Top

Executare silita

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1347 Şedinţa publică de la 18 Mai 2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 1441/260/2010 contestatoarea SC… SA a solicitat în contradictoriu cu intimata C Ţ prin primar anularea executării silite, a titlului executoriu nr. 115/725.02.2010, a somaţiei nr. 1995/25.02.2010 şi a tuturor actelor de executare subsecvente emise de C Ţ în dosarul de executare nr. 115/25.02.2010.

In motivarea cererii contestatoarea a arătat că executarea a fost începută fără a avea la bază un titlu executoriu valabil emis deoarece nu există o decizie de impunere, iar titlul executoriu şi somaţia de plată sunt nule absolut deoarece nu respectă formularele tipizate reglementate în mod imperativ prin Ordinul nr. 75/2009 al Ministerului Finanţelor Publice.

In drept, contestatoarea şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 173 Cod procedură fiscală şi art. 399 Cod procedură civilă.

In susţinerea cererii contestatoarea a depus înscrisuri.

Prin i atâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată deoarece nu în toate cazurile se emite decizia de impunere şi sumele a căror executare silită se efectuează nu reprezintă impozite şi taxe datorate bugetului consolidat al statului, iar titlul executoriu şi somaţia conţin toate elementele prevăzute de lege.

La termenul din data de instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială pentru soluţionarea prezentei contestaţii, iar prin concluziile formulate la termenul din data de 18.05.2010 ambele părţi au solicitat respingerea excepţiei apreciind că instanţa este competentă teritorial să soluţioneze această cerere.

2

Analizând excepţia ridicată din oficiu instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de dosar menţionat mai sus contestatoarea a solicitat anularea executării silite, a titlului şi a somaţiei precum şi a tuturor actelor subsecvente emise în dosarul de executare nr. 115/2010.

La termenul din data de 18.05.2010 reprezentantul contestatoarei a depus la dosar şi dovada că a fost înfiinţată poprirea asupra contul societăţii, terţ poprit fiind Raiffeisen Bank SA.

Având în vedere faptul că societatea contestatoare a înţeles să solicite anularea titlului, somaţiei, dar şi a actelor subsecvente, instanţa apreciază că prezenta contestaţie are ca obiect şi măsura înfiinţării popririi asupra conturilor societăţii, aceasta reprezentând un act subsecvent, nefiind necesar a fi formulată o nouă contestaţie la executare ori de câte ori în cadrul dosarului de executare se mai emite vreun act sau se mai întreprinde vreo măsură de executare silită.

Potrivit art. 400 cod procedură civilă contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 373 alin. 1 Cod procedură civilă „hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea”.

La alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

In temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”.

Prin competenţă se înţelege aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o anumită pricină. După cum se poate observa, legea instituite competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei în raza teritorială a căreia se face executarea.

In cazul de faţă forma de executare solicitată de creditor şi adoptată de executorul judecătoresc a fost cea a popririi, în cazul acestei instituţii executarea realizându-se în circumscripţia instanţei în care îşi are sediul terţul poprit. Raţiunea textului porneşte de la efectele instituţii popririi, aceasta implicând indisponibilizarea sumelor în mâinile terţului popritor şi în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său.

Apărarea invocată de părţi, în sensul că executarea, respectiv contestaţia împotriva executării, se pot face la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora s-ar afla bunurile urmăribile aparţinând debitoarei, nu este corectă în

3

cazul de faţă deoarece, în primul rând, este necesar ca executarea să se facă asupra unuia din bunurile urmăribile.

Din actele de care au înţeles să se folosească părţile în susţinerea concluziilor pe această excepţie, nu rezultă că s-ar fi început executarea asupra unui bun al contestatoarei aflat în circumscripţia Judecătoriei Moineşti.

Pe de altă parte, dacă am face aplicarea acestui caz la modul general şi nu în funcţie de datele exacte ale executării, ar rezulta că în cazul în care executarea vizează o societatea de nivelul debitoarei din prezenta cauză, care deţine bunuri pe întreg teritoriul ţării, executarea şi contestaţia la executare ar putea fi făcute la oricare din instanţele din ţară.

Mai mult, instanţa apreciază că prin expresia „bunuri urmăribile” şi legiuitorul a avut în vedere nu doar ideea de bun urmăribil, ci bun urmăribil asupra căruia se desfăşoară executarea silită.

De asemenea, este adevărat că textul de lege prevede că dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii oricare din aceste este competentă, dar la alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa în circumscripţia căreia se face executarea.

Astfel cum reiese din actele de la dosar executarea s-a făcut prin poprirea conturilor contestatoarei, conturi deschise la Reiffeisen Bank SA Bucureşti.

In aceste condiţii nu numai că nu s-a făcut dovada că s-a început executarea altor bunuri ale contestatoarei, dar s-a dovedit că forma de executare silită a fost prin poprirea conturilor, situaţia în care regula privind circumscripţia în care se află bunurile urmăribile nu are aplicabilitate în speţă.

In ceea ce priveşte susţinerea intimatei că prin decizia nr. XIV/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a decis că în ce priveşte contestaţia la executare în materie fiscală competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei din circumscripţia instanţei de executare, aceasta este corectă, doar că nu face altceva decât să susţină motivarea instanţei în ceea ce priveşte necompetenţa teritorială în soluţionarea prezentei contestaţii, deoarece instanţa de executare, astfel cum reiese din întreg probatoriul administrat în cauză, nu este Judecătoria Moineşti, ci este Judecătoria de la domiciliul contestatoarei şi a terţului poprit, respectiv, Judecătoria sector 1 Bucureşti.

Pentru toate aceste considerente instanţa va admite excepţia de necompetenţa teritorială şi va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

Etichete:

Executare silită

Pronunţând încheierea din 29.09.2009 Judecătoria Moineşti a respins ca neîntemeiată cererea de executare formulată de creditorul AN A.R. – D.A.S. Bacău cu motivarea că, deşi executorie potrivit art.376-377 cpc, hotărârea pentru care se solicită încuviinţarea executării silite nu este învestită cu formula executorie cerută de art.269 alin.(19 cpc, aşa cum prevede art. 9 alin.(2) din OG nr.5/2001.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea încheierii şi încuviinţarea executării silite întrucât hotărârea prin care a fost soluţionat litigiul are caracter comercial astfel încât nu este necesară învestirea cu formulă executorie.

Motivând în drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.304 pct.9 cpc.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f.5-11,24,25).

