ( aşa cum arată şi părţile prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Bacău, întâmpinare şi întreg probatoriul administrat în cauză).

Pe fondul existenţei stării conflictuale nu se poate realiza o legătură efectivă între tată şi minoră la domiciliul mamei.

Susţinerile recurentei-reclamante că recurentul-pârât are o relaţie cu o femeie cu care convieţuieşte efectiv şi că acest fapt ar duce la traumatizarea minorei nu au fost dovedite.

De asemenea o eventuală plimbare a minorei de la Focşani la Bacău în timpul celor 4 ore stabilite ca program de vizită, susţinută de recurenta-pârâtă nu poate duce la interzicerea tatălui de a avea legături cu minora cu posibilitatea luării de la domiciliul recurentei-pârâte.

Mai mult măsurile luate de instanţa de fond sunt vremelnice, respectiv până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ.

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul, văzând şi dispoziţiile art.312 alin-1 Cod procedură civilă următoarele să respingă recursul ca nefondat.

Etichete:

Stabilire program vizitare minor

Tip speta: sentinta civila

Data: 01.02.2011

Obiect: stabilire program vizitare minor

Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2007 sub nr. 1609/199/2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamantul P. V. L.a chemat-o în judecată pe pârâta M.O. pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa şi pe baza probelor ce se vor administra instanţa să-i permită dreptul de a păstra legături personale cu minora P. E. I..

Cererea a fost timbrată.

În motivarea de fapt a cererii de chemare în judecată reclamantul arată că în urma hotărârii de divorţ minora a fost încredinţată pârâtei. Mai arată că pârâta a venit cu minora în Italia în urmă cu 3 luni şi că a ajuns la o înţelegere cu pârâta cu privire la legăturile personale cu minora. In perioada cât pârâta a fost de acord ca reclamantul să aibă legături cu minora, reclamantul a cheltuit în jur de 600 de euro lunar ,cheltuieli pe care le a achitat pentru minoră personal, fără a-i da pârâtei alţi bani în afara pensiei de întreţinere. Consideră că acest fapt a nemulţumit-o pe pârâtă care şi-a schimbat comportamentul .

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 43 şi 97 Codul familiei.

In dovedirea acţiunii acesta a depus sentinţa civila nr.568/2010 a Judecătoriei Buhusi.

Reclamantul a fost reprezentat de mandatar-avocat S. A.

În cauză au fost citate în calitate de Autoritate Tutelară – Consiliul Local al oraşului Buhuşi, fiind efectuata ancheta sociala atât la domiciliul pârâtei cât şi la domiciliul reclamantului.

La termenul din 04.01.2011 instanţa a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, datorită lipsei nejustificate a părţilor.

La termenul din 01.02.2011 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenta generală a instanţelor române.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Asupra exceptiei de necompetenta generală a instanţelor române, ce urmeaza a fi solutionata cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., instanta retine urmatoarele:

Din casatoria părţilor a rezultat minora P. E.I..Prin sentinta nr. 568/2010 pronunţată de Judecătoria Buhuşi s-a dispus divortul partilor si incredintarea minorei spre crestere si educare mamei,parata din prezenta cauza.

Din sustinerile ambelor parti,reţinute în motivarea sentinţei de divorţ rezultă că începând cu anul 2009 părţile cât şi minora au reşedinţa pe teritoriul statului italian. De altfel,încă în acţiunea de faţă reclamantul arată că pârâta şi minora locuiesc în prezent în Italia de peste 3 luni.

Mai mult,din conţinutul anchetei sociale efectuate la Buhuşi rezultă că acestea nu au avut niciodată domiciliul în Buhuşi,acestea locuind în Italia.

În cauza se face aplicarea dispozitiilor Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea, si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti care, în art. 1 alin. 1 lit. b statueaza ca este aplicabil oricare ar fi natura instantei, în cazul materiilor civile privind atribuirea, exercitarea delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti (astfel cum este definita aceasta notiune prin art. 2 pct. 7). Potrivit art.2 pct.7 din Regulament, raspunderea parinteasca cuprinde în special încredintarea si dreptul la vizita.

