Infractiunea de înselaciune prin emiterea de file cec fara acoperire . Elemente constitutive

Latura subiectiva a infractiunii de înselaciune. Cunoasterea de catre partea vatamata a lipsei de disponibil în contul bancar

Prin sentinta penala nr. 702 din 18 decembrie 2008 a Judecatoriei Roman s-a schimbat încadrarea juridica data prin actul de sesizare a instantei faptei comise de inculpatul H.N. în dauna partii vatamate S.C. T S.R.L. Cordun din infractiunea de înselaciune în forma continuata prin emiterea de file cec fara acoperire, prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infractiunea de înselaciune în conventii în forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 3 raportat la art. 215 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea acestei infractiuni (cu retinerea prevederilor art. 74, 76 Cod penal) si la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de emitere a unei file cec având data falsa, în forma continuata, prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, modificata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal. S-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 1 an închisoare, iar inculpatul a fost obligat la plata unor despagubiri civile în suma de 57.466,29 RON, reprezentând contravaloarea produselor industriale ramase neachitate.

Prin actul de sesizare s-a retinut ca la data de 12 iunie 2007 reprezentantul legal al partii vatamate a formulat o sesizare penala prin care solicita efectuarea de cercetari fata de inculpat, deoarece în perioada februarie-mai 2007 acesta ar fi emis mai multe file cec refuzate la plata în momentul introducerii în circuitul bancar. În urma cercetarilor s-a constatat ca între partea vatamata si societatea administrata de inculpat a intervenit un contract comercial în baza caruia cea dintâi urma sa livreze materiale de constructii catre societatea inculpatului, iar acesta sa achite contravaloarea facturilor cu file cec în termen de 7 zile de la data livrarii marfii. Relatiile comerciale dintre cele 2 societati au decurs în mod firesc, firma administrata de inculpat achizitionând materiale de constructii în valoare de 158.271,79 RON, conform facturilor fiscale nr. 01140887 din 9 mai 2007, nr. 01140892 din 9 mai 2007, nr. 01140913 din 11 mai 2007, nr. 01140914 din 14 mai 2007, nr. 01140918 din 16 mai 2007 si nr. 01140924 din 18 mai 2007. Pentru plata contravalorii acestor marfuri inculpatul a emis mai multe file cec, respectiv BE/311/74530 din 16 mai 2007 pentru suma de 8.670,82 RON, BE/311/74532 din 14 mai 2007 pentru suma de 28.180,15 RON, BE/311/74533 din 17 mai 2007 pentru suma de 17.341,64 RON, BE/311/74536 din 18 mai 2007 pentru suma de 34.683,26 RON si BE/311/74538 din 22 mai 2007 pentru suma de 43.353,48 RON. La expirarea termenului de gratie reprezentantul partii vatamate a introdus filele cec la plata, dar acestea au fost refuzate pentru lipsa total de disponibil în cont, cu mentiunea „tragator aflat în interdictie bancara”, exceptie facând fila cec BE/311/74532 si biletul la ordin din 19 mai 2007, care au fost decontate partial. S-a mai retinut ca filele cec erau completate la toate rubricile personal de inculpat, dar la „data emiterii” acesta completa data scadentei si nu data reala a emiterii. În cursul urmaririi penale inculpatul a acoperit partial prejudiciul cauzat partii vatamate, ramânând de plata suma de 57.466,29 RON.

Ca elemente de fapt instanta a retinut ca în luna februarie 2007 partea vatamata si partea responsabila civilmente S.C. B. S.R.L. Iasi, prin reprezentantii lor legali, au stabilit relatii comerciale în cadrul carora partea vatamata livra materiale de constructie si asigura transportul acestora cu mijloace proprii pâna la locatiile indicate de inculpat. În derularea acestor raporturi comerciale partile au convenit ca produsele sa fie facturate la data livrarii, plata urmând a se face cu fila cec emisa la data facturarii. S-a stabilit, însa, de comun acord, având în vedere ca partea responsabila civilmente nu achizitiona materialele de constructie pentru folosinta sau investitii proprii, ci desfasura, practic, doar o activitate de intermediere între partea vatamata si tertii cumparatori din zona mun. Iasi, ca filele cec sa fie post-datate, respectiv la rubrica „emis la” sa se treaca o data ulterioara, de regula 7 zile de la data facturarii marfurilor. Reprezentantul partii vatamate a agreat neconditionat aceasta metoda de lucru, tocmai în ideea de a permite ca în intervalul de 7 zile de la data facturarii marfurilor pâna la data când fila cec putea fi introdusa în circuitul bancar inculpatul sa poata încasa contravaloarea produselor si sa alimenteze contul. De precizat ca în uzanta partilor inculpatul era cel care completa integral filele cec, inclusiv la rubrica „emis la”.

Colaborarea comerciala în aceasta maniera a decurs în mod firesc pâna în luna mai 2007, partea vatamata neîntâmpinând dificultati în decontarea filelor cec. Dupa ce a câstigat încrederea reprezentantului partii vatamate, acesta încredintându-se ca nu exista probleme în ceea ce priveste bonitatea partii responsabile civilmente, inculpatul a achizitionat de la partea vatamata în decurs de o saptamâna, între 16 si 22 mai 2007, marfuri industriale în valoare totala de 149.571,55 RON. Pentru aceste produse partea vatamata a emis facturile fiscale seria NTWCF nr. 01140887 din 9 mai 2007 (pentru suma de 8.670,82 RON), seria NTWCF nr. 01140892 din 9 mai 2007 (pentru suma de 17.341,63 RON), seria NTWCF nr. 01140913 din 11 mai 2007 (pentru suma de 28.180,15 RON), seria NTWCF nr. 01140914 din 14 mai 2007 (pentru suma de 8.670,81 RON), seria NTWCF nr. 01140916 din 14 mai 2007 (pentru suma de 8.670,81 RON), seria NTWCF nr. 01140917 din 15 mai 2007 (pentru suma de 8.670,81 RON), seria NTWCF nr. 01140918 din 16 mai 2007 (pentru suma de 34.683,26 RON), si seria NTWCF nr. 01140924 din 18 mai 2007 (pentru suma de 34.683,26 RON). În vederea achitarii contravalorii acestor produse inculpatul a completat si emis mai multe file cec în cuprinsul carora a mentionat în fals data emiterii, înscriind o data ulterioara, conform conventiei cu partea vatamata. Astfel, au fost emise filele cec BE.311 nr. 00074530 din 16 mai 2007 pentru suma de 8.670,82 RON (introdus în circuitul bancar la 18 mai 2007 si refuzat la plata integral pentru lipsa de disponibil), BE.311 nr. 00074532 din 14 mai 2007 pentru suma de 28.180,15 RON (introdus în circuitul bancar la 16 mai 2007, acceptat partial la plata pentru suma de 6.840 RON si refuzat pentru lipsa de disponibil pentru suma de 21.340,15 RON), BE.311 nr. 00074533 din 17 mai 2007 pentru suma de 17.341,64 RON (introdus în circuitul bancar la 18 mai 2007 si refuzat la plata integral pentru lipsa de disponibil), BE.311 nr. 00074535 din 17 mai 2007 pentru suma de 17.341.62 RON (introdus în circuitul bancar la 21 mai 2007 si refuzat la plata integral pentru lipsa de disponibil), BE.311 nr. 00074536 din 18 mai 2007 (introdus în circuitul bancar la 23 mai 2007 si refuzat la plata integral pentru lipsa de disponibil), BE.311 nr. 00074538 din 22 mai 2007 pentru suma de 43.353,48 RON (introdus în circuitul bancar la 24 mai 2007 si refuzat la plata integral pentru lipsa de disponibil). În scop de plata, dupa intrarea partii responsabile civilmente în incident de plata si interdictia de a mai emite file cec, inculpatul a completat si emis un bilet la ordin la data de 19 mai 2007, cu scadenta la data de 26 mai 2007, pentru suma de 8.670,82 RON. Acesta a fost introdus în circuitul bancar de reprezentantul partii vatamate la data de 29 mai 2007, fiind acceptat partial la plata pentru suma de 440 RON si refuzat pentru lipsa de disponibil pentru diferenta de 8.230,82 RON.

Cu privire la încadrarea juridica data faptei de înselaciune prin actul de sesizare, instanta a apreciat ca aceasta este gresita. Reprezentantul legal al partii vatamate a cunoscut la data emiterii filelor cec si a biletului la ordin ca partea responsabila civilmente nu detine în cont sumele necesare pentru acoperirea documentelor de plata, fiind de acord ca inculpatul sa le post-dateze tocmai în acest scop. Din acest considerent, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune în forma continuata prin emiterea de file cec fara acoperire, prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. În schimb, având în vedere ca partea vatamata a fost indusa în eroare de inculpat cu privire la posibilitatile sale de plata ulterioare si ca fara aceasta eroare nu i-ar mai fi livrat marfurile, instanta a considerat ca fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de în conventii în forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 3 raportat la art. 215 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, mijlocul fraudulos fiind reprezentat de completarea în fals a filelor cec prin post-datarea lor. Drept urmare, conform art. 334 Cod proc. penala, instanta a procedat la schimbarea încadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare.

Tags: Infracţiunea de înşelăciune

Infractiunea de înselaciune prin emiterea unei file cec fara acoperire. Elemente de vinovatie

Vinovatia inculpatului poate rezulta din revânzarea imediata contra numerar a produselor achizitionate de la partea vatamata si omisiunea alimentarii contului bancar cu aceste sume, în lipsa unor alte obligatii de plata

Prin sentinta penala nr. 574 din 21 septembrie 2006 Judecatoria Roman l-a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune în forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal, în dauna partii vatamate S.C. UMARO S.A. Roman, si l-a obligat la plata unor despagubiri civile în suma de 25.700 RON, cu dobânda legala.

Instanta a retinut ca la data de 4 iunie 2004 inculpatul a preluat printr-un act aditional de la numitul V.S. un numar de 99 de parti sociale la S.C. DEN CONF IMPEX S.R.L. Valea Lupului , jud. Iasi, iar prin retragerea fostului administrator a dobândit si calitatea de administrator al societatii. La datele de 3 si 4 iulie 2004 inculpatul a preluat efectiv activitatea societatii, primind de la V.S., pe baza de proces-verbal, dosarele cu actele contabile ale societatii si documentele cu regim special ramase neutilizate, inclusiv carnete cu file cec, facturiere, chitantiere si stampilele firmei. La data de 1 iulie 2004, împreuna cu fostul administrator V.S., inculpatul s-a deplasat la sediul partii vatamate în vederea achizitionarii unei mori de porumb MP 500 în valoare de 174.547.296 lei vechi, sens în care a încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumparare nr. 4265 din aceeasi data. Utilajul a fost livrat în aceeasi zi inculpatului cu factura fiscala seria NT MCA nr. 3675467, iar pentru plata contravalorii acestuia s-a achitat în numerar la casieria S.C. UMARO S.A. suma de 40.400.000 lei vechi, pentru diferenta emitându-se un numar de 4 file cec decontabile prin Sucursala Iasi a NOVA BANK. În aceeasi zi inculpatul a comercializat moara catre S.C. BELAGRO S.R.L. Vaslui, conform facturii fiscale seria IS ACC nr. 3264701 din 4 iulie 2004, cu suma de 179.690.000 lei, încasata integral anterior achizitionarii acesteia de la S.C. UMARO S.A. De altfel, suma de 40.400.000 lei vechi platita de inculpat partii vatamate în numerar la data livrarii morii fusese primita de acesta cu titlu de avans de la S.C. BELAGRO S.R.L. Vaslui, asa încât, în fapt, inculpatul a îndeplinit doar rolul de intermediar între partea vatamata si tertul subdobânditor.

În ziua de 7 iulie 204 inculpatul s-a deplasat din nou la sediul partii vatamate, unde a încheiat contractul de vânzare-cumparare nr. 4269, prin care a achizitionat o moara de porumb MP 500, o masina universala de tâmplarie MUT 250 si un dispozitiv de frezat A 384 – 37000, în valoare totala de 253.123.127 lei vechi. Bunurile au fost livrate conform facturii fiscale seria NT MCA nr. 3675490 din aceeasi data, pentru care s-a achitat în numerar la casierie suma de 60.123.127 lei vechi si s-au emis 5 file cec decontabile tot prin Sucursala Iasi a NOVA BANK. Inculpatul a vândut moara de porumb martorului B.A. conform facturii fiscale seria IS ACC nr. 3264704 din 8 iulie 2004 pentru suma de 179.690.000 lei vechi, achitata integral, iar masina universala de tâmplarie si dispozitivul de frezat martorului Z.S. conform facturii fiscale seria IS ACC nr. 3264705 din 8 iulie 2004 contra sumei de 82.110.000 lei vechi, de asemenea achitata integral.

Conform celor convenite cu inculpatul la emiterea filelor cec, partea vatamata le-a introdus la plata la scadenta, dar unitatea bancara nu a decontat decât un numar de 3 file cec (suma totala de 70.147.296 lei vechi), celelalte 6 file cec, în valoare totala de 257.000.000 lei vechi, fiind refuzate la plata din lipsa totala de disponibil. Cu toate ca a încasat contravaloarea utilajelor pe care le-a vândut tertilor, inculpatul nu si-a mai alimentat contul bancar, nemaidesfasurând operatiuni comerciale prin acesta.

Cu privire la sustinerile inculpatului, referitoare la împrejurarea ca în momentul achizitionarii utilajelor de la partea vatamata ar fi fost de buna credinta (întrucât astepta în orice moment sa-i fie alimentat contul bancar cu suma necesara acoperirii filelor cec emise), instanta a retinut ca aceste aparari nu au fost probate, inculpatul nedovedind existenta unor operatiuni comerciale anterioare care sa-i asigure încasari care sa acopere pretul utilajelor cumparate. Mai mult, sustinerea ca ar fi achizitionat aceste utilaje în perspectiva diversificarii obiectului de activitate al societatii si pentru ca intentiona sa le stabileasca randamentul industrial nu corespunde adevarului, în conditiile în care bunurile au fost revândute imediat, fara a fi integrate în procesul de productie. De asemenea, împrejurarea ca inculpatul a încasat contravaloarea lor în numerar, dar a refuzat sa alimenteze contul curent pentru a asigura provizia destinata acoperirii filelor cec, nu dovedeste decât rea credinta din partea acestuia si intentia explicita de a se sustrage platii pretului. O dovada a relei credinte o reprezinta si împrejurarea ca inculpatul a revândut utilajele si a încasat pretul lor înainte de scadenta filelor cec, pentru ca, astfel, partea vatamata sa fie pusa în imposibilitatea de a reintra în posesia bunurilor.

Drept urmare, instanta a constatat ca nu exista motive pentru a se aprecia ca fapta ar fi fost comisa fara vinovatie.

Tags: Infracţiunea de înşelăciune

Infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art.215 alin.1,3 Cod penal. Neexecutarea obligaţiilor ce derivă dintr-un contract

Prin decizia penala nr. 447/10.10.2008 a Tribunalului Suceava, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petentii T.M. si T.S.I. împotriva sentintei penale nr. 158/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei.

Petentii recurenti au fost obligati sa plateasca statului suma de câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a retinut urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 158 din data de 11.06.2008, Judecatoria Vatra Dornei, în baza art. 278/1 pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins ca neîntemeiata, plângerea formulata de partea vatamata T.M., faptuitor fiind C. I.

În baza art. 192 al.2 Cod procedura penala partea vatamata a fost obligata sa plateasca statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca la data de 4 aprilie 2008, s-a înregistrat plângerea partii vatamate T.M., împotriva rezolutiei Parchetului, considerând ca exista indicii suficiente pentru a se efectua urmarirea penala împotriva faptuitorului C.I., pentru comiterea infractiunii de înselaciune, astfel încât considera rezolutia ca nelegala si neîntemeiata.

Din probatoriul administrat în cauza, instanta de fond a retinut ca petenta a încheiat cu faptuitorul un antecontract de vânzare – cumparare, la data de 14.09.2007, autentificat la Notariat, prin care C.I. s-a obligat sa construiasca o casa de locuit pe un teren proprietatea acestuia, imobile care se vor vinde petentei. S-a achitat un avans, dupa care au aparut discutii privind executarea lucrarilor.

Având în vedere existenta acestor relatii contractuale dintre parti, prima instanta a considerat ca rezolutia Parchetului este întemeiata, ca a fost întocmita legal, astfel încât, în baza art. 278 ind. pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins plângerea formulata de partea vatamata T.M., ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat recurs petentii T.M. si T.S.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Analizând actele dosarului si sentinta recurata atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Tribunalul a apreciat ca recursurile sunt nefondate.

Astfel, Tribunalul a retinut ca prin rezolutia Parchetului s-a confirmat, în temeiul art. 228 al. 6 comb. cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de intimatul C.I. pentru infractiunea de înselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal.

În motivarea acestei solutii, s-a aratat ca numitii T.M. si S.T.I. l-au reclamat pe intimatul C.I. ca le-ar fi vândut o suprafata de teren si s-ar fi angajat sa le construiasca niste case de vacanta a caror temelii erau pe acel teren, dar care ulterior nu le-a mai construit. În urma verificarii celor aratate în plângeri a rezultat ca nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infractiuni, întrucât nici la încheierea contractului de vânzare-cumparare, nici pe parcursul executarii acestuia, intimatul nu a facut acte de inducere în eroare a reclamantilor, ci a cautat sa-si îndeplineasca obligatiile asumate prin contract, dar nu a reusit. S-a constatat ca neîndeplinirea acestor obligatii contractuale constituie litigii civile si nu infractiune, astfel ca raspunderea penala este înlaturata.

Împotriva rezolutiei sus-mentionate, petenta T.M. a formulat plângere, care a fost respinsa prin rezolutia procurorului ierarhic superior, motivat de faptul ca din analiza dosarului rezulta ca solutia data în cauza este corecta.

Petenta T.M. a formulat plângere împotriva actelor procurorului la instanta de judecata, care a fost respinsa ca neîntemeiata prin sentinta penala recurata.

Tribunalul a constatat ca solutiile dispuse de catre organele de urmarire penala sunt legale si temeinice, întrucât în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine în eroare pe recurentii T.M. si S. T.I.

Astfel, din actele si lucrarile dosarului s-a retinut ca recurentii T.M. si S.T.I. au încheiat cu intimatul C.I. un antecontract de vânzare-cumparare autentificat la Notariat, prin care intimatul s-a obligat sa le vânda sotilor T.M. si S.T.I. un imobil constând din teren curti constructii, împreuna cu o casa de locuit si anexe. Imobilul casa se afla în constructie, dar pretul a fost stabilit pentru casa finalizata cu materiale de constructie alese de vânzator. A fost stabilit pretul total al vânzarii, din care înainte de semnarea antecontractului, intimatul a primit un avans si s-a obligat sa construiasca casa pe terenul sus-mentionat, urmând ca diferenta sa fie achitata în doua transe.

Pe parcursul executarii lucrarilor la imobilul cu destinatie de locuinta, recurentii T.M. si S.T.I. au constatat deficiente în executarea acestora, astfel încât i-au solicitat intimatului rezilierea antecontractului de vânzare-cumparare si restituirea avansului.

Desi recurentii T.M. si S.T.I. au aratat ca au fost înselati de catre intimatul C.I., întrucât acesta nu avea proiect si nici autorizatiile necesare, mentinându-i astfel în eroare cu ocazia acelui antecontract, Tribunalul a constatat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine în eroare pe recurentii T.M. si S.T.I.

Astfel, având în vedere faptul ca în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumparare nu s-a facut nici o referire cu privire la existenta sau nu a proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie, în cauza nu exista probe cu privire la existenta vreunei actiuni de inducere/mentinere în eroare din partea intimatului.

Recurentii T.M. si S.T.I. aveau posibilitatea ca, anterior încheierii antecontractului, sa efectueze verificari cu privire la existenta proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie si sa solicite sa se efectueze mentiuni în antecontract cu privire la acestea.

Împrejurarea ca recurentii T.M. si S.T.I. au constatat grave deficiente în constructie, nu conduce la concluzia ca intimatul C.I. ar fi savârsit infractiunea de înselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, atât timp cât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine în eroare pe recurenti, la dosar neexistând probe în acest sens.

Astfel, atât în literatura juridica de specialitate, cât si în practica judiciara, s-a decis ca neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract încheiat nu constituie infractiunea de înselaciune, daca nu s-a stabilit ca s-au folosit manopere dolosive fata de creditorul obligatiei cu ocazia încheierii contractului.

Litigiul dintre parti decurgând din antecontractul de vânzare-cumparare poate fi solutionat pe calea unei actiuni civile, în cauza nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine în eroare pe recurentii T.M. si S.T.I.

Tags: Infracţiunea de înşelăciune

Infracţiunea de înşelăciune prin file CEC. Schimbarea încadrării juridice. Achitare.

La data emiterii celor două CEC-uri, beneficiarul nu cunoştea împrejurarea că, pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, fiind astfel indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust de către inculpat şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului.

Semnarea filelor CEC de către soţia inculpatului, care a încheiat şi contractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată ,înlătură răspunderea penală a inculpatului în temeiul art. 10 litera c Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a fost trimis în judecată inculpatul L. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 al.l, 4 Cod penal, emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 pct.2. din Lg.nr.59/1934 şi emiterea unui CEC cu dată falsă, prev. de art.84 pct.3 din lg.nr.59/1934, reţinându-se faptul că, în zilele de 16 iulie şi 1 august 2003, a emis filele CEC nr. BC 30300477443 şi nr. BC 30300477145 în valoare totală de 87.750.000 lei, fără a avea disponibil în cont şi a antedatat filele CEC cu data de 8 sept.2003.

Prin sentinţa penală nr. 143 din 22.05.2007 a Judecătoriei Gura Humorului, după rejudecare, a fost condamnat inculpatul L. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 1, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 74, 76 lit. c Cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare şi pentru infracţiunea prev. de art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934 modificată cu aplic. art. 74 şi 76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare, în temeiul art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat în temeiul art. 81 Cod penal în condiţiile prev. de art. 82 Cod penal, atrăgându-i-se atenţia asupra disp. art. 83 Cod penal.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate S.C. „E. I.” SRL Gura Humorului suma de 5.705 lei cu titlu de despăgubiri civile şi penalităţi de întârziere la această sumă de 0,04% pe zi, începând cu 8 septembrie 2003 şi până la achitarea debitului, celelalte pretenţii civile fiind respinse.

S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 3.069,9 lei

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, fiind înlăturate susţinerile inculpatului şi ale soţiei sale, martora L. A.M. în sensul că reprezentantul părţii civile a ştiut că la data emiterii filelor CEC nu exista disponibil în cont, cât şi faptul că acesta reprezenta doar o garanţie de plată, întrucât din declaraţiile martorilor M. L. şi P. P. (fostul administrator al părţii civile) cât şi din susţinerile părţii civile a rezultat faptul că, filele CEC reprezentau o modalitate de plată a produselor livrate, iar la data completării acestora, reprezentantul părţii civile nu ştia despre faptul că societatea inculpatului nu avea disponibil în cont.

In drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpat, întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 al. l, 4 Cod penal, şi ale infracţiunii de emitere a unui CEC cu dată falsă, prev. de art.84 pct.3 din Lg.nr.59/1934, nu şi cele ale infracţiunii de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 pct.2 din Lg.nr.59/1934, întrucât la data emiterii celor două CEC-uri, beneficiarul nu cunoştea împrejurarea că, pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, fiind astfel indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust de către inculpat şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului (ce a fost parţial recuperat) sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa făcând referire şi la Decizia nr.338 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Vinovăţia inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.215 al.l, 4 Cod penal şi art.84 pct.3 din Lg.nr.59/1934, fiind dovedită cu probele administrate s-a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepselor având în vedere modul şi împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret, urmarea produsă, poziţia procesuală a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale a acestuia.

Faţă de aceste criterii, s-a apreciat că, scopul de prevenţie generală şi specială, cât şi reeducarea inculpatului, pot fi asigurate prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, pentru fiecare din infracţiunile comise şi cu aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 C.P cu efectele prev. de art.76 lit. c, e Cod penal.

Infracţiunile comise de inculpat fiind concurente, s-au aplicat disp. art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal.

De asemenea, infracţiunile fiind săvârşite la intervale de timp diferite dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cauză s-a făcut aplicarea prev.art.41al.2 Cod penal.

In ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, faţă de conduita inculpatului, înainte şi după comiterea faptei, poziţia sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că, scopul de prevenţie generală şi specială poate fi realizat şi fără privare de libertate, astfel încât, în temeiul prev.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni, prev. de art.82 Cod penal, atrăgându-se totodată atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că S.C „E. I.” SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 8.750 RON, reprezentând contravaloarea celor două file CEC cât şi 4.683 lei penalităţi, în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere aplicate la valoarea debitului neachitat şi calculată până la 8 mai 2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L. V. C., susţinând că nu a avut intenţia comiterii faptelor solicitând achitarea pentru ambele infracţiuni, sau în subsidiar achitarea sa pe temeiul lipsei gradului de pericol social al faptelor şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Prin decizia penală nr. 14 din data de 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că faptele inculpatului constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. „C. A.” SRL Cluj-Napoca, a achitat contoare livrate de S.C. „E. I.” SRL Gura Humorului cu file CEC în alb nesemnate şi neştampilate (completate ulterior la toate rubricile de reprezentantul societăţii care a livrat contoarele) fără a avea disponibil în cont, aspect necunoscut de societatea cu care a încheiat contractul de livrare a bunurilor, în scopul obţinerii unui folos material injust şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului în valoare 8.750 Ron, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 al. 1- 4 Cod penal şi prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, în mod justificat instanţa de fond înlăturând apărările inculpatului conform cărora reprezentantul societăţii S.C. „E. I.” SRL cunoştea faptul că nu are disponibil în cont.

În aceste condiţii este evident că inculpatul a urmărit să înşele societatea cu care a încheiat contractul de livrare a bunurilor emiţând filele CEC cu încălcarea disp. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Mai reţine tribunalul că faptele expuse nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de gradul de pericol social al unor infracţiuni avându-se în vedere natura acestora, modalitatea comiterii, dar şi prejudiciul ridicat produs şi care nici până în prezent nu a fost achitat în totalitate, deşi inculpatul recunoaşte existenţa acestuia.

Cât priveşte modul de soluţionare a laturii civile s-a constatat că daunele la care inculpatul a fost obligat în favoarea părţii civile nu au fost contestate de către acesta, la stabilirea cuantumului ţinându-se seama de faptul că o parte din prejudiciu a fost reparat. Deşi în apel s-a susţinut că inculpatul a mai achitat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul arătând că este nevinovat. Precizează că nu el a semnat şi completat filele CEC, ci soţia sa, care prin declaraţia autentificată sub nr. 491 din data 22 mai 2008 la BNP recunoaşte acest lucru.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum şi cazul în conformitate cu disp. art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 şi 3 din Lg 59/1934, constând în aceea că în zilele de 16 iulie şi 01 august 2003, a emis filele CEC nr. BC 30300477443 şi nr. BC 30300477145 în valoare totală de 87.750.000 lei, fără a avea disponibil în cont şi a antedatat filele CEC cu data de 08 septembrie 2003.

În cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, inculpatul recunoaşte faptul că a semnat cele două file CEC, pentru ca ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, să susţină că acestea au fost completate de soţia sa, care i-a imitat semnătura.

Din depoziţia martorului P. P reiese că acesta, în calitate de director executiv al SC „E. I.” Gura Humorului, a încheiat cu soţia inculpatului un contract de vânzare, după care s-a emis o filă CEC, ca modalitate de plată a produselor livrate, filă ce a fost semnată tot de aceasta, în care s-a trecut o altă dată decât cea a emiterii.

Mai precizează că în aceeaşi modalitate a fost semnată şi a doua filă CEC, tot de soţia inculpatului, care potrivit actului adiţional autentificat sub nr. 318 la 17 mai 2002 de BNP dobândise la acea dată calitatea de administrator al societăţii.

Această situaţie de fapt este prezentată şi de martora L. A. M. – soţia inculpatului, care recunoaşte că ea este cea care a semnat filele CEC.

Chiar dacă inculpatul a susţinut în declaraţiile anterioare că el a semnat cele 2 file CEC, relatează că la data negocierii tranzacţiilor comerciale şi predării bunurilor, nu a fost prezent, el procedând la semnarea lor ulterioară. Această declaraţie vine în contradicţie cu cea a părţii civile, dar şi a martorei, L. A. M. date atât în faza urmăririi penale, cât şi înaintea primei instanţe.

În plus, prin analiza comparatorie a semnăturilor inculpatului date pe parcursul procesului penal, cât şi înaintea notarului cu ocazia întocmirii actului adiţional, reiese că aceasta nu corespunde cu semnăturile existente pe cele 2 file CEC.

Faţă de situaţia mai sus reţinută, curtea constată că inculpatul nu este autorul infracţiunilor (în încadrarea corect reţinută de prima instanţă) care au făcut obiectul condamnării în primă instanţă, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de acesta, va casa în totalitate atât decizia penală cât şi sentinţa penală, iar în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală va achita pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi emitere CEC cu dată falsă prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Va constata stinse pretenţiile civile formulate de partea civilă.

Tags: Infracţiunea de înşelăciune

Infracţiunea de înşelăciune prin cecuri, prev. de art. 215 alin.4 Cod penal. Elemente constitutive.

Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin.1, 2 şi 4 Cod penal există infracţiunea de înşelăciune atunci când se emite un CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, nefiind date elementele constitutive ale infracţiunii în situaţia în care la data emiterii instrumentelor de plată beneficiarul ştia că inculpatul nu are disponibil financiar în bancă.

(Curtea de Apel Suceava – d.p. nr.205/23.04.2007)

Prin sentinţa penală nr. 246 din 8.06.2006 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, inculpatul F. M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 al. 3 din Legea nr. 59/1934, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 33 ş 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 Cod penal.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente . să plătească părţii civile suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul în calitate de administrator al două societăţi comerciale cu sediul în Dornişoara, jud. Suceava, care au ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos, începând cu anul 2000 a derulat prin societăţile sale, mai multe relaţii de comerţ cu firma administrată de partea vătămată G. D.E.

În cursul lunii august 2000, cei doi parteneri de afaceri au avut o înţelegere tacită, privind livrarea unei cantităţi de 250 mc. buşteni de către SC. S. SRL. În acest sens a emis şi factura fiscală cu nr. 9352322 din luna august 2002 fără a se preciza vreo dată la rubrica „ziua”, valoarea totală a acestei facturi fiind de 282.625.000 lei.

Potrivit acestei înţelegeri, firma administrată de către partea vătămată şi-a onorat obligaţiile de plată însă firmele administrate de inculpat nu au mai făcut livrarea cantităţii de buşteni la care s-a obligat. În schimb inculpatul a emis fila CEC – BG 307-00006535 în alb, având completate numai rubrica „semnătura” şi datele privind identificarea SC C. C. SRL.

Partea vătămată nu a introdus această filă şi a mai solicitat de la inculpat două bilete la ordin care să acopere suma totală la acea dată, respectiv 250.000.000 lei.

În acest sens, inculpatul a completat două bilete la ordin la data de 12.03.2003,unul pentru suma de 150.000.000 lei cu scadenţă la 28.03.2003 şi celălalt pentru suma de 150.000.000 lei cu scadenţă la 25.04.2003 ce urmau a fi plătite de către Eurobanc SA – Sucursala Suceava.

La data emiterii instrumentelor de plată mai sus menţionate, inculpatul nu avea disponibil financiar în bancă şi nici nu avea în derulare acte de comerţ de pe urma cărora să-i fie alimentat contul de la bancă, situaţie confirmată de către instituţia bancară în cauză.

La data de 31.03.2003 şi respectiv 29.04.2003, partea vătămată a introdus la plată cele două bilete la ordin care însă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil.

La data de 3.09.2004 partea vătămată a introdus la plată şi fila CEC menţionată mai sus care a avut aceeaşi soartă, respectiv a fost refuzată la plată tot din lipsă de disponibil în cont.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care însă nu a arătat care sunt motivele pentru care a formulat această cale de atac. Apărătorul său din oficiu a solicitat instanţei redozarea pedepsei, aceasta fiind exagerată în raport de împrejurările săvârşirii faptei.

Tribunalul Suceava – secţia penală, prin decizia nr. 548 din 23 octombrie 2006 a respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei inculpatul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin.1,2,4 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, pentru care să i se aplice o pedeapsă minimă, cu aplicarea art. 81 Cod penal.

Critica este întemeiată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc inculpatul F.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,4 Cod penal, reţinându-se că în calitate de administrator al SC S.SRL şi SC. C.C. SRL Suceava în cadrul derulării contractelor cu SC O.H. SRL Cîmpulung Moldovenesc a emis două bilete la ordin fără a avea disponibil bănesc în cont, cauzând un prejudiciu de 250.000.000 lei vechi.

Potrivit art. 215 alin.1,2 şi 4 Cod penal există infracţiune de înşelăciune atunci când se emite un CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage după emitere, provizia în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului şi se sancţionează cu pedeapsa prev. în alin. (2).

În speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale conţinutului infracţiunii de înşelăciune deoarece nu s-a realizat scopul prevăzut în aliniatul (1) şi anume inducerea în eroare a părţii vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în ideea de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi de a pricinui o pagubă.

Din întreg probatoriul administrat rezultă că relaţiile comerciale dintre părţi s-au bazat pe încredere şi că înţelegerile dintre ei erau tacite, neexistând nici un element din care să rezulte intenţia inculpatului de a-şi înşela partenerul de afaceri.

La data emiterii instrumentelor de plată (fila CEC B.G.307-0006535în alb şi cele două bilete la ordin) inculpatul nu avea disponibil financiar în bancă, însă partea vătămată deşi cunoştea acest lucru a insistat în emiterea lor drept „garanţie” a executării unei obligaţii comerciale de „a face”.

Aşadar, în speţă nu ne aflăm în faţa unei infracţiuni de înşelăciune, relaţiile dintre inculpat şi partea vătămată având un caracter comercial şi putând fi rezolvate în cadrul unor litigii comerciale, de altfel inculpatul a achitat în mare parte sumele datorate părţii vătămate.

Totuşi emiterea de către inculpat a filei CEC în alb, având completate numai rubrica „semnătura trăgătorului” şi datele privind identificarea SC.C.C. SRL – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934.

În consecinţă a fost admis recursul declarat de inculpat, s-au casat în totalitate ambele hotărâri şi reţinându-se cauza spre rejudecare, Curtea l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin.1,2,4 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal.

Tags: Infracţiunea de înşelăciune