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.26-31), SC A. SA Moineşti a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea că în dosarul având ca obiect emiterea somaţiei de plată societatea nu a putut să îşi exercite dreptul de a formula acţiune în anulare, sentinţa pronunţată nefiindu-i comunicată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Moineşti şi înregistrată la 9.09.2009, A.N. Apele Române – D.A.S. Bacău a solicitat, prin reprezentantul său legal, în temeiul art.371-379 cpc, executarea silită a debitorului său SC A. SA Moineşti, în temeiul sentinţei civile nr.2790/13.03.2009, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.17505/2008, sentinţă prin care societatea debitoare a fost somată în temeiul art.1,6 din OG 5/2001să achite creditoarei în 10 zile de la comunicare suma de 271,52 lei reprezentând majorări de întârziere (f.4-6 dosar judecătorie).

Potrivit art.376 Cpc se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege or, potrivit art.7208 cpc hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, nefiind necesară învestirea cu formulă executorie, textul nefăcând distincţie între hotărârile pronunţate pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii somaţiei de plată reglementată de OG nr.5/2001, art.9 alin.(2) din acest act normativ trimiţând la dispoziţiile codului de procedură în ansamblul lor şi, deci, şi la cele ale art.7208 mai suscitat.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.9 şi al art.312 alin.(19 cpc, instanţa va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată şi în rejudecare va admite cererea de încuviinţare a executării silite.

Etichete:

Executare silita.Cererea formulata de executorul judecatoresc, pentru autorizarea intrarii in incaperile ce reprezinta sediul debitoarei societate comerciala. Aplicare art. 384 1 alin.2 din Codul de procedura civila.

Dosar nr. 67/189/2009

JUDECATORIA BARLAD

SENTINTA CIVILA Nr. 4/C

C din data de 15 ianuarie 2009

Executare silita.Cererea formulata de executorul judecatoresc, pentru autorizarea intrarii in incaperile ce reprezinta sediul debitoarei societate comerciala. Aplicare art. 384 1 alin.2 din Codul de procedura civila.

Sub nr., a fost inregistrata la instanta cererea prin care executorul a solicitat ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se autorizeze executorul judecatoresc sa patrunda in incaperile ce reprezinta sediul debitoarei SC , cu sediul in, sau in orice alte locuri unde s-ar putea afla bunuri ale debitoarei.

In motivarea cererii, executorul judecatoresc a aratat ca a fost investit sa puna in executare titlul executoriu – bilet la ordin emis la data de 4.12.2008, scadent la data de 5.12.2008, in valoare de 106.690 lei (Ron), suma datorata de debitoarea SC „creditoarei SC „-, executare care face obiectul dosarului de executare inregistrat cu la biroul executorului judecatoresc.

Executorul judecatoresc a intemeiat cererea pe prevederile art. 3841 alin.2 din Codul de procedura civila.

In dovedirea cererii, executorul judecatoresc a depus la dosar, in copie: biletul la ordin emis la data de 4.12.2008 de catre X; procesul-verbal nr. 379/2008 din 22.12.2008 intocmit de biroul executorului judecatoresc.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

La data de 4.12.2008, debitoarea X, avand cont deschis la Banca „, a emis un bilet la ordin pentru plata sumei de 106.690 lei, catre creditoarea y SRL . Data scadenta a platii consemnata in biletul la ordin este de 5.12.2008. Biletul la ordin a fost emis in Barlad, iar locul platii a fost stabilit tot in Barlad.

La data de 12.12.2008, Banca a practicat refuzul la plata pentru motivul „Litigiu cu privire la dreptul de proprietate”.

Fata de imposibilitatea incasarii sumei inscrise in biletul la ordin, creditoarea SC y” s-a adresat biroului executorului judecatoresc X din Barlad, unde cererea de executare a fost inregistrata cu nr. 379/2008.

In cauza sunt aplicabile prev. art. 3841 din Codul de procedura civila, conform carora:

„(1) In vederea executarii unei hotarari judecatoresti, executorul judecatoresc poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul unei persoane, precum si in orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, sau in caz de refuz, cu forta publica.

(2) In cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, la cererea executorului judecatoresc, instanta de executare va autoriza, prin hotarare, intrarea in locurile mentionate la alin.1. Instanta se pronunta de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin hotarare irevocabila si executorie”.

Conform art. 3741 Cod. proc. civ., inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 58/1]934 privind cambia si biletul la ordin, biletul la ordin trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

1) denumirea de bilet la ordin trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestui titlu;

2) promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata;

3) aratarea scadentei;

4) aratarea locului unde plata trebuie facuta;

5) numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta;

6) aratarea datei si a locului emiterii;

7) semnatura emitentului.

Toate mentiunile obligatorii sus enumerate se regasesc inscrise in biletul la ordin emis de debitoarea X.

In aceste conditii, potrivit art.106 cu referire la art. 61 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin emis de X are valoare de titlu executoriu.

Constatand caracterul de titlu executoriu al biletului la ordin emis de X, se apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 384 1 alin.2 din Codul de procedura civila, privitoare la autorizarea intrarii in incaperile ce reprezinta sediul unei persoane.

Pentru aceste considerente, cererea formulata de executorul judecatoresc este intemeiata, urmand sa fie admisa.

In consecinta, executorul judecatoresc va fi autorizat sa intre in incaperile ce reprezinta sediul debitoarei X, precum si in orice alte locuri in care s-ar putea afla bunuri ale debitoarei., sentinta este irevocabila si executorie, fiind data in Camera de consiliu .

Etichete:

Executare silită. Poprire asupra părţilor sociale ale societăţii cu răspundere limitată pentru creanţe personale ale asociatului. Nelegalitate.

Potrivit disp. Art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 „ pe durata societatii, creditorii personali ai asociatului pot sa-si exercite drepturile numai asupra partii din beneficiile societatii cuvenite asociatului dupa bilantul contabil , iar dupa dizolvarea societatii asupra partii ce s-ar cuveni prin lichidare” , iar potrivit alin. 2 creditorii pot popri în timpul societatii . partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Poprirea se poate înfiinta asupra partilor ce s-ar cuveni asociatului (debitor) prin lichidare si nu asupra partilor sociale pe care acesta le are în societate.

Sectia civila – decizia nr. 209/21.02.2005

Prin sentinta civila nr. 8546/29.09.2004 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost respinsa contestatia la executare promovata de debitorul L.G.D si S.C. „Cronos Grup” SRL.
Pentru a pronunta aceasta solutie , instanta de fond a retinut ca s-a înfiintat poprire asupra bunurilor mobile incorporale – 19 parti sociale – pe care debitorul le detine la societate, ca aceste bunuri mobile incorporale reprezinta creante ale debitorului fata de societate, bunuri pe care legea nu le exclude de la executarea silita, creditorii putându-le urmari pentru creantele personale ale debitorului lor.
Împotriva cestei sentinte au declarat recurs contestatorii , solicitând modificarea sentintei atacate în sensul admiterii contestatiei la executare si anularii formelor de executare efectuate asupra celor 19 parti sociale pe care L.G.D. le detine la societate.
Recursul a fost admis prin decizia civila nr. 209 din 21.02.2005 pronuntata de Tribunalul Iasi.
Instanta de recurs a retinut ca prin sentinta civila nr. 22422/2002 si decizia civila nr. 830/2003 , investite cu formula executorie debitorul L.G.D. a fost obligat sa plateasca creditorilor suma de 10.000 USD si cheltuieli de judecata. Cum debitorul nu si-a executat de buna voie obligatia, creditorii au demarat procedura executarii silite. Ca procedura executionala a fost aleasa poprirea.
Prin adresa emisa de executorul judecatoresc în dosarul de executare catre recurenta SC „CRONOS GRUP” SRL s-a înfiintat poprire asupra bunurilor mobile incorporale – 19 parti sociale – pe care debitorul le detine la societate.
Înfiintarea popririi asupra partilor sociale detinute de debitor este inadmisibila.
Capitalul social al unei societati comerciale este expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. În cadrul societatilor cu raspundere limitata acesta este divizat în anumite fractiuni denumite parti sociale. Asociatii dobândesc în schimbul aportului un numar de parti sociale corespunzatoare valorii aportului fiecaruia . In limita aportului, asociatul devine creditor al societatii , cu toate consecintele care decurg de aici.
Potrivit dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990 „bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registru”.
În conformitate cu dispozitiile art. 66 alin. 1 din aceiasi lege , „pe durata societatii creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil , iar dupa dizolvarea societatii asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare” , iar alin. 2 prevede situatia în care creditorii pot totusi popri în timpul societatii , partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Dispozitiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu lasa loc de interpretare , fiind clare în legatura cu obiectul popririi . Pe durata societatii , creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficii cuvenite asociatului dupa bilantul contabil , iar dupa dizolvarea societatii , asupra partii ce s-ar cuveni dupa lichidare.
Deci, poprirea se poate înfiinta asupra partilor ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare si nu asupra partilor sociale pe care acestia le detin în societate.
Ca urmare, în conformitate cu dispozitiile art, 312 Cod procedura civila recursul promovat de contestatori va fi admis , modificându-se în tot hotarârea atacata în sensul admiterii contestatiei la executare si anularii formelor de executare efectuate asupra celor 19 parti sociale pe care debitorul de detine la societatea contestatoare.

Etichete:

Executare silita declasata in temeiul unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor. Comunicarea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor cu încalcarea dispozitiilor art. 27 din O.G. nr.2/2001. Consecinte.

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: CONTESTATIE LA EXECUTARE.

Dosar nr. 12292/245/2009

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 10372/28.10.2009

TITLU: Executare silita declasata in temeiul unui proces verbal de constatare
si sanctionare a contraventiilor. Comunicarea procesului verbal de constatare
si sanctionare a contraventiilor cu încalcarea dispozitiilor art. 27 din O.G.
nr.2/2001. Consecinte.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.05.2009 sub
nr.12292/245/2009, contestatoarea S.C. M. Ex. S.R.L., reprezentata legal prin
administrator I. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata Ministerul Economiei si
Finantelor – Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Administratia Finantelor
Publice a Municipiului Iasi, sa se dispuna anularea formelor de executare silita începute
de intimata în dosarul de executare nr.3524/2009.
În motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca la data de 12.05.2009 a primit titlul
executoriu si somatia emise de intimata, aflând astfel ca prin procesul-verbal de
contraventie nr.214067/10.12.2008 a fost sanctionata cu amenda de 500 lei.
Contestatoarea a mai precizat ca formele respective de executare silita sunt nelegale, în
conditiile în care procesul-verbal de contraventie nu i-a fost comunicat niciodata,
nefiindu-i cunoscute faptele pentru care a fost sanctionata si neavând astfel posibilitatea
sa-si exercite dreptul la aparare.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.141 alin.(6) si (7) si art.172-173 din O.G.
nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si art.399 alin.(3) C. pr. civ. .
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 45,96 lei,
achitata cu chitanta nr. ISXUC 10188300/09.06.2009 (fila 18) si timbru judiciar în valoare
de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea depusa prin Serviciul Registratura la data de 24.06.2009 (filele
21-22), intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi a solicitat
respingerea contestatiei la executare ca inadmisibila, iar pe fond ca neîntemeiata, si
mentinerea actelor de executare silita emise în dosarul de executare nr.3524/2009. În
acest sens, intimata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, aratând ca titlul care a
stat la baza declansarii procedurii de executare silita este procesul-verbal de
contraventie nr.214067/10.12.2008, împotriva caruia societatea putea formula plângere în
termen de 15 zile de la data la care a luat cunostinta de întocmirea lui, potrivit
dispozitiilor art.31 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu
modificarile si completarile ulterioare. Intimata a mai precizat ca amenda de 500 lei a fost
aplicata în conformitate cu dispozitiile art.41 pct.2 lit.f) raportat la art.42 alin.(1) din
Legea contabilitatii nr.82/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Ordinului
M.E.F. nr.1958/24.06.2008 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabila la 30 iunie 2008
a operatorilor economici, pentru nedepunerea de catre contestatoare a raportarii contabile
sau, în cazul în care nu a desfasurat activitate, a declaratiei pe proprie raspundere care
sa ateste acest lucru. În continuare, intimata a aratat ca procesul-verbal de contraventie a
fost comunicat contestatoarei în conformitate cu prevederile art.44 alin.(2) si (3) din O.G.
nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, prin posta, iar ulterior prin publicarea pe site-ul Ministerului Finantelor
Publice, prin anuntul colectiv nr.225/09.01.2009. Având în vedere ca procesul-verbal de
contraventie nu a fost contestat si nici amenda achitata s-a procedat la declansarea
procedurii de executare silita, fiind emisa somatia nr.99029/30.04.2009, care a fost
primita de contestatoare la data de 13.05.2009. În consecinta intimata a solicitat
respingerea contestatiei la executare.
În cauza, instanta a administrat la cererea contestatoarei proba cu înscrisuri, fiind
depuse în copie certificata pentru conformitatea cu originalul: somatia
nr.99029/30.04.2009 (fila 4), titlul executoriu nr.659752/30.04.2009 (fila 5), adresa
nr.345328/24.10.2008 (fila 6), declaratii fiscale (filele 7-8, 31-32), certificate de înregistrare
a societatii (filele 11-12). De asemenea, a fost depus în copie dosarul de executare
nr.3524/2009 (filele 23-28), care contine, pe lânga somatia si titlul executoriu în cauza,
procesul-verbal de contraventie nr.214067/10.12.2008 (fila 25), plicul de corespondenta
(fila 26), precum si anuntul colectiv nr.225/09.01.2009 (filele 27-28).
Contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise (filele 47-48).
Având în vedere exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de intimata prin
întâmpinare, exceptie întemeiata pe dispozitiile art.172 alin.(3) din Codul de procedura
fiscala, si tinând seama de prevederile art.137 C. pr. civ., instanta va analiza cu
prioritate aceasta exceptie, pe care o va respinge ca neîntemeiata, din urmatoarele
motive:
Potrivit art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 „Contestatia poate fi facuta si împotriva
titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este
o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru
contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.”
Prin urmare Codul de procedura fiscala instituie doua conditii de admisibilitate a
contestatiei la executare pentru cazul in care se invoca aparari de fond împotriva titlului
executoriu: titlul pus in executare sa nu fie o hotarâre judecatoreasca sau o hotarâre a
unui alt organ cu activitate jurisdictionala (pentru a se respecta puterea de lucru judecat
a unor asemenea acte) si sa nu existe alta procedura prevazuta de lege pentru
contestarea titlului. Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 „împotriva procesului verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de
la data înmânarii sau comunicarii acestuia”. Prin urmare O.G.2/2001 prevede posibilitatea
formularii plângerii contraventionale împotriva procesului verbal de constatare si
sanctionare a contraventiilor, procedura in care poate fi verificata legalitatea si
temeinicia întocmirii acestuia. Data fiind aceasta procedura in cadrul contestatiei la
executare nu pot fi formulate critici in ce priveste legalitatea si temeinicia procesului
verbal.
Pe de alta parte insa potrivit art.27 din OG 2/2001 „comunicarea procesului-
verbal si a înstiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la
domiciliul sau la sediul contravenientului; operatiunea de afisare se consemneaza într-
un proces-verbal semnat de cel putin un martor”. Potrivit dispozitiilor art. 14 alin. 1 din
O.G. 2/2001 executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul
verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de
o luna de la data aplicarii sanctiunii.
In prezenta cauza contestatoarea a aratat ca întelege sa conteste executarea
pornita in baza celor procesului verbal de contraventie întrucât acesta nu i-a fost
comunicat in termenul prevazut de lege. In aceste conditii instanta apreciaza ca
reclamanta contestatoare nu a înteles sa invoce nelegalitatea întocmirii procesului verbal
(situatie in care contestatia ar fi fost intr-adevar inadmisibila), ci a pus in discutie
problema prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale ca urmare a necomunicarii
actului de constatare si sanctionare a contraventiilor in termenul prevazut de lege. Or
aceste aparari pot fi invocate doar pe calea contestatiei la executare. Problema
prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale poate fi analizata doar in cadrul
contestatiei la executare, întrucât vizeaza aspecte ulterioare întocmirii procesului verbal
de constatare si sanctionare a contraventiilor, aceasta chestiune neputând fi analizata in
cadrul procedurii prevazute de O.G. 2/2001 a plângerii contraventionale.
Fata de aceste considerente instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii
invocata de catre intimata prin întâmpinare.
In ce priveste fondul cauzei, din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta
retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie nr.214067/10.12.2008, contestatoarea S.C. M.
Ex. SRL a fost sanctionata cu amenda de 500 lei de catre intimata Ministerul Economiei
si Finantelor – Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Administratia Finantelor
Publice a Municipiului Iasi, în conformitate cu dispozitiile art.41 pct.2 lit.f) raportat la
art.42 din Legea contabilitatii nr.82/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a
nerespectarii dispozitiilor legale referitoare la depunerea raportarii contabile aferente
primului semestru din anul 2008.
Comunicarea procesului-verbal de contraventie s-a realizat potrivit prevederilor
art.44 alin.(2) lit.c) si d) si alin.(3) din Codul de procedura fiscala, intimata procedând mai
întâi la comunicarea prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, si
ulterior, la comunicarea prin publicitate, prin anuntul colectiv nr.225/09.01.2009.
La data de 13.05.2009, contestatoarea a primit titlul executoriu
nr.659752/30.04.2009 si somatia nr.99029/30.04.2009, luând astfel cunostinta de faptul ca
a fost sanctionata cu amenda de 500 lei, prin procesul-verbal de contraventie
nr.214067/10.12.2008.
Potrivit art. 19 din O.G 2/2001 procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de
agentul constatator si de contravenient iar potrivit art. 25 alin. 1 din acelasi act normativ
procesul-verbal se va înmâna sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului
si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. Din aceste
dispozitii legale rezulta ca in masura in care contravenientul este de fata la întocmirea
procesului verbal o copie a actului constatator ii este înmânata. In cazul in care
contravenientul nu este de fata agentul constatator este obligat sa comunice procesul
verbal persoanei sanctionate.
In ce priveste comunicarea procesului verbal instanta constata ca potrivitart.27
din OG 2/2001 „comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata de face prin
posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului;
operatiunea de afisare se consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel putin un
martor”. Asadar textul de lege prevede in mod alternativ doua modalitati de
comunicare a actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor: fie prin posta, cu aviz
de primire, fie, in cazul in care acesta modalitate de comunicare nu poate fi realizata,
prin afisare la sediul sau domiciliul contravenientului., ambele modalitati urmarind sa
asigure posibilitatea efectiva pentru persoana sanctionata de a lua cunostinta de
continutul procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.
Or in prezenta cauza instanta retine ca intimata nu a procedat la comunicarea
procesului-verbal de contraventie nr.214067/10.12.2008 în conformitate cu regulile
expres prevazute de actul normativ care guverneaza materia contraventiilor si, prin
urmare, contestatoarea nu a fost înstiintata de încheierea acestuia. Astfel, intimata a
procedat mai întâi la comunicarea procesului verbal prin posta, cu scrisoare
recomandata cu confirmare de primire, si ulterior, la comunicarea prin publicitate, prin
anuntul colectiv nr.225/09.01.2009.
Consecinta directa a nerespectarii dispozitiilor legale referitoare la comunicarea
procesului-verbal este prevazuta la art.14 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, textul legal
prevazând în mod imperativ ca executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie
daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului în
termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Având in vedere faptul ca procesul verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei nr.214067/10.12.2008 nu a fost comunicat contestatoarei cu respectarea
dispozitiilor legale in termen de o luna astfel cum impun dispozitiile art. 14 alin. 1 din
O.G. 2/2001 instanta apreciaza ca a intervenit prescriptia executarii amenzii
contraventionale aplicate prin acest proces verbal. În consecinta, instanta va admite
contestatia la executare formulata de contestatoarea SC M. Ex. SRL si va dispune
anularea formelor de executare silita începute în dosarul de executare nr.3524/2009.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Etichete:

Executare silită – Repunere în termenul de a cere executarea silită

Prin sentinta civila nr. 1218/29.01.2009 a Judecatoriei Iasi, a fost respinsa cererea formulata de reclamanta S.C. E. G. S.R.L. Iasi în contradictoriu cu pârâtele J.M., V.L. si V.G., prin care au solicitat instantei repunerea în termenul de executare silita a titlului executoriu – contract de împrumut nr. … si a actului aditional nr….., autentificate la B.N.P. D. B.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a sustinut ca a cesionat titlul executoriu mai susmentionat prin contractul de cesiune nr…., de la B.N.C., pârâtele fiind debitorii cedati si ca periodic acestea achitau câte o suma de bani în contul creantei, pâna la data de 06.05.2005 când a fost achitata ultima suma. Sustine ca imediat dupa ce a constatat întreruperea platilor, a încheiat 2 contracte de asistenta juridica pentru executarea silita, platind în contul celor 2 contracte aproximativ 1000 USD si predând avocatului titlul executoriu în original.

Învedereaza ca administratorul firmei are domiciliul în Atena si a avut convingerea ferma ca avocatul se va ocupa de executarea silita, cu atât mai mult cu cât i-a dat si contractele în original, însa cu 3 zile înaintea formularii prezentei cereri, a aflat ca avocatul a depozitat 3 ani titlul executoriu, fara a-i da vreo semnificatie juridica.

Solicita repunerea în termenul de a cere executarea silita, motivat de faptul ca a fost împiedicat de propriu avocat sa formuleze în termen cerere de executare silita.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 405 si urmatoarele Cod procedura civila.

Coroborând înscrisurile depuse la dosar, instanta retine:

Prin contractul de împrumut garantat cu ipoteca autentificata sub nr…., numitul B.N.C. a împrumutat numitelor J.M., V.L. si V.G. (pârâtele) echivalentul a 3120 USD, cu obligatia de restituire la data de 16.02.2002.

La data de 02.07.2002 prin contractul de cesiune a dreptului de creanta autentificat sub nr….., numitul B.N.C.a cedat toate drepturile si obligatiile decurgând din contractul de împrumut, catre S.C. E.G. S.R.L. Iasi (reclamanta), prin reprezentant K.A..

Contractul de împrumut si contractul de cesiune au fost investite cu formula executorie la data de 01.08.2005.

Într-adevar, cu înscrisurile depuse la dosar (pag. 44-45 dosar), reclamanta a facut dovada ca la data de 24.06.2005 a încheiat contractul de asistenta juridica nr. 10/2005 cu…., pentru redactare acte executor Z.C..

Din adresa eliberata la data de 25.06.2008 de B.E.J. Z.C.., rezulta ca în cursul anului 2005 nu a fost înregistrat la biroul respectiv dosar având ca debitori pe J.M., V.L. si V.G..

Conform art. 4053 Cod procedura civila, dupa împlinirea termenului de prescriptie, creditoarea poate cere repunerea în acest termen numai daca a fost împiedicata sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.

Din interpretarea dispozitiilor legale susmentionate, rezulta ca repunerea în termen trebuie sa se aplice numai situatiilor de exceptie si anume când partea interesata nu are nici o culpa în pierderea termenului de prescriptie.

Instanta, fata de probele administrate, apreciaza ca motivul invocat de reclamanta nu este un motiv temeinic în sensul dispozitiilor art. 4053 Cod procedura civila.

Faptul ca administratorul reclamantei îsi are domiciliul în alta tara si ca a încheiat un contract de asistenta juridica, prin care a mandatat un avocat sa se ocupe de punerea în executare a titlului executoriu, nu o exonereaza pe aceasta de obligatia de a urmari modul în care mandatarul îsi îndeplineste obligatiile ce-i revin prin contract.

Etichete:

Executare silita. Modificarea de catre executorul judecatoresc a limitelor titlului executoriu.

Stabilirea unui program de vizitare. Executarea se face strict în modalitatea stabilita prin titlul executoriu

Prin sentinta civila nr. 4160 din 19 decembrie 2008 Judecatoria Roman a anulat, în parte, procesul-verbal nr. 1/556/2008 din 10 noiembrie 2008 în ceea ce priveste mentiunea referitoare la stabilirea programului de vizitare a minorei N.E.N., nascuta la 14 aprilie 1998, în fiecare sâmbata si duminica, a mentinut celelalte mentiuni ale procesului-verbal si a respins, ca neîntemeiata, contestatia la executare în ceea ce priveste somatia emisa la data de 10 noiembrie 2008.

Contestatorul N.D.N. a motivat ca procesul-verbal din 10 noiembrie 2008 executorul judecatoresc a modificat programul de vizitare stabilit prin sentinta civila nr. 476 din 19 februarie 2007 a Judecatoriei Roman. Intimata nu a respectat acest program (în prima si a treia sâmbata si duminica în fiecare luna de la ora 10,00 la ora 18,00, câte o saptamâna în vacanta de Craciun si Pasti si o luna în vacanta de vara) si nu a vizitat niciodata minora decât în ultimele zile. În zilele de 1 si 2 noiembrie 2008, când intimata ar fi trebuit sa ia minora la locuinta sa, aceasta si-a dorit sa mearga în localitatea Razboieni, unde pastreaza legaturi apropiate cu verisoarele sale. În schimb, în saptamâna urmatoare, în zilele de 8 si 9 noiembrie 2008, aceasta a fost la domiciliul intimatei, asa încât fara nici un motiv intimata s-a adresat executorului judecatoresc. Contestatorul a sustinut ca nu a existat nici o opozitie din partea sa ca intimata sa ia minora si saptamâna urmatoare, respectiv în zilele de 15 si 16 noiembrie. Executorul judecatoresc a modificat programul de vizitare, stabilindu-l în fiecare saptamâna, contestatorul apreciind aceasta drept un abuz si un mijloc de a tulbura cresterea si dezvoltarea minorei.

Pentru a hotarî admiterea în parte a contestatiei instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 476 din 19 februarie 2007 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin neapelare, s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 43 Cod fam., în favoarea intimatei M.L. un program de vizitare a minorei N.E.N., nascuta la 14 aprilie 1998, încredintata contestatorului spre crestere si educare prin sentinta civila nr. 2304 din 15 noiembrie 2005 a Judecatoriei Roman. În cadrul acestuia s-a stabilit dreptul intimatei de a lua minora la locuinta sa în prima si a treia saptamâna din fiecare luna, de sâmbata de la ora 10,00 pâna duminica la ora 18,00, câte o saptamâna în vacantele scolare de Craciun si Pasti si o luna în vacanta scolara de vara în intervalul 1 august – 31 august a fiecarui an.

Intimata si-a manifestat dorinta de a lua minora la locuinta sa, în conformitate cu acest program de vizitare, în zilele de 1 si 2 noiembrie 2008. Aceasta dorinta a intimatei nu a putut fi transpusa în practica, debitorul motivând ca in zilele respective minora a dorit sa se deplaseze în com. Razboieni, jud. Neamt. Indiferent daca aceasta sustinere este sau nu reala si chiar daca, într-adevar, minora este cea care si-a manifestat dorinta de a pleca din localitate, demersul intimatei (a carui legitimitate este recunoscuta prin titlul executoriu) a ramas fara rezultat. Instanta a apreciat ca era îndatorirea debitorului (având în vedere ca minora i-a fost încredintata acestuia spre crestere si educare, iar vârsta acesteia prezuma un nivel de dezvoltare psihologica si emotionala care sa permita acceptarea unor astfel de restrictii) sa ia toate masurile necesare care sa permita executarea întocmai a hotarârii judecatoresti. Omitând sa adopte o conduita suficient de diligenta, contestatorul a pus intimata în postura de a fi nevoita sa solicite executarea silita a hotarârii judecatoresti. Asadar, culpa pentru declansarea procedurii de executare silita îi revine contestatorului.

Primind cererea de executare silita, executorul judecatoresc a întocmit procesul-verbal nr. 1/556 din 10 noiembrie 2008 în cuprinsul caruia, transpunând într-o maniera proprie dispozitivul titlului executoriu, a mentionat ca debitorul este obligat sa permita luarea minorei în fiecare zi de sâmbata si duminica. Este evident ca o astfel de mentiune excede titlului executoriu (care stabileste acest drept al creditoarei numai în prima si a treia saptamâna din fiecare luna), executorul adaugând la hotarârea judecatoreasca. În atari conditii, procesul-verbal este lovit în parte de nulitate, doar sub acest aspect. Cu privire la celelalte mentiuni inserate în cuprinsul procesului-verbal, instanta a retinut ca acestea corespund obligatiilor stabilite prin titlul executoriu, asa încât critica de nelegalitate nu este întemeiata.

Instanta a retinut, în acest context, ca desi în cuprinsul procesului-verbal se mentioneaza un program de vizitare în alta modalitate decât cea stabilita de titlul executoriu, în perioada ce a urmat acesta a fost executat potrivit hotarârii judecatoresti, aspect recunoscut de contestator.

În ceea ce priveste somatia emisa la data de 10 noiembrie 2008, instanta a constatat ca prin aceasta contestatorului i se pune în vedere sa permita luarea minorei în ziua de 15 noiembrie 2008 (reluându-se, practic, mentiunea din partea finala a procesului-verbal anterior). Aceasta solicitare a executorului rezista criticii de nelegalitate, având în vedere ca respecta întocmai obligatia stabilita prin titlul executoriu (fiind vorba de a treia saptamâna din luna). Din acest motiv, actul de executare contestat a fost mentinut.

Cât priveste executarea silita referitoare la plata sumei de 812 RON, stabilita prin procesul-verbal nr. 1/556 din 10 noiembrie 2008, instanta a constatat ca, întocmai cum s-a aratat în cele ce preced, executarea s-a declansat din culpa contestatorului, care nu a luat masurile adecvate pentru îndeplinirea dispozitiilor cuprinse în titlul executoriu pentru prima saptamâna din luna noiembrie. Este, asadar, culpa sa, asa încât nu poate fi exonerat de obligatia de plata a cheltuielilor aparute în cursul executarii silite.

Etichete:

Executare Silită

Prin sentinţa civilă 1552/2010 s-a respins excepţia tardivităţii invocată de intimat, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea …… cu sediul în …….., în contradictoriu cu intimatul ………, cu domiciliul în Municipiul Fălticeni, …………, judeţul Suceava.

Anulează actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 35/2010 al BEJ ….

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1391/227 din 30.04.2010, contestatoarea ……” Fălticeni a solicitat, în contradictoriu cu intimatul ……, anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 35/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc …..

În fapt, arată că, în ceea ce priveşte neintegrarea în funcţia de casier contabil al auditorului, executarea este rămasă fără obiect, deoarece decizia civilă nr. 702/30.10.2007 a Curţii de Apel Suceava a fost pusă deja în executare.

Astfel, prin decizia nr. 396/07.12.2007 având ca obiect decizia mai sus-menţionată s-a dispus reintegrarea intimatului precum şi plata drepturilor salariale aferente perioadei 19.01.2007 la zi.

Cu toate că intimatul a fost înştiinţat în legătură cu reintegrarea, cu plata drepturilor salariale, precum şi consecinţele neprezentării la serviciu, acesta a lipsit nejustificat, motiv pentru care angajatorul a procedat la efectuarea procedurii prealabile şi prin dispoziţia nr. 86/04.03.2008 s-a desfăcut contractul de muncă tocmai pe lipsa nejustificată la locul de muncă.

Dispoziţia de desfacere a contractului de muncă a fost contestată, astfel că prin sentinţa civilă nr. 567/03.04.2008 a Tribunalului Suceava s-a constatat ca fiind legală şi temeinică dispoziţia, astfel fiind respinsă contestaţia ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 567/2008 s-a declarat recurs de către intimat, care a fost respins prin decizia civilă nr. 957/01.07.2008 a Curţii de Apel Suceava şi menţinută soluţia instanţei de fond.

Cum titlul executoriu, respectiv decizia civilă nr. 702/2007 a Curţii de Apel Suceava, a fost deja pus în executare, executarea este rămasă fără obiect.

Pentru sumele datorate cu titlu de drepturi băneşti datorate, apreciază cererea ca fiind nefondată, deoarece i s-au calculat drepturile băneşti potrivit dispoziţiilor legale pentru perioada 19.01.2007 – 28.02.2008.

În dovedire, a anexat înscrisuri.

Contestaţia a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare.

Pe fond, arată că prin decizia nr. 396/07.12.2007 nu a fost pusă în aplicare decizia nr. 702/30.10.2007, fapt confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni prin ordonanţa din 24 febr. 2010, dată în dosarul nr. 285/P/2008, care constată că s-au emis două acte cu număr de înregistrare şi data emiterii identice, dar care făceau comunicări diferite.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni constată că nu a fost reintegrat conform procesului-verbal din data de 12.02.2008 încheiat de executorul judecătoresc …. şi că preşedintele ……, ………., se face vinovat de încălcarea articolului 278 din Legea nr. 53/2003, fiind sancţionat cu amendă administrativă.

Şi Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Suceava a constatat că nu a fost reintegrat, astfel că, prin adresa nr. 23/14.01.2010 a fost invitat la biroul executorului judecătoresc …. pentru bunul mers ale executării silite.

Precizează totodată, că a obţinut de la ITM Suceava o copie de pe carnetul de muncă, unde la fila 36 se menţionează „continuă activitatea în baza aceluiaşi contract de muncă; se modifică norma de lucru – 4 ore/zi pe funcţia de casier contabil cu un salariu de 195 lei, conform deciziei Curţii de Apel nr. 702/2007”, lucru nelegal, deoarece această decizie prevede punerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere şi plata drepturilor salariale reactualizată indexată, respectiv suma de 1195 lei, iar actul adiţional din data de 01.02.2005 arată că a fost angajat cu norma întreagă prin cumul de funcţii 4 ore încasări şi 4 ore de lucru (acte de contabilitate), cu un salariu de 7875000 lei vechi. La nr. 81 se modifică salariul de 250 lei conform deciziei nr. 10/16.01.2008 nesemnată de el, dar în care se face menţiunea că a luat cunoştinţă de articolul 41 alin. 1 – acordul părţilor.

În dovedire, a anexat înscrisuri.

În conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va da rezolvare, mai întâi, excepţiei tardivităţii introducerii contestaţiei la executare.

Astfel, potrivit art. 401 alin. 1 lit. „a” C. proc. civ. contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.

După cum se poate observa, somaţia de plată întocmită în dosarul de executare nr. 35/2010 a fost comunicată intimatului la data de 23.04.2010, iar contestaţia la executare a fost depusă la data de 30.04.2010.

În atare situaţie, instanţa va respinge excepţia tardivităţii invocată de intimat.

Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

Prin Decizia nr.702/2007 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă contestaţia intimatului ……. împotriva Deciziei nr.176/2007 emisă de contestatoare, s-a dispus reintegrarea în funcţia de casier contabil, cu obligarea drepturilor salariale.

În baza acestui titlu , intimatul formulează cerere de executare silită astfel că la data de 22.03.2010, B.E.J. …. emite somaţia nr. 35/2010 către contestatoare şi i se pune în vedere să se conformeze dispoziţiilor titlului executoriu sus-menţionat.

Este de reţinut că de la data pronunţării Deciziei nr.702/2007 a Curţii de Apel Suceava şi până la data formulării de către intimat a cererii de executare silită a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.1670/2008 a Curţii de Apel Suceava, sentinţă prin care se arată cu putere de lucru judecat că prin Decizia nr.396/2007, având în vedere Decizia nr.702/2007 a Curţii de Apel Suceava contestatoarea a dispus reintegrarea intimatului şi plata drepturilor salariale la zi şi că, datorită neprezentării intimatului la locul de muncă s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă prin Decizia nr.86/2008.

Prin sentinţa civilă nr.567/2008 definitivă şi irevocabilă a fost respinsă contestaţia formulată de intimat împotriva Deciziei nr.86/2008 constatându-se că noua desfacere a contractului individual de muncă s-a efectuat în mod legal şi temeinic.

Executarea silită reprezintă acea procedură prin care creditorul titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu constrânge pe debitor care nu–şi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit.

Or, în speţă reiese că contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin Decizia nr.702/2007 a Curţii de Apel Suceava, astfel cum reiese din considerentele sentinţei civile nr.567/2008 a Tribunalului Suceava definitivă şi irevocabilă.

În aceste condiţii trebuie de observat că Decizia nr. 702/2007 a Curţii de Apel Suceava şi-a pierdut forţa executorie chiar prin pronunţarea ulterior, a sentinţei nr.567/2008 a Tribunalului Suceava definitivă şi irevocabilă.

Astfel se constată că actele de executare emise în dosar nr. 35/2010 de B.E.J. …. sunt nelegale motiv pentru care se va admite contestatia la executare şi se va dispune anularea acestora.

Etichete:

Executare Silită

Prin sentinţa civilă nr. 2226/22.11.2010 s-a respins ca nefondată acţiunea civilă având ca obiect daune formulată de reclamantul ……… domiciliat în sat …, com. …, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta ….

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1570/227/2009 reclamantul .. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Slatina – prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i plătească suma de 5904,5 lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii arată că prin sentinţa civilă nr. 1975/1.10.2008 pârâta a fost obligată să-i predea suprafaţa de 600 mp teren la locul „…”, la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune compensatorii pentru nefolosirea acestui teren în anii 2003,2004 şi 2005 şi câte 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la punerea în posesie efectivă cu terenul respectiv.

Mai arată că daunele pe care le solicită reprezintă contravaloarea fructelor neculese în perioada 2006,2007 şi 2008 în cuantum de 5000 lei, la aceasta adăugându-se daunele cominatorii pentru perioada 12.11.2008-31.05.2009, în sumă de 2180 lei.

Precizează că pretenţiile pe care le solicită de la pârâtă sunt în cuantum de 5904,5 lei, din care 5000 lei daune pentru perioada 2006-2008, iar suma de 904,5 lei reprezintă daune rezultate din transformarea daunelor cominatorii.

Pentru că pârâta refuză să-i plătească daunele stabilite, solicită şi dobânzile legale aferente, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executare.

În drept, reclamantul invocă dispoziţiile art.969 şi următoarele, art.1073 Cod civil şi Decizia XX/2005 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru dovedirea cererii depune la dosar înscrisuri în copie, respectiv: Decizia XX din 12.12.2005 A Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (f.6-7 dosar), sentinţa civilă nr.1975/1.10.2006 a Judecătoriei Fălticeni (f.8-10 dosar).

Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanţă prin secretarul comunei Slatina – … care a arătat că nu este de acord cu acţiunea reclamantului, motivat de faptul că acesta a fost pus în posesie, aşa cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a solicitat obligarea Comunei … – prin primar la plata sumei de 5904,5 lei, daune interese cu dobânzile legale aferente, motivat de faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a suprafeţei de 600 mp la locul „…”, invocând dispoziţiile art.969 şi următoarele, art.1073 Cod civil şi Deciziei XX/2005 a secţiilor unitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa civilă nr.1975/1 oct. 2008 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la 12 noiembrie 2008, pârâta a fost obligată să predea reclamantului posesia suprafeţei de 600 mp teren arabil situat în intravilanul satului …, com. …, la „….”, suprafaţă ce a făcut obiectul convenţiei de schimb şi să-i plătească suma de 5000 lei daune compensatorii, precum şi câte 50 lei pe fiecare zi de întârziere, daune cominatorii (f.8-10 dosar).

Dispozitivul sentinţei civile 1975/1.oct. 2008 a fost respectat de către pârâtă prin întocmirea la 14 noiembrie 2008 a procesului-verbal de punere în posesie nr. 5743 şi în conformitate cu dispoziţia din 13 noiembrie 2008 emisă de primarul comunei Slatina( fila 23-24 dosar).

De observat, că prezent la întocmirea acestui proces-verbal şi înştiinţat despre dispoziţia emisă de primarul comunei, reclamantul a refuzat să semneze procesul-verbal de predare –primire, precum şi cel de punere în posesie (f.24-245 dosar).

Se reţine astfel că, la o zi după efectuarea menţiunilor privind rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile 1975/2008, pârâta prin reprezentant a emis dispoziţie privind constituirea unei comisii de punere în posesie a reclamantului cu un lot de teren, iar la 14 noiembrie 2008, s-a întocmit procesul-verbal de predare-primire şi respectiv de punere în posesie (f. 10 verso şi 23-25 dosar).

Cum în cauză nu poate fi reţinută culpa debitoarei, Comuna Slatina în neexecutarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 1975/2008, urmează ca în temeiul art.1073 Cod civil coroborat cu disp. art.5803 Cod pr.civilă, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

Etichete:

Contestaţie la executare-tardivitate

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.1147/327/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.79
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată la nr. 1147/327/11 martie 2008, contestatorul ……. a formulat contestaţie la executarea silită pornită împotriva sa în dosarul nr. 845/2007al BEJ ……., solicitând anularea tuturor actelor de executare deoarece titlul executoriu în baza căruia s-a format dosarul de executare a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, el nefiind legal citat.

A mai solicitat contestatorul suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

La data de 31 iulie 2008 contestatorul a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei, motivat de faptul că a formulat cerere de strămutare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 7 august 2008 instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei.

La data de 15 august 2008 contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, arătând că deşi a solicitat judecarea în lipsă, instanţa, în mod neîntemeiat a dispus suspendarea judecării.

La data de 27 august 2008 contestatorul a depus din nou două cereri prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei, fără a depune însă şi cauţiunea prevăzută de art. 403 c.pr.civ.

La data de 1 septembrie 2008 contestatorul a depus o nouă cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar la data de 9 septembrie 2008 a depus o cerere prin care se aduc acuzaţii neîntemeiate instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.2075/09.09.2008 Judecătoria Tulcea a admis excepţia de tardivitate şi a respins contestaţia la executare formulată de contestator, ca tardiv formulată.

A respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia de tardivitate invocată de intimata SC ……. instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3388/23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Tulcea contestatorul ……. a fost somat să plătească intimatei SC ……. în termen de 30 de zile 213,42 USD echivalent în lei la data plăţii, reprezentând preţul serviciilor de telefonie mobilă, 6276,17 lei cu titlul de penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2006, penalităţile de întârziere de 1%/zi până la data de 27 septembrie 2003 şi 0,5%/zi după data de 27 septembrie 2003 şi 400 USD echivalent în lei la data plăţii, reprezentând taxă de reziliere contract. Această sentinţă a fost pusă în executare de către intimată, formându-se dosarul de executare nr. 845/2007 al BEJ ……..

La data de 2 noiembrie 2007 executorul judecătoresc a emis somaţia care a fost comunicată contestatorului la adresa indicată de acesta respectiv …..

Contestatorul invocă faptul că el nu mai locuieşte în Tulcea de aproximativ 4 ani, fără însă să arate care este noua sa adresă.

Astfel, inclusiv în cererea de chemare în judecată dar şi în cererile ulterioare acesteia contestatorul a indicat drept domiciliu al său adresa din Tulcea, noua sa adresă de domiciliu fiind comunicată de contestator abia prin cererea din data de 23 iulie 2008, adică la mai mult de 4 luni de la data formulării contestaţiei la executare.

În aceste condiţii instanţa a constatat din nou reaua credinţă a contestatorului, care, deşi a invocat faptul că şi-a adresa de peste 4 ani nu a indicat această nouă adresă unde să i se comunice actele procedurale.

De asemenea instanţa a constatat că, culpa pentru neprimirea somaţiei nu aparţine nici executorului judecătoresc şi nici intimatei ci doar contestatorului, care nu şi-a anunţat creditorul despre noua sa adresă.

Astfel fiind, în opinia instanţei somaţia a fost corect comunicată contestatorului la adresa cunoscută atât de creditor cât şi de executorul judecătoresc.

Mai mult decât atât, contestatorul a susţinut în cererile sale că a luat cunoştinţă de titlul executoriu şi de celelalte acte de executare la data de 21 februarie 2008, iar contestaţia la executare a fost formulată la data de 10 martie 2008, adică după termenul de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de actul de executare contestat, termen prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c c.pr.civ.

Drept urmare instanţa a admis excepţia de tardivitate invocată de intimată şi a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.

Având în vedere că soluţia dată în contestaţia la executare este definitivă de la data pronunţării, că suspendarea executării poate fi dispusă doar până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi că contestatorul nu a depus cauţiunea prevăzută de art. 403 c.pr.civ. instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs contestatorul ……., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată în esenţă recurentul că, în mod greşit instanţa de fond a respins ca tardivă contestaţia la executare formulată, întrucât somaţia de executare din data de 2 nov.2007, nu i-a fost comunicată, neexistând nici o dovadă în acest sens.

Deşi intimata a avut cunoştinţă de faptul că nu locuieşte la adresa indicată în acţiune, nu a făcut nici un demers să afle noul domiciliu.

Precizează de asemenea recurentul faptul că la 21.02.2008 când s-a întocmit procesul verbal de sechestru, s-a menţionat în mod expres lipsa sa, iar persoana găsită la adresa menţionată era fosta sa soţie care nu l-a anunţat despre începerea executării silite decât la data de 25.02.2008.

În raport de această împrejurare, în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la aprecierea excepţiei de tardivitate la data întocmirii procesului verbal respectiv 21.02.2008.

Totodată, procesul verbal i-a fost comunicat recurentului, prin poştă, de fosta sa soţie la data de 3.03.2008, contestaţia fiind formulată de recurent la data de 10.03.2008, adică înăuntrul termenului de 15 zile prev.de art.401 al. (1) C.proc.civ.

Pe cale de consecinţă, apreciază recurentul că, în mod greşit a fost respinsă şi cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Pe fondul cauzei, apreciază de asemenea recurentul că acţiunea sa este întemeiată întrucât actele de executare au avut la bază un titlu executoriu anulabil, emis cu încălcarea prevederilor legale.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că, în procesul verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc ……. la 21.02.2008, debitorul, recurentul în cauză, nu a fost găsit la domiciliu, iar fosta soţie a acestuia a învederat executorului judecătoresc faptul că soţul său nu mai locuieşte acolo, fiind plecat din localitate de aprox.4 ani de zile.

Din adeverinţa aflată la fila 23 din dosar rezultă că, procesul verbal din 21.02.2008 a fost comunicat recurentului de către fosta sa soţie la data de 5.03.2008.

Prin urmare, recurentul contestator nu a luat la cunoştinţă de titlul executoriu şi celelalte acte de executare în data de 21.02.2008, dată la care executorul a fost încunoştiinţat de fosta soţie a recurentului despre faptul că acesta şi-a schimbat domiciliul.

În raport de dispoziţiile art.401 al.(1) C.proc.civ., cum nu există dovada comunicării titlului executoriu şi a celorlalte acte de executare către recurentul contestator la domiciliul său din ……, urmează a se reţine că, acesta a formulat contestaţia în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoz.art.312 C.proc.civ.,urmează a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru analizarea pe fond a contestaţiei la executare formulată.

Etichete: , , ,