Analizând dispozitiile acestui regulament, instanta retine din continutul art. 17 dar si din pct. 12 al preambulului, ca în cazul raspunderii parintesti competenta este exclusiva, normele ce o reglementeaza fiind de ordine publica.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulament, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita în acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.

Pentru aplicabilitatea acestui articol, este îndeplinita conditia prevazuta de art.9, respectiv au trecut 3 luni de la mutare,având în vedere ca s-a reţinut că încă din anul 2009 părţile şi minora se află în Italia si au resedinta obişnuita.

De la data de 01.01.2007 România a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit art. din Regulament, acesta este obligatoriu în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.

In expunerea de motive a Regulamentului la pct.12, în materia raspunderii parintesti, se prevede ca ar trebui sa fie competente în primul rând instantele statului membru în care copilul îsi are resedinta obisnuita.

Art. 10 din acelasi act normativ statueaza ca în caz de deplasare sau retinere ilicita a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite ramân competente pâna la momentul în care copilul dobândeste o resedinta obisnuita în alt stat membru.

Minora şi părinţii ei-părţile din prezenta cauză-au în acest moment, resedinta obisnuita în Italia.

Aşa fiind,instanţa are în vedere şi faptul că având în vedere ca minora locuieste cu mama sa din anul 2009 în Italia, ca partile si copilul au posibilitatea de a fi ascultate la instanta de resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luând astfel în considerare si criteriul proximitatii, se apreciaza ca instanta de la resedinta obisnuita din Italia are o legatura mai speciala cu copilul si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al copilului.

Fata de aceste considerente, instanta va admite exceptia de necompetenta generală a instanţelor române si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instanţelor române.

Etichete:

Stabilire program vizitare minor

Dosar nr. 5840/333/2008

Stabilire program vizitare minor

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 122/A

Sedinta publica de la 03 Noiembrie 2009

Instanta constituita din:

PRESEDINTE MIRELA-CRISTINA TÂRLEA

Judecator DIANA ELENA SÎRGHI

Grefier CAMELIA APOSTOL

Pe rol fiind judecarea apelului civil minori si familie declarat de apelanta A M O în contradictoriu cu intimat A P si intimat PRIMARIA MUN VASLUI – Serviciul De Autoritate Tutelara, împotriva sentintei civile nr.1728 din 11.05.2009 pronuntata de Judecatoria Vaslui.

Obiectul cauzei-stabilire program vizitare minor încuviintare legaturi parintesti

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 27 octombrie 2009, ce s-au consemnat în încheierea de sedinta din acea zi ce face parte integranta din prezenta decizie însa din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronuntarea pentru astazi, când, deliberând;

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de fata;

Prin sentinta civila nr. 1728 din 11.05.2009 Judecatoria Vaslui a admis actiunea civila formulata de reclamantul A P, domiciliat în contradictoriu cu pârâta A M-O, domiciliata

A încuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi parintesti cu minorul A D-T, nascut la data de 27.02.2006 si stabileste urmatorul program de vizitare: în prima si a treia saptamâna din luna, de vineri orele 16 pâna duminica orele 18, o saptamâna din vacanta de iarna începând cu data de 25.12-31.12, o luna vara în perioada 01.07-31.07; o saptamâna înaintea sarbatorilor de Paste, în toate aceste perioade cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:

Din casatoria partilor a rezultat minorul A D T, nascut la data de.

Din declaratia martorilor audiati în cauza rezulta ca partile sunt despartite în fapt de aproximativ un an, minorul a ramas în grija pârâtei si aceasta nu-i permite reclamantului sa tina legatura cu el. Reclamantul locuieste la parintii sai unde are conditii corespunzatoare pentru a fi vizitat de minor, iar relatia dintre el si copil este buna. De asemenea, copilul este atasat si de bunicii paterni cu care locuieste reclamantul. Martora audiata la solicitarea pârâtei a relatat unele aspecte negative privind comportamentul reclamantului cum ar fi faptul ca acesta a luat copilul de la bunicii materni fara acordul acestora, ca a amenintat-o pe pârâta cu violente fizice daca nu-i permita sa ia copilul si chiar a agresat-o tot datorita neîntelegerilor privitoare la programul de vizita al minorului. Aceste relatari nu au fost confirmate de administrarea altor probatorii si nici nu conduc la concluzia ca reclamantul a avut sau ar putea avea o atitudine necorespunzatoare fata de minor.

Din referatul de ancheta sociala rezulta ca reclamantul locuieste împreuna cu parintii sai într-un apartament proprietate parintilor, compus din trei camere, bucatarie si baie, bine mobilate si utilate unde minorului îi pot fi asigurate conditii materiale si morale bune pe perioada în care acestea îsi viziteaza tatal.

Conform art. 43 al. 3 Codul familiei parintele divortat caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si conform art. 14 pct. 1 din Lg. 272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, motiv pentru care instanta considera actiunea întemeiata, o va admite si va încuviinta ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul conform programului solicitat, cu posibilitate luarii minorului la domiciliul reclamantului.

Instanta apreciaza ca acest program este în interesul minorului deoarece un program de vizitare numai la domiciliul lui sau numai în prezenta mamei, cum a solicitat pârâta, nu este de natura sa asigure pastrarea legaturilor parintesti în sensul si scopul urmarit de prevederile legale, ci dimpotriva la îndepartarea lor cu posibile efecte negative pentru dezvoltarea psihica, morala, sociala a copilului, având în vedere atitudinea negativa a mamei relativ la relatia dintre minor si reclamant. Vizitarea minorului numai la domiciliul acestuia nu este suficienta pentru dezvoltarea unor legaturi normale între tata si fiu, cu atât mai mult cu cât nu sunt reale sustinerile pârâtei ca reclamantul nu ar avea conditii corespunzatoare de locuit ci dimpotriva s-a facut dovada ca locuieste într-un apartament bine utilat si mobilat unde minorului i-ar fi asigurate toate conditiile pe perioada în care acestea si-ar vizita tatal.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel în termen legal pârâta pe care o considera nelegala si netemeinica din urmatoarele motive:

-instanta de fond a acordat reclamantului mai multe drepturi în privinta vizitei minorului raportat la criteriul timp, fara a se avea în vedere faptul ca nu s-a facut o ancheta sociala la domiciliul acestuia din care ar fi rezultat ca în apartamentul acestuia locuiesc sase persoane;

-nu s-au avut în vedere probele administrate în cauza , în special declaratia martorei N E din care a rezultat ca reclamantul este consumator de droguri, acesta a rapit copilul cu violenta, este plecat în Cipru, iar între acesta si minor nu exista o relatie de atasament.

Solicita modificarea programului de vizita dupa cum urmeaza:

-o data la doua saptamâni, de vineri orele 16 si pâna duminica la orele 12;

-doua saptamâni în vacanta de vara în perioada 01.08-14.08;

-o saptamâna în vacanta de iarna în perioada 1.12-07.12.

Apelul este întemeiat, însa nu sub aspectul tuturor criticilor formulate.

În mod legal si în concordanta cu probele administrate a apreciat prima instanta ca stabilirea unui program de vizitare complex, cu posibilitatea luarii minorei la domiciliul intimatului, este în interesul superior al minorului si respecta si dreptul intimatului de a avea legaturi personale cu minora, de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acesteia.

Dispozitiile Legii nr. 272/2004 privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care au un caracter special, promoveaza ideea mentinerii relatiilor personale ale copilului cu parintii si rudele, prin întâlniri si vizite. Dreptul acesta se mentine pentru copil, potrivit art. 14 si art. 15 din Legea nr. 272/2004 si când este separat de un parinte. Articolul 16 alin. 2 din aceeasi lege prevede ca, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, se poate limita exercitarea acestui drept de catre parinte, când exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala a copilului.

Ori, din probele administrate atât în fata primei instante nu rezulta ca prin luarea minorului de la domiciliul apelantei de catre intimat s-a periclita dezvoltarea normala a acesteia, aceasta nedovedind ca intimatul este un consumator de droguri, iar potrivit anchetei sociale de la fila 22 dosar fond rezulta ca tatal care locuieste împreuna cu parintii sai au conditii materiale pentru gazduirea copilului, iar între cei doi exista o relatie de atasament .

Cu toate acestea, continutul concret al programului de vizita trebuie sa tina cont de vârsta copilului, de programul scolar si sa asigure o proportie de egalitate între parinti în ceea ce priveste exercitarea drepturilor parintesti în perioada sarbatorilor legale si în timpul vacantelor scolare, or, programul încuviintat de prima instanta nu respecta în totalitate aceste criterii, fiind stabilit în detrimentul reclamantei care este lipsita de dreptul de a petrece împreuna cu minorul o parte din sarbatoarea de craciun,iar înapoierea copilului duminica la ora 18,00 nu este potrivita în raport de vârsta acestuia.

Pentru aceste motive, tribunalul în baza art.296 Cod proc.civ. va admite apelul declarat de A M-O împotriva sentintei civile nr. 1728 din 11.05.2009 Judecatoria Vaslui pe care o va schimba în parte conform dispozitivului prezentei decizii

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de A M O împotriva sentintei civile nr. 1728 din 11.5.1009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o schimba în parte, numai cu privire la programul de vizitare, în sensul ca:

Încuviinteaza ca reclamantul sa aiba legaturi parintesti cu minorul si stabileste urmatorul program de vizitare: în prima si a treia saptamâna din luna, de vineri ora 16.00 pâna duminica ora 12.00; trei zile din vacanta de iarna începând cu data de 26.12, o luna vara în perioada 01.07-31.07; o saptamâna înaintea sarbatorilor de Paste, în toate aceste perioade cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul reclamantului.

Pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei civile nr. 1728 din 11.05.2009 a Judecatoriei Vaslui care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 03 noiembrie 2009.

Etichete:

Stabilire program vizitare minor

Prin sentinta civila nr. 1910/11.02.2009 instanta a admis în parte actiunea reclamantului stabilind un program de vizitare a minorului saptamânal, duminica între orele 16 – 19 la domiciliul pârâtei, retinând urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 9761/245/2008 reclamantul G. C. F. a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâta G. N. – E. sa stabileasca un program de vizitare a minorului la sfârsit de saptamâna, la domiciliul sau, de vineri la prânz pâna duminica dupa masa, de Pasti si de Craciun la domiciliul sau câte 10 zile, în luna august a fiecarui an sa îsi petreaca vacanta cu tatal sau.

În fapt arata reclamantul ca prin sentinta civila nr. 12842/245/2007 a fost desfacuta casatoria partilor, minorul G. A. – G., fiind încredintat mamei spre crestere si educare.

Sustine reclamantul ca desi si-a îndeplinit obligatiile privind plata pensiei de întretinere, reclamanta refuza sa îi permita sa viziteze minorul la domiciliul acesteia si sa îl ia la domiciliul parintilor sai, fapt ce va determina deteriorarea relatiilor dintre tata si minor care fiind foarte mic, aproape ca nu îl cunoaste.

În drept a invocat dis part. 43 alin. 3 cod fam.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare admiterea în parte a programului de vizitare respectiv, sa fie stabilit de doua ori pe luna, duminica, timp de doua ore într-un spatiu public, în prezenta mamei sau a bunicilor materni, aratând ca minorul are nevoie de stabilitate si de un program coerent de joaca si de odihna.

Sustine pârâta ca minorul are o stare precara de sanatate, având nevoie de controlul si supravegherea medicilor si a mamei.

Mai arata pârâta ca reclamantul are un comportament agresiv fapt care face imposibila vizitarea minorului la domiciliul pârâtei.

Au solicitat partile si instanta a încuviintat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, audierea martorului G D si efectuarea anchetei sociale.

S-a procedat la administrarea interogatoriului pârâtei, reclamantul neprezentându-se în instanta personal, s-au depus înscrisuri de catre pârâta si s-a procedat la audierea martorului propus de catre reclamant.

Analizând probatoriul administrat în sustinerea actiunii instanta, raportat la dispozitiile legale aplicabile în speta, retine urmatoarele:

În privinta cererii de stabilire a unui program de vizitare, instanta retine ca art. 97 alin. 1 din Codul Familiei consacra principiul egalitatii în drepturi a parintilor, în ceea ce priveste exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori, acesta fiind unul din principiile care guverneaza relatiile de familie, iar conform art. 98 alin. 1 din Codul Familiei „masurile privitoare la persoana copilului [… ] se iau de catre parinti de comun acord”.

În ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul Familiei si art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, constituie dispozitii de principiu, potrivit carora parintele caruia nu i-a fost încredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

În consecinta, parintele, caruia i-a fost încredintat copilul, este obligat sa permita celuilalt parinte sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.

Potrivit art. 15 alin.1 lit. a-c din legea nr. 272/2004, relatiile personale cu minorul se pot realiza si prin întâlniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe perioada determinata de catre celalalt parinte.

Cu toate acestea, dreptul de a avea legaturi personale cu minorul urmeaza sa fie exercitat în asa fel încât sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii minorului, trebuind sa fie respectate conditiile normale în privinta întretinerii acestor legaturi, cu respectarea principiului respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004.

Astfel, în ceea ce priveste legaturile personale cu minorul instanta retine ca aceasta, în vârsta de 4 ani a locuit împreuna cu ambii parinti, câta vreme acestia au locuit în Italia, iar de la data divortului partilor minorul locuieste împreuna cu mama si parintii acestora, la Iasi.

Reclamantul a ramas în continuare în strainatate asa cum rezulta din declaratia martorului, tatal reclamantului, în prezent acesta întorcându-se în tara dar fiind plecat la Timisoara.

De la data despartirii sotilor, în urma cu doi ani, reclamantul a vazut copilul doar de Pasti si Craciun, asa cum rezulta din declaratia martorului audiat la solicitarea reclamantului.

Minorul este în atentia medicilor neurologi, asa cum rezulta din înscrisurile depuse de pârâta la dosar.

Prin permisiunea de a avea legaturi personale cu minorul, este asigurat, cadrul adecvat exercitarii dreptului si îndeplinirii obligatiei parintesti de a veghea la cresterea si educarea copilului.

Instanta retine însa ca programul de vizitare propus de catre reclamant nu este adecvat vârstei si starii de sanatate a minorului.

Instanta apreciaza ca raportat la vârsta minorului, la starea sa de sanatate, la modul în care s-au pastrat relatiile dintre reclamant si minor în ultimii doi ani este oportun ca mai întâi sa se restabileasca relatiile dintre tata si minor în cadrul unui program constant de vizitare al acestuia.

Scoaterea minorului din mediul cu care acesta este familiarizat pentru mai multe zile nu apare ca fiind oportuna, acestea si în conditiile în care în referatul de ancheta sociala minorul este descris ca fiind un copil necomunicativ si puternic atasat de mama si bunicii materni cu care locuieste.

Apreciaza instanta pentru aceste considerente ca programul solicitat de reclamant nu corespunde interesului superior al minorului urmând a stabili un program de vizitare a minorului saptamânal, duminica între orele 16 – 19 la domiciliul pârâtei, în mediul familiar copilului si care ar putea crea conditii optime de refacere a relatiei normale de afectivitate între tata si minor, si cu sprijinul mamei care trebuie sa contribuie la mentinerea relatiei între cei doi.

Etichete: