Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. 687/829/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

SENTINŢA PENALĂ NR. 6

Şedinţa publică de la 07.01.2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE : JUDECĂTOR PANFIL SIMONA – CARMEN

PROCUROR : SAGHIN VIOREL

GREFIER : BRADEA ANGELICA

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M.GH., având ca obiect infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice – art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 modificată.

Se consemnează că potrivit dispoziţiilor art. 304 cod procedură penală, şedinţa de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: inculpatul Marin Gheorghe, asistat de avocat oficiu Aur Elena, martorii Dorin Teodor şi Marin Aurel.

?????Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa constată că s-au executat mandatele de aducere, prin serviciul registratură arhivă depunându-se la dosar adresele de înaintare nr. 231223/06.01.2009 şi 231222/05.01.2009 Poliţia Podu Turcului .

S-a procedat la audierea martorilor Dorin Teodor, din rechizitoriu şi Marin Aurel propus de inculpat în circumstanţiere, sub prestare de jurământ, în conformitate cu dispoziţiile art. 327 Cod procedură penală, depoziţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.

Inculpatul prin apărător, depune la dosar acte medicale : bilet de externare 11706/10.11.2009, scrisoare medicală nr. 11706bilet de ieşire din spital, bilet de ieşire din spital din 26.08.2009 şi raport examinare CT nr. 5165/26.08.2009, în dovedirea faptului că consumul de alcool de către inculpat i-ar cauza moartea.

Totodată solicită administrarea probei cu expertiză toxicologică, care să dovedească dacă inculpatul a consumat şi ar fi putut consuma băuturi alcoolice având în vedere diagnosticele prezentate prin actele medicale depuse astăzi la dosar şi contestă valoarea alcoolemiei.

Reprezentantul parchetului, arată că se opune probei solicitată de inculpat prin apărător, întrucât inculpatul nu a făcut în cursul urmăririi penale contestaţia, urmează că instanţa să aprecieze dacă se impune efectuarea expertizei toxicologice.

Instanţa respinge proba solicitată de inculpat.

Reprezentantul parchetului şi inculpatul prin apărător, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat şi alte probe de administrat în cauză şi solicită cuvântul pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat în cauză, instanţa constată cauza în stare de judecată declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul pe fond, expune pe larg situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi pune concluzii de condamnare a inculpatului în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, solicitând instanţei să dispună în temeiul art. 71 Cod penal interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal cu excepţia dreptului de a alege. În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

Avocat Aur Elena, pentru inculpat, având cuvântul, solicită achitarea inculpatului care nu se face vinovat de săvârşirea faptei, nu a consumat şi nici nu ar fi putut băuturi alcoolice datorită afecţiunilor de care suferă, fapt relatat şi de martorii audiaţi la acest termen. Consideră că fapta nu este dovedită. Avocat angajat.

Inculpatul Marin Gheorghe, având ultimul cuvânt, nu recunoaşte săvârşirea faptei, nu a consumat alcool deoarece îi este letal, conduce din anul 1962 şi nu a avut accident.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare:?????

INSTANŢA

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 31.08.2009 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului nr. 513/P/2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului MARIN GHEORGHE pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 modificată, constând în aceea că la data 30.04.2009 în jurul orelor 1100 a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare VS 20 TVV, pe DC44 A, în afara localităţii Hanţa, comuna Podu Turcului, având o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,65 – 1,50 gr ‰, ocazie cu care a produs un accident.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 687/829/02.09.2009 pe rolul acestei instanţe.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul (fila 11), martorii din rechizitoriu Dorin Marghioala (fila 12), Dorin Tache (fila 13), Dorin Teodor (fila 38) şi martorul propus de inculpat în circumstanţiere Marin Aurel (fila 39) aceste declaraţii fiind consemnate în scris şi depuse la dosarul cauzei la filele indicate.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

I – LATURA PENALĂ

1. În fapt

În ziua de 30.04.2009 în jurul orelor 1100 organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că pe drumul comunal 44A, între satele Hanţa şi Răcuşana din comuna Podu Turcului, s-a produs un accident de circulaţie în care au fost implicate un autoturism şi un vehicul cu tracţiune animală.

La faţa locului s-a constatat că accidentul a fost produs de către inculpatul Marin Gheorghe care în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare VS 20 TVV, pe DC44 A, din direcţia Răcuşana, într-o curbă a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu un autovehicul cu tracţiune animală condus de către numita Dorin Marghioala din comuna Podu Turcului, satul Giurgiuana, judeţul Bacău.

În această împrejurare conducătorul auto Marin Gheorghe a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentraţie de 0, 86 mg/l alcool pur în aerul expirat, drept pentru care a fost condus la Spitalul Podu Turcului, unde i s-a recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa reiese din coroborarea probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, inculpatul nerecunoscând săvârşirea faptei. Susţinerea inculpatului că suferă de o boală care nu permite consumul de alcool, nu este de natură a înlătura constatarea ştiinţifică prin care se dovedeşte faptul că inculpatul consumase alcool, constatare făcută conform legislaţiei în vigoare. Boala de care suferă neîndoielnic inculpatul are ca recomandare interdicţia consumării de alcool, însă aceasta nu înseamnă nici că inculpatul a respectat recomandaţia medicală şi nici faptul că ingerinţa unor cantităţi de alcool ar duce la un deces instantaneu.

2. În drept

Fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare VS 20 TVV pe raza localităţii Hanţa, pe DC44 A, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,65 – 1,50 gr ‰, deci peste limita legală de 0,8 gr. ‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Reţinând vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, instanţa urmează a-i aplica acestuia o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei vor fi avute in vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, urmările produse (instanţa reţinând că s-a produs un accident), circumstanţele în care aceasta a fost comisă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopul educativ al acesteia poate fi atins şi fără executarea ei efectivă prin privare de libertate, astfel încât va face aplicarea art. 81,82 Cod penal şi va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.

În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

In baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II – CHELTUIELI JUDICIARE

În baza art. 189 Cod procedură penală va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Bacău – avocat Aur Elena a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu (delegaţie fila 10).

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească suma de 500 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, în care se includ şi cheltuielile stabilite la urmărire penală şi onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) şi art. 76 alin. 1 lit. d) C.pen. condamnă pe inculpatul M.G., fiul lui – şi – , născut la data de _____, în comuna Giurgioana, judeţul Bacău, domiciliat în ___, strada Păcii, nr. 354, sc. C, ap. 12, judeţul ___, studii 10 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cu antecedente penale, CNP ____, la pedeapsa de trei luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II–a şi lit. b C.pen.

În baza art. 81 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 189 C.p.p. dispune plata din fondurile MJLC către Baroul Bacău – avocat Aur Elena a sumei de 200 de lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 191 alin.1 C.p.p. obligă inculpatul să plătească suma de 500 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, în care se includ şi cheltuielile stabilite la urmărire penală şi onorariul avocatului din oficiu.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.01.2010.

Preşedinte, Grefier,

Red. /Tehnored. 2 ex / P.S/B.A 18.01.2010

Sentinţa penală a rămas definitivă la data de 23.09.2010 prin decizia penală nr.368/A/2010 a Tribunalului Bacău prin care a fost respins apelul ca tardiv..

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. 669/829/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI, JUDEŢUL BACĂU

SENTINŢA PENALĂ NR.32

SEDINŢA PUBLICĂ DIN 03.03.2010

Complet format din :

PREŞEDINTE – STOICA DANIELA MARILENA

Cu participare :

PROCUROR – SAGHIN VIOREL

GREFIER – BUŢUCAN DANIELA

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. C. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul S.C., asistat de avocat din oficiu Bouroş Angela Serafina şi martorul Munteanu Marius, lipsă fiind martorul Munteanu Cătălin.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

În conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală şedinţa de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

În conformitate cu art.327 Cod procedură penală s-a procedat la audierea martorului prezent Munteanu Marius, sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

La întrebarea instanţei Reprezentantul Ministerului Public şi avocat oficiu Bouroş Angela Serafina, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză şi solicită cuvântul pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată, declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, expune pe larg situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriul parchetului arătând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată, constând în aceea că în seara zilei de 03.06.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare BC 86 XXX, pe drumurile publice de pe raza satului Neguleşti, comuna Dealu Morii judeţul Bacău având în sânge o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,90 gr.%o la ora 22,4o şi 1,75gr.%o la ora 23,40.

Probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpatului coroborate cu recunoaşterea de către acesta a infracţiuni săvârşite, motiv pentru care pune concluzii de condamnare a inculpatului în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.

În baza art.71 Cp solicită interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a şi b Cod penal cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art.191 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Avocat oficiu Bouroş Angela Serafina, având cuvântul pe fond, solicită aplicarea unei pedepse minime, ţinându-se cont de distanţa parcursă de inculpat, acesta era chiar în faza de absorbţie, să se aprecieze în funcţie de circumstanţele atenuante, inculpatul fiind la prima abatere a încălcării legii penale, de asemenea, să se ţină cont de poziţia sinceră pe care a avut-o inculpatul şi faptul că regretă fapta comisă, cu oficiu din partea MJLC către Baroul Bacău.

Inculpatul, având ultimul cuvânt regretă fapta comisă.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

I N S T A N Ţ A,

– deliberând-

Deliberand asupra cauzei penale de fata retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. 613/P/13.08.2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Podu Turcului, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S.C. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin.1 din OUG nr 195/2002, constand in aceea ca la data de 3.06.2009 inculpatul a condus pe drum public, pe raza comunei Dealu Morii,sat Negulesti autoturiamul marca OPEL ASCONA cu numar de inmatriculare BC 86 XXX, sub influenta bauturilor alcoolice.

Cauza a fost inregistrata sub nr. 669/829/14.08.2009 pe rolul acestei instante.

In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati: inculpatul (fila 10) din dosar, martorii Munteanu Marius( fila 53), Chiric Marius Eugen (fila 32) si s-a dat eficienta declaratiei data in faza de urmarire penala de catre martorul Munteanu Catalin.

Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:

In fapt

In data de 3.06.2009, inculpatul, fiind oprit de catre un echipaj de politie in timp ce se deplasa cu autoturismul marca OPEL ASCONA cu numar de inmatriculare BC 86 XXX s-a constatat ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice,fiind testat cu aparatul etilotest si ulterior condus la Spitalul Polimed Podu Turcului SRL pentru a ise recolta probe medicale.

In urma recoltarii probelor de sange s-a constatat ca inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,75 gr ‰.

Audiat fiind, atat in timpul urmaririi penale, cat si in faza de cercetare judecatoreasca inculpatul a recunoscut savarsirea faptei.

Situatia de fapt a fost astfel retinuta pe baza declaratiilor inculpatului coroborate cu cele ale martorilor audiati in cauza precum si rezultatul continut in Buletinul de Analiza Toxicologica si Alcoolemie atasat la fila 7 dosar up.

In drept

Fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta si pedepsita de art 87 alin 1 OUG nr 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice .

Retinand vinovatia inculpatului in ceea ce priveste savarsirea acestei infractiuni instanta urmeaza a-i aplica o pedeapsa cu inchisoarea de sase luni.

La individualizarea cuantumului acesteia vor fi avute in vedere criteriile prevazute de art. 72 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptei faptei savarsite, circumstantele in care aceasta a fost comisa (inculpatul se afla la prima abatere) .

La individualizarea pedepsei, avand in vedere conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii instanta va retine circumstanta atenuanta prevazuta de art 74 alin 1, lit a Cod Penal si va dispune in baza art 76 alin 1, lit d Cod Penal reducerea minimului special al pedepsei.

In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanta apreciaza ca scopul educativ al acesteia poate fi atins si fara executarea ei efectiva, prin privare de libertate, astfel incat va face aplicarea art. 81 si 82 C.p. si va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare.

Va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii art. 83 C.p.

Cheltuieli judiciare

In baza art. 191 alin 1 Cod Procedura Penala va obliga inculpatul sa plateasca suma de 300 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, in care se includ onorariu avocat din oficiu si cele din faza urmaririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Condamnă pe inculpatul S. C. fiul lui – şi -, născut la data de – , în loc.Oneşti, judeţul Bacău, cetăţenie română, studii 8 calse, căsătorit, trei copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, domiciliat în judeţul Bacău, loc.Oneşti, str.Victor Babeş nr.18, sc.B, ap.62, CNP– pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu reţinerea art.74 lit.a Cod penal şi aplicarea art.76 alin.1 lit.d Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art.82 Cod penal stabileşte durata termenului de încercare la 2 ani şi şase luni care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art.83 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării hotărârii de condamnare.

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a şi lit.b Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei constând în cheltuieli judiciare avansate de stat în care se includ şi cele din faza urmăririi penale şi avocat oficiu.

În baza art.189 Cod penal dispune plata din fondurile M.J.L.C către Baroul Bacău a sumei de 200 lei constând în onorariu avocat din oficiu Bouroş Angela Serafina.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.03.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

STOICA MARILENA DANIELA BUŢUCAN DANIELA

Red.S.M.D./tehnoredac.B.D.

Ex.2; 16.03.2010

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. 335/829/2009

R O M A N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI, JUDEŢUL BACĂU

SENTINŢA PENALĂ NR. 66

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN : 04.06.2009

Complet format din :

PREŞEDINTE: XX

Cu participare :

PROCUROR : YY

GREFIER: ZZ

Pe rol fiind judecarea cauzei penale, privind pe inculpatul C. I. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii privind circulaţia pe drumurile publice prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: inculpatul C.I., apărătorul din oficiu al inculpatului – avocat A. E. şi martorul R. C., lipsind martorul V. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, învederând că este primul termen de judecată, procedura legal îndeplinită, după care:

Desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.

Avocat A.E., depune la dosar Delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 39/13.05.2009.

Potrivit art. 70 al. 2 Cod procedură penală, inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu şi să dea declaraţie.

S-a procedat la audierea inculpatului C. I., în conformitate cu dispoziţiile art. 323 Cod procedură penală, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar.

S-a procedat la audierea martorului R. C., în conformitate cu dispoziţiile art. 327 Cod procedură penală, depoziţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar.

Instanţa pune în discuţia părţilor necesitatea audierii martorului V. M..

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că având în vedere obiectul cauzei care se probează pe înscrisuri, consideră suficiente aceste probe şi nu insistă în audierea martorului lipsă.

Avocat A. E., pentru inculpat, având cuvântul, arată că nu insistă în audierea martorului V. M..

Instanţa ia act de renunţarea părţilor la audierea martorului din rechizitoriu, V. M. şi că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită cuvântul pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat în cauză, în baza art. 339 Cod procedură penală instanţa declară terminată cercetarea judecătorească şi în baza art. 340 Cod procedură penală acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, expune pe larg situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu arătând că inculpatul a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 modificată, constând în aceea că în noaptea de 18/19.03.2009, în jurul orelor 0100, a fost depistat în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare XX, pe DJ 241, pe raza comunei Glăvăneşti, judeţul Bacău, având o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,25 – 1,15 gr.‰. consideră suficiente probele administrate în cauză şi în baza art. 187 alin.1 din OUG 195/2002 modificată, pune concluzii de condamnare a inculpatului. Solicită ca la individualizare pedepsei să se ţină cont de valoarea alcoolemiei obţinută la cele două probe şi să se observe că curba este descendentă opinând că la momentul în care a fost depistat, îmbibaţia de alcool era mai mare, de unde rezultă că fapta inculpatului este gravă. În favoarea inculpatului, solicită să se aibă în vedere că nu posedă antecedente penale. În cazul aplicării unei pedepse cu suspendarea acesteia, să se dispună aplicarea pedepselor accesorii. Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul, prin avocat A. E., având cuvântul pe fond, arată că inculpatul a recunoscut fapta, nu a contestat alcoolemia, nu are antecedente penale şi solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată la minimul special către general prevăzut de lege, cu onorariu MJ.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, declară că regretă săvârşirea faptei.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

?????

INSTANŢA

-deliberând-

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a fost trimis în judecată inculpatul C. I. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată.

În actul de sesizare al instanţei se arată că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limitele legale.

Din probatoriile administrate în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În noaptea zilei de 18/19.03.2009, în jurul orelor 0100, organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu au oprit pentru control autoturismul marca dacia 1300, cu numărul de înmatriculare XX, condus de către inculpatul C.I. care circula pe DJ 241, pe raza comunei G, judeţul B..

În timpul controlului, faţă de împrejurarea că inculpatul prezenta indicii că ar fi consumat băuturi alcoolice, a fost tstat cu aparatul etilotest, rezultând o îmbibaţie alcoolică de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat,

Inculpatul a fost condus la Spitalul POLIMED Podu Turcului, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 721 – 722 din 19.03.2009, rezultă că inculpatul C.I. a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,25 gr.‰ pentru proba de la 0130 şi 1,15 gr.‰ pentru proba recoltată la ora 0230.

Cu ocazia audierilor, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice.

În drept, fapta inculpatului C. I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, modificată.

Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât şi în faza de judecată a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.

Pentru fapta prevăzută şi pedepsită de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal coroborat cu art. 76 lit. d Cod penal, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea juridică a pedepsei se va avea în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu a mai săvârşit fapte penale şi că a dat dovadă de sinceritate recunoscând şi regretând fapta.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate în temeiul art. 81 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 82 al. 1 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei închisorii pe termenul de încercare şi va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art. 83 Cod penal.

Va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal şi art. 64 lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, astfel că în temeiul art. 189 Cod procedură penală se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul de Avocaţi Bacău a onorariului pentru apărător din oficiu, iar în temeiul art. 191 cod procedură penală va obliga inculpata la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal coroborat cu art. 76 lit. d Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, condamnă pe inculpatul C. I., fiul lui —-l şi –, născut la data de –, în municipiul Bacău, cetăţean român, domiciliat în comuna – , studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, la 6(şase)luni închisoare.

În temeiul art. 81 alin. 2 Cod penal, coroborat cu art. 82 alin. 1 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei închisorii pe termenul de încercare de 2(doi)ani şi 6(şase)luni închisoare atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art. 83 Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal şi art. 64 lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală dispune plata din fondurile MJCL către BA Bacău a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 4 iunie 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

XX/ZZ.

22/23.06.2009

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice cu alcolemie peste limita legală

Infracţiunea de conducere cu alcoolemie peste limita legală, prev. de art.87 al 1 din OUG nr.195/2002

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 7081 /P/2009/16.12.2009 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului NG pentru infracţiunea de conducere cu alcoolemie peste limita legală, prev. de art.87 al 1 din OUG nr.195/2002 constând în aceea că în ziua de 28.08.2009 a condus autoturismul proprietate personală , având în sânge o îmbibaţie alcoolică 1,70 g %o alcool pur.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul a fost audiat , a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care a fost acuzat şi nu a contestat rezultatele analizelor de laborator. A fost audiat şi martorul MA .

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză , în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 28.08.2009 inculpatul a consumat băuturi alcoolice ( vin), iar în timp ce se afla în mun. Piatra Neamţ jurul orei 19.30, a plecat la volanul autoturismului său spre jud. Vrancea. A fost oprit de organele din mun. Bacău , pe Calea Moldovei , testat cu etilotestul şi condus la Spitalul Judeţean de Urgenţe unde i s-au recoltat probe de sânge şi a fost examinat clinic pentru determinarea gradului de intoxicaţie etilică. Concluzia specialiştilor a fost că inculpatul este sub influenţa alcoolului, iar analiza probei de sânge de către SML a stabilit o concentraţie de alcool în sânge de 1,70 g %0 , respectiv 1,55 g %0 mai mari decât cea prevăzută de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 de 0,8 g %0.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,70 g %0 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice cu alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002

Astfel instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru aceasta infracţiune.

La alegerea pedepsei , precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa , conform art. 72 din C.p., va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului , dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanţa constată că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 (pentru siguranţa traficului rutier – viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic, integritatea bunurilor materiale etc.). Instanţa constată existenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit.a din C.p. datorită lipsei antecedentelor penale fapt pentru care va stabili o pedeapsă sub minimum prevăzut de art. 87 al. 1 din OUG 195/ 2002, conform art. 76 al. 1 lit. d din C.p.

Apreciind că o pedeapsă de nouă luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev de art.52 din C.p. scop ce poate fi atins însă şi fără privare de libertate, urmează a fi suspendată condiţionat executarea pedepsei, conform art. 81 C.p. pe durata unui termen de încercare de doi ani şi nouă luni , potrivit art. 82 C.p. Îi va fi atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, reţine că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a şi b din C.p. , cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 71 al.5 din C.p. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Tip speţă: sentinta penală

Titlu: infractiuni privind circulaţia pe drumurile publice (OUG 195/2002)

Data speţă: 29.11.2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 473/P/23.07.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T. C. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002, republicată.

S-a reţinut că în ziua de 02.06.2010 a condus pe drum public autoturismul marca w cu nr. de înmatriculare xxx, având o îmbibaţie alcoolică în sânge de 2 gr. %0 la prima probă şi respectiv 1,80 gr.%0 la cea de-a doua probă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ziua de 02.06.2010, la ora 1836, organele de poliţie rutieră Bacău au oprit în trafic, pentru depăşirea vitezei regulamentare în localitate, pe drumul naţional – DN2 în comuna F., judeţul Bacău, autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, condus de inculpatul T. C..

S-a constatat că acesta emana halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul etilotest tip „Drager” la ora 1839, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat. A fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, rezultatul acestora fiind acela că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,00 gr. % la prima probă recoltată la ora 1925 şi, respectiv 1,80 gr. % la cea de-a doua probă recoltată la ora 2025.

Inculpatul a avut o poziţie sinceră dar a arătat că a fost sunat de copii întrucât se spărsese o conductă de la instalaţia de apă.

Fapta inculpatului deşi recunoscută de acesta întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.

Fapta de mai sus este probată cu procesul verbal de constatare a infracţiunii, verificarea cu aparatul alcotest, buletinul de examinare clinică şi cel de analiză toxicologică alcoolemie, declaraţiile martorului din lucrări, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor (gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările comiterii ei) dar şi persoana inculpatului care este infractor primar, a avut o poziţie sinceră, este căsătorit, are un copil minor şi este salariat.

În cauză se vor aplica circumstanţele atenuate prevăzute de art. 74 lit. a,c Cod penal şi 76 lit. d Cod penal.

Faţă de circumstanţele reale şi cele personale ale inculpatului, instanţa apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins fără executare în regim de detenţie.

Faţă de cele ce preced, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 Cod penal va stabili termenul de încercare.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art. 71 al. 2 Cod penal, pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cu dreptul de a ocupa o funcţie împiedicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 71 al 5 Cod penal va suspenda pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

Va dispune plata din fondurile MJLC a onorariului pentru apărător oficiu la instanţă pentru inculpat.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice

TIP SPEŢĂ: sentinţă penală

TITLU: infracţiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală (O.U.G nr. 195/2002)

DATA:26.05.2009

Domeniu asociat: infracţiuni prevăzute în legi şi decrete

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. B. nr. 1034/P/2008 din 09.03.2009 înregistrat pe rolul J. B. sub nr. 253/199/2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B. C. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita legală faptă prevăzută de art. 87 al.1 din O..U.G. 195/2002.

În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în data de 28.11.2008 inculpatul a condus autoturismul marca „Dacia 1310” pe D.N.15, în sensul de deplasare B.-B.. În apropierea staţiei Peco de pe strada L. din B. a fost oprit regulamentar de un echipaj de poliţie, care a constatat că emana miros de alcool. A fost condus la S.B., unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, reieşind că inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 2,60 gr%o.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a fost audiat, recunoscând săvârşirea faptei şi manifestând o atitudine sinceră de regret.

În baza art. 327 al.1 Cod procedură penală au fost audiaţi martorii G. I. şi A. M., precum şi un martor în circumstanţiere pentru inculpat-L. G..

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 28.11.2008, inculpatul a fost sunat de sora sa care i-a solicitat să-i aducă maşina „Dacia 1310” pe care i-a încredinţat-o anterior în staţia de benzină pentru a o duce pe mama lor la spital. Deşi consumase alcool, inculpatul considerând că distanţa dintre locuinţa în care se afla şi staţia „Peco” este prea mică s-a urcat la volanul maşinii, fiind oprit în trafic de un echipaj de poliţie, care a constatat că emana miros de alcool. Inculpatul a fost condus la S.B., unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3866-3867 din 01.12.2008 eliberat de Laboratorul toxicologie din cadrul S.M.L. B., inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 2,60 gr.%o.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu următoarele probe existente în dosarul de urmărire penală şi readministrate în cursul cercetării judecătoreşti: procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, testarea cu aparatul “Drager Alcotest Printer”, declaraţiile martorilor A. M. şi G. I. precum şi declaraţiile inculpatului prin care recunoaşte fapta.

In drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita legală faptă prevăzută de art. 87 al.1din O..U.G. 195/2002 republicată.

Prin urmare, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă, prin aplicarea unei pedepse prevăzute de lege, la a cărei individualizare vor fi avute criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisa fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Astfel, instanţa va avea în vedere faptul că atât in timpul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a dat dovadă de sinceritate, recunoscând săvârşirea infracţiunii şi colaborând cu organele judiciare în scopul aflării adevărului.

Toate acestea constituie împrejurări ce vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante cf. art.74-76 Cod pen. în temeiul cărora instanţa va aplica o pedeapsa sub minimul special.

In consecinţă, instanţa în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată va condamna inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Instanţa constată că prin Legea nr. 278/04.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 Cod penal, respectiv al.5, potrivit căruia „pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii (…), se suspendă şi executarea pedepselor accesorii”. Această dispoziţie legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menţionate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare pedepselor principale cu închisoarea sau detenţiunea pe viaţă şi că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. În consecinţă, se aprecia că în cazul pedepselor suspendate condiţionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în condiţiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată condiţionat.

Prin introducerea dispoziţiei legale menţionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoţi şi o pedeapsă suspendată condiţionat, însă, în acest caz, şi executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

O interpretare contrară, în sensul că s-ar impune doar suspendarea executării pedepselor accesorii, automat, în virtutea alineatului 5 al art.71 Cod penal, fără ca în prealabil instanţa să-l fi aplicat, nu poate fi primită, întrucât nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.

În consecinţă, instanţa va dispune şi aplicarea pedepselor accesorii.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală.). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Astfel, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi existenţa antecedentelor sale penale determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, şi în consecinţă, în baza art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional CEDO, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a , b Cod penal în condiţiile şi pe durate prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

Considerând că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, ţinând seama de lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei, precum şi de îndeplinirea prevederilor art. 81 Cod penal instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii.

În temeiul art. 82 Cod penal va stabili termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Va lua act că inculpatul a avut apărător ales.

In baza art. 191 alin.1 Cod procedura penala va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice

INSTANTA

Asupra cauzei de fata .

La data de 02.03.2010 cu nr. X s-a inregistrat pe rolul instantei rechizitoriul procurorului intocmit in dosarul nr.X 2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria B prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului G D pentru a fi cercetat cu privire la savarsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.

In actul de sesizare al instantei se retine ca inculpatul a condus pe una din strazile Mun. B , in data de 10.11.2009 , orele 20.30, un autoturism marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare X avand in sange o alcoolemie peste limita legala de 0,80 g/l .

Din probatoriul administrat in cauza instanta retine urmatoarea situatie de fapt.

In data de 10.11.2009 inculpatul s-a deplasat in interes personal impreuna cu numitul VDC in Mun. B, intorcandu-se in Mun. B in jurul orelor 20.30.

Atat la dus cat si la intors nu a consumat produse alimentare.

Cand au ajuns in Mun. B, inculpatul si insotitorul sau, s-au oprit la un magazin non-stop situat in zona Statiei CF B pentru a-si cumpara ceva de mancare si pentru a se intalni cu niste prieteni care veneau din alta localitate.

In asteptarea acestora a consumat aproximativ doua sticle de bere marca Haineken

Primind un telefon , s-a urcat la volan , fara a-si pune centura de siguranta si a plecat, ruland aproximativ 300-400 m , pe B-dul Primaverii pana in apropierea zonei „Cerbul de aur” unde a fost ajuns de un autoturism din dotarea politiei rutiere , in jurul orelor 21.59 , oprit si testat cu aparatul etilotest. .

Potrivit buletinului Drager alcooltest , a rezultat o concentratie de 0,84 mg/l alcool pur in aerul expirat.

A fost condus la Spitalul Mun. de Urgente „ Elena Beldiman” B , unde i s-au recoltat la interval de o ora, cele doua probe biologice de sange, rezultand la prima recoltare ( ora 22.22) o alcoolemie de 1,90 gr.%o, iar la a doua ( ora 23.22) de 1,75 gr.%o.

Inculpatul a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei apreciind ca aceasta a fost influentata de afectiunea diabetica de care sufera.

Prin ordonanta , procurorul a respins aceasta proba cu motivarea ca atat timp cat recoltarea s-a facut in intervalul de timp de 30 minute de la oprirea in trafic a inculpatului, nu se mai impune calculul retroactiv al alcoolemiei.

In cursul cercetarii judecatoresti , inculpatul a reiterat aceasta cerere , care i-a fost admisa si cu ocazia audierii sale a sustinut ca a consumat in jurul orelor 21,35 , dintr-o suflare, cantitatea de 350 ml. wisichi .

Aceasta afirmatie a fost sustinuta de martorul VDC , care potrivit declaratiei sale, a mentionat ca in ziua respectiva a fost cu inculpatul la B si in localul unde acesta a consumat bautura alcoolica mentionata.

Raportul de expertiza medico-legala nr.62/R/03.02.2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei a concluzionat ca in functie de valorile de la analiza chimica a sangelui , proba stiintifica si certa , coroborata cu momentele ingestiei de bauturi alcoolice, se apreciaza ca la data de 10.11.2009 , in jurul orelor 21,55 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica de aproximativ 0,95 g%o.

Situatia de fapt mai sus retinuta s-a stabilit pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, rezultatul aparatului etilotest, buletinul de examinare clinica , buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie , copii de pe permisul de conducere, adeverinta medicala privind starea de sanatate a inculpatului , raportul de exepertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei, depozitiile martorilor audiati in cauza , coroborate cu declaratiile inculpatului, care a recunoscut consumul de alcool, dar nu a fost constant in ce priveste felul alcoolului si cantitatea consumata.

Fapta inculpatului G D a conduce in data de 10.11.2009 , in jurul orelor 21,55 pe Bulevardul Primaverii din Mun. B , pe o distanta de aprox. 300-400 m, un autoturism marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare X, avand in sange o alcoolemie peste limita legala de 0,80 g/l , intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 , modificata.

Fapta comisa de inculpat prin continutul ei concret si prin atingerea minima adusa valorilor sociale aparate de legea penala , nu prezinta gradul de pericol social specific unei infractiuni, asa incat , pentru atingerea scopului legii penale sa fie necesara aplicarea unei pedepse, resocializarea inculpatului putand fi realizata prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ .

Infractiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 , ca de altfel si celelalte infractiuni rutiere este o infractiune de pericol, care nu poate produce o lezare a valorilor ocrotite , ci creeaza o stare de primejdie asupra sigurantei pe drumurile publice.

Conducerea pe drumurile publice a unor autovehicule de catre persoane care , aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice si care , astfel, nu mai sunt in plenitudinea aptitudinilor fizice si psihice, dau nastere unei stari periculoase pentru securitatea circulatiei. Drept urmare , prin incriminarea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 , legiuitorul a urmarit ocrotirea acestor valori sociale.

Analizand textul incriminator , din care rezulta ca se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani , fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie etilica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, se observa ca legiuitorul a inteles sa faca o deosebire cantitativa , in functie de gradul in care sunt puse in pericol valorile sociale aparate.

Aceasta deosebire cantitativa , rezultata din stabilirea unei limite a concentratiei etilice, a fost transformata intr-o deosebire calitativa constand in introducerea faptei in sfera ilicitului penal sau lasarea in afara acesteia si sanctionarea ei ca o simpla contraventie.

Se poate observa ca insusi legiuitorul a apreciat pericolul abstract al faptei ca avand aptitudinea de a cunoaste capacitati diferite de afectare a valorilor sociale ocrotite , in functie de concentratia de alcool pe care o prezinta autorul. Acest lucru este firesc si rezulta din imprejurarea ca afectarea aptitudinilor fizice si psihice pe care le presupune conducerea in siguranta a autovehiculelor este direct proportionala cu gradul de imbibatie etilica. Aceasta , evident, daca se are in vedere acelasi subiect , deoarec gradul de tulburare psihofiziologica este influentat si de diferiti factori ce tin de fiecare subiect in parte. Tocmai aceste ultime aspecte confera posibilitatea instantei de judecata ca in operatiunea de stabilire a gradului de pericol concret sa observe in ce masura au fost afectate valorile aparate prin incriminare.

Sanctionand administrativ o astfel de fapta nu inseamna a o califica drept lipsita de pericol , ci reprezinta rezultatul unei diferentieri „ cantitative” a pericolului , diferentiere care-si regaseste efectul in natura reactiei sociale, care trebuie sa fie proportionala.

Potrivit art.181 alin.2 Cod penal , la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a afost comisa , de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B din octombrie 1984.

Acesta s-a urcat la volan in contextul in care era lucid , iar intoxicatia alcoolica – indiferent de tipul bauturii consumate – nu a avut influenta asupra insusirilor sale psihice.

Aceasta stare rezulta din concluziile medicului examinator care consemneaza la fila 12 dosar urmarire penala in Buletinul de examinare clinica , faptul ca inculpatul nu pare sub influenta alcoolului.

Rezulta ca inculpatul , la momentul examinarii , era sub influenta alcoolului si nu prezenta halena alcoolica , dar manifestarile neurologice si psihice indicau un grad minim de afectare a abilitatilor de conducere. Acesta si-a pastrat echilibrul la intoarcerea brusca, a executat probele cu precizie si relativ cu precizie, avea o vorbire clara, o comportare agitata datorita emotiei , era orientat in timp si spatiu, prezenta o atentie concentrata si o judecata coerenta.

Toate acestea demonstreaza faptul ca aptitudinile fizice si psihice pe care le presupune conducerea in siguranta a autovehiculului erau pastrate sau , mai exact , minim afectate, avand in vedere ca proba „indice-nas” a fost executata cu „oarecare dificultate” , ceea ce indica o anume afectare.

Gradul de influentare a aptitudinilor ofera informatii cu privire la gradul in care au fost puse in primejdie valorile socilae ocrotite si anume siguranta circulatiei.

Gradul de tulburare psihofiziologica nu are nici o inraurire asupra existentei faptei penale si a raspunderii. De altfel , legiuitorul nu a prevazut o asemenea imprejurare printre conditiile incriminarii sau ale raspunderii. Ea este , observata, analizata si retinuta in operatiunea de stabilire a gradului concret al pericolului social, a gradului in care au fost puse in primejdie valorile sociale.

Vazand toate acesta , instanta concluzionezaa ca gradul de periclitare a valorilor sociale de catre inculpat este unul minim si insuficient pentru ca fapta sa sa constituie infractiune.

Mai trebuie avut in vedere si distanta parcursa de inculpat, destul de mica ( 300-400 m ) precum si ora relativ tarzie ( 21.55 ) , care presupune o circulatie a autovehiculelor pe acea strada, destul de restransa.

Pe langa aceste motive , care converg spre concluzia ca nu este oportuna aplicarea unei pedepse , sunt de evidentiat si aspectele ce vizeaza persoana inculpatului si conduita acestuia .

Astfel, inculpatul are studii superioare si este cunoscut cu afectiuni diabetice care ar duce la agravarea acestei boli in conditiile executarii unei pedepse privative de libertate impusa de faptul ca acesta a mai fost condamnat anterior pentru o fapta penala de alt gen , cu aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, fapta dedusa judecatii fiind savarsita in cursul termenului de incercare stabilit de sentinta anterioara.

In cursul procesului inculpatul a manifestat o atiudine de recunoastere si regret a faptei comise. Nu este cunoscut ca un consumator de bauturi alcoolice ( de altfel nici starea sanatatii nu-i permite acest lucru) , are un copil minor de care se ingrijeste si pentru care vrea sa fie un exemplu pozitiv. Este o fire emotiva.

Toate acestea evidentiaza faptul ca inculpatul a savarsit actiunea ilicita datorita unui complex de imprejurari ce au dus la abaterea sa de la conduita obisnuita a lui care este una conforma cu normele de convetuire sociala.

Cum si caracteristicile unei persoane ce savarseste o fapta penala prezinta o deosebita importanta pentru determinarea gradului concret de pericol social si pentru stabilirea unei sanctiuni eficiente , instanta coroborand toate elemntele obiective si subiective ale cauzei , concluzioneaza ca aplicarea unei sanctiuni administrative , respectiv amenda spre limita maxima, este suficienta atingerii scopului legii penale.

In consecinta in baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. b1 Cod proc. pen., va dispune achitarea inculpatului G D pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata , in data de 10.11.2009 si aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 91 alin.1 lit. „c” Cod penal.

In baza art. 192 Cod proc. penala , inculpatul va fi obligat la plata catre stat a cheltuielilor judiciare avansate in cauza.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice ( art. 87 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002) Achitare inculpat baza art.11 pct.2 lit. „a”, raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedura penala si aplicare amenda administrativa. Nu constituie infractiune

JUDECATORIA BARLAD

SENTINTA PENALA Nr. 9

de la 06 Ianuarie 2009

Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice ( art. 87 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002) Achitare inculpat baza art.11 pct.2 lit. „a”, raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedura penala si aplicare amenda administrativa. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala , daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret , nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei , scopul urmarit , imprejurarile in care fapta a fost comisa , urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce , precum si de persoana si conduita faptuitorului

La data de 21.11.2008 cu nr.3968 s-a inregistrat pe rolul instantei rechizitoriul procurorului intocmit in dosar nr.2265/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria B prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului CGI , pentru a fi cercetat cu privire la savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand in singe o imbibatie alcoolica peste limita legala , prev de art.87 al.1 din OUG 195/2002.

In actul de sesizare al instantei se retine ca inculpatul a condus , pe o distanta de aproximativ 400 m , in noaptea de 5/6.06.2008 autoturismul sau propietate avand in singe o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in singe.

Din probatoriul administrat in cauza instanta retine ca inculpatul este cadru militar si locuieste cu familia sa in Caminul de Garnizoana al UM 01411 din mun B

Acesta are un autoturism proprietate marca „ Dacia 1310” cu nr. De inmatriculare X

Pe data de 5.06.2008 , inculpatul si-a parcat autoturismul in parcarea din fata caminului si apoi intre orele 21,00-23,00 , impreuna cu mai multi colegi de serviciu a consumat tuica de cazan , dupa care s-a culcat.

In jurul orelor 23,45 , soldatul de la receptia caminului a mers la usa fiecarei garsoniere si a solicitat , imperios , locatarilor sa paraseasca urgent cladirea pentru ca se anuntase existenta unei bombe in imobilul respectiv.

Toti locatarii au iesit imediat din cladire , inculpatul fiind insotit de sotia sa si s-au refugiat pe scarile sediului Politiei mun B amplasat peste strada.

In imprejurarile expuse , inculpatul a realizat ca , in cazul unei explozii , va fi afectat si autorismul sau si din acest motiv a hotarat sa duca bunul cit mai departe de locul eventualei explozii.

S-a urcat la volanul autoturismului si pentru ca parcarile din zona erau ocupate , a condus autovehiculul pe strazile Nicolae Iorga , Vasile Lupu si 1 Decembrie pana in parcarea restaurantului „Alona” , loc ingradit si prevazut cu porti.

In timp ce se deplasa pe strazile mentionate si fara circulatie intensa la acea ora , a observat un echipaj al politiei rutiere si atunci a fortat intrarea in parcarea sus mentionata.

Cand a oprit motorul , la fata locului a sosit si echipajul de Politie care l-a testat cu paratul etilotest si a rezultat o concentratie de 1,31 mg/l alcool pur in aerul expirat.

A fost condus la Spitalul Municipal de Urgenta B si i s-au recoltat probe biologice la interval de o ora fiecare .

La prima recoltare de la ora 01,15 a rezultat o alcoolemie de 2, 25 g/l , iar la a doua recoltare de la orele 02,15 a rezultat o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pur in singe.

Cele ce preced s-au stabilit pe baza urmatoarelor mijloace de proba : procesul verbal cu actele premergatoare efectuate in cauza , declaratiile consemnate pana la data intocmirii acestuia act , procesul verbal de constatare la fata locului , buletinul de examinare clinica , cererea de analiza si procesul verbal de prelevare, rezultatul in aerul expirat , buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie , proces verbal si schita intocmite cu ocazia stabilita traseuluzi parcurs de inculpat cu masina , plansa foto cu planul zonal al imobilului garsonierei , declaratiile martorilor audiati in cauza , procesul verbal din care rezulta ca in data de 5.06.2008 in Registrul de apeluri 112 al Politiei mun B s-a consemnat la ora 23,15 ca o persoana anonima a anuntat ca la restaurantul „Alona” , care face corp comun cu Caminul de garnizoana , se afla o bomba , coroborate cu declaratiile inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei cu imprejurarile sus mentionate.

Fapta inculpatului de a conduce , pe drumurile publie in noaptea de 5/6.06.2008 , autoturismul sau proprietate , avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala de 0,80 g /l alcool pur in singe , intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art.87 al.1 din OUG 195/2002.

Art.18 ind.1 Cod penal prevede ca „ nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala , daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret , nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei , scopul urmarit , imprejurarile in care fapta a fost comisa , urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce , precum si de persoana si conduita faptuitorului „.

Inculpatul a condus autoturismul la acea ora tirziu de noapte cind circulatia autoturismelor nu era intensa si fiind sus imperiul unei stari de teama ca bunul ii va distrus in cazul exploziei bombei despre care fusese anuntat ca este amplasata in imobilului din imediata parcare unde-si plasase masina.

Parcarile din zona erau ocupate si in acel moment de panica inculpatul a apreciat ca trebuie cat mai urgent sa-si puna la adapost de o eventuala distrugere , autoturismul.

Distanta relativ scurta pe care a parcurs-o cu autoturismul (400 m.) , ora cind a circulat , fortat de imprejurarile descrise anterior , formeaza instantei convingerea ca fapta acestuia , desi prevazuta de legea penala nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Trebuie retinut si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale , este cadru militar si are reprezentarea consecintelor ce s-ar produce in cazul exploziei unei bombe , a fost sincer si a cooperat cu organele de cercetare penala.

In consecinta instanta urmeaza ca in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. b ind.1 Cod procedura penala sa dispuna achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev de art.87 al.1 din OUG 195/2002.

Potrivit art.90 si 91 al.1 lit.c Cod penal , instanta va aplica inculpatului o amenda administrativa orientata spre limita maxima a acesteia.

In baza art.192 Cod procedura penala inculpatul va fi obligat la plata catre stat a cheltuielilor judiciare avansate in cauza.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. 4691/189/2009 – infractiuni privind circulatia pe drumurile publice

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 112/A

Sedinta publica de la 12 Mai 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : OANA RADU-NICOLAE

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, judetul Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 85 din 16.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pronuntata în dosar nr. 4691/189/2009, privind pe inculpatul BAL.

Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatul intimat în apelul Parchetului BAL, asistat de aparator desemnat din oficiu, d-na av. Strat Elena Daniela.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca: procedura de citare nu a fost legal îndeplinita cu inculpatul întrucât la fila 12 din dosarul de fond, unde se afla declaratia inculpatului, este consemnata o alta adresa de domiciliu, însa acest viciu de procedura se acopera prin prezenta inculpatului în instanta; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, fiind motivat în scris; inculpatul a fost audiat la fond; cauza se afla la primul termen de judecata în apel.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

S-a procedat la identificarea inculpatului intimat BAL pe baza– dupa care, interpelat, inculpatul arata ca nu doreste sa faca declaratii suplimentare în apel, mentinând declaratiile date pâna în prezent în cauza. Precizeaza ca în prezent locuieste la adresa si doreste ca la aceasta adresa sa-i fie comunicate toate actele de procedura.

Având pe rând cuvântul, inculpatul prin aparator si reprezentantul parchetului arata ca nu mai au cereri de formulat în cauza.

Instanta constata cauza în stare de judecata si trece la dezbateri dând cuvântul cu privire la apelul formulat.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arata ca Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad a formulat apel împotriva sentintei penale nr. 85 din 16 februarie 2010 a Judecatoriei Bârlad prin care inculpatul BAL a fost achitat pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, considerându-se ca alcoolemia reala pe care a avut-o inculpatul nu a depasit limita legala. Astfel s-a constatat ca fapta inculpatului nu constituie infractiune ci contraventie, fiind prevazuta de Codul rutier, în aceasta situatie dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b Cod procedura penala. Parchetul critica hotarârea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie întrucât din materialul probatoriu existent la dosar rezulta fara dubii ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost trimis în judecata. Temeiul care a stat la baza hotarârii instantei de fond îl repezinta un calcul retroactiv, cu rol de expertiza, calcul bazat numai pe declaratiile inculpatului. În acest context inculpatul si-a modificat declaratiile initiale, aratând ca a consumat alte bauturi alcoolice decât cele indicate la început si, de asemenea, a precizat ca si locatia în care a consumat acele bauturi a fost alta, sustinând ca a fost însotit de niste persoane care au si fost audiate în cauza ca martori. Pe baza acestor noi declaratii s-a efectuat o a doua expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei, rezultând ca, la momentul opririi în trafic, inculpatul ar fi avut o alcoolemie de 0,70 gr %o. Instanta nu a avut însa în vedere o mentiune foarte clara din acel raport din care rezulta ca pe baza noilor declaratii de consum ale inculpatului acesta ar fi ajuns la o alcoolemie maxima de 1,45 gr %, fapt care din start poate duce la o înlaturare a concluziilor acestui raport întrucât tocmai din probele biologice recoltate inculpatului rezulta foarte clar ca alcoolemia a fost de peste 1,45 gr %, respectiv 1,65 si 1,55 %. Însa, calculul retroactiv al alcoolemiei se efectueaza atunci când se depaseste termenul legal de 30 de minute de la momentul opririi inculpatului în trafic. Nu a fost împlinit acest termen la momentul la care i s-a recoltat prima proba biologica, fiind vorba doar de 25 de minute si, cu toate acestea, în cauza de fata s-au efectuat mai multe calcule bazate pe schimbari de declaratii ale inculpatului cu privire la cantitati si la tipul de bauturi consumate, cel mai probabil în urma sfaturilor primite de la unii medici care se pricep în chimie si în toxicologie. Relevante sunt însa primele declaratii date de inculpat, dupa momentul surprinderii în trafic, stiindu-se ca întotdeauna aceste prime declaratii sunt întotdeauna cele mai sincere iar probele biologice recoltate reprezinta proba stintifica, nicidecum o expertiza prin care se calculeaza retroactiv alcoolemia. Aceste expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei nu sunt considerate exclusiv stiintifice pentru ca se raporteaza la niste declaratii vadit subiective. Având însa în vedere probele biologice si declaratiile initiale ale inculpatului, arata reprezentantul parchetului ca este evident ca alcolemia inculpatului era de aproximativ 1,65 gr %, asadar peste limita legala În aceste conditii solutia corecta este cea de condamnare a inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. Pe cale de consecinta, solicita reprezentantul Ministerului Public admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad iar rejudecând sa fie desfiintata hotarârea instantei de fond si sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. Ca modalitate de executare a pedepsei, solicita reprezentantul parchetului a se face aplicarea dispozitiilor art. 81 Cod penal, cu atragerea atentiei asupra art. 83 din Codul penal. Se mai solicita obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Având cuvântul pentru inculpatul intimat BAL, d-na av. Strat Elena Daniela solicita respingerea apelului declarat de inculpatul BAL si mentinerea solutiei de achitare pronuntata de instanta de fond. În fapt, în seara zilei de 13.09.2008, lucratorii de politie din cadrul Serviciului Politiei Rutiere au fost sesizati, la ora 19.50, ca pe strada Republicii din municipiul Bârlad s-a produs un accident rutier. Deplasându-se la locul accidentului, agentii de politie au constatat ca acel accident a fost produs de BAL si i-au solicitat acestuia sa accepte testarea cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest însa a solicitat sa fie condus la spital pentru a i se recolta probe biologice. Inculpatului i s-a recoltat prima proba la ora 20,20 iar cea de-a doua la ora 21,20, alcoolemia stabilita dupa recoltarea primei probe fiind de 1,65 g %o iar dupa cea de-a doua recoltare de 1,55 g %o. Pe parcursul desfasurarii cercetarilor, atât în fata organelor de cercetare penala, cât si în fata parchetului si, ulterior, în fata instantei de judecata, declaratiile de consum ale inculpatului au fost consecvente. Exista o singura declaratie care difera de celelalte, respectiv cea data în fata medicului examinator, în seara în care a fost dus la spital pentru recoltarea de probe biologice. Însa declaratiile constante ale inculpatului în cursul urmaririi penale si la instanta de judecata au fost în sensul ca în ziua respectiva a consumat 200 ml de votca si 200 ml de bere Mai mult aceasta declaratie de consum a fost confirmata în faza de urmarire penala de 2 martori, iar în faza de judecata de 3 martori. În seara respectiva inculpatul a declarat verbal în fata medicului examinator ca ar fi consumat trei beri, fapt ce s-a dovedit neadevarat. Pentru a se stabili ce îmbibatie alcoolica avea inculpatul la ora savârsirii faptei, acesta a solicitat în aparare efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Acest raport de expertiza a avut în vedere declaratia de consum a inculpatului priveste aspectele consumului, respectiv cantitate, tarie, interval orar, plenitudinea stomacului, si, nu în ultimul rând, a avut în vedere si cele doua probe biologice recoltate la cele doua ore mentionate anterior. Asadar, orice expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei, are la baza declaratia de consum a inculpatului sustinuta obligatoriu de martori si cele doua probe de sânge recoltate conform buletinului de analiza clinica. Acest raport de expertiza a dovedit ca ceea ce a declarat inculpatul cu privire la aspectele consumului corespunde celor doua probe de sânge si ca la data savârsirii faptei inculpatul avea o îmbibatie alcoolica de 0,70 %o, asadar sub limita legala. Ulterior, reprezentantul parchetului a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiza privind calculul alcoolemiei, dar pe baza declaratiei de consum data de inculpat în seara savârsirii faptei. Si acest raport de expertiza a fost foarte explicit: comparându-se cele doua curbe Widmark – cea a declaratiei de consum si cea a probelor de sânge – se observa o discordanta majora între ele, ceea ce denota un alt consum de alcool, în alte cantitati si în alte circumstante. Cu alte cuvinte, expertii au stabilit ca inculpatul nu spune adevarul cu privire la consumul a trei beri si ca acest consum nu se pliaza pe cele doua probe de sânge, probe certe si stiintifice. Mai mult decât atât, expertii arata ca, dupa un asemenea consum, având în vedere si datele fiziologice ale inculpatului, îmbibatia maxima de alcool ar fi fost de 0,45 g %o, în niic un caz nu ar fi atins valoarea de 1,65 g %o. Prin urmare, aceste rapoarte nu se bazeaza doar pe declaratia de consum a inculpatului, ci si pe buletinul de analiza chimica. Medicii legisti stabilesc alcoolemia pe care o avea inculpatul la data savârsirii faptei dar si daca declaratia de consum se coroboreaza cu cele doua probe de sânge. Cu toate acestea, parchetul îl trimite în judecata pe inculpat retinând ca unica proba în acuzare doar cel de-al doilea raport de expertiza în care se arata ca inculpatul minte, ignorând complet celelalte probe administrate în cauza. Ulterior, instanta a procedat la justa si corecta apreciere a tuturor probelor administrate în cauza si, dând eficienta prevederilor art. 63 Cod procedura penala, a retinut primul raport de expertiza cu motivarea ca are la baza proba stiintifica si certa a analizei chimice a sângelui, declaratiile inculpatului care sunt consecvente atât în fata de urmarire penala cât si la judecata pe fond, precum si depozitiile a trei martori oculari. Instanta nu a retinut cel de-al doilea raport de expertiza întrucât a constatat ca acesta s-a bazat pe declaatia inculpatului data în fata medicului si, cel mai important, nu se coroboreaza cu nici o alta proba. Prin unicul motiv de apel formulat în caza, parchetul foloseste drept argumente urmatoarele aspecte: subiectivitatea si caracterul relativ al rapoartelor de expertiza medico-legale; decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5434/2006; gresita apreciere a probelor si anume ca instanta de fond nu ar fi tinut cont de testarea cu aparatul Drager si de martorii asistenti; faptul ca instanta a dat eficienta doar primului raport de expertiza. În ceea ce priveste subiectivitatea rapoartelor de expertiza, parchetul sustine ca valorile obtinute în urma calculului retroactiv au caracter relativ. Însa, datele subiective la care se refera parchetul sunt sustinute de martori oculari, dar sunt confirmate si de experti si, nu în cele din urma, de analiza chimica a sângelui. Parchetul omite probabil intentionat ca acel calcul retroactiv a avur la baza în primul rând probele biologice si abia apoi declaratia de consum. Indiferent care este valoarea alcoolemiei obtinuta în urma calculului retroactuv, aceasta valoare trebuie retinuta doar daca din probele administrate rezulta ca inculpatul a spus adevarul. Se insista în nenumarate rânduri pe aceasta eroare: expertii stabilesc într-un anume fel , parchetul sustine exact contrariul , erijându.se practic în experti. De aici ar rezulta ca analiza chimica a sângelui nu are valoare probanta. Arata apararorul inculpatului ca si motivul de apel al parchetului prin care se sustine caracterul relativ al expertizelor de calcul retroactiv nu poate fi primit întrucât corect ar fi fost sa se sustina acest caracter relativ pentru ambele rapoarte de expertiza efectuate în cauza, iar nu doar pentru primul. În ceea ce priveste decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5434/2006 – invocata de parchet în sustinerea motivelor de apel – prin care instanta suprema a desfiintat o solutie de achitare si a dispus achitarea inculpatului, arata d-na av. Strat Daniela ca aceasta solutie a fost corecta deoarece, initial, s-a dispus achitarea inculpatului în baza unui asemenea raport de expertiza în care rezultatul final a fost sub 0,80 g %o. Dar, rezulta din decizia respectiva ca în raportul întocmit în acea cauza s-a stabilit ca declaratiile de consum ale inculpatului nu corespundeau adevarului. În ceea ce priveste gresita apreciere a probelor – sustinuta de parchet – arata aparatorul inculpatului ca, testarea cu aparatul Drager s-a facut la interval de o ora, între cele doua probe biologice si, oricum, masuratorile facute cu acest aparat nu constituie probe în instanta, ele fiind folosite de politie pentru a se stabili daca exista îmbibatie alcoolica în aerul expirat, pentru ca apoi acea persoana sa fie dusa pentru recoltare de probe biologice. Mai mult decât atât, nici proba cu martori nu are o mare relevanta în cauza întrucât alcoolemia se stabileste prin probe stiintifice iar nu prin pareri mai mult sau mai putin subiective. În raport de motivele expuse, solicita d-na av. Strat Elena Daniela a se respinge apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad si a se mentine ca legala si temeinica solutia de achitare a inculpatului BAL pronuntata de instanta de fond. Aparatorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise si practica judiciara, respectiv : rezolutia de neîncepere a urmaririi penale din 23.02.2010 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi în dosarul nr. 6218/P/2009; rezolutia de scoatere de sub urmarire penala din 04.05.2009 data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Iasi în dosarul nr. 1991/P/2008; ordonanta din 18.08.2009 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi în dosarul nr. 774/P/2008; Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 29.05.2008 data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Iasi în dosarul nr. 1210/P/2007; Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din 27.08.2008 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Botosani în dosarul nr. 1783/P/2008, toate actele fiind depuse în xerocopie.

Solicitând si primind cuvântul în replica, reprezentantul parchetului arata ca inculpatul BAL a fost oprit în trafic la ora 19.55, prima proba biologica recoltându-se la ora 20.20, asadar la 25 de minute de la momentul opririi în trafic. Alcoolemia depistata a fost de 1,65 g %o la prima proba. daca ar fi într-adevar reale declaratiile inculpatului – ceea ce nu s-a întâmplat nici un moment, inculpatul mintind în toate declaratiile – ar fi însemnat ca, de la 0,70 cât a avut la 19.55, valoarea alcoolemiei ar fi urcat la 1,65 g %o pâna la ora 20.20. Asadar, în 25 de minute alcoolemia inculpatului ar fi urcat cu 0,95 gr %o, ceea ce este imposibil. Prin urmare, declaratiile inculpatului cu privire la modalitatea de consum, la tipul bauturilor nu intereseaza în cauza. Important este ca în urma recoltarii probei biologice – recoltare ce s-a facut în termenul legal, de 30 de minute de la oprirea în trafic – s-a stabilit o alcoolemie de 1,65 gr %o, proba fiind certa, stiintifica. Prin urmare, trebuie înlaturate ambele rapoarte de expertiza care s-au bazat pe date subiective si sa fie avute în vedere cele doua probe biologice recoltate în termenul legal.

Solicitând si având cuvântul în replica, aparatorul inculpatului arata ca acel termen de 30 de minute pentru recoltarea probelor biologice este un termen de recomandare, iar nu imperativ. Daca recoltarea s-a facut în termenul de 30 de minute nu înseamna ca este interzisa efectuarea unui raport de expertiza privind calculul retroactiv. Iar în ceea ce priveste cresterea alcoolemiei de la ora 19.55 la ora 20.25 cu 0,95 gr %o, chiar expertii au afirmat ca, pe un stomac gol, sunt suficiente 20-30 de minute pentru ca alcoolemia sa atinga valoarea maxima. Se solicita a se avea în vedere si jurisprudenta depusa astazi la dosar si care vizeaza cauze similare.

Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat BAL arata ca regreta ca s-a ajuns în aceasta situatie si este de acord cu concluziile aparatorului sau.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lasata în pronuntare.

Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata:

Prin rechizitoriul 3598/P/2008 din data de 1 octombrie 2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus punerea în miscare si trimiterea în judecata a inculpatului BAL pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala, fapta prevazuta de art. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, modificata.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 264 alin. 3, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul nr. 4691/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 85 din 16 Februarie 2010 a Judecatoriei Bârlad, s-au hotarât urmatoarele:

În baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. b din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BAL, pentru savârsirea infractiunii prev. de art.87 al.1 din OUG.195/2002 modificata.

În baza art.12 din Codul de procedura penala, dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sesizarea I.P.J. Vaslui – Serviciul de Politie Rutiera, organ competent pentru sanctionarea contraventionala corespunzatoare a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 13.09.2008, ora 1950, lucratorii de politie din cadrul Serviciului Politiei Rutiere au fost sesizati ca, pe strada Republicii, în centrul orasului, în zona magazinului „ Penny”, s-a produs un accident rutier, fara victime omenesti, dar soldat cu avarierea a 4 autoturisme.

Cei doi lucratori, fiind în serviciul de dirijare si control al traficului rutier si aflându-se la o distanta relativ mica fata de locul faptei, s-au deplasat imediat la locul accidentului si l-au identificat pe autorul acestuia în persoana inculpatului BAL. Pentru ca emana miros de alcool i-au solicitat sa fie testat cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat si a solicitat sa fie condus la Spitalul de Adulti Bârlad pentru a i se recolta probe biologice. Astfel, i-au fost recoltate doua probe, una la ora 2020 , cea de-a doua la ora 2120.

Dupa recoltarea primei probe, inculpatul a fost condus la sediul Politiei Mun. Bârlad unde, la ora 2030, a fost de acord sa fie testat cu aparatul de tip Drager rezultând o concentratie de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Tot atunci inculpatul a dat si prima sa declaratie în care a mentionat ca a consumat bauturi alcoolice fara sa precizeze tipul si cantitatea, aratând însa intervalul de timp în care a consumat, respectiv 12oo – 1945( fila 12 dosar urmarire penala).

La data de 27.10.2008, inculpatul, fiind din nou audiat de lucratorii de politie, declara ca la orele 1900, a plecat cu autoturismul proprietate, de acasa pâna la un local situat în zona Varariei, unde a consumat 200 ml. votca „Stalinskaya’’ si 200 ml. bere „Bergenbier”, pâna în jurul orelor 1940 – 1950. Ulterior, a plecat spre centrul orasului pentru a scoate bani de la un bancomat si, pentru ca nu a adaptat viteza la conditiile de trafic, la ora 1955, a tamponat un autoturism si a provocat în acest fel o tamponare în lant, ceea ce a dus la avarierea a înca 3 autoturisme.(filele27-28 dosar urmarire penala).

La data de 10.02.2009, inculpatul este din nou audiat, de aceasta data de catre procuror, si declara ca a consumat votca si bere în cantitatile precizate mai sus la localul de pe strada Varariei, unde revenise în jurul orelor 1930 , stând aproximativ 10 minute (fila 26 verso dosar urmarire penala). Declaratia sa este sustinuta de declaratiile martorilor Bornaz Viorel si Gheorghe Viorel Catalin (filele 51 si 52 din dosarul de urmarire penala).

În urma analizei celor doua probe de sânge a rezultat, pentru prima proba o alcoolemie de 1,65 g%o, iar pentru a doua o alcoolemie de 1,55 g%o.

Apreciind ca alcoolemia este prea mare, inculpatul a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al acesteia care a avut ca obiectiv stabilirea alcoolemiei existenta la ora 1955 pe baza consumului unei cantitati de 200 ml. votca Staliskaya si cca. 200 ml. bere Bergenbier, bauturi consumate seara, în jurul orei 1940.

Potrivit Raportului de expertiza medico-legala nr.985/R din 15.12.2008, aflat la fila 17 din dosarul de urmarire penala, dupa ingestia bauturilor alcoolice maximul de îmbibatie alcoolica se atinge în jurul orei 2030 , cu o valoare de aproximativ 1,45 g %, dupa care scade. În acest caz, la ora 1955, alcoolemia se afla în absorbtie si ar fi trebuit sa aiba o valoare în jur de 0,50 g%o. Raportat însa valorilor de la analiza chimica a sângelui, proba stiintifica si certa, coroborate cu momentul consumului de bauturi alcoolice, alcoolemia de la ora 1955 ar fi putut avea o valoare în jur de 0,70 g %o.

La solicitarea Parchetului expertii au efectuat un calcul teoretic al alcoolemiei inculpatului pentru aceeasi ora, dar pe baza declaratiei inculpatului data în fata medicului potrivit careia ar fi consumat 1500 ml bere, concretizat în Raportul de expertiza medico-legala nr. 483/R din 02.06.2009.

Expertii au avut în vedere si de aceasta data valorile de la analiza chimica a sângelui, coroborate cu momentele consumului de bauturi alcoolice declarat initial de inculpat. Raportat acestor date, la ora 1955, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie cu valori cuprinse între 1,60 g%o si 1,65 g %o.

Comparându-se însa datele de pe cele doua curbe Widmark (cea conform declaratiei si cea conform analizei chimice) s-a observat o discordanta majora între ele, ceea ce denota un consum de bauturi alcoolice în alte cantitati si/sau alte circumstante decât cele declarate.

Prima instanta a aratat ca procurorul a înlaturat prima expertiza precum si cele doua depozitii ale martorilor Gheorghiu Viorel Catalin si Bornaz Viorel, pe care le-a apreciat ca fiind facute pro-cauza si a mentinut cea dea doua expertiza cu motivarea ca aceasta este corespunzatoare buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie si ca se demonstreaza astfel ca prima declaratie a inculpatului reflecta cu aproximatie consumul real de bauturi alcoolice ingerat în intervalul 1200 – 1945.

Pe aceste considerente si având în vedere si declaratiile martorilor implicati în accident, precum si faptul ca prelevarea probei de sânge s-a facut în 25 minute dupa producerea accidentului, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului.

Prima instanta a aratat însa ca aprecierea probelor reprezinta unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de munca depus de organele de urmarire, de instantele judecatoresti, precum si de partile din proces se concretizeaza în solutia ce va fi data în urma acestei activitati.

S-a aratat astfel ca potrivit art. 63 alin.2 din Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr. 281 /2003 se prevede ca „ probele nu au valoare dinainte stabilita”. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaratiile martorilor au aceeasi forta probanta ca si celelalte mijloace de proba, cu deosebirea ca, în timp ce declaratiile inculpatului precum si cele ale partilor pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu alte probe, art. 69 si art. 75 din Codul de procedura penala, declaratiile martorilor pot servi la aflarea adevarului în mod neconditionat.

Aceasta conduce la ideea ca, în situatia în care într-o cauza penala exista un singur martor, organele judiciare îsi pot întemeia solutia pe declaratia acestuia daca produce încredere deplina ca relateaza adevarul. Declaratia unui singur martor considerata sincera poate fi suficienta pentru condamnarea inculpatului daca confirma cu fermitate vinovatia acestuia.

Alcoolemia reprezinta cantitatea de alcool din sânge la un moment dat exprimata în grame în litru sau grame la mie. Dupa ingestia unor cantitati de alcool, alcoolemia este maxima:

– dupa 20-30 minute daca stomacul este gol

– dupa 1-130 ore, daca stomacul contine alimente.

Potrivit art. 33 alin. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale publicate în M.O. nr. 459/19.09.2000 prevede ca „expertiza de recalculare a alcoolemiei se efectueaza numai în cazurile în care s-au recoltat doua probe de sânge la un interval de o ora între ele.”

S-a apreciat ca expertiza medico-legala pentru recalcularea alcoolemiei are valoare probanta judiciara în întelesul art.116 din Codul de procedura penala, deoarece cuprinde aprecieri stiintifice asupra valorilor probabile ale alcoolemiei în momentul savârsirii faptei, aprecieri ce sunt facute pe baza cunostintelor unor experti.

De asemenea, s-a apreciat ca exista un dubiu întemeiat asupra depasirii alcoolemiei de 0,80 g%o în sângele inculpatului în momentul savârsirii faptei, dubiu ce se bazeaza pe o opinie stiintifica data în urma aprecierii facute de experti si care profita inculpatului. Ca atare, instanta de fond a decis ca se impune a se concluziona ca nu a fost depasita alcoolemia prevazuta de lege.

Legea procesual penala nu admite o ierarhizare a probelor si a mijloacelor de proba. Drept urmare, atât constatarile medico-legale, cât si expertizele medico-legale au o valoare probanta egala cu a celorlalte mijloace de proba, urmând a fi apreciate în contextul întregului probatoriu administrat în cauza.

Rezultatele expertizei trebuie coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauza instanta a retinut ca ambele rapoarte de expertiza, la stabilirea alcoolemiei, au avut în vedere valorile de la analiza chimica a probelor biologice, proba stiintifica si certa.

Primul raport de expertiza s-a bazat pe declaratiile inculpatului date în fata organelor de cercetare penala si sustinute de depozitiile a doi martori oculari, care nu au fost stabilite a fi nesincere. Acesta concluzioneaza ca prin coroborarea celor doua curbe Widmark, datele de pe aceste curbe se situeaza în limita standard de variatie acceptata

Al doilea raport de expertiza s-a bazat pe prima declaratie data de inculpat în care a precizat, la modul general, ca a consumat alcool si pe cea de a doua data în fata medicului, care nu este organ de cercetare penala si în fata caruia a afirmat ca a consumat 1500 ml. bere, declaratii nesustinute de alte probe.

Prima instanta a retinut ca cele constatate de catre medic nu pot fi apreciate ca probe în sensul legii procesual penale, fiind subiective. Acest al doilea raport concluzioneaza de altfel ca datele de pe cele doua curbe Widmark releva o discordanta majora între ele, ceea ce denota un consum de bauturi în alte cantitati si/sau alte circumstante decât cele declarate de inculpat. Din aceste considerente, la aceeasi ora retinuta în primul raport, se arata în final ca inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie cuprinsa între limite peste cea legala.

Instanta a mai retinut si faptul ca declaratiile martorilor implicati în accident sunt facute sub imperiul evenimentului ce a avut loc, fiind de asemenea subiective întrucât sunt influentate de felul în care fiecare a perceput starea inculpatului. Alcoolemia se stabileste prin probe stiintifice.

S-a aratat si faptul ca testarea cu aparatul tip Drager nu s-a facut corect, asa încât nu are relevanta. Instanta nu poate pune temei decât pe probele stiintifice, coroborate cu alte probe considerate a fi obiective si lipsite de subiectivitate.

Având în vedere ca primul raport de expertiza, care a concluzionat ca, în data de 13.09.2008, orele 1955, alcoolemia se afla în absorbtie si ar fi trebuit sa aiba o valoare în jur de 0,70g%o, s-a întemeiat pe proba stiintifica si certa a analizei chimice, pe declaratiile inculpatului date în fata organelor judiciare si sustinute de depozitiile a doi martori oculari, instanta a apreciat ca ofera alcoolemia reala avuta de inculpat la momentul producerii accidentului si nu înainte sau dupa acest moment, fiind o proba certa în stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului.

S-a aratat ca nu poate fi retinuta ca proba cel de-al doilea raport deoarece s-a bazat pe declaratiile inculpatului, care nu sunt sustinute de alte probe. În chiar cuprinsul raportului se precizeaza ca declaratiile inculpatului nu sunt reale deoarece denota un consum de bauturi în alte cantitati si/sau alte circumstante, acest lucru fiind dovedit de discordanta majora între cele doua curbe.

Din aceste motive nici nu se poate aprecia, ca la primul raport, alcoolemia avuta de inculpat la ora sus mentionata. În consecinta, acest raport a fost înlaturat de catre instanta la fel ca si depozitiile martorilor Bujenita Florinel Gabriel si Crasuleac Marius Ioan.

Împotriva hotarârii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad, care a adus critici cu privire la gresita solutie de achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia motivat de împrejurarea ca este culpabil de comiterea infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, argumentatia oferita în acest sens fiind ampla si vizeaza modul eronat de interpretare si de apreciere a probelor administrate în cauza.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat pentru motivele aratate în continuare.

Vazând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca inculpatul BAL se face culpabil de comiterea, la data de 13.09.2008, a infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism în contextul în care prezenta o îmbibatie etilica peste valoarea stabilita de legiuitor ca reprezentând pragul dintre contraventie si infractiune, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, modificata.

În sustinerea acestei concluzii, tribunalul are a face urmatoarele consideratii cu privire la probele administrate, relativ la modul de apreciere si de interpretare pe care întelege sa-l ofere.

Instanta de control observa ca în legatura cu modul de solutionare a actiunii penale deduse judecatii au fost exprimate doua opinii radicale, prima apartinând parchetului care apreciaza asupra faptului ca inculpatul a comis infractiunea ce face obiectul procesului penal, cea de-a doua expusa prin sentinta supusa controlului prin care s-a concluzionat ca probele administrate ofera informatia ca fapta constituie contraventie.

Cele doua opinii sunt fundamentate de concluziile exprimate prin cele doua rapoarte de expertiza având ca obiect recalcularea alcoolemiei, rapoarte care sunt diferite, unul dintre ele concluzionând ca inculpatul prezenta o îmbibatie etilica peste limita legala, celalalt dimpotriva.

Verificând continutul celor doua rapoarte, se observa ca ambele, pentru stabilirea alcoolemiei la ora 1955 , când a avut loc evenimentul rutier si, implicit, actiunea de conducere pe drumul public, au avut în vedere concentratiile de alcool constatate prin analiza sângelui recoltat la orele 2020 si 2120.

Variabila care a determinat concluzii diferite este data de declaratii de consum diferite în ceea ce priveste cantitatea ingerata, natura alcoolului, dar mai ales perioada de timp în care s-a realizat ingestia.

Într-o atare situatie, pentru acceptarea ca veridica a uneia dintre declaratii si pentru înlaturarea celeilalte ca nesincera sau doar ca eronata, este necesar a se face o analiza a fiecareia dintre ele pentru a se observa care dintre acestea ofera convingerea ca pune în evidenta elemente de fapt reale.

Tribunalul recunoaste caracterul retractabil si divizibil al declaratiilor inculpatului care, adevarat, au valoare probatorie numai în masura în care se coroboreaza cu celelalte probe administrate. Vazând aceasta regula ce guverneaza probatiunea, o concluzie necesara este aceea ca au valoare probatorie declaratiile inculpatului care sunt confirmate de depozitiile martorilor.

Pentru a da eficienta acestei reguli, este necesar sa se constate daca elementul faptic, exprimat deopotriva de declaratiile inculpatului dar si de depozitiile unor martori, reflecta adevarul obiectiv sau reprezinta constructii ale unei aparari nesincere.

Întrebarea la care trebuie sa se raspunda este cea referitoare la motivul pentru care inculpatul si-a retractat declaratiile. Dreptul de a modifica sustinerile în cursul procesului nu-l absolva pe inculpat de a oferi o explicatie pertinenta asupra motivului pentru care a facut acest lucru, obligatie care nu constituie neaparat o inversare a sarcinii probei. Or, inculpatul, solicitându-i-se sa explice motivul pentru care si-a retractat declaratiile, a învederat doar ca initial nu a spus adevarul si doar cele declarate în prezenta avocatilor corespund adevarului.

Trebuie precizat ca, desi nu este o regula, de cele mai multe ori primele declaratii sunt cele ce exprima adevarul. Aceasta, în contextul în care socul de a se observa în postura de persoana cercetata penal, inhiba capacitatea creativa a subiectului, capacitate de care are nevoie pentru a-si construi o aparare care sa duca la înlaturarea raspunderii sale. Aceasta, evident, daca persoana doreste sa adopte o asemene atitudine vis a vis de fapta sa.

În speta de fata nu se poate sustine ca primele declaratii au fost determinate de vreo eroare de perceptie sau de memorare, de vreme ce inculpatul a raspuns de doua ori la întrebarea ce avea drept scop stabilirea cantitatii de alcool ingerata si perioada în care a fost consumata, o data în fata lucratorului de politie si apoi în fata medicului. Este lipsit de relevanta ca cel din urma nu are calitate de organ judiciar. Declaratiile extrajudiciare, de foarte multe ori, fiind exprimate fara inhibitia aflarii în fata unui organ judiciar, au valente informative destul de pretioase în stabilirea adevarului.

Se observa ca inculpatul, cu cele doua ocazii, a precizat ca a consumat alcool într-un interval de câteva ore, ceea ce este credibil, în contextul în care la data respectiva se sarbatorea ziua pompierului.

Pe de alta parte, este necesar sa se observe daca cele relatate în declaratiile care au stat la baza expertizei ce stabileste o alcoolemie sub limita prevazuta de lege exprima o situatie faptica reala. Se pune întrebarea daca sta în ordinea firii ca o persoana sa consume, în doar 10 minute, 200 ml votca si 200 ml bere, stiut fiind faptul ca scopul întâlnirii cu colegii a fost de a sarbatori, ceea ce presupune si participarea la discutiile nu doar ingerarea de alcool. Aceasta, în contextul în care inculpatul nu a dovedit ca este o persoana consumatoare de alcool de obicei, ceea ce ar explica dorinta de a ingera substanta cu repeziciune în scopul de a obtine de îndata efectul euforic.

Este greu de crezut ca o persoana care, dupa ce a refuzat sa consume alcool cu colegii, cu motivatia ca se afla cu masina, sa cedeze ispitei si sa ingereze ,,la foc automat’’, în doar 10 minute, 400 ml alcool. Mai mult, în cele doar 10 minute, a consumat doua bauturi diferite, care de obicei nu sunt ,,amestecate’’. Aceasta, cu atât mai mult în situatia unei persoane care manifestase reticenta fata de alcool, stiind ca urmeaza sa se urce la volan. Refuzul initial are aptitudinea de a demonstra ca inculpatul este o persoana cumpatata, ceea ce vine în totala contradictie cu dezlantuirea la care face referire.

Ca inculpatul, la momentul producerii evenimentului rutier, prezenta o îmbibatie etilica peste limita legala este indicat si de starea de ebrietate în care se afla la acel moment, stare ce a fost perceputa nemijlocit. Martorul Bujenita Florin Gabriel a învederat ca inculpatul era ,,chiar beat,….nu se putea tine un dialog cu el, ….. nu prea îsi tinea echilibru’’. Desi între starea de ebrietate si concentratia de alcool nu exista neaparat un raport de proportionalitate directa, de cele mai multe ori lucrurile stau în aceasta maniera, o afectare accentuata a functiilor psihofiziologice fiind echivalenta unei concentratii marite de alcool.

Nu trebuie omis nici faptul ca proba stiintifica si certa, cea rezultata din analiza chimica a sângelui demonstreaza fara tagada ca, la doar 25 minute de la producerea evenimentului rutier, inculpatul prezenta o îmbibatie etilica de 1, 65%o . Ca din punct de vedere teoretic este posibil ca într-un interval de doar 25 minute concentratia etilica sa creasca într-o proportie de 0,95 %o a demonstrat-o însasi expertiza efectuata. Practic însa aceasta este posibil doar printr-o ingerare dintr-o data a unei cantitati importante de alcool, ceea ce în conjunctura faptica data nu era posibil.

Toate aceste elemente conduc la concluzia ca retractarea declaratiei de catre inculpat nu a fost facuta cu scopul de a oferi informatii conforme adevarului ci pentru a sprijini realizarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei care sa aiba un rezultat care sa fundamenteze înlaturarea raspunderii penale. Pentru aceste motive, este imperios necesar ca sustinerile facute de inculpat sa fie înlaturate ca nesincere.

Ca aceste declaratii se coroboreaza cu depozitiile martorilor la care s-a facut referire, nu înseamna ca informatiile furnizate exprima adevarul. Pentru ca acestora sa le fie oferita forta probanta, cum bine s-a aratat prin hotarârea atacata, este necesar sa formeze convingerea deplina ca exprima adevarul. Or, instanta de control, analizând probatoriul, si-a creat convingerea ca si depozitiile martorilor la care se face referire ofera informatii eronate, daca nu chiar frauduloase.

Înlaturarea acestor declaratii nu înseamna implicit ca vinovatia inculpatului este stabilita numai pe baza propriilor declaratii care, dupa cum bine s-a aratat, au valoare probatorie conditionata. Primele declaratii ale inculpatului referitoare la momentele consumului de alcool se coroboreaza pe deplin cu indiciile la care s-a facut referire mai sus, indicii care ofera informatia ca prin acestea s-a exprimat un adevar.

Relativ la probele indirecte la care se face referire, tribunalul reveleaza ca acestea, desi singulare nu pot sa demonstreze un anume fapt, coroborate, în situatia data, au aptitudinea de a exclude orice alta varianta decât aceea ca inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism în contextul în care prezenta o îmbibatie etilica peste limita prevazuta de lege.

Observând toate acestea, se concluzioneaza ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunii ce face obiectul acuzatiei penale, motiv pentru care, admitând apelul Ministerului Public si rejudecând, va decide condamnarea.

La individualizarea naturii, cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, vor fi avute în vedere dispozitiilor art. 52 si 72 din Codul penal.

Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 din Codul penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Observând aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei îl are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarea de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care îl prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Relativ la gravitatea faptei comise, este de remarcat ca activitatea de conducere pe drumurile publice a unor autovehicule de catre persoane care, aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice si care, astfel, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice si psihice, da nastere unei stari periculoase pentru securitatea circulatiei. O asemenea fapta este mai grava atunci când securitatea circulatiei a fost afectata prin producerea unui eveniment rutier, asa cum a fost cazul în speta de fata.

Pe de alta parte, nici atitudinea adoptata în cursul procesului penal de catre inculpat, dupa cum s-a observat, nu justifica o eventuala clementa. Aceasta, desi poate fi explicata prin nevoia inculpatului de a-si conserva calitatea de persoana inocenta, este impardonabila si ofera informatii cu privire la caracterul persoanei sale, informatii ce nu sunt tocmai pozitive.

Pe lânga circumstantele ce dau caracter grav faptei comise, tribunalul observa si recunoaste si elementele care atenueaza gradul acesteia si care deriva din împrejurarea ca inculpatul se afla la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, ceea ce demonstreaza ca actiunea ilicita comisa reprezinta un eveniment singular si nefericit din viata sa. Ca atare, tribunalul va recunoaste aceasta împrejurare ca circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, asa încât îi va da eficienta impusa art. 76 lit. d din Codul penal.

Având în vedere toate criteriile de individualizare la care s-a facut referire, tribunalul concluzioneaza ca pedeapsa de 10 luni închisoare este cea mai potrivita pentru a raspunde tuturor cerintelor de constrângere si preventie. .

Apreciind ca exista incompatibilitate între condamnarea dispusa si dreptul inculpatului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice sau dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice, tribunalul va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 alin.2 din Codul penal.

Cât priveste modalitatea de executare a pedepsei, în raport de toate circumstantele la care s-a facut referire, tribunalul apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, considerând oportun sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art. 81 din Codul penal, pentru o perioada de 2 ani si 10 luni, termen stabilit conform art. 82 din Codul penal.

Potrivit art. 71 alin.5 din Codul penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii, se va suspenda si executarea pedepselor accesorii aplicate.

Conform art. 359 din Codul de procedura penala, va atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 din Codul penal conform carora, daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

În considerarea motivelor aratate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, va admite apelul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad împotriva Sentintei penale nr. 85 pronuntata la data de 16 februarie 2010 în dosarul 4691/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, pe care o va desfiinta în sensul celor aratate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, jud. Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 85 din 16.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pe care o desfiinteaza.

Rejudecând cauza:

Condamna pe inculpatul BAL, fara antecedente penale:

– pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala prev. ped. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Pe durata executarii pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. art. 64 lit. a teza a II-a si b C. penal.

În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei si, conform art. 82 Cod penal, fixeaza termen de încercare de 2 ani si 10 luni.

În baza art. 71 alin. 5 C. penal, dispune pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii si suspendarea pedepselor accesorii stabilite mai sus.

Potrivit art. 359 din Codul de procedura penala, atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C. penal referitoare la revocarea beneficiului suspendarii executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 191 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate în apel ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 12 mai 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Oana Radu Nicolae Bodescu Panseluta

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Prin sentinta penala nr. 226 din data de 10.06.2009, Judecatoria Falticeni a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala achitarea inculpatului G. I. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cheltuielile judiciare avansate de stat ramânând în sarcina acestuia.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a avut în vedere pentru început ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Falticeni cu nr. 1062/P/2006 s-a solicitat tragerea la raspundere penala a susnumitului pentru comiterea infractiunii anterior mentionata, retinându-se în fapt ca la data de 10 septembrie 2006, partea vatamata B. L., a sesizat politia comunei Hârtop, despre aspectul ca microbuzul care efectueaza transport de persoane pe ruta Falticeni-Hârtop, cu nr. de înmatriculare …, condus de V. M. a fost blocat în trafic de doua autoturisme, iar conducatorul unuia dintre autovehicule a lovit cu piciorul în geamul din fata al microbuzului, distrugându-l.

În urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca la data critica, în jurul orelor 17,40, microbuzul condus de V.M. efectua transport de persoane pe ruta Falticeni-Hârtop, deplasându-se pe drumul judetean 208C si când a ajuns în intersectia „Ciorsaci” a fost depasit de un autoturism marca VW cu nr. … care i-a taiat calea si l-a blocat în trafic. Din acest autoturism a coborât o persoana, ce a fost ulterior identificata ca fiind inculpatul G.I., care amenintând a cerut soferului microbuzului sa-i deschida usa, pe motiv ca ar cauta pe cineva. În acelasi timp în spatele microbuzului a mai venit un autoturism cu nr. …, din care au coborât doua persoane si care crezând ca a avut loc un accident l-au întrebat pe sofer ce s-a întâmplat.

Inculpatul a continuat sa-l ameninte pe soferul microbuzului sa deschida usa si, cum acesta a refuzat sa procedeze în sensul celor solicitate, cel în cauza s-a urcat cu un picior pe bara din fata a microbuzului iar cu celalalt picior a lovit geamul din fata microbuzului, distrugându-l.

S-a mai reliefat în actul de sesizare a instantei ca în baza declaratiei numitului V. M. si a verificarilor efectuate la SPCLEP Falticeni a fost identificat conducatorul autoturismului cu nr. … în persoana inculpatului G. I., din verificarile bazei de date a SPCRPCIV Suceava rezultând ca acesta nu figureaza în evidente ca fiind posesor de permis de conducere.

În cauza au fost audiati martorii oculari, respectiv pasagerii microbuzului care au declarat ca persoana care a distrus parbrizul microbului se afla la volanul autoturismului cu numarul de înmatriculare mai sus amintit, atât în momentul când a blocat microbuzul si dupa ce a distrus parbrizul acestuia, îndreptându-se catre comuna Preutesti.

Paguba produsa a fost evaluata la suma de 800 lei, însa la data de 24 ianuarie 2007, partea vatamata B. L. F. si-a retras plângerea formulata împotriva inculpatului, întrucât a recuperat prejudiciul produs prin distrugerea parbrizului.

S-a adus în atentie ca, audiat în instanta inculpatul nu a recunoscut savârsirea faptei, aratând ca la data mentionata în rechizitoriu nu a condus autoturismul proprietatea sa, acesta fiind sofat de martorul C.D..

Analizând coroborat probatoriul administrat în cauza respectiv, înscrisurile anexate la dosar, declaratiile martorului V. M., M. G., S. M., S. M., G.C., M. A., B. C., G. V., B. M. si depozitia inculpatului, Judecatoria Gura Humorului a retinut o situatie de fapt partial reconfigurata, expusa în considerente astfel :

La data de 10 septembrie 2006, în jurul orei 17, 40, microbuzul cu nr. de înmatriculare …, condus de V. M., efectua transport de persoane pe ruta Falticeni Hârtop, pe drumul judetean 208 C si când a ajuns în intersectia „Ciorsaci” a fost depasit de un autoturism marca VW cu nr… care i-a taiat calea si l-a blocat în trafic.

Anterior întâlnirii cu microbuzul descris mai sus, inculpatul i-a cerut martorului C. D. sa opreasca masina pe marginea drumului pentru ca trebuia sa-si satisfaca nevoile fiziologice.

La acel moment inculpatul a fost depasit de microbuz iar din acesta, niste calatori i-au aratat inculpatului semne obscene, astfel ca, din dorinta de a cere socoteala acelor calatori, inculpatul a urmarit cu masina microbuzul si i-a taiat calea.

Inculpatul a coborât din masina proprietatea sa, s-a îndreptat catre microbuz sa vorbeasca cu soferul microbuzului, solicitându-i acestuia sa deschida usa pe motiv ca ar cauta pe cineva. Soferul microbuzului a refuzat sa deschida usa si drept urmare inculpatul s-a urcat cu piciorul pe bara din fata a microbuzului si cu celalalt picior a lovit geamul din fata al microbuzului, distrugându-l. La scurt timp a oprit în acel loc si autoturismul marca Volkswagen Golf 3 care venea din spate si în care se aflau ceilalti prieteni ai inculpatului.

Referindu-se punctual la mijloacele de proba examinate, instanta de fond a evidentiat ca martorii audiati în cauza, B. D. si C. C., care se aflau în masina inculpatului au aratat la urmarirea penala, cât si la cercetarea judecatoreasca ca la data de referinta au participat la un meci de fotbal, ca s-au deplasat împreuna cu inculpatul si martorul C. D. si ca acesta din urma a fost cel care a condus autoturismul proprietatea inculpatului atât la plecare, cât si la întoarcere, cel dintâi ocupând locul din dreapta soferului.

Ceilalti martori audiati, respectiv M. G., S. M., S. M. si G. C. au declarat initial la organul de politie ca l-au vazut pe inculpat care a coborât de pe locul soferului.

Audiati în instanta, acestia au descris incidentul care a condus la spargerea parbrizului microbuzului în care se aflau, însa nu au aratat cu certitudine ca inculpatul a fost cel care l-a provocat, declarând ca nu l-au cunoscut pe inculpat si nu pot preciza daca inculpatul a fost cel care la data incidentului a coborât din masina si a generat tot acest scandal.

Singurul martor din lucrari care atât la urmarirea penala cât si în instanta l-a indicat pe inculpat ca ar fi coborât din autoturism de pe locul soferului este V. M., soferul microbuzului.

Pe de alta parte, a reliefat prima instanta ca inculpatul, prin declaratiile sale, a pretins atât în faza de urmarire penala, cât si la cercetarea judecatoreasca ca nu a fost el cel care a condus autoturismul, ca masina sa a fost condusa de catre un prieten al sau C. D., retinând ca o atare situatie a fost confirmata si de martorii B. D. (fila 196), C. C. (fila 223), B. C. (fila 181), acestea fiind considerentele care au condus la pronuntarea solutiei de achitare în baza temeiului legal amintit.

Împotriva acestei solutii a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Falticeni, criticând-o pentru netemeinicie invocând, în esenta, ca în mod gresit instanta de fond a procedat la achitarea inculpatului, în conditiile în care probele administrate dovedesc vinovatia sa, dupa cum s-a motivat pe larg în scris, solicitând a se dispune condamnarea celui vizat sub aspectul comiterii infractiunii pentru care a fost trimis în judecata.

Verificând hotarârea atacata în raport de criticile formulate, sub toate aspectele de fapt si de drept, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu disp. art. 371 si art. 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelul promovat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Falticeni este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat în cele ce urmeaza.

Stabilirea situatie de fapt în prezenta speta comporta dificultati din cauza declaratiilor contradictorii ale martorilor audiati în cauza, în conditiile în care savârsirea infractiunii retinute în sarcina inculpatului nu a fost constatata nemijlocit de catre organele de politie.

Astfel în cursul urmaririi penale martorii V. M. (f. 12, 13), G.C. (f. 14, 15), M. G. (f. 16, 17), S. M. (f. 19-21) si S. M. (f. 22, 23) au indicat în mod expres ca inculpatul este persoana care a coborât de la volanul autoturismului cu numarul …. Aceste declaratii au fost facute la scut timp dupa momentul incidentului însa în cuprinsul tuturor acestor depozitii martorii au indicat în mod expres ca nu-l cunosteau pe inculpat si ca ulterior au aflat ca persoana pe care au vazut-o se numeste G. I.. În mod surprinzator însa, organele de cercetare penala nu procedat la efectuarea unei recunoasteri în grup sau în baza planselor foto, procedeu probator în baza caruia sustinerile martorilor referitoare la activitatea ilicita a inculpatului ar fi dobândit caracter neechivoc.

Audiati în fata instantelor de judecata, atât în prima instanta cât si în apel, martorii V. M., G.C., M.G., S. M. si S.M. au indicat ca nu pot afirma cu certitudine locul din care a coborât inculpatul si ca în fata instantei l-au vazut pentru prima data pe inculpat.

Analizând cele doua sustineri ale martorilor audiati în cauza, tribunalul retine ca nu poate fi surprinzatoare împrejurarea ca, audiati dupa aproximativ 3 ani de la data incidentului, martorii au uitat anumite detalii ale evenimentului, chiar daca aceste detalii au caracter esential din perspectiva organelor judiciare. Însa, pentru a înlatura orice dubiu si pentru a „conserva” probele administrate, organele de cercetare aveau obligatia de a consemna printr-un act procedural recunoasterea inculpatului de catre martori. O astfel de recunoastere nu este depusa la dosarul cauzei, iar din sustinerile martorilor rezulta ca nici nu a fost în fapt efectuata. În consecinta, în conditiile în care martorii nu-l cunosteau anterior pe inculpat si nici nu li s-a prezentat fotografia acestuia, este dificil de înteles conditiile în care respectivii martori „au înteles ulterior” ca cel care a coborât de la volanul autoturismului era inculpatul. Mai mult, o astfel de declaratie incriminatoare, prin ambiguitatea procedeului prin care s-a ajuns la concluzie, nu poate prezenta suficiente garantii pentru a justifica o condamnare, si din perspectiva dreptului la aparare.

De asemenea, tribunalul constata ca declaratiile date în cursul cercetarii judecatoresti de catre martorii la care s-a facut referire mai sus se coroboreaza cu declaratiile martorilor B.D. (f. 196 ds.fond) si C. C. (f. 223 ds.fond), acestia sustinând de asemenea ca nu inculpatul conducea autoturismul.

În consecinta, tribunalul concluzioneaza ca probatoriul administrat nu a demonstrat în mod clar si neechivoc ca inculpatul a condus la data de 10.09.2006 autoturismul cu numarul …, iar orice dubiu în ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt trebuie sa profite inculpatului.

Pentru aceste motive urmeaza ca, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. sa respinga apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Falticeni împotriva S.p.226 din 10.07.2009, ds.1777/227/2008 al Judecatoriei Falticeni, ca nefondat. În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

Tags: Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice