DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

h) Judecatoria Constanta, prin sentinta penala nr.2634 din 17 decembrie 2003, în baza art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2003 cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,c cod penal, art.76 alin.1 lit.d cod penal, a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar în baza art.359 alin.1 cod pr.penala s-a atras atentia asupra disp.art.83 cod penal.

În fapt, s-a retinut ca în ziua de 18 martie 2003, a fost depistat conducând autoturismul Dacia 1310 cu nr.CT -75-TAM, pe str.Traian, având în sânge o alcoolemie de 1,00 gr.%o.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.151 din 24 februarie 2004 a pronuntat respingerea apelului formulat împotriva sentintei penale si prin care se viza o singura critica,respectiv lipsa de pericol social a faptei pe care a savârsit-o avându-se în vedere împrejurarile concrete în care a comis-o.

În termen si motivat, inculpatul a declarat recurs împotriva ambelor hotarâri, sustinând aceeasi critica – lipsa trasaturii esentiale a infractiunii – pericolul social, prin modalitatea concreta de consumare a laturii obiective a infactiunii, limita minima de alcool ingerat, datele ce îl caracterizeaza, comportarea avuta anterior si ulterior savârsirii faptei.

Examinând din oficiu, probele dosarului, motivele de recurs constata :

Inculpatul a fost depistat în timp ce conducea un autoturism pe str.Traian din municipiul Constanta, fiind sub influenta alcoolului.

Buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie, a concluzionat ca la ora 14,30 inculpatul avea în sânge o concentratie de 1,00 gr.%0, fata de 0,80 gr.%0 limita prevazuta de lege.

Inculpatul a sustinut ca se deplasa la Spitalul Militar Constanta pentru a aduce un medic, pentru a o consulta pe mama bolnava, sens în care a depus la dosar certificatul nr.4701/15.05.2003.

Inculpatul nu a contestat rezultatele de laborator, a avut o comportare sincera pe tot parcursul judecatii.

Din actele dosarului mai rezulta ca inculpatul a functionat ca sef sector Garda de Coasta Sulina, are studii superioare, pensionat pe data de 31.07.2002 – Cpt.cdor (r), nu are antecedente penale.

Având în vedere cerintele art.17 cod penal, ca o fapta sa fie infractiune, disp.art.18/1 cod penal, împrejurarile concrete în care inculpatul a savârsit fapta, dar si gradul de alcoolemie, spre minim fata de cel permis de lege în momentul recoltarii analizelor de sânge, datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, este indubitabil ca sunt realizate toate cerintele prevazute de art.18/1 cod penal, respectiv lipsa pericolului social concret al faptei savârsite.

Astfel ca, urmeaza a admite ca fondat recursul inculpatului, a casa decizia penala a Tribunalului Constanta si a desfiinta sentinta penala a Judecatoriei Constanta si potrivit art.11 pct.1 lit.a cu ref.la art.10 lit.b/1 cod pr.penala si art.18/1 cod penal, achitând pe inculpat pentru infractiunea prev.de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Va aplica inculpatului o amenda administrativa.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

g) Prin sentinta penala nr.967 pronuntata în data de 17.04.2003, în dosar penal nr.1261/2002, Judecatoria Constanta, în temeiul art.11 pct.2, lit.”a” raportat la art.10 alin.1, lit.”b1” cod penal, a achitat pe inculpatul S.O. pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fara a poseda permis de conducere, prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicare art.13 cod penal, întrucât fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni – fapta din 14.02.2002.

În temeiul art.18/1 alin.3 cod penal raportat la art.91 cod penal, a aplicat inculpatului S.O. sanctiunea de 2.000.000 lei amenda cu caracter administrativ.

În temeiul art.8 din Legea nr.543/2002, modificata prin OUG nr.18/2003, a constatat gratiata sanctiunea.

În temeiul art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fara a poseda permis de conducere, cu aplicarea art.13 cod penal – fapta din 14.03.2002, a condamnat pe inculpatul S.O. la pedeapsa de 4.000.000 lei amenda penala.

A pus în vedere inculpatului dispozitiile art.63/1 cod penal.

În temeiul art.8 din Legea nr.543/2002, modificata prin OUG nr.18/2003 a constatat gratiata pedeapsa.

A pus în vedere inculpatului dispozitiile art.7 din Legea nr.543/2002.

La 14 februarie 2002 S.O. a condus pe str.Stefanita Voda din Constanta autoturismul CT-03 UUZ, având în sânge o îmbibatie alcoolica de 0,85 gr.%0 si fara sa posede permis de conducator auto, iar în noaptea de 13/14.03.2002 acelasi inculpat a condus masina respectiva pe str.Soveja si Izvor din municipiul Constanta, în aceleasi conditii.

Prima instanta a dispus achitarea inculpatului pentru fapta din 14 februarie 2002, apreciind ca în raport de situatia personala a lui S.O. care nu a mai fost condamnat, are doi copii minori în întretinere, iar fapta nu a avut o consecinta daunatoare participantilor la trafic, chiar daca este una de pericol, împrejurari care au condus la concluzia ca aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Pentru a doua fapta (din 13/14.03.2002), judecatoria a condamnat pe inculpat la 4.000.000 lei amenda penala.

Cum ambele fapte au fost comise anterior intrarii în vigoare a Decretului nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse, instanta a facut aplicatiunea art.8 din actul normativ citat.

Hotarârea primei instante a fost atacata cu apel de catre procuror, care a criticat-o pentru gresita achitare a inculpatului pentru una dintre fapte si gresita individualizare a sanctiunii penale pentru cea de-a doua fapta dedusa judecatii.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.921/25.11.2003 (dosar nr.1902/2003), a admis apelul procurorului, a desfiintat sentinta primei instante si rejudecând a facut o noua individualizare a pedepsei pentru fapta din 13/14.03.2002, condamnându-l pe S.O. la 1 an închisoare.

Ambele hotarâri pronuntate în cauza, au fost atacate cu recurs de catre procuror care le-a criticat pentru gresita achitare a inculpatului, în temeiul art.10 lit.”b1” din cod procedura penala în referire la art.181 din cod penal.

Curtea, examinând lucrarile din dosar constata nefondat recursul Parchetului, deoarece asa cum a retinut si prima instanta, la data savârsirii faptei din 14.02.2002 inculpatul se afla la prima întâlnire cu legea penala, pe parcursul procesului penal a avut o conduita corespunzatoare, prezentându-se la chemarile organelor judiciare, iar aceasta nu a avut vreo consecinta nefasta pentru participantii la traficul rutier. Aceste date reduc gradul de pericol social al faptei sub pericolul social caracteristic unei infractiuni potrivit art.17 din cod penal.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

f) Prin sentinta penala nr.1891/17.09.2003, Judecatoria Constanta, a respins exceptia nulitatii absolute a buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie nr.2997/1.12.2002 si în baza art.l1 pct2lita rap.la art.l0 lit.b cod pr.penala, a achitat pe inculpatul V.G. pentru savârsireajnfractiunii prev.de art.37 aLI din Decr.218/1966.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca exceptia nu este întemeiata, întrucât înscrisul doveditor al efectuarii constatarii tehnico-stiintifice nu cuprinde neregularitati; ridicarea probelor de sânge de la inculpat nu s-a efectuat în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, respectiv cu instructiunile I.M.L.Mina Minovici anexate la dosar; procesul-verbal de recoltare nu este semnat de nici un martor, desi prezenta acestuia era obligatorie; recoltarea nu s-a facut sub supravegherea unui medic, asa cum cer instructiunile I.M.L.Mina Minovici; în procesul-verbal nu s-a aplicat numarul sigiliului apartinând Ministerului de Interne cu care s-au sigilat si nici numarul de probe ridicate; aceste neregularitati au creat un dubiu major cu privire la faptul ca obiectul analizei toxicologice îl constituie stabilirea nivelului alcooemiei din probele de sânge recoltate de la inculpat si nu de la alte probe de sânge; acest dubiu profita inculpatului, situatie în care va fi înlaturat din materialul probatoriu administrat, ca neconcludenta, proba cu procesul-verbal de recoltare, atasat dosarului de urmarire penala; ca urmare a incertitudinii ca nivelul alcoolemiei inculpatului, la momentul recoltarii de probe biologice si la momentul depistarii, era mai mare de 1 %0, nu se poate retine în sarcina acestuia savârsirea infractiunii pentru care a fost trimis în judecata.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nrAO/15.01.2004, a admis ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, împotriva sentintei penale nr.1891/1003, a Judecatoriei Constanta si în baza art.37 din Decr.328/1966, a condamnat pe inculpatul V.G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

In baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate, s¬a stabilit termenul de încercare de 3 ani, potrivit art.82 cod penal si s-a facut aplic.art.83 cod penal.

Instanta de apel a retinut: proba de sânge a fost recoltata inculpatului de un cadru medical în incinta unei unitati spitalicesti, în prezenta unui lucrator de politie si dupa dezinfectarea bpielii cu apa oxigenata si folosind o seringa de unica folosinta; aceasta proba a fost prezentata spre analiza S.M.L.Constanta, într-un flacon sigilat cu sigiliul Ministerului de Interne si având numele inculpatului înscris pe flacon; alcoolemia constatata în sângele inculpatului la 30.11.2002, ora 2,05, a fost de 1,10 gr.%o; procesul-verbal din 30.11.2002, a fost semnat de asistent, martor, inculpat si organul de politie din care rezulta ca inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge; mentiunile lipsa nu contravin instructiunilor I.M.L.Mina Minovici si nu au implicatii în stabilirea alcoolemiei inculpatului; astfel, inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii prev.de art.37 alin.1 din Decr.328/1966.

Impotriva deciziei penale nr.40/15.01.2003, a Tribunalului Constanta, inculpatul a declarat recurs, sustinând ca: se impune aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ, întrucât instanta de apel gresit a stabilit împrejurarea în care nu s-a realizat cea de a doua proba a alcoolemiei; fiind întrebat daca doreste o a doua recoItare de proba de sânge, nu a stiut cum va fi interpretat acest refuz.

Examinând legalitatea deciziei penate nr.40/15.01.2003, a Tribunalului Constanta, în raport ce criticile formulate, ce pot constitui cazurile de casare prev.de art.385/9 aLI pct. 17/1, 18 în ref.1a art.385/6 aLI si 2 cod pr.pena1a, se constata ca urmatoarele:

La 30.11.2002, inculpatul a condus pe drumurile publice din Constanta un autoturism având în sânge o îmbibatie alcoolice de 1,10gr.%o.

Sustinerea recurentului, referitoare la faptul ca nu a cunoscut consecintele refuzului sau de a i se recolta a doua proba, nu poate fi primita, întrucât i s-au adus la cunostinta prevederile I.M.L.Mina Minovici Bucuresti, asa cum rezulta din procesul¬verbal încheiat la 30.11.2002, semnat si de acesta.

Astfel, se retine ca instanta de apel a stabilit corect situatia de fapt, încadrarea juridica si vinovatia recurentului-inculpat, dar în ceea ce priveste analizarea pericolului social concret al faptei, nu s-a tinut seama de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Fata de criteriile aratate mai sus si prev.de art.18/1 a1.2 cod penal, se retine ca fapta savârsita de recurent, prin continutul ei concret si prin atingerea minima adusa relatiilor sociale ocrotite de art.37 al.1 din Decr.328/1966, în raport de persoana si conduita buna a acestuia, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Pentru aceste considerente, unneaza a face aplic.art.385/15 pct.2 lit.d cod pr.penala si admite recursul ca nefondat

Urmeaza a casa sentinta penala nr. 1891/17.09.2003, a Judecatoriei Constanta si decizia penala nr. 40/15.01.2003, a Tribunalului Constanta si, rejudecând, face aplic.art.ll pct 2 lita rap.1a art.10 litb/l cod pr.penaIa, în ref.1al art.18/1 cod penal si achita pe recurent pentru infractiunea prev.de art.37 aLI din Decr.328/1966.

Face aplic.art.91 litc din codul penal si aplica re curentului sanctiunea cu caracter administrativ – amenda în suma de 4.000.000 lei.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

e) Prin sentinta penala nr.1596 pronuntata la data de 11 iunie 2003, în dosarul penal nr.7986/2002, Judecatoria Tulcea, în baza art.36 alin.1 din Decretul 328/1966, rap.la art. 37 lit.a cod penal, cu aplic.art. 13 cod penal, art.74 liz.c cod penal, art.76 lit.e cod penal, a condamnat pe inculpatul MG la 3 luni închisoare.

In baza art.83 cod penal, a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinta penala nr.864 din 23.04.2001 a Judecatoriei Tulcea si a dispus executarea în întregime a pedepsei. A adaugat aceasta pedeapsa la pedeapsa aplicata, inculpatul urmând a executa 2 ani si 3 luni închisoare.

Din probele ce au fost administrate în cauza, în ambele faze ale procesului penal, rezulta ca la data de 22.12.2001 M.G. a fost depistat de politie conducând pe DJ-1 Tulcea un autoturism fara sa posede permis de conducator auto.

Prima instanta a mai retinut ca anterior datei de 22.12.2001, inculpatul mai fusese condamnat la 2 ani închisoare pentru tentativa de furt calificat, pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat (sentinta penala nr.867 din 23.04.2001 Judecatoria Tulcea), pe un termen de încercare de 4 ani, care se împlinea la 22.04.2005.

Hotarârea primei instante a fost atacata cu apel de catre inculpat, care personal si prin aparatorul ales, a solicitat achitarea, sustinând ca nu se face vinovat de savârsirea faptei.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr.296 din 7 octombrie 2002 (dosar 2537/2003) a admis ca fondat apelul, a desfiintat hotarârea primei instante si în temeiul art.11 pct.2 lit.”a”, art.10 lit.”b1” din cod procedura penala în referire la art.181 din cod penal, l-a achitat pe inculpat de conducerea fara permis a unui autovehicul pe drumurile publice si a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ (3.000.000 lei amenda). Totodata, instanta de apel a înlaturat aplicarea art.83 din cod penal, în ce priveste la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani închisoare sus-aratata.

Tribunalul si-a motivat solutia aratând ca, inculpatul a condus fara permis un autoturism, pe un drum judetean, de obicei necirculat si pe o distanta destul de mica, împrejurari care înlatura caracterul de pericol social al faptei, pentru a constitui infractiune.

Decizia instantei de apel a fost atacata cu recurs de catre procuror care, a criticat-o pentru gresita apreciere a gradului de pericol social al faptei cu consecinta achitarii inculpatului.

Curtea de Apel fata de probele existente în dosarul cauzei, constata ca recursul este nefondat si urmeaza a fi respins.

Nici o proba din dosarul cauzei nu confirma sustinerea procurorului în motivele de recurs, ca inculpatul a condus la 22 decembrie 2001 fara permis autoturismul TL-01-FNJ pe o distanta de 14 km de drum judetean. Starea de recidiva a recurentului fata de condamnarea anterioara, nu face inaplicabile dispozitiile art.10 lit.”b1 din cod procedura penala si art.181 din codul penal. Cel din urma text prevede ca, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, este lipsita în mod vadit de importanta. Acelasi text, mai prevede ca, la stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, se tine seama de modul de savârsire a faptei, împrejurarile în care a fost comisa, scopul urmarit, persoana si conduita faptuitorului, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce.

Apreciind probele dosarului, prin prisma criteriilor enumerate, Curtea constata ca într-adevar prin conducerea unui autoturism pe drumul judetean nr.1- Tulcea, s-a adus o atingere minima valorilor sociale aparate prin dispozitiile Decretului nr.328/1996. Fapta comisa de inculpat nu a produs, dar nici nu putea produce consecinte grave pentru alti participanti la traficul rutier, deoarece portiunea de drum în discutie era necirculata de obicei, cu deosebire în perioada de iarna. Inculpatul prin conducerea autoturismului nu a urmarit realizarea unui scop nelegal, acesta transportându-l la târla de oi pe S.S.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

d) Prin sentinta penala nr.1826 pronuntata la data de 03.07.2003, în dosarul nr.1826/2002, Judecatoria Constanta a hotarât respingerea cererii de schimbare a încadrarii juridice.

În baza art.208 alin.l si 2 cu aplic. art.3 7 lit.”a” din codul penal, condamnarea inculpatei N.A. la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare .

În temeiul art.83 cod penal, s-a revocat suspendarea conditionata a pedepsei de 3 ani închisoare s.pen.3089/1997 a Jud.Constanta si executa inculpata 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art.71 c.pen., s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor prev. de art.64 c.pen.

În fapt, prima instanta a stabilit urmatoarele:

În perioada 2000-martie 2002, inculpata a sustras energie electrica, prin violarea sigiliului contorului, în cantitate de 4367 kw, cauzând un prejudiciu în suma de 11.114.015 lei.

Retinând aceeasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr:26 din 13.01.2004, în dosarul nr.1791/2003, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.l lit.”b” c.proc.pen., ca nefondat, apelul declarat de catre apelanta.

Împotriva hotarârilor, în termenul legal: inc.N.A. a declarat recurs solicitând aplicarea act. 181 cod penal.

Criticile sunt întemeiate.

În cauza, pe baza probelor administrate, s-a stabilit în mod corect situatia de fapt, si încadrarea juridica.

Însa, pentru tragerea la raspundere penala a inculpatei, trebue ca fapta sa prezinte pericolul social al infractiunii.În raport de criteriile prevazute de art.181 cod penal, printre care împrejurarile comiterii faptei- într-un mod simplist, rupând sigiliul capacului de bome al contorului electric si montarea unui buson fuzibil, detectabil la un simplu control al cititorilor contorului, perioada îndelungata pe durata careia s-a produs un prejudiciu nu prea ridicat, precum si circumstantele personale inculpatei-aflata la vârsta maturitatii, cu copii majori, cu venituri reduse, fapta inculpatei a adus o “atingere minima relatiilor privind patrimoniul, fiind lipsita, în mod vadit de importanta si neprezentând peric.olul social concret al infractiunii. Împrejurarea ca inculpata a suferit o condamnare anterioara pentru alt gen de infractiuni nu înlatura aplicarea art.181 cod penal în conditiile în care mai era putin pâna la expirarea termenului de încercare;în caz contrar, inculpata ar trebui sa suporte o sanctiune disproportionata cu pericolul social si gravitatea noii fapte.

Prin urmare, recursul inculpatei este fondat si, în baza art.38S15 pct.2 lit.”d” c.proc.pen., va fi admis, se vor casa hotarâri le atacate si se va achita inculpata, în temeiul art.11 – art.10 c.proc.pen. si art.181 cod penal, aplicându¬i-se o amenda administrativa.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

c) Fapta prevazuta de legea penala, prin care s-a adus o atingere minima valorilor aparate de lege prin continutul ei concret, prejudiciul minor cauzat partii civile, recuperarea acestuia, în raport si de persoana inculpatului, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Judecatoria Mangalia, judetul Constanta; prin sentinta penala nr.343 din 20.10.2003, în baza art.79 alin.l din O.U.G.nr.195/2002 cu aplic.art.74 alin.l si 2 rap.1a art.76 litd cod penal, a condamnat pe inculpatul S.R., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

In baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar în baza art.82 cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 2 ani si 5 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei la care s-a adaugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentintei penale, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.940/9.12.2003.

Impotriva ambelor hotarâri, inculpatul în termen si motivat a declarat recurs, solicitând instantei, ca în urma analizarii probelor administrate, sa se constata ca în raport de împrejurarile concrete în care s-a savârsit fapta, traseul parcurs de inculpat cu autoturismul de la un loc de parcare la altul, în timpul noptii, datele cel caracterizeaza, ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si sa dispuna achitare.

Verificând din oficiu motivele de recurs, constata :

Inculpatul, a fost depistat de un echipaj al politiei din cadrul Politiei Rutiere al I.P.J.Constanta, pe b-dul Trandafirilor Zona Krn.O din Statiunea Neptun, conducând autoturismul Marca “BMW Z 3” cu nr.de înmatriculare B – 96 – ZET, sub influenta bauturilor alcoolice.

Inculpatul a declarat ca a consumat cu prietenii “un wisky” si ca la iesirea din local a constatat ca autoturismul nu era bine parcat, încercând sa-I aseze într-un altor loc unde sa nu fie supus lovirii.

De asemenea, inculpatul nu s-a opus testarii cu alcooltestul “Drager” rezuItând o alcoolemie de 0,79 ml.ll.alcool si nici primei probe de sânge. La cea de-a doua proba de sânge ce urma sa fie recoltat dupa o ora, inculpatul s-a opus, motivând frica, fata de injectii.

Din buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie nr.827/6.05.2003 al S.M.L.Judet Constanta, a rezultat ca la ora primei recoltari 2,35 prezenta în sânge o îmbibatie de 1,20 gr.%o.

Inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind si angajat la S.C.” Autoexpo ,S.R.L.Bucuresti.

Din declaratia martorului P.I., rezulta ca inculpatul cauta într-adevar sa parcheze autoturismul în momentul când i-au fost solicitate actele de control de catre echipajul de politie.

Inculpatul a avut o atitudine foarte corecta, recunoscând ca a consumat alcool. Intr-adevar, s-a opus recoltarii celei de a doua probe de sânge, dar organele de politie, dupa moodificarile aduse Decretului nr.328/1966 republicat, prin O.U.G.nr.195/2002 au si alte modalitati de stabilire corecta a alcoolemiei, respectiv recoltarea probelor de urina, atunci când inculpatul, din anumite cauze nu poate da sânge.Acest lucru, desi nu s-a facut, se fac multe discutii pe seama lui, cu toate ca inculpatul nu a fost trimis în judecata pentru refuzul de la recoltarea probelor biologice.

Avându-se în vedere împrejurarile concrete în care inculpatul a condus autoturismul, fiind de necontestat (se consemneaza si în procesul verbal de constatare de catre lucratorul de politie) ca inculpatul a condus pe un traseu foarte scurt autoturismul, chiar sub privirile echipajului de politie, care i-au urmarit manevrele de deplasare, la ora foarte târzie si fara trafic intens, sinceritatea inculpatului, gradul de alcool în momentul depistarii de catre alcooltest de 0,79 mg.%o, iar dupa 35 minute, din proba de sânge a rezultat 1,20 gr%o, datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, sunt elemente de apreciere pentru instanta, referitoare la gradul concret de pericol social al faptei pentru afi infractiune.

Fapta de a conduce autoturismul 15 – 20 metri din fata discotecii, pâna viss-a¬vis unde era o parcare libera, sub influenta alcoolului, este fapta încriminata de lege, însa fata de împrejurarile expuse, îi lipseste o trasatura esentiala – pericolul social.

Asa fiind, urmeaza a admite ca fondat recursul, a casa sentinta si decizia penale si în conformitate cu art.11 pct.2 lita – art.10 litb/1 cod pr.penala si art.18/1 cod penal a fi achitat inculpatul pentru infractiunea prev.de art.79 alin.I din O.V.G.nr.I95/2002.In baza art.18/1 cod penal, art.91 cod penal se va aplica inculpatului sanctiunea amenzii administrative si vor fi înlaturate disp.art.21 si urm.cod penal.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

b) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, nr.1081/ P/2003, inculpatul P.G. a fost trimis în judecata pentru comiterea infractiunilor prev.de art.215 al.1 si art.290 Cod penal cu aplic.art. 41 al.2 si art.33 lit.”a” cod penal, prin aceea ca, în perioada decembrie 2002 – martie 2003, în calitate de agent comercial la S.C.E. S.R.L.Constanta, în baza aceleasi rezolutii infractionale, în mod repetat, si-a însusit suma totala de 10.545.658 lei, prin falsificarea exemplarului doi a 10 chitante fiscale.

Prin sentinta penala nr.884, pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul nr.1898/2003, în baza art.11 pct.2 lit.”a” cod pr.penala, rap.la art.10 lit.”b1” cod pr.penala, a fost achitat inculpatul P.G. pentru savârsirea infractiunii prev.de art.2151 al.1 cod penal, cu aplic.art.41 al.2 cod penal si art.37 lit.”a” cod penal.

In baza art.11 pct.2 lit.”a” cod pr.penala rap.la art.10 lit.b1 cod pr.penala, a fost achitat inculpatul si pentru savârsirea infractiunii prev.de art.290 cod penal cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal si art.37 lit.”a” cod penal.

In baza art.811 al.3 cod penal rap.la art.91 cod penal, s-a aplicat inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii de 10.000.000 lei.

Pe baza probelor administrate, prima instanta a stabilit situatia de fapt si încadrarile juridice potrivit actului de inculpare.

Insa, instanta a considerat ca faptele savârsite de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infratiuni. In acest sens, s-a avut în vedere valoarea prejudiciului, de 10.000.000 lei, recuperarea acestuia si circumstantele personale inculpatului – casatorit, are un copil minor în întretinere, are un grad mediu de scolarizare.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.528/21.09.2004, pronuntata în dosarul nr.1053/2004, a admis, în baza art.379 pct.2 lit.”a” Cod pr.penala, apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, a desfiintat sentinta penala si a dispus:

In baza art.2151 al.1 cod penal, cu aplic.art.41 al.2 cod penal si art.37 lit.”a” cod penal, art.74 al.1 lit.”c” al.2 rap.la art.76 lit.”d” cod penal, a condanat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.290 cod penal, cu aplic.art.41 al.2 cod penal si art.37 lit.”a” cod penal, art.74 al.1 lit.”c” al.2 rap.la art.76 lit.”e” cod penal, a condanat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

In baza art.33 lit.”a” rap.la art.34 lit.”b” cod penal, s-a dispus contopireea peedepselor aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

In baza art.83 cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an si 2 luni închisoare, aplicata prin sentinta penala nr.2168/8.12.2000 a Judecatoriei Constanta si executarea acesteia alaturat pedepsei aplicate prin prezenta decizie, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate.

Instanta de apel a apreciat ca nu sunt aplicabile disp.art.181cod penal, fata de împrejurarile comiterii faptelor – într-o perioada îndelungata, în forma continuata, prin falsificare, de scopul urmarit, nemultumit de salariul pe care îl primea, a luat deliberat hotarârea de a sustrage bani si fata de starea inculpatului de recidiva prev.de art.37 lit.”a” cod penal.

Impotriva deciziei, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, motivând ca poate beneficia de prev.art. 181 cod penal.

Critica este întemeiata.

Asa cum a retinut instanta de fond, circumstantele reale ale faptelor si cele personale inculpatului conduc la concluzia ca faptele sale nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, în raport de criteriile prev.de art. 181 cod penal, prin atingerea minima relatiilor privind patrimoniul si autenticitatea înscrisurilor, fiind în mod vadit lipsite de importanta.

Si anume, perioada scurta pe parcursul careia s-a derulat activitatea infractionala, modul simplist de concepere si comitere a acesteia, mobilul faptelor – asigurarea necesitatilor familiei în perioada de iarna, inculpatul primindu-si salariile cu întârziere, valoarea nu prea ridicata a prejudiciului, staruintele depuse pentru înlaturarea rezultatului infractiunii prin recuperarea integrala a pagubei, conduita sincera si de regret a inculpatului, întretinerea unui copil minor, problemele familiale avute de inculpat la vârsta adolescentei, conduc la concluzia ca faptele savârsite de catre inculpat nu prezinta pericolul social al vreunei infractiuni, conf.art.18 cod penal. Numai starea de recidiva a inculpatului, nu exclude aplicarea art. 181 cod penal; dimpotriva, faptul ca inculpatul este angajat si, pâna în prezent, nu a comis alte abateri, constituie premise ca se poate integra în societate, neimpunându-se tragerea sa la raspundere penala.

Procedând la condamnarea inculpatului, hotarârea tribunalului este supusa casarii pentru cazul prev.de art.3859 pct.18 cod pr.penala.

Prin urmare, în baza art.38515 pct.2 lit.”a” cod pr.penala, recursul va fi admis, se va casa hotarârea atacata si se va mentine sentinta primei instante.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Savârsirea faptei de catre inculpat într-un termen scurt, derularea activitatii infractionale în mod simplist din punct de vedere al conceperii si comiterii acesteia, pentru asigurarea nevoilor familiei, valoarea nu prea ridicata a prejudiciului, conduita buna anterioara a acestuia, dovedesc ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ceea ce impune aplicarea art. 181 Cod penal. Numai starea de recidiva a inculpatului nu exclude aplicarea art. 181 Cod penal, dimpotriva, faptul ca acesta este angajat si, pâna în prezent, nu a comis alte abateri, constituie premise ca se poate integra în societate.

a) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea nr.467/P/1999, inculpatul L.A. a fost trimis în judecata, pentru comiterea infractiunii prev.de art.302 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, prin aceea ca, în perioada 1995-1996, a introdus în tara, fara autorizatie corespunzatoare, autoturisme în vederea vânzarii, desi actele sale erau considerate operatiuni de import.

Prin sentinta penala nr.1902/7.09.2001, dosar nr.6788/1999, Judecatoria Tulcea a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art.81 cod penal si a respins actiunea civila formulata de D.R.V. Galati, ca inadmisibila.

Prin decizia penala nr.290/30.10.2001, în dosarul nr.2596/2001, Tribunalul Tulcea a admis apelurile partii civile D.R.V. Interjudeteana Constanta si inculpatului L.A., a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante de fond, în vederea garantarii dreptului la aparare a inculpatului.

Rejudecând, prin sentinta penala nr.281 din 8.02.2002, dosar nr.6230/2001, Judecatoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.137/1997 pentru infractiunea prev.de art.302 cu aplic.art.41, art.74 lit.”a,c”, art.76 lit.”d” cod penal, respingând ca inadmisibila actiunea civila.

Prin decizia penala nr.316/9.12.2002, în dosarul nr.1853/2002, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului L.A. si partii civile D.R.V.I. Constanta.

Prin decizia penala nr.214/P/23.03.2003, pronuntata în dosarul nr.247/P/ 2003, Curtea de Apel Constanta a admis, în baza art.385/15 pct.2 lit.”c” cod pr.penala, recursurile inculpatului L.A. si partii civile D.R.V.I. Constanta, a casat sentinta penala nr.281/2002 si decizia penala nr.316/2002 si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, pentru a rezolva fondul, în sensul pronuntarii asupra actiunii civile, pe fond.

Rejudecând, prin sentinta penala nr.3286, pronuntata la data de 28.11.2003, în dosarul nr.2697/2003, Judecatoria Tulcea a hotarât condamnarea inculpatului L.A., pentru infractiunea prev.de art.302 cod penal, cu aplic.art.41 cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.543/2002.

In fapt, pe baza probelor administrate, s-au retinut urmatoarele:

In perioada noiembrie 1995-martie 1996, în baza unor discutii prealabile, inculpatul L.A. a întocmit în Austria trei contracte de donatie catre parohia „Sf.Treime” din mun.Tulcea, a trei autoturisme marca „Renault 9”. Inculpatul a adus autoturismele în tara si le-a predat preotului D.T. care i-a dat suma de 3.000.000 lei. Beneficiarul s-a ocupat de îndeplinirea formalitatilor vamale.

Tot în cursul anului 1995, inculpatul a adus un autoturism pe care l-a dat preotului A.G., pentru suma de 3.500.000 lei.

Prin decizia penala nr.131/22.04., pronuntata în dosarul nr.1153/2004, Tribunalul Tulcea a admis apelul Parchetului, a desfiintat sentinta cu privire la disp.art.372 cod pr.penala si la gresita aplicare a legii de gratiere, dispunând condamnarea inculpatului L.A., pentru infractiunea prev.de art.302 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, art.74 lit.”a,”c si art.76 lit.”d” cod penal, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.137/1997.

Prin aceeasi decizie, tribunalul a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului si partii civile.

Instanta de apel a constatat ca Judecatoria Tulcea a încalcat disp.art.372 cod pr.penala, agravând situatia inculpatului în propria cale de atac, prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, în loc de cea de 1 an si 6 luni închisoare stabilita în prima faza prin hotarârea desfiintata în apelul incupatului.

S-a mai constatat ca pedeapsa este gratiata, potrivit Legii nr.137/1997, anterioara Legii nr.543/2002.

Impotriva hotarârii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul L.A., motivând ca este nevinovat, precum si partea civila Autoritatea Nationala a Vamilor – reprezentata prin D.R.V. Constanta, cu privire la cuantumul despagubirilor civile.

Criticile formulate de recurentul-inculpat sunt fondate, în parte, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel, activitatea inculpatului, constând în introducerea în tara, în mai multe rânduri, de autoturisme aduse din strainatate si valorificarea acestora, chiar prin contracte de donatie, constituie operatiuni de import. Cum aceste operatiuni s-au efectuat fara licenta de import, fapta inculpatului este prevazuta de art.302 cod penal.

Insa, pentru a se angaja raspunderea penala, pe lânga savârsirea cu vinovatie a faptei prevazuta de legea penala, trebuie ca aceasta sa prezinte si pericolul social concret al infractiunii.

Ori, în cauza, în raport de criteriile prev.de art.181 cod penal, savârsirea faptei într-un termen scurt, la solicitarea beneficiarilor, fara vreun folos material deosebit (sumele primite reprezentând cheltuielile aferente donarii si transportarii autoturismelor), conduita buna anterioara si ulterior pâna la solutionarea cauzei, fapta inculpatului, prin atingerea minima adusa relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a comertului exterior, fiind lipsita, în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii.

Prin urmare, procedându-se la condamnarea inculpatului, hotarârile atacate sunt supuse casarii pentru cazul prev.de art.3859 pct.18 cod pr.penala.

In concluzie, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod pr.penala, recursul inculpatului va fi admis, se vor casa hotarârile atacate si, potrivit art.11 pct.2 lit.”a” comb.cu art.10 lit.”b1” cod pr.penala rap.la art.181 cod penal, se va dispune achitarea pentru infractiunea prev.de art.302 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, respingându-se actiunea civila; fapta fiind savârsita anterior intrarii în vigoare a Legii nr.137/1997 privind gratierea unor pedepse, inculpatul nu se va mai sanctiona, conf.art.7 din aceasta lege.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Cumpărarea de către inculpat în mod repetat de radiocasetofoane de la inculpatul M.O., cunoscând că acesta nu desfăşura activitate comercială licită, sub preţul pieţii, constituie complicitate

b) Cumpararea de catre inculpat în mod repetat de radiocasetofoane de la inculpatul M.O., cunoscând ca acesta nu desfasura activitate comerciala licita, sub pretul pietii, constituie complicitate la infractiunea de furt calificat. Prin sentinta penala nr.1362 pronuntata la data de 06.06.2003, în dosarul nr.630/2003, Judecatoria Constanta a hotarât condamnarea inculpati lor M.O, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infractiunea prev. de art.208 alin.l-art.209 alin.1 lit. “a,e,g,i” cu aplic art. 41 alin. 2, art.75 lit. “c”, art.74 alin.2, art. 76 alin.llit. “c” din codul penal; D.S.,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infractiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. “a,e,i” cu aplic. Art. 41 alin.2, art.99, art.74 alin.2 si art. 76 alin.ilit. “d” cod penal; S.D. si P.F. la pedeapsa de câte 6 luni închisoare, pentru infractiunea prev. de art.208 alin.1 -art.209 alin.1 lit. “a,e,i” cu aplic. art.74 alin.2 si art.76 alin.1 lit. “c” cod penal. În baza art.861 cod penal si art.1101 cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpatilor M.O si D.S. si s-au constatat gratiate, în temeiul art.l Lg. nr.543/2002, pedepsele aplicate inculpatilor S.D. si P.F. A aplicat inculpatului C.L.V. masura libertatii supravegheate pe timp de 1 an, pentru infractiunea prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit. “a,e,.g,i” cu aplic. Art.41 alin.2 si art.99 cod penal. A achitat, în baza art.11 pct.2 lit.”a” – art.10 lit.”d” cod procedura penala, pe inculpatul A.M.D. pentru infractiunea prev. de art.208 alin.i- art.209 alin.i lit.”a,e,g,i” cu aplic. art.4i alin. 2 cod penal. S-a luat act ca partile vatamate ASIROM S.A. Constanta, G.G., G.S.V. I.V., S.P., N.B., B.S., B.V., cumparatorii de buna credinta D.M., G.M., B.D. si B.I.L. nu s-au constituit parti civile. ‘ Partea civila B.R. a renuntat la pretentiile civile formulate în cauza. În baza art.14, art.346 din c.proc.pen., art.998 si urm.c.civ., obliga: inculpatul M.O. la plata sumei de 6.000.000 lei despagubiri civile catre p.civ. R.A. si a sumei de 1.400.000 lei catre p.civ. D.I.; inculpatii M.O. si D.S., acesta din urma în solidar cu partea responsabila civilmente O.R., la plata sumei de 2.500.000 lei despagubiri civilecatre p.civ. L.N.. În baza art.118 lit.”d”c.pen., s-a confiscat de la inculpatul S.D. suma de 333.000 lei, de la inculpatul P.F. suma de 330.000 lei, de la inculpatul D.S. suma de 475.000 lei, de la inculpatul C.V.L. suma de 600.000 lei, iar, de la inculpatul M.O. suma de 3.058.000 lei. În fapt, prima instanta a stabilit urmatoarele: În ziua de 17.04.2002, în timp ce inculpatul M.O. asigura paza, inculpatul S.D. i-a dat o cheie inculpatului P.F. cu care a descuiat porti era autoturismului “Dacia 1310” apartinând partii vatamate G.G., a patruns în interior si a sustras un radiocasetofon “Kenwood” pe care l-a valorificat inculpatul M.O. În ziua de 23.10.2002, fiind pe strada Gh.Lazar din mun.Constanta, cu ajutorul unei chei potrivite, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul partii vatamate B.R. si a sustras un radiocasetofon “Sony” pe care, ulterior, l-a vândut inculpatului A.M.D. În noaptea de 08.11.2002, pe strada Ardealului din mun.Constanta, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul partii vatamate G.S.R., prin folosirea unei chei potrivite si a sustras un radiocasetofon “Toshiba”;dupa ce l-au valorificat, .inculpatii au împartit banii rezultati. Într-una din zilele lunii decembrie 2002, pe strada Gh.Lazar, prin acelasi procedeu, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon “Sony” si 2 boxe audio din autoturismul partii vatamate I.V. pe care le-a vândut inculpatului A.M.D. În ziua de 06.01.2003, fiind pe strada Cpt.Petre Romulus din mun.Constanta, prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon “Domotec” din autoturismul partii vatamate S.P. si l-a vândut inculpatului A.M.D. În ziua de 20.01.2003, inculpatul M.O. s-a deplasat pe strada Grivitei din municipiul Constanta, a descuiat cu o cheie potrivita porti era autoturismului partii vatamate R.D. si a sustras un radiocasetofon “Kenwood” pe care l-a vândut inculpatului A.M.D. În seara de 20.01.2003, în jurul orelor 18,00, pe strada Cuza Voda, în timp ce inculpatii M.O. si D.S. asigurau paza, inculpatul C.L.V. a descuiat portiera autoturismului partii vatamate N.B. si a sustras un radiocasetofon “Toshiba”;inculpatul M.O. a vândut bunul sustras pentru suma de 600.000 lei si a împartit-o cu ceilalti inculpati. La data de 23.01.2003, dupa lasarea întunericului, în baza unei înt:legeri prealabile cu inculpatul M.O., pe strada Cuza Voda, inculpatul A.U. asigura paza, iar, inculpatul C.L.V. a intrat în autoturismul partii vatamate B.S. si a sustras un casetofon “Kenwood”; ulterior, inculpatul M.O. a valorificat bunul pentru suma de 1.400.000 lei din care i-a dat suma de 300.000 lei inculpatului C.L.V. În ziua de 25.01.2003, inculpatii M.O., C.L.V. si D.S. au încercat sa sustraga un televizor dintr-un autoturism parcat în zona Pietei Grivita, dar, nu au reusit, fiind surprinsi de agentii de paza. La data de 12.02.2003, dupa lasarea întunericului, în timp ce minorul A.E. asigura paza, inculpatul C.L.V. a descuiat cu una din cheile primite de la inculpatul M.O., autoturismul partii vatamate B.V. si a sustras, din interior, un radiocasetofon “Broun” pe care l-au predat inculpatului M.O. pentru valorificare. În ziua de 17.02.2003, pe strada LG. Duca, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul Mustafa Onasis a descuiat cu o cheie potrivita autoturismul partii vatamate si a sustras un radiocasetofon “Sony” pe care, apoi, l-a vândut martorului I.I.L. cu suma de 1.000.000 lei, împartita în mod egal între cei doi faptuitori. Retinând aceiasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr.870 din 10.11.2003, în dosarul nr.1438/2003, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.l lit.”b” c.proc.pen., ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta. Împotriva hotarârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a declarat recurs motivând ca inculpatul A.M.L. este vinovat de comiterea infractitmii de complicitate la furt calificat, iar, pedeapsa aplicata inculpatului M.O. trebuie executata într-un loc de detentie. Critica este întemeiata. Pe baza probelor administrate în cauza, a declaratiilor constante ale inculpatului M.O. ca i-a comunicat provenienta bunurilor, ca inculpatul A.M.D. i-a solicitat aducerea de radiocasetofoane pe care sa le revânda la preturi superioare celor de achizitie, din împrejurarile comiterii faptelor, constând în “cumpararea” repetata a radiocasetofoanelor, de la acelasi inculpat M.O., cunoscând ca acesta nu avea o activitate licita de valorificare a unor asemenea bunuri, cu sume sub pretul pietei, rezulta ca inculpatul A.M.D. l-a ajutat cu intentie pe inculpatul M.O. la comiterea furturilor de radiocasetofoane din autoturisme, asigurându-si un câstig pentru sine asa încât faptele sale constituie “complicitate la infractiunea de furt calificat, în forma calificata” pentru care urmeaza a fi tras la raspundere penala. Prin urmare, recursul este fondat si, în baza art.38S15 pct.2 lit.”d” c.proc.pen. , va fi admis, se vor casa hotarâri le atacate si se va dispune condamnarea inculpatului A.M.D, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat si se vor înlatura dispozitiile art.86 I cod penal pentru pedeapsa aplicata inculpatului M.O. urmând sa o execute prin privare de libertate.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

a) Fapta inculpatului de a pasuna turma de oi fara drept pe sola cultivata de partea vatamata cu lucerna, distrugând si degradând cultura si terenul în suprafata de 1 ha, în proportie de 60%, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prev. de art. 217 Cod penal, în referire la art. 107 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicata.

Judecatoria Medgidia, prin sentinta penala nr.2866 din 9.12.2003, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penala;

A achitat pe inculpatul M.E., pentru infractiunea de distrugere prev. de art.107 din Legea nr.18/1991 rap.la art.217 al.1 Cod penal.

În baza art.14 si art.346 al.2 Cod pr.penala rap.la art.998-999 Cod civil;

S-a admis actiunea civila formulata de partea vatamata G.M. si a fost obligat inculpatul M.E. sa plateasca partii vatamate/civile suma de 6.000.000 lei cu titlul de daune materiale.

Inculpatul M.E. este crescator particular de animale, iar la data de 03.05.2003 a intrat cu turma de oi pe cultura de lucerna a partii vatamate G.M., distrugându-i prin pasunat l ha cu lucerna, distrugerea fiind în proportie de circa 60% asa cum a stabilit Comisia Camerei Agricole din cadrul Primariei Tortomanu.

Valoarea pagubei produse partii vatamate G.M. prin pasunarea oilor în tarlaua de lucerna aratata este de 6.000.000 lei.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.263 din 26 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia.

S-a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul M.E.

S-a desfiintat sentinta penala si rejudecând, s-a redus de la 6.000.000 lei la 4.000.000 lei cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul M.E. în favoarea partii vatamate G.M.

Au fost mentinute celelalte dispozitii.

Împotriva deciziei penale nr.263/2004 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.2866/2003 pronuntata de Judecatoria Medgidia a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta criticând hotarârile pentru gresita achitare a inculpatului M.E., în conformitate cu dispozitiile art.10 lit.d Cod pr.penala, pentru lipsa intentiei cu privire la infractiunea de distrugere.

Recursul este fondat din urmatoarele considerente:

Din interpretarea probelor administrate în cauza, rezulta cu certitudine ca la data de 2.05.2003, în mod intentionat, inculpatul a intrat cu oile în sola de lucerna a partii vatamate G.M., distrugându-i prin pasunat l ha de lucerna în proportie de 60%.

Astfel, din declaratia martorului M.S., vecin cu inculpatul, se retine ca l-a vazut pe inculpat cum în data de 2.05.2003, pastea turma de oi pe proprietatea partii vatamate cultivata cu lucerna.

De asemenea, acelasi martor sustine ca l-a mai vazut pe inculpat în repetate rânduri când acesta pastea oile pe pasunea partii vatamate dar si a ale altor persoane.

Aceasta declaratie se coroboreaza si cu declaratia martorilor C.C. si P.Gh., dar si cu declaratia inculpatului care desi nu recunoaste savîrsirea faptei de distrugere, sustine ca este posibil sa fi scapat oile pe proprietatea partii vatamate pe o distanta de circa 10-15 m. Ori, aceasta actiune nu putea determina distrugerea recoltei de lucerna în proportie de 60% cum s-a constatat chiar a doua zi de la savârsirea faptei conform procesului-verbal nr.781/2003.

Cu privire la martorii propusi de inculpati în aparare, respectiv H.Gh. si G.P., depozitiile acestora sunt irelevante în solutionarea fondului cauzei, în conditiile în care, au sustinut ca inculpatul se afla la locul numit „Izvoarele”, pâna în jurul datei de 15.05.2003, data cu mult ulterioara celei savârsirii faptei, martorii neputând preciza data când inculpatul sosise în acel loc.

În speta, se constata ca actiunea inculpatului de distrugere a fost savârsita cu intentie directa, ca modalitate de executare, care s-a materializat prin pasunare fara drept a turmei de oi pe suprafata de 1 ha, sola de lucerna, actiune care a condus la degradarea terenului în proportie de 60%.

Având în vedere circumstantele reale de savârsire a faptei retinute în sarcina inculpatului, M.E., instanta de recurs apreciaza ca aceasta întruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazute de art.107 din Legea nr.18/1991 rap.la art.217 al.1 Cod penal.

Ca atare, având în vedere considerentele sus expuse, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penala rap.la art.385/9 pct.17 cod pr.penala, admite recursul, caseaza hotarârile atacate si rejudecând, în baza art.107 din legea nr.18/1991 republicata cu ref.la art.217 al.1 Cod penal condamna pe inculpatul M.E. la 5.000.000 lei amenda penala, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Tags: Drept penal