Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.667/P/2009 din 25.01.2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inc.B.S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 – 175 lit.c C.pen., constând în aceea că, în ziua de 26.10.2009, deoarece bănuia că fiul său, B.M.I., ar rezulta din relaţia soţiei sale, B.I.L., cu un alt bărbat, 1-a lovit pe acesta cu pumnii, picioarele şi o coadă de mătură în zona capului, toracelui, precum şi peste mâini, acesta decedând.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr.361/110/2010 la data de 25.01.2010, iar, potrivit dispoziţiilor art. 300 indice 1 C.pr.pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanţa de judecată, fiind menţinută această măsură procesuală la data de 28.01.2010 considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speţă fiind întrunite dispoziţiile art. 148 lit.f c.pr.pen.
Ulterior, periodic, potrivit dispoziţiilor art.300 indice 2 C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, acesta exercitând de fiecare dată calea recursului împotriva încheierilor, şi respinse de instanţa de control judiciar, până la data de 22.09.2010 când a fost revocată măsura arestării preventive de către Tribunalul Bacău, iar Curtea de Apel Bacău, prin admiterea recursului promovat de procuror a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, la data de 24.09.2010.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, până la data de 03.02.2009 au fost audiaţi; inculpatul B.S.– fila 34, 176, martorii: G.M., D.C., etc…. (filele 45, 46, 47, 48, 64, 65, 92, 143 , 144, 145, 170 , 171, 172, 173, 174, 175, 214dosar).
Inculpatul, în declaraţiile ce i-au fost luate de către instanţă, nu recunoaşte săvârşirea faptei, nu recunoaşte faptul că ar fi luat cu el la tăiat lemne, în pădure, pe ambii copii,- în seara zilei de 24.10.2009 – ci doar pe fiul său mai mare B.A.V., minorul B.M.I. (victima) a rămas la locuinţa lui B.E. să se joace cu ceilalţi copii.
În apărarea sa inc. a solicitat a fi audiaţi marotrii S.G., B.M., B.A., I.A., A.C., au fost depuse la dosar extrase din convorbirile purtate în data de 01.11.2009, la locuinţa lui B.E. între aceasta din urmă şi S.G. împreună cu G.R. şi inculpatul.
S-au depus xerocopii ale „Rapoartelor de monitorizare” întocmite de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei com.O. – filele 118-123 , privind condiţiile de trai, modul cum sunt îngrijiţi cei doi copii minori, doar de tatăl lor – inculpatul- în lipsa mamei lor, plecată pentru a trăi în concubinaj cu un alt bărbat.
Actul de sesizare al instanţei , rechizitoriul reţine ca situaţie de fapt, că: In ziua de 26.10.2009 inculpatul B.S. 1-a lovit pe fiul său B.M.I., în vârstă de 2,5 ani cu pumnii, picioarele şi o coadă de mătură, în zona capului, toracelui precum şi peste mâini, acesta decedând.
La începutul urmăririi penale inculpatul B.S. a afirmat că în ziua de 24.10.2009 fiul său B.M.I. a căzut din căruţă în timp ce venea de la pădure, fiind însoţit de B.N.G. şi B.G.C.. Acest lucru se confirmă, dar în urma căzăturii din căruţă, B.M.I. nu a suferit leziuni, lucru confirmat de martorii B.E. şi B.V..
La data de 26.10.2009, B.S., cu căruţa şi cei doi copii ai săi, B.V. în vârstă de 4 ani şi B.M.I. în vârstă de 2 ani şi jumătate, a mers la sora sa B.V. din corn una O., iar aceasta fiind audiată declară că minorul M.I., nu prezenta leziuni.
Cu ocazia audierii inculpatul B.S. a recunoscut că în ziua de 26.10.2009,1-a lovit cu pumnii, picioarele şi o coadă de mătură, în zona capului, toracelui şi a braţelor pe fiul său B.M.I., dar la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul declară că i-ar fi aplicat doar două palme.
Inculpatul B.S. 1-a lovit pe fiul său B.M.I. deoarece bănuia că minorul ar fi rezultatei urma relaţiei soţiei sale, B.I.L., cu un alt bărbat. Cei dof\o|i sunt despărţiţi în fapt de aproximativ 8 luni.
După raportul medico legal nr. 3239/2009 al SML Bacău rezultă că moartea numitului B.M.I. a fost violentă şi s-a datorat compresiunii cerebrale exercitată de un hematom subdural survenit printr-un politraumatism, având şi componenta toraco-abdominală (ruptură dezinserţie de mezogastru şi hemiperitoneu, contuzie splenică) precum şi fractură ambele oase antebraţ stâng, multiple contuzii corporale.
Leziunile, după tipologie şi topografie sugerează un mecanism de producere prin loviri cu şi de corpuri şi suprafeţe dure. între leziunile cranio cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate. Leziunile abdominale (ruptură dezinserţie de mezenter, contuzie splenică) au fost de asemenea grave, având potenţial tanatogenerator.
Leziunile, după aspectul macroscopic au vechime de circa 48 de ore.
In timpul urmăririi penale, inculpatul B.S. a fost supus testului poligraf, iar din raportul de expertiză privind detecţia comportamentului simulat nr.288247/2009 al I.P.J. Bacău, rezultă că în evoluţia diagramelor poligraf corespunzător răspunsurilor inculpatul B.S., la întrebările critice ale cauzei, au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristicilor indiciilor comportamentului simulat.
Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt s-a avut în vedere probatoriul administrat în această fază procesuală, respectiv: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală ; raportul medico legal de necropsie nr. 3239/2009 al SML Bacău, raportul de expertiză privind detecţia comportamentului simulat nr.288247/2009 al I.P.J. Bacău, planşe fotografice, declaraţiile martorilor: B.V., B.E., D.C., B.G.C., etc…. declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului B.S..
Aşa după cum am indicat mai sus, acest probatoriu a fost reluat, şi completat, pe parcursul cercetării judecătoreşti cu probe în apărarea inculpatului.
Acesta, prin avocatul său ales, a solicitat achitarea sa, considerând că nu se face vinovat de decesul fiului său minor B.M.I..
Instanţa împărtăşeşte apărarea formulată, bazându-se pe următoarele argumente:
Principalele depoziţii de martori audiaţi la urmărirea penală B.E., G.R., B.N.G., B.G., expun situaţia de fapt ce a dus la decesul micuţului, accea că inculpatul B.S. a plecat la pădure la strâns lemne pentru G.R., – în data de 24.10.2009 spre seară – împreună cu cei doi fii ai săi, de patru anişori B.A.V., şi victima B.M.I. şi cei doi fraţi B.N.G., B.G.C. Că la întoarcere prin câteva manevre de frânare a căruţei, copilul cel mic, V. a căzut din căruţă, că inculpatul l-a luat în braţe, şi-au continuat drumul, au descărcat lemnele la destinaţie, au zăbovit acolo puţin cât a mâncat ceva inculpatul, după care el a plecat la locuinţa sa împreună cu cei doi copii.
Aceeaşi martori au fost audiaţi la instanţă , filele 170, 172, 173 şi 214. Cei doi martori B.N.G., B.G.C. au expus o situaţie de fapt cu totul opusă celei ce le-au declarat organelor de urmărire penală, Au revenit în faţa instanţei şi au spus clar că „la urmărirea penală am fost cu inculpatul cu cei doi copii la pădure de frică să nu mă aresteze şi pe mine., adevărul l-am spus astăzi în instanţă iar ceea ce este scris în declaraţia de la fila 35 ds. urm. penală este o minciună”. Aşadar, minorul M.I. a rămas la locuinţa lui B.E. şi s-a jucat cu fiii şi nepoţii acesteia, cu B.M. şi A.
S-a dezvăluit instanţei, o împrejurare de fapt nouă, aceea că în timpul jocului lor, copii s-au urcat pe o scară a casei lui B.E., o scară foarte înaltă de aproximativ 2 m. şi că de acolo minorul s-ar fi rostogolit şi căzut pe scări şi apoi a ajuns jos. Cîcă în urma căzăturii copilul a început să sângereze la nas şi buză. Este incert dacă a fost sau nu şters de sânge de către una din cele două femei B.E. şi G.R., însă copilul a fost urcat şi aşezat în cărută de către B.A., fetiţa cu care s-a jucat până atunci minorul. În tot acest timp, inc. s-a aflat la masă fiind invitat de B.E. să mânânce ceva, timp în care, relatează inculpatul – copilul a fost urmat în caruţă, fără ca el să-l poată vedea cum arăta în acel moment , fiind şi întuneric afară. Faptul că l-a invitat în casă , afirmă inculpatul s-a făcut în mod intenţionat, pentru a nu-l putea el observa pe copilul său că este lovit şi-i curge sînge de la nas şi gură.
Cele două martore B.E. şi cu G.R. neagă faptul că minorul s-ar fi urcat pe prispă fiindcă niciodată nici un copil nu se urcă acolo, fiindcă le-a interzis ea. Ori această afirmaţie nu are putere, nu rezistă atâta vreme cât fiica acesteia – I.A. – fila 174 ds. instanţă – care afirmă că „mai merg şi eu la mama la Eugenia pe acasă cu copii însă nu-i prea las să se joace împreună….cred că ei adică Mădălin şi A. se urcă pe prispă , şi o faţă de a mea acum doi ani a căzut de pe prispă însă nu a păţit nimic şi de atunci nu-i las pe nici unul din ai mei să se urce acolo” . Aşadar depoziţia martorei B.E. nu poate fi considerată a fi sinceră cu atât mai mult cu cât nu a stat în permanenţă să-i supravegheze pe copii la joacă, nu avea de unde să ştie dacă în joaca lor s-au urcat sau nu pre prispă.
Există şi declaraţia minorului B.M., unul din trei copii cu care s-a jucat minorul, care declară în prezenţa mamei sale,aceeaşi B.E., că nu s-a urmat pe prispă copilul cel mic,însă confirmă că la un moment dat sângera de la gură şi nas. Acelaşi martor minor, în alte împrejurări, în afara instanţei, a relatat bunici sale B.A. şi mătuşii sale S.G. şi B.M. cum că M. ar fi căzut de pe prispă. Astfel în faţa instanţei, au depus declaraţie de martori şi aceşti din urmă martori, susţinând ceea ce le-a povestit M. în casă la ei, în lipsa mamei sale. Aşadar, trebuie să privim cu suspiciune sinceritatea celor relatate de M. în faţa instanţei, cu atât mai mult cu cât chiar el spune că îi este frică de mama sa, iar din constatările personale ale instanţei, din relatările mamei sale, avem de-a face cu un copil cu un uşor deficit psihic, care are vârsta de 12 ani şi neşcolarizat.
Din conţinutul acelei transcrieri a discuţiilor ambientale purtate între membrii familiei B. şi inculpat, rezultă că martora B.E. nu a declarat iniţial la urmărirea penală, în faţa poliţistului faptul că inculpatul nu a plecat la pădure cu copilul cel mic la poliţie nu ai spus că copilul a rămas la matale?. / E.: NU”.- fila 70 ds. instanţă.
Legat de veridicitatea, de forţa probatorie a acestor înregistrări, instanţa urmează să le reţină cu circumspecţie atâta vreme cât ele nu au fost luate în condiţii de autorizaţie legală dată de judecător, nu au fost transcrise în condiţii de fidelitate, lăsând loc de dubiu în legătură cu autenticitatea lor.Totuşi, potrivit art. 91 ind. 6 alin.2 C.pr.pen.”Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii”.
Conchidem, aşadar că minorul B.M.I.nu a fost plecat la pădure cu cei doi fraţi B.N.G. şi B.G. , alături de inculpat şi de fiul său de patru ani, că nu a căzut din căruţă în timpul transportului la întoarcerea acasă. Minorul a fost lăsat în grija lui B.E..
Mai susţine rechizitoriul că inculpatul i-ai fi aplicat minorului mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi cu o coadă de mătură în zona capului, toracelui şi peste mâini. Se bazează această acuzaţie pe concluziile şi constatările expertizei medico-legale care reţine că leziunile sau putut produce prin loviri cu şi de corpuri şi suprafeţe dure. Dacă minorul nu a fost plecat la pădure şi nu a căzut din căruţă, este forate probabil ca leziunile prezente să fi fost produse urmare a căderii pe care a suferit-o băitul de pe prispa lui B.E.. Se vorbeşte de o scară înaltă de doi metri, cu trepte de pe care este posibil să fi căzut copilul, rostogolindu-se (aşa cum a păţit şi fiica lui I.A. cu cca. doi ani în urmă) producându-se în acest mod leziunile pe întreg corpul său.
Raportul medico-legal de necropsie a fost întocmit de Serviciul de Medicină Legală, la data de 27.10.2009 şi în concluziile acestuia se menţionează că „moartea poate data din 25/26.10.2009”, ceea ce coincide cu situaţia de fapt din dosar.
În legătură cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului pe parcursul urmăririi penale, instanţa are în vedere că acest mijloc de probă nu constituie probă de vinovăţie întrucât atitudinea acestuia este subiectivă, este o persoană excesiv de emotivă. În conformitate cu prevederile art. 69 C.pr.pen. declaraţiile inc. făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.. Deci declaraţiile oscilante ale acestuia, date pe parcursul urmăririi penale nu pot avea forţă probantă dacă nu coincid cu probatoriul administrat în ansamblu, fiind rupt de celelalte probe. Declaraţia inc. are valoare probantă condiţionată de existenţa unor alte probe care să confirme veridicitatea ei. Ori atâta timp cât pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra recunoaşterilor anterioare făcute la urmărirea penală, coroborate cu noua situaţie de fapt relevată instanţei, suntem obligaţi a lua în considerare noua conexiune dintre noile relatări ale inculpatului cu revenirile asupra depoziţiilor de martori.
Declaraţia inc. de recunoaştere nu constituie regina probelor, practica judiciară şi doctrina a statuat, fără nici un dubiu că nu se poate fonda op hotărâre de condamnare doar pe declaraţia de recunoaştere a inculpatului. Hotărârea de condamnare poate interveni dacă recunoaşterea este confirmată de declaraţia a cel puţin unui martor, de datele constate la locul faptei cu ocazia cercetării la faţa locului, a reconstituirii de găsirea de corpuri delicte asupra inculpatului, de identificarea urmelor să satge de aceste.
În cauza de faţă, probatoriul acumulat la urmărirea penală, aşa cum am arătat mai sus, se fundamentează,pe – procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală ; raportul medico legal de necropsie nr. 3239/2009 al SML Bacău, raportul de expertiză privind detecţia comportamentului simulat nr.288247/2009 al I.P.J. Bacău, planşe fotografice, declaraţiile martorilor: B.V., B.E., D.C., B.G.C. etc… declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului B.S..
După cum am arătat mai sus, depoziţiile de martori sunt total contradictorii- cele date în faţa instanţei raportat la cele date la urmărirea penală.Raportul de expertiză medico-legală – însoţite de planşele foto – relevă doar semnele de violenţă constatate pe corpul victimei, presupunerea modului cum s-au putut produce, data probabilă a morţii, fără a putea produce vreo probă legat de autorul faptei.
Legat de recunoaşterea inculpatului în faza de urmărire penală, rechizitoriul reţine ca elocvente concluziile expertizei privind comportamentul simulat al inc. care relevă modificări ale stresului emoţional semnificativ caracteristic indiciilor comportamentului simulat. Ori, aşa cum am indicat mai sus, în lipsa unei susţineri a unei concordanţe cu alte probe, concluziile acestei expertize nu pot prezenta relevanţă. S-a putut constat pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti, poziţia labilă psihică a inculpatului, uşurinţa cu care se lasă influenţat de susţinerile altor persoane şi de lipsa de fermitate de care a dat dovadă la urmărirea penală. Astfel că rezultatele astei expertize privind comportamentul simulat vin să întărească convingerea instanţei privind starea sa excesiv de emotivă.
Inculpatul recunoaşte la urmărirea penală unele acte de violenţe pe care le-a exercitat asupra copilului său, însă pe data de 25 sau 26.10. 2009, – a doua zi după căderea copilului – că l-a lovit cu o coadă de mătură peste mâini şi picioare, cu pumnii în zona capului şi a toracelui. Martori oculari la asemenea manifestări violente nu au fost, rămâne numai declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
Dimpotrivă, la dosar s-au depus „Rapoarte de monitorizare” întocmite de referentul social G.T. (audiată şi ea în instanţă, fila 92 ds.) din cadrul Primăriei com.O., care a avut în supraveghere pe cei doi copii minori ai inculpatului – filele 118-123 ds. instanţă, – din care rezultă că inculpatul a dat dovadă de maximă diligenţă, atât cât este el în stare, ca să îngrijească, să-i educe, să-i crească pe băieţii lui, în lipsa mamei. Aceasta a plecat, părăsind domiciliul conjugal şi pe cei doi copii minori, ducându-se să trăiască în concubinaj cu un alt bărbat, – din depoziţiile martorilor ştiindu-se că ar fi chiar rudă cu membrii aceleiaşi familii B. Toţi martorii ce au fost audiaţi în cauză au relatat comportamentul şi grija deosebită pe care a avut-o inculpatul faţă de copii săi, de faptul că îi lua cu el peste tot unde trebuia să meargă la muncă, că şi copiii erau foarte ataşaţi de el. Martora A.C. a arătat că a dorit chiar ea să ia măcar unul din copii în îngrijirea sa, insă inculpatul nu a vrut s-a arătat dispus să muncească, să se străduie să le asigure tot ce au nevoie numai ca să fie împreună cu ei. De asemenea, a arătat cum „inculpatul este neştiutor de carte şi cu toate acestea a fost în stare să administreze un antibiotic când a fost nevoie”. –fila 175 dosar instanţă.
Afirmaţia din chiar dispozitivul rechizitoriului, cum că inculpatul ar fi recurs la astfel de acte de violenţe s-ar fi datorat faptului că minorul este rezultatul unei relaţii extraconjugale şi că în acest mod s-a răzbunat pe micuţ, nu are nici un fel de susţinere probatorie, ea contravine chiar cu ceea ce am expus anterior, cu privire la grija paternă manifestată de inculpat faţă de cei doi copii ai săi, de constatările rapoartelor de monitorizare întocmite de referentul social (în cuprinsul acestora nu se menţionează că se constată vreo urmă de leziune de violenţe exercitate de inc. asupra copiilor).
Toate aceste argumente, bazate pe mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penale, până în prezent – urmărire penală şi cercetare judecătorească pe fondul cauzei – sunt de natură să convingă instanţa de faptul că prezumţia de nevinovăţie a acestui inculpat nu a fost desfiinţată, nu a fost demontată. Dacă la momentul sesizării instanţei, se putea contura probabilitatea comiterii unei astfel de infracţiuni de către inculpat –temeiuri care au fost avute în vede şi cu prilejul arestării preventive, ulterior a prelungirii şi menţinerii stării de arest preventiv, potrivit art. 300 ind. 1 şi art. 300 ind.2 C.pr.pen, de la data de 11.12.2009 şi până la data de 24.09.2010 – instanţa de judecată odată cu apariţia acelor alte „indicii temeinice” că nu inculpatul s-ar face vinovat de infracţiunea ce-i este reţinută în sarcină, nu a mai avut puterea susţinerii ideii că într-adevăr acest om a comis fapta pentru care este cercetat, astfel că prezumţia de nevinovăţie nu a fost în final înlăturată.
Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanţie că în lipsa probelor de vinovăţie aceasta nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată.
Raţiunea acestei prezumţii „se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevărate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzaţiei, înainte de a se şti dacă aceasta este adevărată, dovedită? Ori, chiar acuzarea îşi propune ca să dovedească existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, şi tot restul procesului este cercetarea şi constatarea acestor chestiuni; şi abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privinţă. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăţia lui, şi judecata încă nu s-a pronunţat? Şi o judecată dreaptă, imparţială, nu ar putea porni la desfăşurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăţiei inculpatului.
În doctrină s-a arătat’ că şi în situaţia în care în adâncul sufletului lor judecătorii ar fi convinşi de vinovăţia inculpatului, trebuie să rămână deschişi la posibilitatea schimbării opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecătorilor le este interzis să facă ori să spună ceva, înainte de pronunţarea hotărârii, de natură a sugera că inculpaţii au fost deja condamnaţi. Problematica vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, ce reprezintă esenţa procedurii, trebuie să rămână deschisă, chiar dacă probele administrate împotriva acuzatului par a fi covârşitoare.
Învinuitul sau inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, putând uza de dreptul la tăcere. Sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect subiectiv şi obiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 10 C.proc.pen.
Nevinovăţia nu trebuie, aşadar, înţeleasă numai ca neîndeplinirea condiţiilor privind latura subiectivă a infracţiunii (mens rea), ci ca absenţa vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzute de art. 17 C.pen.
Astfel, prezumţia de nevinovăţie permite a se restabili un anumit echilibru între acuzator şi acuzat.
În faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au obligaţia, potrivit art. 200 şi art. 202 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., de a strânge probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, în scopul aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmărire penală trebuie să administreze probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului, chiar dacă acesta recunoaşte săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, potrivit art. 262 C.proc.pen., procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, în cazul în care constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate.
Instanţa sesizată de către procuror procedează la administrarea probatoriului în faza cercetării judecătoreşti în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 287 C.proc.pen., instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii şi îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Potrivit art. 345 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată din toate probatoriile administrate în cauză că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. …
În doctrină şi în practica judiciară s-a arătat că prezumţia de nevinovăţie poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăţia. Prezumţia nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia, nici nevinovăţia celui în cauză. In acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie ce conduce la achitarea inculpatului de către instanţă sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.
În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparţine învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană.
Având în vedere că, la pronunţarea unei, condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3~C.proc.pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-1 achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate ci pe”certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea construită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat.
Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabileşte vinovăţia sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim), indiferent dacă această hotărâre este de condamnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, amnistiei sau a existenţei unei cauze de nepedepsire). Rezultă, aşadar, că prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăţie a inculpatului.. ci supune dezbaterii părţilor şi procurorului în condiţii de publicitate şi de contradictorialitate încadrarea juridică, în scopul efectuării unei apărări efective de către inculpat cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei.
După pronunţarea unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăţia unei persoane devine din prezumţie o certitudine opozabilă erga omnes astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituţie şi de art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană este încălcat, dacă în declaraţiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunţată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuţie nevinovăţia.
Pentru toate aceste argumente, singura soluţie legală şi temeinică în această cauză, în opinia instanţei n u este decât achitarea inculpatului B.S. întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat, aşa cum este stipulat de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.c C.pr.pen.
Neavând întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. şi art. 148 C.pr.pen., considerăm că în cauză nu mai poate subzista măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 575/24.09.2010.
Potrivit art. 143 C.pr.pen. „(1) Masura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala fata de invinuit sau inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.” şi potrivit art. 148 C.pr.pen.”(1) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele,cazuri: f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.”
Urmare a soluţiei dispuse pe latura penală a cauzei, instanţa apreciind că nu inculpatul este autorul faptei, rezultă deci lipsa de plano a condiţiilor cerute de art. indicate mai sus, în speţă, indiciile comiterii unei fapte penale, că inculpatul este autorul ei şi că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru aceste considerente urmează ca în baza art. 350 C.pr.pen. să dispunem revocarea măsurii obligării de nu părăsi ţara luată asupra inculpatului la data de 24.09.2010.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, pe de o parte s-a stabilit în cursul cercetării judecătoreşti că nu s-a constituit nimeni parte civilă în cauză, întrucât inculpatul în calitatea sa de părinte, s-a ocupat de toate cheltuielile prilejuite de decesul, pomenile şi obiceiuri şi alte ritualuri specifice, iar pe de altă parte, soluţia dispusă pe latură penală , respectiv achitarea în baza art. 10 lit. c C.pr.pen. nu lasă loc nici unei posibilităţi de acordare a despăgubirilor – chiar de ar fi fost ,instanţa fiind obligată să respecte prevederile arătate în mod clar de art. 346 alin.3 C.pr.pen.
În temeiul art.109 C.pr.pen. se va dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate , respectiv:PLICUL NR. 1 – ce conţine 1 (una) pereche de papuci negri cu inscripţia „Caugzujinbu”, mărimea 23;PLICUL NR. 2 – ce conţine 2 (două) şosete de culoare mov cu verde;PLICUL NR. 3 – ce conţine 1 (una) bluză bleu-marin cu mâneci roii şi guler cu nasturi;PLICUL NR. 4 – ce conţine 1 (una) pereche pantaloni de culoare albastră cu dungi albe şi bleu;PLICUL NR. 5 – ce conţine 1 (una) pereche de pantaloni 3/4 de culoare roşie;PLICUL NR. 6 – ce conţine 1 (una) bluză (pulover) albastră având pe etichetă inscripţia „SPORTS”, mărimea 12;PLICUL NR. 7 – ce conţine 1 (una) bluză de culoare crem, cu nasturi pe umărul stâng şi cu desene (spirale şi ursuleţi);PLICUL NR. 8 – ce conţine 1 (un) recoltor exudat faringian cu probă de sânge recoltat de la cadavru – probă de referinţă. şi aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În privinţa cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin.3 C.pr.pen. singura variantă este lăsarea lor în sarcina statului, având în vedere soluţia de achitare ce s-a dispus.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.c C.pr.pen. achită inculpatul B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”, prev. de art. 174-175 lit.c C.pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.654/P/2008, din 13.01.2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.O., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de: – art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. şi art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. şi inculpatul P.M., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de art. 20 C..p.en. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. şi art. 18 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., fapta constând în aceea că în seara zilei de 30.09.2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se aflau în barul S.C. „S.” S.R.L din mun. Moineşti, inculpaţii l-au lovit în cap, peste corp şi peste membre pe victimele A.C. şi A.C., cu o scândură cu cioburile unei sticle sparte, cu pumnii şi picioarele, împrejurare în care le-a produs leziuni corporale vindecabile într-un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi respectiv 35-40 astfel de zile şi de natură a-i pune în primejdie viaţa victimei A.C., cu intenţia de a o ucide, finalitate care însă nu a fost atinsă datorită intervenţiei chirurgicale.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr.242/110/2010, la data de 19.01.2010, iar potrivit dispoziţiilor art. 300 indice 1 C.pr.pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanţa de judecată, fiind menţinută această măsură procesuală la data de 22.01.2010, iar potrivit dispoziţiilor art. 300 ind. 2 C.pr.pen. măsura a fost menţinută în continuare la termenele din data de 17.03.2010, 11.05.2010, 21.06.2010, 02.07.2010, 07.07.2010, şi 10.08.2010, considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speţă fiind întrunite dispoziţiile art. 148 lit.f c.pr.pen.. Inc. P.M. a fost pus în libertate la data de 09.07.2010, fiindu-i înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prin admiterea recursului pe care l-a promovat, de către Curtea de Apel Bacău.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, până la data de 18.05.2010 au fost audiaţi; inculpaţii– fila 67,68, părţile vătămate A.C. şi A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii:C.S., H.I., D.V., L.F. etc… (filele 71,72,105,106, 107, 108, 109, 110, 111 dosar nr.242/110/2010, părţile vătămate au depus înscrisuri prin care au probat pretenţiile civile solicitate: adeverinţe de salariu, filele 102-103, chitanţe onorariu avocat ales – filele 112-117. Şi inculpaţii au depus în circumstanţiere înscrisuri emanând de la concetăţenii lor, filele 146-153.
În declaraţiile lor, inculpaţii au recunoscut în parte fapta, nuanţat, în sensul că au acţionat pentru a se apăra de violenţele fraţilor A., că aceştia din urmă sunt cei violenţi, certaţi cu oamenii din sat, perosane cu care anterior au mai avut conflict şi în care P.O. a fost victima unor lovituri violente ce au necesitat chiar internarea sa medicală, însă el a considerat atunci că este mai bine să se împace. Acum violenţele sau repetat, între aceleaşi părţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. În fapt :
În seara zilei de 30.09.2009, persoanele vătămate A.C. şi A.C. (fraţi), au coborât cu căruţa, împreună cu martorii H.I. şi A.P. de la o stână pe care o deţin în punctul „Poiana lui G.”, pe raza cartierului H., din mun. Moineşti, şi s-au oprit la barul mai sus menţionat.
Cei patru sus numiţi au consumat bere afară, în curte cu A.C., a intrat în magazin de unde a cumpărat alimente, stând acolo timp de cel mult o oră.
Între inculpatul P.M. şi partea vătămată A.C. a izbucnit o discuţie contradictorie, ocazie cu care acesta din urmă iar fi arătat inculpatului un cuţit ce-l avea asupra sa. Violenţele verbale au degenerat astfel că partea vătămată l-a împins pe P.M. spre poarta bufetului. De acest conflict a fost anunţat, celălalt inc. P.O., care a ieşit în apărarea fratelui său.
De cealaltă parte şi fratele părţii vătămate – A.C. a ieşit în drum fiind alertat de violenţele ce se desfăşurau acolo. Astfel toţi patru s-au lovit reciproc. De menţionat că acesta a mai ieşit pe parcurs din incinta barului, încercând să-i tempereze pe cei doi P.M. şi A.C., atunci când se desfăşurau doar discuţiile contradictorii, lucru care nu s-a întâmplat, degenerând, aşa cum s-a arătat mai sus.
La finalul conflictului în drum au rămas cele două părţi vătămate, fiind lovite de cei doi inculpaţi cu pumnii , cu picioare şi cu băncuţa de la căruţa părţilor vătămate.
Victimele au fost găsite căzute în drum de către martorul L.P., care a sesizat serviciul de ambulanţă şi organele de poliţie.
Cele două victime au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul mun. Moineşti, şi respectiv la Spitalul Jud. Bacău, unde au rămas internate pe parcursul mai multor zile, iar din examinarea medico-legală, se constată că le-au fost create leziuni corporale vindecabile într-un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, respectiv 35-40 astfel de zile.
Din adresa nr. 3054 din 14.10.2009, a S.M.L. Bacău, reiese că leziunile produse victimei A.C., sunt de o intensitate şi o gravitate însemnată şi că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Din depoziţiile martorilor audiaţi şi din modalitatea concretă în care au fost comise faptele, reiese cu deplină certitudine că cei doi inculpaţi au fost intenţionat să o ucidă pe victima A.C., însă rezultatul nu s-a produs datorită intervenţiei chirurgicale la care a fost supusă victima.
Victima A.C., a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, cu diagnosticul „Contuzie cerebrală medie. Hematom extradural temporal stâng operat. Fractura temporală stg.”, iar din concluziile medico-legale reiese că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, dar au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa.
Victima A.C., a fost internată la Spitalul Municipal de Urgenţe din Moineşti, cu diagnosticul „TCC acut – agresiune. Plăgi multiple temporo parietale drepte şi facies drept. Fractură peroneu stâng cu mică deplasare. Luxaţie Tibio-astragaliană stângă”, iar din concluziile medico-legale reiese că a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii SML Bacău, rezultă că numitul „A.C. a prezentat dg de Hematom extradural temporal stâng – operat, fractură cominutivă temporal stg. , contuzie cerebrală medie.
Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei, în regiunea capului cu obiecte contondente şi care necesită 45-50 zile îngrijiri medicale.
Având în vedere profunzimea şi gravitatea leziunilor apreciem că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Leziunile pot data din 30.09.2009…”
Ulterior în cadrul reexeminării din data de 23.11.2009, C.M.L. Moineşti, i-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, la 65-70 astfel de zile.
Partea vătămată A.C. a fost şi ea examinată medico-legal (la data de 12.10.2009, la CML Moineşti) şi s-a constatat că prezenta „un traumatism cranio – cerebral şi facial obiectivat prin suturi după plăgi tăiate şi traumatism al gleznei cu fractură de peroneu şi luxaţie astragaliană.
Leziunile cranio faciale s-au putut produce prin lovire cu corp cu margini ascuţite (posibil cioburi de sticlă), leziunile gleznei stângi s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur.
Leziunile pot data din 30.09.2009 şi necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare”.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetării judecătoreşti, până la data de 18.05.2010 au fost audiaţi; inculpaţii– fila 67,68, părţile vătămate A.C. şi A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii: C.S., H.I., etc. (filele 71,72,105,106, 107, 108, 109, 110, 111 dosar nr.242/110/2010, părţile vătămate au depus înscrisuri prin care au probat pretenţiile civile solicitate: adeverinţe de salariu, filele 102-103, chitanţe onorariu avocat ales – filele 112-117. Şi inculpaţii au depus în circumstanţiere înscrisuri emanând de la concetăţenii lor, filele 146-153.
Inculpatul P.M. nu a recunoscut săvârşirea faptei,în faţa instanţei, arătând că la urmărirea penală, în urma presiunilor în forma ameninţărilor şi loviturilor exercitate asupra sa de către partea vătămată A.C. l-ar fi lovit şi el pe acesta şi cealaltă parte vătămată împreună cu fratele său P.O..
Apărătorul ales al inculpatului P.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c C.pr.pen., apreciind că leziunile nu au fost produse prin violenţele exercitate de el.
De asemenea, pentru acest inculpat, apărătorul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării stării de recidivă, potrivit art. 37 lit. a C.pen., depunând, încă de la primul termen de judecată copia sentinţei penale nr. 9/11.01.2010, a Judecătoriei Moineşti, prin care probează încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate S.A.C. împotriva clientului său, prin împăcarea părţilor – filele 22-23.
Cu privire la această ultimă cerere, instanţa constată reală solicitarea apărătorului, pentru inculpatul P.M., faptul că în prezenta cauză, faptele se presupune că s-au comis la data de 30.09.2009, iar în cauza în care a intervenit împăcarea părţilor – dosar 4022/260/2009 al Judecătoriei Moineşti – faptele s-au petrecut la data de 23.05.2009. Cele două fapte ar fi putut afla în concurs real, însă, din eroare în dispozitivul rechizitoriului deducem reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit.a c.pen. deşi în pag. 10 a actului de sesizare al instanţei se menţionează că starea de recidivă vizează doar pe inculpatul P.O., care într-adevăr se află în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală 360/09.09.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti.
În privinţa inculpatului P.O. instanţa reţine că a acţionat sub o puternică impresie, fiind chemat în afara barului, anunţat de faptul că fratele său este lovit de unul din fraţii A., de acelaşi cu carte cu câţiva ani în urmă a mai avut conflict. Ştia că este violent şi a sărit în ajutorul fratelui său. Aceste împrejurări determină instanţa să reţină circumstanţa atenuantă a provocării. Aşa cum este prevăzută ea de dispoziţiile art. 73 lit.b C.pen.
2. Î n drept:
Faptele inculpaţilor P.O. şi P.M., comise în forma de vinovăţie a intenţiei întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. i C.pen., precum şi ale infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Inculpatul P.O., aflându-se în stare de recidivă postcodamnatorie a fost reţinută şi starea legală de agravare prev. de art. 37 lit. a C.pen. la fiecare dintre cele două infracţiuni.
Pentru fiecare dintre infracţiuni urmează a le fi angajată răspunderea penală, urmând a fi aplicată câte o pedeapsă cu închisoarea.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit.a , 34 lit.b C.pen. se va aplica pedeapsa cea mai grea.
Urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit.b C.pen. pentru inculpatul P.O., urmează a se face aplicarea prevederilor art. 76 alin.2 Cpen.
De asemenea, pentru inculpatul P.M., instanţa are în vedere comportarea sinceră a acestuia, atitudinea avută pe parcursul cercetării judecătoreşti şi a urmăririi penale, toate acestea cu valoare de circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit.c C.pen. Pedeapsa ce se va aplica pentru fiecare inculpat se va coborî sub minimul special, cu respectarea disp. art. 76 alin.2 C.pen. şi respectiv 76 alin.1 lit.e C.pen.- pentru infracţiunea prev. de art. 181 C.pen. pentru ambii inculpaţi.
Instanţa va avea în vedere şi înscrisurile depuse de inculpaţi prin apărătorul ales, declaraţii ale consătenilor, prin care au probat comportamentul avut de aceştia, în colectivitatea din care provin, că de mici copii au rămas fără părinţi, că cel mai mare dintre ei, respectiv inc. P.O., i-a crescut cum a putut mai bine pe ceilalţi doi fraţi mai mici. Rezultă din aceste declaraţii extrajudiciare, filele 146-153 că violenţi şi periculoşi în sat sunt părţile vătămate, A.C. şi A.C., că s-au certat cu mulţi oameni din sat în comparaţie cu inculpaţii, care au fost caracterizaţi ca nişte oameni liniştiţi muncitori, care se întreţin din munca fizică.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen.
Art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor .În consecinţă inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit.”b” cod penal, potrivit art.71 alin.2 C.pen.
De asemenea, fiind obligatorie, se va aplica inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b C.pen., pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat.
In privinţa inculpatului P.O., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 83 C.pen. având în vedere că faptele deduse judecăţii in prezenta cauza sunt comise in termenul de încercare al sentinţei penale 360/09.09.2008, definitivă la 26.09.2008, când a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea condiţionată, pentru violare de domicilii, ameninţare lovire şi distrugere, de către Jud. Moineşti. Pedeapsa din această sentinţă penală se va aduna la pedeapsa din prezenta cauză.
Potrivit art. 88 C.pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată perioada executată deja, prin reţinere şi arest preventiv începând cu data de 16.11.2009 la zi, pentru inculpatul P.O. şi până la data de 09.07.2010 pentru inc. P.M..
Va fi menţinută starea de arest preventiv a inculpatului P.O. întrucât sub aspectul legalităţii, analizând dosarul cauzei, instanţa constată că luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 17.11.2009 Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, şi că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 149 ind. 1, 143 şi 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:
Pentru luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe şi indicii temeinice că inculpatul P.O., este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 143 C.p.p. şi, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condiţiile prevăzute de art. 148 C.p.p.
Cu privire la prima condiţie, tribunalul reţine că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „ indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că aceşti inculpaţi ar fi comis fapte de natură penală,
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta , antecedente şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura „.
Infracţiunea pentru care inculpatul P.O. este cercetat este tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, fapte prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.181 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Acestea sunt sancţionate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani .
În privinţa celei de-a doua condiţii cerută de dispoziţiile art. 148 lit. f, apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică , datorită modului în acre a fost săvârşită infracţiunea .
Fata de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ţinut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta , rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere şi repulsie în rândul opiniei publice.
Totodată, conduita oscilanta a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestora si generează temerea rezonabila, ca, aflat in stare de libertate, ar putea împiedică buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti.
Cercetarea judecătorească este în plină desfăşurare.
Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaţilor care au recunoscut în parte, săvârşirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei ,numărul martorilor ce trebuie audiaţi in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpaţilor nu a depăşit exigentele unui termen rezonabil.
Inculpatul pentru faptele pentru care este cercetat beneficiază în continuare de prezumţia de nevinovăţie, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanţa apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa şi în continuare privarea de libertate . Nimic din ce a determinat arestarea lui, nu s-a schimbat până în acest moment..
Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, şi cu prilejul soluţionării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.O., îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârşirii faptei, instanţa apreciază că în speţă, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenţiei. Totodată instanţa retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeaşi greutate ca si probele care ar justifica o soluţie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Împrejurarea că inculpatul P.O. a dat dovadă de clemenţă cu altă ocazie faţă de aceleaşi părţi vătămate A.C. şi Costel, că au avut o viaţă de familie dificilă, că a sărit în apărarea fratelui său, urmează a fi avute în vedere de instanţa de fond la momentul individualizării judiciare, dacă prezumţia de nevinovăţie va fi răsturnată şi se va ajunge la aplicarea unei pedepse.
De altfel, încheierile date de Tribunalul Bacău şi verificate în faza de control judiciar au dobândit autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte verificarea condiţiilor cerute de dispoziţiile art.136, 143, 148 Cod pr.penală.
De la ultimul control, 10.08.2010, apreciem că nu s-au mai administrat nici un fel de probe, nu s-au depus înscrisuri, nu s-au modificat deci temeiurile care arestării preventive şi menţinerii sale, care să atragă eventual aplicarea dispoziţiilor art.139 alin.1 sau alin.2 Cod pr.penală.
Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influenţa băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violenţă, existând posibilitatea să se întâlnească cu celălalt părţile vătămate, sau cu martorii din lucrări, precum şi rezonanţa socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârşită.
Prin lăsarea acestuia în libertate apreciem că se poate influenţa cursul normal al acestei cercetări, inc. având posibilitatea să se întâlnească cu consătenii săi, martorii indicaţi mai sus.. De asemenea, pericolul concret se menţine în continuare, ar fi posibil comiterea de fapte similare . La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanţa are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relaţiilor sociale lezate (integritatea vieţii şi sănătăţii), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acţiune a acestuia , împrejurările in care se presupune a fi fost săvârşita fapta, prin colaborarea sa cu celălalt inculpat. Toate aceste aspecte,coroborate,conduc la concluzia ca se impune menţinerea in stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetăţenilor.
II. LATURA CIVILĂ
Sub aspectul laturii civile, la dosarul de urmărire penală, există declaraţiile părţilor vătămate A.C. şi A.C. filele 43, 69, 70, 73, 74 date în faţa instanţei, deşi anterior, la urmărirea penală au precizat că nu nici un fel de pretenţii de la inculpaţi. Aşadar, în instanţă au revenit, procedural, înainte de citirea actului de sesizare al instanţei, s-au constituit părţi civile în cauză, A.C. cu suma de 7500 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu plata muncitorilor angajaţi pe o perioada incapacităţii sale de muncă şi 20.000 lei daune moral. Şi cealaltă parte civilă A.C.a solicitat de la cei doi inculpaţi, despăgubiri materiale reprezentând diferenţa de salariu pe perioada internării, cheltuieli ocazionate cu spitalizare, toate în cuantum de 7000 lei precum şi 50.000 RON daune morale.
În dovedirea acestora au depus la dosar adeverinţa de salariu – fila 102, depoziţii de martori: D.V., M.S., M.V..
De asemenea, părţile vătămate au avut apărător angajat, solicitând şi aceste cheltuieli de judecată. S-au depus la dosar chitanţele emise de cabinetul Avocat Ş.D. – filele112-117 dosar instanţă.
Unităţile sanitare care au prestat servicii medicale, respectiv Serviciul de Ambulanţă Bacău, Spitalul Mun.Moineşti, şi Spitalul de Urgenţă Bacău, s-au constituit părţi civile în cauză, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul părţilor vătămate şi cu spitalizarea acestora, filele 76-78 dosar urmările penală. Prin urmare, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi cele ale legii speciale respectiv art. 313 din Legea nr. 95/2006 urmează, deci a admite pretenţii civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Mun. Moineşti şi Serviciu de Ambulanţă Bacău şi în consecinţă obligă inculpaţii în solidar să plătească suma de 2.643,98 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău , suma de 1.697,18 lei către Spitalul Mun. Moineşti şi la suma de 213,8 lei către Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanţa a părţii vătămate A.C. şi A.C. şi cu spitalizarea acestora.
Din depoziţiile de martori, a prezumţiilor relative care se deduc în astfel de situaţii, instanţa consideră dovedite doar în parte pretenţiile civile, respectiv daunele materiale solicitate de părţile civile, astfel că vor fi obligaţi inculpaţii în solidar , la plata a câte 5ooo Ron cu titlu de daune materiale. În aceste sume sunt incluse plata făcută muncitorilor angajaţi pe perioada incapacităţilor lor de muncă – a părţilor vătămate, cheltuieli efectuate cu medicaţia, cu alimentaţia specială pe zi pul spitalizării şi ulterior.
În privinţa daunelor morale solicitate, instanţa nu poate să le admită având în vedere comportamentul violent al părţilor vătămate, de-a lungul timpul, provocarea ce a fost reţinută în favoarea inc. P.O., dovedite prin înscrisurile concetăţenilor, prin procesul ce a avut loc mai demult între P.O. şi A.C., soldat cu retragerea plângerii din partea inculpatului în prezenta cauză, parte vătămată în acel dosar. În cauza de faţă conflictul a pornit de la partea vătămată A.C., care a jignit inculpatul P.M., numindu-l „Bilă”- datorită conformaţiei capului său, i-a arătat cuţitul ce-l purta asupra sa, pe terasa magazinului.
CHELTUIELI JUDICIARE
Vom consta că inculpaţii au avut apărător ales, precum şi părţile vătămate. Apărătorul ales al acestora a depus la dosar chitanţele, urmând ca inculpaţii, în baza art. 193 C.pr. pen. să le despăgubească.
Fiind în culpă procesuală şi infracţională, inculpaţii vor fi obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare, incluzându-se cele efectuate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească., potrivit dispoziţiilor art. 191 alin.1.2 C.pr.pen.
În temeiul art. 334 C.pr.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului, în sensul înlăturării prevederilor art.37 lit.a C.pen. de la încadrările juridice dată faptelor inculpatului P.M., şi în consecinţă:
I. În temeiul art. 20 C.pen. rap.la art.174-175 alin.1 lit.i C.pen. rap. la art. 74 lit.c C.pen. şi la art. 76 alin.2 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de „omor calificat ” condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen. (parte vătămată A.C.).
În temeiul art. 181 alin.1 C.pen. cu art. 74 lit.c C.pen.. rap. la art. 76 lit.e C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală” condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (parte vătămată A.C.).
În temeiul art. 33 lit.a C.pen. rap. la art. 34 lit.b C.pen. aplică inculpatului P.M. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT = 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.
II. În temeiul art. 20 C.pen. rap.la art.174-175 alin.1 lit.i C.pen. cu art. 37 lit.a C.pen. cu art. 73 lit.b C.pen.rap. la art. 76 alin.2 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de „omor calificat ” condamnă pe inculpatul P.O. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen. (parte vătămată A.C.).
În temeiul art. 181 alin.1 C.pen. cu art. 37 lit.a C.pen. art. 73 lit. b C.pen. rap. la art. 76 lit.e C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală” condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare (parte vătămată A.C.).
În temeiul art. 33 lit.a C.pen. rap. la art. 34 lit.b C.pen. aplică inculpatului P.O. pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului P.O. , pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art. 83 C.pen. dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani aplicate inculpatului P.O. prin sent.pen. nr.360/09.09.2008 def. la 26.09.2009 de către Judecătoria Moineşti, urmând ca inculpatul P.O. să execute pedeapsa de doi ani alături de pedeapsa aplicată în cauză.
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT = 8 (opt) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen. compută din pedeapsă durata executată prin reţinere şi arestare preventivă, începând cu data de 16.11.2009 şi până la data de 09.07.2010 pentru inculpatul P.M. şi de la data de 16.11.2009 la zi pentru inculpatul P.O..
În temeiul art. 350 C.pr.pen. menţine arestarea preventivă a inculpatului P.O..
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.305/P2009 din 28.10.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor P.I. şi A.I.D., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art.174 – 175 alin.1 lit.i Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 10.05.2009, în jurul orelor 18,00 – 19,00, în timp ce se aflau pe D.J. 241C pe raza satului xxxxxxxxxx, aceştia au aplicat victimei S.I. mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele, de mare intensitate şi care au produs la data de 02.06.2009 decesul victimei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr.6664/110/2009 la data de 29.10.2009, iar, potrivit dispoziţiilor art. 300 indice 1 C.pr.pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanţa de judecată, fiind menţinută această măsură procesuală , pentru inc. P.I., la data de 02.11.2009 considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speţă fiind întrunite dispoziţiile art. 148 lit.f c.pr.pen..
Ulterior, periodic, potrivit dispoziţiilor lart.30o indice 2 C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest a acestui inculpat, acesta exercitând de fiecare dată calea recursului împotriva încheierilor, şi respinse de instanţa de control judiciar.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, până la data de 21.09.2010 au fost audiaţi; inculpatul P.I. – fila 35, inc. A.I.D. – fila 36,79,partea vătămată (civilă) S.M. – filele 34, martorii: A.R.M., S.C.G., A.C., P.R., N.I., P.E., P.E., C.F.I., H.L. P. , S.A., L.A., R.V., V.M., B.C., D.Z. , (filele 58, 59, 60,61,.62, 63, 64, 83, 84, 112, 113, 143, 144,145, dosar nr.5353/110/2008).
Pe latură civilă partea vătămată S.M. a depus la dosar chitanţe, bonuri, facturi, fotografii ale victimei, ( la urmărirea penală la faţa locului făcută – fila 67 – cu telefonul mobil al martorului A.C., şi cele depuse de mama victimei la instanţă- fila 195 ), pe care le-a mai recuperat , dovedind pretenţiile pe latură civilă pe care le-a formulată, plic ataşat la fila 82, plic fila 195, martori pe latură civilă: P.R. şi N.I..
Inculpatul A.I.D. şi-a depus acte în circumstanţiere: notă de recomandare de la locul de muncă , din partea Primăriei com.L., a şcolii din cadrul comunei L. fila 176,177, 178, martori în circustanţiere: P.E. şi P.E..
Inculpatul P.I., prin apărătorul ales, a arătat că nu are probe de formulat în apărare, însuşindu-şi martorii din lucrări.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău a depus la dosar cererea de constituire ca parte civilă în cauză, cu suma de 8.370,18 lei – fila 194, precum şi copii ale actelor medicale privind internarea victimei S.I., în care este reflectată întreaga situaţie medicală a acestuia, de la internare şi până la intervenirea decesului, cu desfăşurător pe fiecare zi, şi cheltuielile aferente – filele 196-227.
Serviciul de Ambulanţă Bacău, are cererea de constituire ca parte civilă în cauză încă de la urmărirea penală, când a depus adresa aflată la fila 36. cu suma de 622,9 RON.
În declaraţia sa, aflată la fila 36 inculpatul P.I., nu a recunoscut săvârşirea faptei,arătând doar că i-a aplicat câteva palme victimei, atunci când se afla pe pământ, doar în scopul de a o face să-şi revină, să o trezească . Nu a fost de acord nici cu plata despăgubirilor cerute de către partea civilă, mama victimei.
Celălalt inculpat A.I.D. a fost de acord cu polata a jumătate din pretenţiile solicitate de partea civilă, doar daune materiale de 35 de milioane de lei vechi, dar cu cele morale nu a fost de acord să le achitate, în valoare de un miliar lei vechi, considerând că nu are de unde le plăti, nu dispune de atâtea mijloace financiare. Pe latură penală a recunoscut nuanţat fapta, doar în măsura aplicării unui pumn părţii vătămate S.I. atunci când se afla în căruţa martorului S.D., că într-adevăr după acel pumn, victima s-a prăbuşit la pământ, însă a părăsit imediat locul faptei, împreună cu cele două fete A.R. şi H. P., că coinculpatul P.I. a rămas lângă victimă continuând să-i aplice multiple lovituri cu pumnii şi picioarele.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. În fapt : în după-amiaza zilei de 10.05.2009 cei doi inculpaţi au consuma în exces băuturi alcoolice la un magazin mixt de pe raza com. L., iar în jurul orelor 18,00 – 19,00 s-au întors spre casă. mergând pe jos.
Cam în acelaşi timp victima S.I. a plecat de la domiciliu, din localitatea S.n., corn. L., spre satul V.H., la un magazin pentru a face unele cumpărături, deplasându-se cu căruţa martorului S.D..
După ce au intrat în satul V.H., în punctul numit „în deal la P.” victima şi martorul s-au întâlnit pe drumul comunal cu cei doi inculpaţi, care erau însoţiţi de către martorele A.R. (sora inculpatului A.I.) şi H.L.- P..
Inculpaţii s-au postat în faţa cailor şi au oprit căruţa, care cobora o pantă uşoară. Văzând victima în cruţă (aşezată pe drugul din stânga) şi amintindu-şi că în urmă cu cea o săptămână aceasta îi făcuse o propunere, indecentă surorii sale, inculpatul A.I. i-a cerut unele explicaţii victimei, după care a lovit-o cu pumnul în zona maxilarului drept, întinzându-se peste martorul din căruţă.
Lovitura a fost de mare intensitate, întrucât victima a căzut din căruţă. Inculpatul a trecut în partea cealaltă a căruţei cu scopul de a continua să o agreseze pe victimă, însă cele două martore au intervenit şi l-au tras de acolo, conducându-l în continuare de mâini, pe drum, spre domiciliul S.N.
Martorul S.D. s-a speriat, a dat bice cailor şi a părăsit în
grabă locul conflictului.
Victima nu a avut puterea de ase ridica repede de jos şi astfel
inculpatul P.I. apropiindu-se de ea, a început să o lovească ci
pumnii şi cu picioarele şi să-i sară cu genunchii pe piept.
Martora H.L. – P. s-a întors pentru a-l lua pe inculpat (văr cu aceasta) de pe victimă, însă acesta s-a opus şi nu a reuşit.
Murdărindu-se de sânge de pe hainele sau mâinile inculpatului, martora s-a
speriat şi a abandonat intenţia iniţială, după care s-a deplasat după celălalt inculpat şi sora acestuia, care se îndepărtau.
Ulterior a apărut o altă căruţ, în care se aflau martorii R.V. şi A.G.. Aceştia l-au luat cu ei şi pe inculpat. Cei doi martori fiind şi ei în stare de ebrietate nu au dat importanţă aspectului că victima se afla căzută jos, la marginea drumului (D.J. 241G), în stare de inconştienţă şi au bănuit că aceasta se află în aceiaşi stare fiziologică ca şi ei.
Ulterior victima a fost văzută în drum de către alte persoane, a fost anunţat serviciul de ambulanţă şi în aceiaşi seară victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a fost internată în Secţia Neurochirurgie, dar în noaptea de 01/02.06.2009 a decedat ca urmare a agresiunii din data de 10.05.2009.
Urmare a examinării medico-legale din data de 15.05.2009, s-a constatat că victima prezenta „TOC acut. Contuzie cerebrală medie. Fracturi craniene”, care ar necesita pentru vindecare un număr de 45 -50 de zile îngrijiri medicale, leziunile cranio – cerebrale fiind de natură a-i pune viaţa în pericol.
Din concluziile preliminare medico-legale reiese că moartea numitului S.I. a intervenit după o comă profundă şi că s-a datorat contuziei cerebrale difuze consecutive unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de masiv facial şi mandibulă stângă.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: proces-verbal de sesizare;proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; raportul medico-legal nr. 178/03.06.2009 al S.M.L. Bacău, aviza sub nr. 1569/21.07.2009 şi planşa foto aferentă, constatările preliminarii, prima examinare medico-legală (când victima se afla încă în viaţa) şi precizările medico-legale ulterioare necropsiei, precum şi dispoziţiile procurorului de efectuare a acestora; foaia de observaţie clinică generală a victimei; declaraţiile mamei victimei – parte civilă; adresele cu cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale; ordonanţa procurorului şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifici privind detecţia comportamentului simulat la care au fost supuşi cei do inculpaţi; procese-verbale de confruntare: între cei doi inculpaţi, între P.I. şi H.L. – P., între P.I. şi A.R. ; declaraţiile martorilor: H.L. – P., A.R., S.D. , S.C. – G., A.C. ,V.M., B.C., S.A., D.Z., L.A., R.V., A.G.,C.F.; toate coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi şi memorii ale acestora, după cum urmează: P.I. şi A.I. + probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti ; Pe parcursul cercetării judecătoreşti, până la data de 21.09.2010 au fost audiaţi; inculpatul P.I. – fila 35, inc. A.I.D. – fila 36,79,partea vătămată (civilă) S.M. – filele 34, martorii: A.R.M., S.C.G., A.C., P.R., N.I., P.E., P.E., C.F.I., H.L. P., R.V., V.M., B.C., D.Z. , (filele 58, 59, 60,61,.62, 63, 64, 83, 84, 112, 113, 143, 144,145,).
Apărătorul ales al inc. P.I. a solicitat achitarea acestuia în baza ar. 10 lit.c c.pr.epn. considerând că nu inculpatul se face vinovat să săvârşirea faptei, că de fapt iniţiativa infracţională a aparţinut coinculpatului A.I., care a declanşat conflictul aplicând victimei o lovitură cu pumnul, aceasta căzând la pământ. Singura intervenţie a inc. P. a fost determinată de atitudinea acestuia care nu a dorit decât să-l facă să-şi revină, prin aplicarea unei lovituri peste faţă, în scopul de a-l trezi în urma loviturii ce i-a aplicat-o A.I..
Celălalt inculpat A.I., şi-a formulat apărările în sensul achitării, iniţia în baza dispoziţiilor art. 10 lit.d c.pr.pen. pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, apoi el neavând nici un moment intenţia de a omorî pe S.I.. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 174 -175 lit. i c.pen. în art. 183 c.pen. respectiv din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte şi cu reţinerea stării de provocare atitudinea sa violentă fiind determinată de cuvintele jignitoare şi comportamentul afişat de victimă faţă de sora sa A.R.. În ultimul rând a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special cu reţinerea dispoziţiilor art. 81, 82 C.pen. privind modalitatea executării pedepsei, aceea a suspendării condiţionate a executării pedepsei..
Instanţa urmează a respinge apărarea inculpatului P.I., nefiind susţinută de probatoriul din dosar. Astfel depoziţiile martorilor, cu precădere a celor oculari, confirmă atitudinea violentă a acestui inculpat, după ce a ajuns la pământ în urma loviturii aplicate de inc. A.. S-a arătat de toţi martorii să luându-l pe in. A. de la locul conflictului, şi uitându-se înapoi l-au văzut pe inc. P. cum a continuat să-i aplice victimei, aflată la pământ, mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Acesta se afla deja în stare de ebrietate şi inconştienţă, urmare a loviturii primite de la inc. A., astfel că nu s-a putut ridica şi apăra la loviturile ce i-au fost date de inc. P.. Din fotografiile şi actele medicale depuse la dosar se constată o diferenţă mare de statură între victimă şi inc. P., dacă s-ar fi aflat în picioare, probabil nu ar fi reuşit să-i aplice lovituri atât de multe şi cu intensitate mare. Ori, fiind căzut la pâmânt, şi în stare de ebrietate, ameţit de impactul cu solul nu a mai putut riposta, inc. P. aplicându-i lovituri câte a vrut el, până probabil a obosit şi el şi a plecat, urcându-se în căruţa lui R.V. (şi el în stare de ebrietate, care de altfel nici nu l-a întrebat ce-a făcut, inc. P. n-a povestit nici el şi trecând pe lângă victimă a crezut că este căzut din cauza băuturii- fila 113 ). Că inc. a lovit victima cu pumnii şi picioarele se poate deduce şi din concluziile CML, care constată că victima a prezenta şi fracturi costale cu infiltrat vital minim- fila 20 urm.pen.
În privinţa cererii de schimbare a încadrării juridice ce a fost formulată de inc. A., din art. 174-175 în art. 183 C.pen. instanţa apreciază că cererea este temeinică, fondată pe probatoriul din dosar. Astfel, martorii, inculpatul şui chiar celălalt coinculpat P., au arătat că inc. A. s-a „întins” peste martorul S.D. şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste obrazul stând al părţii vătămate S.I., acesta dezechilibrându-se şi căzând peste cărută, jos, paralele cu aceasta, rămânând trântit acolo. Comportamentul inc. A. a fost determinat de discuţia jignitoare pe care victima a avut-o cu sora inc., cu A.R., căreia i-a propus ă meargă cu el în Italia pentru prostituţie, discuţie ce a avut loc însă cu două zile înainte de ziua conflictului, deci pe 08.05.2009.
Starea de provocare, instanţa nu o poate reţine, aşa cum s-a solicitat de apărare, considerând că nu sunt întrunite toate condiţiile prev. de art. 73 lit. b C.pen. Discuţia, aşa cum am arătat s-a purtat cu două zile mai înainte, deci această stare emotivă se disipase, nu poate fi considerată determinantă în declanşarea conflictului. Toate părţile se aflau în stare de ebrietate, cel mult i-a fost amplificat „curajul” de a se război cu victima. Şi inc. A. este un ins cu o statură fizică mai redusă raportat la victimă. Se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, , iar după ce martorul S.D. s-a speriat, şi a dat bice la cai depărtându-se, victima era deja căzută la pământ, inc. A. a fost luat cu forţa aproape şi depărtat de victimă în scopul de a nu mai continua bătaia, de către cele două fete. Astfel că acolo a rămas doar P.I.. Şi pe el a vrut martora H. P. să-l ia , s-a apropiat de el, l-a tras, s-a murdărit pe haine cu sângele victimei, însă nu a reuşit pentru că „P. avea chef de bătaie”, rămânând acolo şi lovind în continuare pe victimă – fila 58 martor A.R. H. P. şi 84 ds. instanţă. Prin urmare nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit.b C.pen.
Revenind însă la schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru inc. A., instanţa are în vedere că acesta i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul părţii vătămate, în urma căreia a căzut pe asfalt. S-a arătat, la un moment dat de către inc. P., că acea lovitură ce i-a fost dată de către A., i-a fost dată având în mână un „pumnal”, această teza nu a fost probată, dovedită de nici o depoziţie de martor, aşa încât pe baza principiului „în dubio proreo”, instanţa nu poate lua valabilă această teorie, şi o va elimina. Aşadar, lovitura ce i-a fost aplicată de către inc. A. a fost doar cu pumnul în obrazul stâng şi nu se poate susţine că inculpatul a avut formată ideea , uciderii victimei prin aplicare unui pumn. Este cert, evident că inc. nu şi-a formulat intenţia infracţională, nu şi-a propus uciderea lui S.I. , prin aplicarea unui pumn în obrazul stâng.
Prin latura sa subiectivă, omorul se deosebeşte de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, infracţiune prevăzută de art.183 C.p.; dacă în cazul omorului, făptuitorul acţionează cu intenţie – directă sau indirectă – de a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa. Prin alte cuvinte, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată, care presupune atât intenţie – în ceea ce priveşte fapta de lovire sau de vătămare corporală – cât şi culpă – în ceea ce priveşte moartea victimei. Aşa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca omor sau loviri ori vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziţiei psihice cu care a acţionat făptuitorul.
Este adevărat că în urma loviturii primite victima s-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit la pământ lovindu-se cu capul de asfalt. Actele medicale aflate la dosar confirmă intensitatea loviturii aplicate victimei, în obrazul stâng al victimei , de natură a forma hemoragie subdurală şi subarahidiană ce au dus la instalarea stării de comă. Peste această lovitură, s-au suprapus, aşa cum am arătat mai sus, alte lovituri aplicate victimei de către inc. P., în timp ce se afla trântit la pământ.
Prin urmare, considerăm , sub aspectul laturii subiective, că intenţia inc. A. a fost de a lovi victima, însă rezultatul mai grav s-a produs, urmare a complicaţiilor survenite , aflându-ne în faţa unei intenţii depăşite – iniţial de lovire, iar urmarea mai gravă, decesul producându-se , inc. aflându-se în culpă cu privire la acest rezultat mai grav – şi că cererea de schimbare a încadrării juridice se va admite sub acest aspect.
Urmare a admiterii acestei schimbări de încadrare juridică face ca să rămână fără obiect, prima apărare formulată, în sensul achitării lui pe temeiul art. 10 lit. d C.pr.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
2. Î n drept:
Fapta inc. A.I.D. de a aplica o singură lovitură victimei S.I., în urma căreia a căzut la pământ producându-i hemoragie subdurală şi subarahidiană ce au dus la instalarea stării de comă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „loviri cauzatoare de moarte”, prev. de art. 183 C.pen., intenţia directă de lovire şi urmarea mai gravă produsă faţă de care latura subiectivă a infracţiunii este una de culpă
Fapta inc. P.I., care i-a aplicat mai ,multe lovituri, cu pumnii şi picioarele victimei S.I., în timp ce se afla căzut la pământ , pe drumul comunal, pe timp de noapte,– urmare a loviturii date de coinculpatul A.I. – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor calificat „ prev. de art. 174-175 lit. i C.pen.- având în vedere aşa cum s-a motivat mai sus, diferenţa de rezoluţie infracţională a celor doi inculpaţi, intenţia acestuia din urmă fiind una indirectă.
Rezultatul mai grav s-a produs intervenind moartea victimei, raportul de cauzalitate şi loviturile aplicate de cei doi inculpaţi a fost dovedit prin probatoriu , prin concluziile medicale arătate în expertiză .
La individualizarea pedepsei, pentru fiecare inculpat , vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen.
Pentru ambii inculpaţi, instanţa apreciază se pot fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante judiciare, dispoziţiile art. 74 lit.a C.pen. în sensul bunei loc conduite avute în societate până la acest moment, că nu au mai fost cercetaţi în dosare penale, neavând antecedente penale. Urmare a reţinerii acesteia, se va face aplicare art. 76 alin.2 C.pen. pedeapsa cu închisoarea urmând a fi coborâtă sub minimul special prev. de lege.
De o individualizare judiciară aparte va beneficia inc. A.I., faţă de toate actele în circumstanţiere pe care le-a produs, de comportamentul acestuia de-a lungul timpului, la şcoală, în comună, în prezent având serviciu, de poziţia sa de recunoaştere a faptelor, de disponibilitatea acestuia de a achita 35 de lei de mil. vechi părţii civile cu titlu de daune materiale, lucru pe care coinculpatul său nu l-a făcut.
De un regim diferenţiat au beneficiat şi pe parcursul urmării penale, în sensul că inc. A.I. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa procurorului nr1/02.06.2009 ulterior luându-se împotriva inc. P.I. măsura arestării preventive.
Această atitudine diferită avută de cei doi inc., justifică convingerea instanţei că scopul pedepsei, de reeducare, al inc. A.I. se poate atinge cu executarea pedepsei în afara regimului de detenţie, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 C.pen. privind modalitatea de executare a pedepsei, – suspendare condiţionată a executării pedepsei. Acesta are în prezent un loc de muncă, doreşte achitarea despăgubirilor civile, şi nu a mai fost condamnat,
Art. 71 cod penal , astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor .În consecinţă inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit.”b” cod penal, potrivit art.71 alin.2 C.pen.
De asemenea, fiind obligatorie, se va aplica inculpatului P.I. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b C.pen., pentru infracţiunea de „omor deosebit de grav”.
Se va menţine starea de arest şi potrivit art. 88 c.pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată perioada executată deja, prin reţinere şi arest preventiv , pentru o zi de reţinere, pentru inculpatul A. Ionu-Dumitru şi începând cu data de 02.06.2009 la zi, pentru inculpatul P.I. .
Pentru acesta din urmă urmează a fi menţinută starea de arest preventiv, în baza dispoziţiilor art.350 C.pr.pen.
Sub aspectul legalităţii, analizând dosarul cauzei, instanţa constată că luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 03.06.2009a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, şi că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 149 ind. 1, 143 şi 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:
Pentru luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe şi indicii temeinice că P.I., este prezumtivul autor, alături de celălalt inc. A. , că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 143 C.p.p. şi, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condiţiile prevăzute de art. 148 C.p.p.
Cu privire la prima condiţie, tribunalul reţine că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „ indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că aceşti inculpaţi ar fi comis fapte de natură penală,
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta , antecedente şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura „.
Infracţiunea pentru care inculpaţii P.I. şi A.I.D. – este omor calificat prev. de art. 174-175 lit. I c.pen. Acestea , sunt sancţionate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani .
În privinţa celei de-a doua condiţii cerută de dispoziţiile art. 148 lit. f , apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică , datorită modului în acre a fost săvârşită infracţiunea .
Fata de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ţinut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere şi repulsie în rândul opiniei publice.
Totodată, conduita oscilanta a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestuia si generează temerea rezonabila, ca, aflat in stare de libertate,ar putea împiedică buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti.
In ceea ce priveşte durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanţa apreciază ca aceasta nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil in sensul dispoziţiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraţilor pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth c. Austriei din 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaţilor care nu au recunoscut de la început săvârşirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei , ,numărul martorilor ce trebuie audiaţi in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpatului nu a depăşit exigentele unui termen rezonabil.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul şi pentru care beneficiază în continuare de prezumţia de nevinovăţie, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanţa apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa şi în continuare privarea de libertate .
Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, şi cu prilejul soluţionării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererilor succesive formulate, în mai multe rânduri de inculpat îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor ai săvârşirii faptei , instanţa apreciază că în speţă, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenţiei.Totodata instanţa retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeaşi greutate ca si probele care ar justifica o soluţie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influenţa băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violenţă, că este o persoană violentă în special sub influenţa băuturilor alcoolice, existând posibilitatea să se întâlnească cu celălalt coinculpat, A. D., sau cu mama victimei, S.M., precum şi rezonanţa socială a faptei comisă.
II. LATURA CIVILĂ
Sub aspectul laturii civile, la dosarul de urmărire penală, există declaraţia mamei victimei, S.M., , fila 9 dosar urm.pen. care precizează că constituie parte civilă în cauză, însă, la acel moment procesual nu a putut indica suma. Audiată în instanţă a precizat că doreşte ca inculpaţii să-i achite 70 de milioane de lei vechi cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, cu înmormântarea fiului său, precum şi un miliard de lei vechi cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretenţiilor depus la dosar chitanţe, facturi, bonuri toate având legătură cu evenimentul tragic petrecut, sunt cheltuieli pe care mama victimei le-a făcut cu internarea fiului, cu spitalizarea, sa, şi mai apoi cele legate de înmormântare, de pomeniri, după toate obiceiurile locului – fila 82 dosar instanţă, şi depoziţiile martorilor P.R. şi N.I..
Cu privire la pretenţiile solicitate, inc. A.I.D. a arătat în declaraţia sa – fila 36- că este de acord dă achite, jumătate, partea sa , de 35 de milioane de lei vechi, din cele materiale solicitate. Cu achitarea daunelor morale nu a fost de acord, arătând că suma este prea mare, şi nu dispune de atâţia bani.
Cum raportul de cauzalitate a fost dovedit, între acţiunile violente ale inculpaţilor şi rezultatul letal ivit – decesul părţii vătămate – precum şi celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, urmează ca instanţa să admită în parte despăgubirile solicitate, respectiv costurile efectuate cu înmormântarea, potrivit datinilor , a pomenilor, şi parte din daune morale solicitate. Cu privire la valoarea, la cuantumul acestora apreciem ca fiind destul de mare.
De asemenea, unităţile sanitare s-au constituit părţi civile , Serviciul de Ambulanţă şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, urmând ca în baza aceloraşi dispoziţii generale ale răspunderii civile delictuale, coroborate cu dispoziţiile legii speciale, art. 313 din Legea 95/2006, inculpaţii să fie obligaţi să plătească suma de 8370,18 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi suma de 622,9 RON către Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanţa a părţii vătămate S.I. şi cu spitalizarea acesteia.
CHELTUIELI JUDICIARE
Vom consta că inculpaţii au avut apărători aleşi, precum şi partea vătămată S.M..
În temeiul art. 191 alin.1,2 C.pr.pen.va obliga pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală.
În temeiul art.334 C.pr.pen. admite cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului A.I.D. din art.174-175 alin.1 lit. i C.pen în art.183 C.pen. şi în consecinţă:
În temeiul art. 183 C.pen. cu art. 74 lit.a C.pen. art. 76 alin.2 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, condamnă pe inculpatul A.I.D la pedeapsa de 3 (trei)ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului A.I.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art.81 şi 82 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare , pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art.359 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor accesorii.
În temeiul art. 88 C.pen. compută din pedeapsă durata executată prin reţinere în ziua de 02.06.2009.
În temeiul art.174-175 alin.1 lit. i C.pen şi art.74 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat” condamnă pe inculpatul P.I., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului P.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.
Menţine starea de arest.
În temeiul art.88 C.pen. compută din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 02.06.2009 la zi.
În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.998 C.civ. admite în parte acţiune civilă formulată de partea civilă S.M. şi în consecinţă obligă pe cei doi inculpaţi în solidar , la plata sumei de 27.000 lei RON cu titlu de despăgubiri civile din care 7.000 RON cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON cu titlu de daune morale.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr.401/P/2009 din 10.08.2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată inculpatul C.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174-176 lit. b, d, art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 21 lit. c cu aplic. art. 33 lit. a şi art. 37 lit. a C.pen., fapta constând în aceea că, în noaptea de 20.06.2009 inculpatul a mers la locuinţa soţilor S. din corn. Ş.M., sat R., pentru a le sustrage banii din pensie. Pentru motivul că victimele au refuzat să-i dea banii, inculpatul C.C. cu un topor, cu o piatră şi un sucitor i-a lovit pe soţii S. T. şi S. V. de mai multe ori în zona capului şi în alte părţi ale corpului. In urma loviturilor victimele au decedat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:
La începutul lunii iunie 2009, inc. C.C. împreună cu mama sa, au mers să-i ajute pe soţii S. T. şi S. V. în vârstă de 80 ani, respectiv 79 ani, din corn. Ş.M., sat R., la prăşitul unei parcele de porumb. Cu această ocazie, inculpatul a văzut că poştaşul le-a adus acestora pensia. Cunoscând acest lucru, în seara de 20.06.2009, în jurul orelor 21,00 inculpatul a mers la locuinţa soţilor S. pentru a le sustrage banii proveniţi din pensie, precum şi alte bunuri. După ce a pătruns în locuinţa victimelor, inculpatul le-a cerut să-i dea suma de bani pe care o deţineau în locuinţă. Pentru motivul că victimele au refuzat să-i dea banii, inculpatul C.C. cu un topor, cu o piatră şi un sucitor a lovit pe soţii S. T. şi S. V. de mai multe ori în zona capului şi în alte părţi ale corpului. In urma loviturilor victimele au decedat.
După săvârşirea faptelor, inculpatul a sustras din locuinţa acestora două butelii pentru aragaz şi un ventilator.
Din raportul de constatare medico legală nr. S78/52/A4/2009 al CML Oneşti a rezultat că moartea lui S. T. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio respirator instalat după multiple fracturi de craniu şi costale, cu delacerare cerebrală şi hemoragie subarahnoidiană cerebrală consecutivă unui traumatism şi traumatism cranio toracic prin agresiune.
Leziunile de violenţă externe şi interne s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor despicător. Moartea numitului S. T. poate data din 20.06.2009.
Din raportul de constatare medico legală nr. S79/53/A4/2009 al CML Oneşti a rezultat că moartea numitei S. V. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio respirator instalat după o fractură occipitală stângă şi parietotemporale stângă, cu multiple fracturi costale şi hemoragiei subarahnoidiană cerebrală, consecutive unui traumatism cranio-toracic prin agresiune.
Leziunile de violenţă externe şi interne s-au putut produce prin loviri cu un corp contondent tăietor despicător. Moartea numitei S. V. poate data din 20.06.2009.La data decesului, victimele nu aveau alcool în sânge. In timpul urmăririi penale, cele două butelii şi ventilatorul au fost găsite în apropierea satului R., corn. Ş.M.
Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. A1/7715/2009 al INML „Mina Minovici” Bucureşti, a rezultat că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
In timpul urmăririi penale cele două butelii şi ventilatorul au fost predate numitei S.E. fiica victimelor.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi nu a putut justifica activitatea sa infracţională.
Situaţia de fapt rezultă din : procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele fotografice, rapoartele de constatare medico legale nr. S78/52/A4/2009 şi S79/53/A4/2009 ale C.M.L. Oneşti, raportul de expertiză medico legală psihiatrică Al / 7715 / 2009 al I.N.M.L.„Mina Minovici ” Bucureşti, declaraţiile martorilor : D.O.I., D. T., L.M., declaraţia părţii vătămate S.E., declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului C.C..
In drept faptele inculpatului întrunesc elementele consT.tive ale infracţiunilor prev. de art. 174-176 lit. b, d, Cod penal, cu art. 37 lit. a C.pen şi art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 21 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările comiterii, urmărire produse, valorile lezate, tribunalul va dispune condamnarea acestuia plentru fiecare infracţiune săvârşită, dând eficienţă regulilor ce reglementează recidiva postcondamnatorie şi va aplica câte o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Pedepselor astfel individualizate li se se vor aplica regulile concursului de infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza 2 a si b C.penal in condiţiile si pe durata prev. de art. 71 alin.2 C.penal.
In temeiul art. 350 C.pr.pen. va menţine starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.penal va computa din pedeapsa aplicata perioada executata prin reţinere si arestul preventiv de la 22.06.2009 la zi.
In latura civilă a cauzei, în temeiul art. 14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ. va lua act ca partea civila S.E.nu s-a consT.it parte civilă în cauză.
In temeiul art. 174-176 lit.b,d c.penal cu aplicarea art. 37 lit. a c.penal pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, condamna pe inculpatul C.C., la pedeapsa inchisorii in cuantum de 25(douazecisicinci) ani si pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a 2a si b C.penal pe o durata de 5 ani.
In temeiul art. 61 alin1 teza a II a revoca liberarea conditionată cu privire la restul de pedeapsa de 1216 zile ramas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicata prin sent. pen. nr. 221/27.05.2003 a Tb.Bacau si contopeste acest rest cu pedeapsa aplicată pentru savarsirea infractiunii supusa judecatii în prezenta cauza.
Pedeapsa rezultanta: inchisoarea in cuantum de 25(douazecisicinci) ani si pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a 2a si b C.penal pe o durata de 5 ani.
In temeiul art. 211 ain. 1,2 lit.b alin 21 lit.c C.penal cu aplicarea art. 37 lit. a c.penal pentru savarsirea infractiunii de talharie, condamna pe inculpatul C.C. cu aceleasi date de stare civila la pedeapsa închisorii în cuantum de 20(douazeci) ani.
In temeiul art. 61 alin1 teza a II a revoca liberarea conditionată cu privire la restul de pedeapsa de 1216 zile ramas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicata prin sent. pen. nr. 221/27.05.2003 a Tb.Bacau si contopeste acest rest cu pedeapsa aplicată pentru savarsirea infractiunii supusa judecatii în prezenta cauza.
Pedeapsa rezultanta: inchisoarea in cuantum de 20(douazeci) ani
In temeiul art. 33 lit a rap la art. 34 lit. b C.penal contopeste prdepsele astfel individualizate la pct. I si II în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa de executat: inchisoarea in cuantum de 25(douazecisicinci) ani si pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a 2a si b C.penal pe o durata de 5 ani.
Interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza 2a si b C.penal in conditiile si pe durata prev. de art. 71 alin.2 C.penal.
In temeiul art. 350 C.pr.pen. mentine starea de arest a inculpatului.
In temeiul art. 88 C.penal computa din pedeapsa aplicata perioada executata prin retinere si arestul preventiv de la 22.06.2009 la zi.
Tags: Omor
Omor
La nr.673/110/2009 a fost înregistrată cauza penală privind pe inculpatul P.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1,2,6 Cod penal, art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în ziua de 6.07.2008 în timp ce se deplasa pe DN 11 la volanul autotrenului pe raza localităţii H. din jud.Bacău a lipsit-o în mod nelegal de libertate pe minora O.A., pe care o luase la ocazie şi nu a oprit la solicitarea acesteia, fapta având ca urmare sinuciderea acesteia, după care a părăsit locul accidentului în mod nejustificat.
Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu constată şi reţine următoarele:
Inculpatul era conducător auto la S.C.”B.T.I.” SRL, iar în ziua de 06.07.2008 a fost trimis în cursă (conform fooi de parcurs) cu autotrenul „S.”, la C. – Republica Moldova, fără însoţitor, fapt pentru care s-a pus în mişcare în jurul orei 18,00, din localitatea .
S-a deplasat în direcţia Bacău, urmând a merge spre C. pe traseul Roman – Iaşi – Sculeni şi după ce a trecut prin mun.Oneşti, a oprit în centrul comunei H. în jurul orei 19,00, pentru a lua la ocazie tânăra care i-a făcut semn să oprească.
Imediat după ce a urcat, inculpatul a început să intre în vorbă cu tânăra, fapt pentru care, acesteia făcându-i-se teamă să-şi continue călătoria cu acel autotren, după numai câteva minute de mers,tânăra s-a răzgândit şi i-a cerut conducătorului auto să oprească pentru a coborî, însă acesta nu a oprit imediat.
Teama sa accentuându-se, tânăra a deschis portiera din partea dreaptă a cabinei şi s-a aruncat din autotren aproape de ieşirea din localitatea H., în dreptul imobilului cu nr.400.
În cădere, acea tânără a căzut peste peste numita R.C., care se deplasa pe jos pe partea stângă a părţii carosabile, din sens opus, împreună cu martorul Ţ.Ş., proiectând-o în şanţ, iar ea a rămas pe acostamentul de pe aceiaşi parte.
Observând ce se întâmplase, dar speriat de gravitatea situaţiei, inculpatul a încetinit viteza până aproape de oprire, atât cât să poată să închidă portiera de pe partea dreaptă, rămasă deschisă, după care şi-a continuat deplasarea de la faţa locului fără nici un fel de justificare.
Potrivit declaraţiilor martorului Ţ.Ş., inculpatul chiar a oprit la aproximativ 100 m de locul accidentului şi a privit câteva momente de pe scara din partea dreaptă a cabinei autotrenului spre locul evenimentului în care fusese implicat, însă observându-l că se apropria, a pus în mişcare maşina şi a părăsit locul faptei.
De faţă erau mai multe persoane, care au venit imediat în ajutorul acelei tinere (care în cădere se lovise puternic în zona capului) şi a numitei R.C., însă la foarte scurt timp tânăra a decedat, deşi aceasta a beneficiat şi de ajutor medical de specialitate atât de la personalul ambulanţei cât şi de la cel medical al Spitalului mun.Oneşti, unde a fost transportată de urgenţă.
Ulterior, acea tânără a fost identificată în persoana numitei O.A., în vârstă de aproape 16 ani .
Ajungând în intersecţia din com. S., inculpatul s-a abătut de la traseu şi nu s-a mai deplasat în direcţia Bacău, ci a virat la stânga, spre localitatea F. din com.S., iar la intersecţia cu D.N.2G, de asemenea, nu a urmat traseul spre Bacău, ci a virat din nou la stânga, spre mun. Moineşti, însă nu a ajuns în această localitate, întrucât la intersecţia de pe raza com. A.cu D.J.156A, a virat la dreapta şi s-a îndreptat spre com.R.
Ca urmare a sesizării organelor de poliţie şi cu ajutorul martorului V.E.A., participant şi el la trafic şi beneficiar al unei staţii radio auto de emisie – recepţie, care cunoştea foarte bine zona Oneşti – Bacău – Moineşti, autotrenul implicat în eveniment a fost identificat şi oprit pe raza com.B., jud.Bacău, în jurul orei 20,00.
Martorul arată că întâlnindu-l pe conducătorul auto la postul de poliţie şi întrebându-l dacă ştie ce a făcut, acesta încerca să se dezvinovăţească precum că nu a ştiut ce a intenţionat să facă victima, că aceasta ar fi sărit fără motiv din cabina autotrenului şi că a sărit pentru că nu a oprit imediat maşina.
Din raportul de constatare medico-legală necropsică întocmit în cauză reiese că „Moartea numitei O.A. a fost violentă.
Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice survenite consecutiv unui traumatism craniocerebral soldat cu fractură de calotă craniană iradiată la baza craniului, contuzie şi dilacerare cerbrală.
Topografia şi morfologia leziunilor cranio cerebrale pledează pentru producerea lor prin cădere de pe un plan superior, cu impact cranian temporal stâng, de suprafaţă dură, când s-au produs şi placardele escoriate dispuse pe partea stângă a corpului, posibil prin cădere dintr-un autovehicul.
Leziunile craniocerebrale au fost foarte grave şi direct mortale, între leziunile craniocerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate”.
În urma cercetărilor efectuate şi a probatoriului administrat s-a constatat că în acea zi, victima fusese în mun.Oneşti şi în localitatea G. din com. Ş ., unde se întâlnise cu prietenul său şi cu o colegă de clasă, timp în care a fost sunată de către o soră a sa. Aceasta i-a spus că este căutată de părinţi, care nu cunoştea unde este plecată, fapt pentru care victima s-a grăbit să plece mai repede acasă, cu orice mijloc de transport s-ar ivi, fiindu-i teamă mai cu seamă de tatăl său.
În jurul orei 18,30, condusă fiind de prieteni, victima s-a urcat într-un autoturism condus de un cunoscut al prietenului său, care a lăsat-o în centrul comunei H., de unde a făcut semn la ocazie. A oprit autotrenul mai sus precizat şi s-a urcat în aceasta, deşi cei apropiaţi o sfătuiseră să evite a circula cu astfel de mijloace.
Amintindu-şi probabil de sfat, pe fondul unei experienţe personale anterioare neplăcute şi în urma discuţiei iniţiate de către inculpat, la câteva minute după ce a urcat în cabina autotrenului victima s-a răzgândit, i-a cerut inculpatului să oprească înainte de a ieşi din localitate, într-o zonă în care pe drum se deplasau mai multe persoane, dar acesta nu a oprit, fapt pentru care victima a deschis portiera şi s-a aruncat din cabină.
Faptul aruncării voluntare a victimei din cabina autotrenului este în mod amănunţit descris de către martora B.F., care arată că a văzut-o pe victimă în cadrul portierei larg deschise, cu ambele mâini şi cu un picior întins spre înainte şi cu celălalt picior pe scara autotrenului.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, disimulată, şi a încercat să arunce răspunderea asupra victimei decedate.
Apărările inculpatului nu numai că sunt infirmate de toate probele administrate în cauză, dar sunt apărări care sfidează orice urmă şi regula de umanitate.
Deşi tată a 3 fete, atitudinea acestuia a fost una care nu confirmă, nici un fel de scuze sau explicaţii, şi asta pe de o parte datorită faptului că nu a oprit la solicitarea fetei (minoră fiind) iar pe de altă parte în momentul în care aceasta s-a aruncat din maşină, nu numai că nu a oprit să dea prim ajutor ba chiar a şi fugit de la locul accidentului şi mai mult decât atât a schimbat şi direcţia de deplasare pentru a i se pierde urma.
Apărările inculpatului prin apărător nu numai că sunt unele ce excede întregului cadru procesual, şi ţin exclusiv de domeniul teoriei, nu se pliază în nici un mod pe situaţia de fapt ce corect a fost stabilită în cauză şi care îl plasează pe inculpat cu certitudine şi fără echivoc în câmpul infracţional şi îl indică drept autor al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa încât tribunalul urmează a le înlătura ca fiind făcute cu scopul de a înlătura răspunderea penală.
În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1,2,6 Cod penal şi părăsirea locului accidentului prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2009.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii, urmările produse, persoana şi conduita inculpatului, instanţa va dispune condamnarea acestuia şi va aplica acestuia pentru fiecare infracţiune săvârşită câte o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise şi valorile lezate prin comiterea unei infracţiuni cu un grad de pericol social extrem de ridicat.
Faţă de faptul că infracţiunile săvârşite sunt concurente, tribunalul va face în cauză aplicarea regulei ce reglementează concursul de infracţiuni aşa încât în temeiul art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 teza a II a şi lit.b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev. de art.71 al.2 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, tribunalul apreciază că daunele solicitate de partea civilă, sunt pe deplin întemeiate şi dovedite, atât cele cu titlu de daune materiale cât şi cele cu titlu de daune morale, motiv pentru care în temeiul art.14,346 Cod penal rap. La art.998 cod civil şi art.1003 cod civil, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora.
Va dispune scoaterea din cauză a asiguratorului de răspundere civilă S.C.”Carpatica Asigurări” SA, întrucât aceasta nu are calitate de asigurator şi nu răspunde în raport de natura infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat.
Văzând şi dispoziţiile art.191 şi 193 Cod pr.penală; În temeiul art.189 alin.1,2,6 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal condamnă inculpatul P.T. la pedeapsa închisorii în cuantum de 20(două zeci) de ani.
În temeiul art.89 al.1 din OUG nr.195/2009 pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, condamnă inculpatul P.T. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3(trei) ani.
În temeiul art.33 lit.a şi 34 lit.b aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă rezultantă de executat: închisoare în cuantum de 20(două zeci) ani.
Interzice inculpatului exerciţiul dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II şi lit.b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev. de art.71 alin.2 Cod penal.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.964/P/2004
Din 02.02.2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 71/110/2005 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 cp
În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut că în seara zilei de 20.11.2004 pe fondul consumului de alcool, în timp ce victima D.M.A.se afla la locuinţa sa din jud. Bacău a întreţinut relaţii sexuale homosexuale cu acesta, împrejurare în care a strâns-o cu mâinile de gât provocându-i astfel decesul.
Prin sent. pen. nr.103/D/15.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a cpp rap. la art. 10 lit. c cpp achitarea inculpatului şi punerea de îndată în libertate.
Prin dec. pen. 236/18.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dos. 71/110/2005 s-a respins ca nefundat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sent. pen. nr.103/D/15.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Prin dec. pen nr.1397/D/15.04.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea în totalitate a dec. pen. 236/18.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi în parte sent. pen nr.103/D/15.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău sub nr.4631/110/2008.
Având în vedere disp. instanţei de recurs s-a dispus exhumarea victimei D.M.A.( filele 22-27)şi efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală – examen ADN- de către Institutul de Medicină Legală „ Mina Minovici” Bucureşti ( filele 91-95 ).
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:
În codul de procedură penal român, astfel cum a fost modificat prin Legea 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind. 2 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Prin adoptarea prezumţiei de vinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – , s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi ale concepţiei organelor judiciare, care trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
– vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;
– sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoare fază a procesului;
– la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes.
– hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebiue să se pronunţe o soluţie de achitare.
Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă
Singura probă în dovedirea vinovăţiei inculpatului constă în recunoaşterea acestuia manifestată cu ocazii diferite:în două declaraţii date în faza de urmărire penală ( filele 44-48 d.u.p. ), cu ocazia audierii sale la soluţionarea propunerii de arestare preventivă ( fila 8 dos 8318/2004 ), şi cu ocazia activităţii de „ conducere în teren” efectuată tot în cursul urmăririi penale( filele 5-6 d.u.p. )
Această recunoaştere nu a existat de la început, fiind de necontestat că la debutul cercetărilor cu privire la persoana sa, inculpatul a negat comiterea faptei. Că este aşa o dovedeşte în primul rând împrejurarea că prin rezoluţia din 23.11.2004 s-a dispus examinarea sa tehnică poligraf şi apoi răspunsurile date de inculpat la întrebările puse în cadrul examinării, când a negat că este autorul faptei ( fila 7 d.u.p. )
În cursul judecăţii inculpatul a revenit la atitudinea iniţială de nerecunoaştere a faptei.
Faptul că inculpatul B.V. a fost inconsecvent în declaraţiile date în faţa organelor judiciare este irelevant, întrucât, conform art. 66 cpp „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia”. Potrivit art. 69 cpp „declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Examinând atât declaraţiile în care inculpatul recunoaşte fapta cât şi pe cele în care o neagă, instanţa constată că cele din prima categorie nu numai că nu se coroborează cu alte probe, dar împrejurări semnificative relatate de inculpat sunt infirmate de împrejurări ce rezultă din alte probe.
Astfel, în prima declaraţie, scrisă personal de inculpat, acesta a relatat că a strâns victima în timp ce întreţinea raport sexual cu aceasta, inculpatul fiind activ. Descriind acest aspect, inculpatul a precizat că victima s-a dezbrăcat de pantaloni, şi-a dat indispensabilii jos până la genunchi, s-a aşezat cu faţa în jos (probabil pe pat), picioarele rămânând pe pardoseală (filele 44-45 d.u.p.). Victima a fost găsită într-o altă poziţie, respectiv întinsă pe pat, cu faţa în jos, îmbrăcat cu indispensabili, pulovărul cu care era îmbrăcată fiind tras peste indispensabili. Această situaţie de fapt rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia primei cercetări la faţa locului efectuată de agentul de poliţie din cadrul Postului de Poliţie F. la data de 21.11.2004 (fila 7 d.u.p.).
Probele administrate în cauză dovedesc că poziţia victimei nu a fost schimbată până la sosirea lucrătorului de poliţie, martorii J.A. şi P.M., primele persoane care au găsit victima, indicând aceeaşi poziţie ca şi cea constatată de lucrătorul de poliţie ( filele 57,59 d.u.p., fl. 66,67 dos. 71/110/2005).
De asemenea şi martora C.M. – sora victimei – a declarat că a găsit victima în pat, cu faţa în jos ( fila 62 d.u.p.), în cursul judecăţii precizând că a văzut acest lucru uitându-se pe geam ( fila 33 dos. 71/110/2005).
Aceste contradicţii conduc la concluzia că inculpatul a relatat aspectele menţionate altfel decât în realitate.
Mai există o altă împrejurare relatată de inculpat şi infirmată de o altă probă. Astfel el a declarat că a plecat de la bar împreună cu victima dar martorul C.I. a afirmat că în seara zilei de 20.11.2004 a văzut victima care „se chinuia să bage căruţa cu un cal în curte” şi că aceasta era singură.
În fine, în ambele declaraţii inculpatul a precizat că pentru a întreţine actul sexual, victima s-a dezbrăcat de pantaloni, dar expertiza medico-legală de examen ADN pus în evidenţă urme de spermă pe pantalonii ei, ceea ce duce la concluzia că cel puţin actul sexual întreţinut de acesta a avut loc în alte condiţii decât cea descrisă de inculpat cu ocazia recunoaşterii.
În ceea ce priveşte examinarea cu tehnica poligraf, instanţa constată că au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional al inculpatului, caracteristice ale comportamentului simulat, dar această examinare nu este reglementată de codul de procedură penală ca fiind mijloc de probă, un comportament simulat neconstituind singura cauză a modificărilor emoţional, verificat fiind că sunt persoane care trăiesc un stres emoţional chiar şi atunci când sunt audiate doar în calitate de martor, şi cu atât mai mult când sunt bănite de comiterea unei infracţiuni.
Din celelalte probe administrate în prezentul procesul penal rezultă cu certitudine doar faptul că în ziua când se reţine a fi săvârşită infracţunea inculpatul s-a întâlnit cu victima D.M.A. într-un bar situat pe raza comunei F., jud. Bacău. Probele administrate nu reuşesc însă să releve împrejurarea că inculpatul şi victima s-au deplasat împreună la locuinţa acesteia din urmă.
Martorii P.M. şi J.A. au fost persoanele care au găsit victima decedată în locuinţa acesteia. Aceşti martori nu oferă nici un fel de date privitoare la posibilitatea ca inculpatul să se fi aflat anterior la locuinţa victimei, iar martorul C.I. a declarat că în seara respectivă a văzut victima în faţa locuinţei acesteia, în drum şi era singură ( fila 112 dos. 71/110/2005).
Raportul de expertiză medico-legală ADN ( fila 196-200 dos. 71/110/2005), şi suplimentele de expertiză ( filele 253-252 dos. 71/110/2005 şi filele 91-95) stabilesc cu valoare de certitudine următoarele aspecte:
– urmele de sânge şi spermă identificate pe obiectele de îmbrăcăminte sau în locuinţa victimei, aparţin acesteia şi nu provin de la inculpat.
– urmele biologice identificate pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpat la data faptei, aparţin acestuia şi nu provin de la victimă.
Toate aceste probe întăresc incertitudinea vinovăţiei inculpatului în raport cu fapta pentru care este acuzat.
La fila 126 dos. 71/110/2005 a Curţii de Apel Bacău se află un înscris sub semnătură privată, în care este consemnat că martorul P.M., care s-a sinucis în cursul procesului penal, este autorul infracţiunii de omor săvârşită împotriva victimei D.M.A.
La judecata în apel, din primul ciclu procesual,. s-a efectuat expertiza criminalistică, în raportul întocmit concluzionându-se că acest bilet nu a fost scris de martor, ceea ce nu dovedeşte însă că autor al faptei este inculpatul, indiferent cine a decis realizarea scenariului care rezultă din declaraţia martorului S.P., audiat de instanţa de apel ( fila 41 ); în orice caz nu este inculpatul, care de la data de 21.11.2004 şi până la data de 15.02.2007 s-a aflat în stare de arest preventiv.
Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea privind vinovăţia inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „ orice îndoială este în favoarea inculpatului” ( in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 cpp, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă ( fapta supusă judecăţii )
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezi administrate în cauză, că realitatea obiectivă ( fapta supusă judecăţii ) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte nevinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat .
Faţă de considerentele ce preced, tribunalul în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cpp va dispune achitarea inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev de art. 174 cp.
În baza art. 14 şi 346 cpp va lua act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Va constata că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 al. 3 cpp cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.96/P/2008 din 02.07.2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului O.M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.174 – 176 lit.d, art.211 al.2 lit.b, al.2/1 lit.a,c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a, art.75 lit.c Cod penal.
Fapta acestuia constă în aceea că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major O.M.C. şi inculpatul minor O.A.C., au mers la locuinţa numitului S.I.D., iar după ce inculpatul minor l-a lovit cu o secure în zona capului pe O.C., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au sustras de pe masa de televizor suma de 50 ron.
Totodată s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul minor O.A.C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174-176 lit. d C.pen, art.211 alin.2 lit.b, alin.2 indice 1 lit.a,c C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a şi 99 şi următ. C.pen.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr.5353/110/2008 la data de 18.08.2008, iar, potrivit dispoziţiilor art. 300 indice 2 C.pr.pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanţa de judecată, fiind menţinută această măsură procesuală la data de 02.09.2008 considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia, în speţă fiind întrunite dispoziţiile art. 148 lit.f c.pr.pen..
Ulterior, periodic, potrivit dispoziţiilor lart.30o indice 2 C.pr.pen. a fost menţinută starea de aresta inculpatului, acesta exercitând de fiecare dată calea recursului împotriva încheierilor, şi respinse de instanţa de control judiciar.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, până la data de 03.02.2009 au fost audiaţi; inculpatul O.M.C.– fila 29, 79, martorii: Ţ.R.Gh., U.A.M., C.V., O.M., O.I.D., S.C.G., B.I., C.T., R.B., A.V.A., O.C. (filele 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 65, 81, 96, 98, 111, 112 dosar nr.5353/110/2008).
În declaraţia sa, aflată la fila 79 inculpatul major O.M.C., nu a recunoscut săvârşirea faptelor,arătând că a fost forţat de organele de cercetare penală să recunoască, prin folosirea asupra sa a ameninţărilor, şi chiar a violenţei, a fost nevoit la un moment dat să declare că ar fi comis faptele, că de acelaşi tratament brutal a avut parte şi sora sa O.A.M., pe care au speriat-o poliţiştii, fiind nevoită să declare aşa cum au vrut ei şi nu cum este adevărat.
La data de 03.02.2009 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului 7257/110/2008 având ca inculpat pe fratele său minor, pe O.A.C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.259/P/11.12.2008, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.174-176 lit.d, art.211 al.2 lit.b, al.2/1 lit.a,c C.p. cu aplicarea art.33 lit.a şi art.99 ş.u.Cod penal.
Fapta inculpatului constă în aceea că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major O.M.C. şi inculpatul minor O.A.C., au mers la locuinţa numitului S.I.D., iar după ce inculpatul minor l-a lovit cu o secure în zona capului pe O.C., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au sustras de pe masa de televizor suma de 50 ron.
Acest inculpat a fost reţinut pentru 24 de ore fiind respinsă propunerea de arestare preventivă de către Tribunalul Bacău prin încheiere de şedinţă din 01.04.2008.
Cu data conexării celor două dosare, s-a dispus reaudierea martorilor ce fuseseră iniţial audiaţi, Ţ.R.Gh.,, U.A.M.,C.V., N.T., C.T., O.C., partea responsabilă civilmente O.M., (filele 173-174,175,176,177,178,) şi pentru prima dată sora inculpaţilor, O.A.M. şi fratele victimei O.C., respectiv O.I.D., – filele 213-215.
Inculpatul minor O.A.C., nu a dorit să de-a declaraţie în faţa instanţei, menţinând cele declarate la urmărirea penală .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. În fapt :
Inculpaţii O.M.C.şi O.A.C., au fost împreună cu sora lor O.A.M., în ziua de 25.03.2008 la barul din sat, unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 18 s-au despărţit rămânând acolo inculpatul major O.M.C., ceilalţi doi retrăgându-se acasă. În mod frecvent inculpatul major locuieşte la un consătean de-l său aflat cu casa la patru distanţe de casa mamei sale, pentru a avea grijă de animalele acestuia.
De precizat că, din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău rezultă că familia O. (compusă din mama, concubinul acesteia şi trei copii) locuieşte într-o construcţie improvizată compusă dintr-o singură cameră, condiţiile de locuit fiind neadecvate creşterii şi dezvoltării copiilor din punct de vedere al igienei şi a spaţiului insuficient, (fila 36 planşă fotografică întocmită cu ocazia conducerii în teren a inculpatului minor).
Pentru întocmirea acestui referat, au fost necesare trei deplasări ale consilierului de caz şi nici în ultimul moment nu s-a reuşit un dialog cu mama inculpaţilor, aceasta fiind de fiecare dată într-o avansată stare de ebrietate. Din informaţiile culese, şi cuprinse în referatul de evaluare, rezultă că familia O. este cunoscută în sat ca o familie cu probleme, membrii săi fiind implicaţi de-a lungul timpului în mai multe scandaluri, de cele mai multe ori generate de consumul excesiv de alcool.
Aşadar, casa inculpaţilor este situată peste drum de casa victimei S.I.D.. După ce au revenit la locuinţa lor, inculpatul minor şi sora sa sau culcat, însă la un moment dat inculpatul minor a părăsit încăperea, fără să fie auzit de ceilalţi.
De la bar a venit fratele său, inculpatul major şi i-a propus să meargă la locuinţa lui S.I.D. pentru a-i lua bani, ştiind că primeşte bani de la mama sa plecată în Italia şi pentru a se răzbuna pe acesta din pricina unui conflict mai vechi legat de o plasă de gard, trecând pe acasă de unde l-a luat pe fratele său, inculpatul minor.
Pentru aceasta au luat din curte o secure iar de pe drum două lemne. Erau în stare de ebrietate.
În interior, au găsit pe S.I.D. şi pe O.C. care dormeau, şi ei aflaţi în stare de ebrietate.
Inculpatul major a lovit cu securea în cap pe S.D., iar cel minor pe O.C. cu o bucată de lemn şi probabil că l-a înţepat cu furculiţa în zona gâtului (aşa cum relevă expertiza medico-legală întocmită pentru această persoană (fila 54 dosar urmărire penală). Au început să caute prin casă bani şi,la plecare, inculpatul major a luat de pe măsuţa unde se afla televizorul o sumă de bani, din care i-a dat fratelui său minor 50 de lei, restul oprindu-i pentru sine.
După ce au ieşit din imobilul victimei O.M.C., a tăiat cu securea cablul de telefon şi cel de televizor, pentru a întrerupe legătura acestuia cu exteriorul şi chiar a introdus unul dintre ele în clanţa de la uşă.
Inculpatul major s-a dus înapoi la casa lui C.V. iar celălalt la casa sa.
A doua zi dimineaţă, inculpatul major a venit la locuinţa mamei sale, şi găsind singură pe sora sa O.A.M. i-a dat acesteia suma de 20 lei noi povestindu-i ce făcuseră cei doi în noapte precedentă, rugând-o să nu mai spună nimănui ceea ce tocmai îi spusese, în schimb dându-i acei bani.
Apoi a plecat în treburile sale, să păzească vitele şi când a revenit în sat a aflat că poliţia a început cercetările, victima fusese descoperită în casa sa.
De cealaltă parte, O.C., când s-a trezit, în casa victimei, a văzut că este lovit, plin de sânge, cu ochiul umblat şi vânăt, s-a speriat , însă când a vrut să pună mâna pe clanţă, s-a electrocutat, iar telefonul avea cablul tăiat, reuşind să plece în final la casa lui.
El avusese înţelegere anterioară cu A.V.A., să-l sune dimineaţă ca să meargă la şcoală. Acesta din urmă aşa a şi făcut, însă cablul de telefon fiind tăiat nu a reuşit să-l trezească pe O.C. să meargă împreună la şcoală, primul plecând singur.
O.C. a fost luat cu salvarea şi internat la Spitalul de Urgenţă Bacău. Potrivit expertizei medico-legale efectuate asupra acestuia rezultă că prezintă leziuni traumatice-plăgi pleznite parietale drept, contuzie forte OD, plăgi excoriate şi plăgi înţepate faţă şi anterioară a gâtului, că acestea pot data din 26.03.2009, necesitând pentru îngrijire 8-9 zile în vederea vindecării, leziunile nefiind de natură a-i pune viaţa în primejdie. (fila 54 ds.u.p.)
În declaraţia pe care o dă pe parcursul urmăririi penale, O.C. spune :”Solicit ca O.M.C. să fie trimis în judecată pentru faptul că am fost lovit” (fila 57 d.u.p.) În primul rechizitoriu întocmit nr. 96/02.07.2008 nu se face vorbire de această manifestare de voinţă a lui O.C., astfel că nu s-a dat nici un fel de soluţie, motiv pentru care, instanţa de judecată, la termenul din 02.12.2008 a întrebat reprezentantul parchetului dacă înţelege să extindă procesul penal, potrivit dispoziţiilor art.336 C.pr.pen. Reprezentantul parchetului a arătat, atunci, că nu înţelege să extindă procesul penal şi pentru infracţiunea de lovire faţă de inculpatul major O.M.C., situaţie în care instanţa s-a văzut paralizată, neputând proceda în continuare, aşa cum a solicitat partea O.C., aceasta fiind citată şi audiată doar în calitate de martor.
În cel de-al doilea rechizitoriu nr.259/11.12.2008, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul minor O.A.C. faţă de partea vătămată O.C., deoarece aceasta din urmă şi-a retras plângerea.
Din concluziile raportului de constatarea medico-legală – nr.817/24.04.2008 (filele 42-44 d.u.p.), rezultă că moartea lui S.I.D. a fost violentă, s-a datorat unui traumatism complex cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază, contuzir cerebrală, hemoragie meingiană. Acestea au fost sigur şi direct mortale şi s-au putut produce prin lovirea capului cu un corp contondent posibil prevăzut cu o muchie patrulateră (secure). S-au semnalat leziuni la nivelul gâtului produse probabil prin dinţii unei furculiţe, însă acestea nu au avut o contribuţie importantă tanatologică. Între loviturile aplicate în zona capului şi deces există legătură de cauzalitate directă. Victima prezenta alcoolemie de 0,95 gr.%0.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească : procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală; planşele fotografice; dovada de predare; raportul de constatare medico legale nr.817/2008 al SML Bacău; raportul de expertiză medico-legale psihiatrică nr.A.1/4797/2008 al INML „Mina Minovici” Bucureşti; declaraţia părţii vătămate S.E.; declaraţiile martorilor Ţ.R.Gh., U.A.M., C.V., O.M., O.A.M., O.I.D., S.G., A.V.A., C.T. şi N.I.; declaraţiile inculpatului major O.M.C. şi ale inculpatului minor O.A.C.; + probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti ; inculpatul O.M.C. – fila 29, 79, martorii: Ţ.R.Gh., U.A.M., C.V., O.M., O.I.D., S.C.G., B.I., C.T., R.B., A.V.A., O.C. (filele 30,31,32,33,34,35,36,65,81,96,98,111,112 dosar nr.5353/110/2008), O.A.M. şi fratele victimei O.C., respectiv O.I.D., – filele 213-215.
Inculpatul major O.M.C. nu a recunoscut săvârşirea faptei,în faţa instanţei, arătând că la urmărirea penală, în urma presiunilor în forma ameninţărilor şi loviturilor exercitate asupra sa de către poliţişti şi procuror, a recunoscut săvârşirea faptei, deşi nu a comis-o. În declaraţia dată la instanţă a arătată că în noapte respectivă a mers la bar cu fraţii săi O.A.M. şi O.A., a consumat băuturi alcoolice şi apoi s-a retras la locuinţa lui C.V., unde stătea de obicei, că s-a trezit a doua zi dimineaţă şi a plecat la păşune, apoi la strâns fier vechi cu un consătean al său Nica.
În privinţa nerecunoaşterii faptei, că nu ar fi comis el, a presiunilor exercitate asupra sa, instanţa nu poate să le dea crezare, deoarece, într-o declaraţie a sa dată la Tribunalul Bacău, cu ocazia prelungirii arestării preventive a recunoscut comiterea faptelor ( fila 8 dosar nr.2218/110/2008),ceea ce exclude exercitarea de presiuni asupra sa, în sensul recunoaşterii „Am mers noaptea la locuinţa părţii vătămate, am intrat în curte, prin gardul rupt, am intrat pe uşa care era descuiată, moment în care victima şi O.C., sau trezit. Fratele meu mi-a zis „dă-i” şi fiind băut, nedându-mi seama, i-am aplicat victimei o lovitură cu securea în cap. O. a vrut să-l apere şi l-am lovit şi pe acesta. S. a căzut jos”. De asemenea, odată cu internarea sa la Spitalul Jilava în vederea expertizării, se consemnează şi raportul de expertiză şi relatarea sa, care coincide cu situaţia de fapt reţinută de instanţă, „Descrie împrejurările comiterii faptei şi o motivează ca fiind făcută sub influenţa băuturilor alcoolice , fila 48 ds. urm.pen.
Această apărare nu poate fi reţinută de instanţă, deoarece există la dosar depoziţiile martorilor O.A.M., O.I.D.şi a celuilalt inculpat minor, care răstoarnă declaraţia acestuia. Astfel, sora sa, declară că :”A doua zi dimineaţă, pe la ora 8,00, fratele meu C. a venita la mine şi mi-a dat 200.000 lei ca să tac să nu spun la nimeni, fiindcă l-a omorât pe S.D.Aşa a fost înţelegerea dintre ei, să meargă să-l omoare şi aşa au făcut”, fila 214 ds. instanţă.
Nici în această situaţie, inculpatul nu o recunoaşte, declarând că sora sa are ciudă pe el, şi că ar fi spus în felul acesta de frica poliţiştilor care au ameninţat-o, sau că fapta ar fi fost comisă de fratele său minor.
Martora O.A.M., a povestit instanţei ceea ce s-a întâmplat,că „Nu am fost forţată, bătută, ameninţată să dau declaraţie în acest sens, ce am spus la poliţia din comună la fel cu ce am spus astăzi. Nu am fost ameninţată de nimeni să declar într-un fel anume”, aceeaşi declaraţie.
Martorul O.I.D., fratele victimei O.C., relatează din cele ce i-a povestit victima „Fratele meu mi-a povestit că a mers în noaptea aceea să doarmă la S.D., că a auzit mişcând la uşă şi crezând că este B. adică fratele lui S.D., care a venit să ia telefonul, l-a văzut în schimb pe A., adică pe A.O . C. i-a dat un pumn lui A., iar la rândul lui la lovit în cap, după care nu a mai ştiu nimic”, fila 215 dosar instanţă.
Aşadar instanţa reţine situaţia de fapt aşa cum a fost relatată mai sus, înlăturând declaraţiile oscilante ale inculpatului major, cele de nerecunoaştere, sau recunoaştere trunchiată, nefiind conforme cu situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat. De altfel, expertiza psihiatrică efectuată de IML Bucureşti, concluzionează că „numitul O.M.C. prezintă diagnosticul Intelect liminar. Abuzuri etilice Qi=70, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sal., că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”, fila 48 dosar urmărire penală.
În privinţa celuilalt inculpat, al minorului O.A.C., acesta, nu a dorit să de-a declaraţie în faţa instanţei, însă a precizat că le menţine pe cele date la urmărirea penală, fiindcă nu-şi mai aminteşte nimic. La urmărirea penală există procesul verbal de conducere în teren, în care acesta descris modul cum au comis faptele, fila 50 dosar urmărire penală nr.256/2008, declaraţiile sale, filele 91-93, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Iaşi , în care relatează întâmplarea, în aceeaşi notă, fila 110 dosar urmărire penală, şi nu în ultimul rând, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău– fila 106 dosar urmărire penală.
2. În drept:
Faptele inculpaţilor, unul major şi celălalt minor, aşa cum s-au descris mai sus, de a se hotărî să meargă la locuinţa victimei S.I.D., pentru a-i lua bani, înarmându-se cu secure şi bucăţi de lemne, pe fondul unei dorinţe de răzbunare, pe timp de noapte, de a e aplica lovituri cu securea, lemnele, şi furculiţa, părţii vătămate O. C. , cu producerea rezultatului letal, acela al decesului lui S.I.D., ca urmare a loviturilor primite, de sustragere a banilor din casa acestuia, de a încerca să zădărnicească posibilitatea vreunuia dintre ei de a mai lua legătura cu exteriorul , prin tăierea cablului de telefon şi de introducere a celuilalt cablu în clanţă pentru a se curenta în cazul în care ar dori să iasă din casă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d C.pen., şi tâlhărie, prev. de art şi art.211 alin.1, 2 lit.b, alin.2 indice 1, lit.a,c, C.pen cu reţinerea agravantei prev. de art. 75 lit. c C.pen. pentru inculpatul major, agravantă ce se referă la comiterea faptei împreună cu un minor, infracţiunile pentru care urmează a le fi angajată răspunderea penal, pentru fiecare dintre ele, urmând a fi aplicată câte o pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special.
În baza dispoziţiilor art.-33 lit.a , 34 lit.b C.pen. se va aplica pedeapsa cea mai grea.
Cu privire la această încadrare juridică, instanţa, din oficiu, a dispus, completarea încadrării, pentru inculpatul major, cu dispoziţiile alin. 1 pentru infracţiunea de tâlhărie, faţă de cea care era prevăzută în actul de sesizare.
În privinţa încadrării juridice a faptelor inculpatului minor O.A.C., faţă de întreaga situaţie de fapt, rezultată din probatoriu, instanţa ajunge la concluzia că întreaga sa activitate infracţională se circumscrie acţiunii proprii complicelui, sens în care, a pus în discuţie, schimbarea încadrării juridice pentru acesta, reţinând pe lângă infracţiunile arătate mai sus, dispoziţiile art. 26 C.pen.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen.
Infracţiunile reţinute în sarcina lor şi pentru care urmează a le fi angajată răspunderea penală, pentru fiecare dintre ele, se va aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special.
În baza dispoziţiilor art.- 33 lit.a , 34 lit.b C.pen. se va aplica pedeapsa cea mai grea.
Privitor la persoana şi conduita inculpatului major O.M.C., nu a mai fost condamnat, nu a recunoscut pe tot parcursul cercetării judecătoreşti faptele comise, având, aşa cum am arătat mai sus, o poziţie oscilantă, şi este o persoană cu intelect liminar.
Pentru inculpatul minor O.A.C. reţinem că fapta pentru care este cercetat a fost comisă cu discernământ, că săvârşirea faptelor a fost posibilă datorită imaturităţii sale psihico-afective şi a intelectului liminar.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău – fila 106 dosar urmărire penală, reţinem că acesta nu a mai fost condamnat penal sau contravenţional, însă membrii familiei sale, au creat în permanenţă stări conflictuale cu vechimii pe fondul consumului de alcool, că mama sa nu s-a ocupat de creşterea şi educarea lor,că se întreţine muncind cu ziua la diferite peroane în sat, şi că perspective de reintegrare în societate a acestuia nu sunt datorită lipsei de garanţii materiale şi educaţionale din partea familiei şi că menţinerea sa în mediul actual ar conduce la o specializare în comiterea de infracţiuni şi la creşterea riscului de a mai comite şi altele.
Din raportul de expertiză medico-legal întocmit – psihiatrică, aflăm că nu şi-a cunoscut tatăl „mămica ne-a povestit că tatăl bea mult şi fuma, nu mânca nimic şi ar fi avut un accident de tren”, că a avut o altă soră cu care se juca şi aceasta s-a ascuns în frigider, n-a mai putut ieşi de acolo şi au găsit-o moartă. Dezvoltarea sa intelectuală a stagnat, nefiind stimulată nici în familie şi o nici prin educaţie şcolară – fila 110 dosar urmărire penală nr.259/2008.
Art. 71 cod penal , astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit.”b” cod penal, potrivit art.71 alin.2 C.pen.
De asemenea, fiind obligatorie, se va aplica inculpatului major şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b C.pen., pentru infracţiunea de „omor deosebit de grav”.
Se va menţine starea de arest şi potrivit art. 88 c.pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată perioada executată deja, prin reţinere şi arest preventiv începând cu data de 27.03.2008 la zi, pentru inculpatul major iar pentru cel minor se va computa doar ziua de reţinere din 27.03.2008, propunerea de arestare preventivă faţă de acesta fiind respinsă de către Tribunalul Bacău.
II. LATURA CIVILĂ
Sub aspectul laturii civile, la dosarul de urmărire penală, există declaraţia mamei victimei, S.E., fila 52 dosar, care precizează că a cheltuit cu înmormântarea fiului său 3000 lei sumă cu care se constituie parte civilă în cauză. Legal citată aceasta nu s-a mai prezenta în instanţă, spre a fi audiată, din declaraţiile martorilor rezultând ar fi plecată la muncă în Italia.
Astfel, având în vedere costurile efectuate cu înmormântarea, potrivit datinilor , a pomenilor, instanţa urmează să admită cerea de constituire ca parte civilă şi să oblige inculpaţii în solidar, pe cel minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente – mama sa – la plata acestei sume de bani, potrivit art. 14,346 C.pr.pen. raportat la art. 998 C.civ. şi 1000 alin. 2 c.civ.
În temeiul art.109 C.pr.pen. dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, şi a necropsiei, respectiv: un topor ridicat din holul locuinţei numitului S.I.D.; ţigară cu inscripţia „M”, ridicată din camera unde a fost găsit cadavrul: exudat faringian cu care a fost ştearsă mâna dreaptă (zona degetului inelar) a cadavrului; faţă de pernă exterioară, dinspre perete, de pe patul unde s-a găsit cadavrul, cu substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge; faţă de pernă interioară, dinspre perete, de pe patul unde s-a găsit cadavrul, cu substanţă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge;faţă de pernă exterioară, dinspre sobă, de pe patul unde s-a găsit cadavrul, cu substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge;faţă de pernă interioară , dinspre sobă,de pe patul unde s-a găsit cadavrul, cu substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge; oală de bucătărie de culoare roşie, găsită pe sobă, de pe care a fost ridicată o urmă de culoare brun-roşcată pe exudat steril şi un fragment de urmă papilară prelevat cu praf negru magnetic ridicat pe folie transparent şi suport alb; cană de culoare albă, găsită pe sobă, de pe care a fost ridicată o urmă de culoare brun roşcată pe exudat steril şi două fragmente de urmă papilară relevate cu praf negru magnetic pe folie transparent şi suport alb; tampon steril tip exudat, faringian cu care s-au periat reziduurile din cădiţă de plastic găsită la colţul casei pe latura N-E şi reziduuri cădiţă ce au fost depozitate în flaconul exudatului; săpunieră ridicată de pe servanta din camera în care a fost găsit cadavrul; secure predată de numita O.M.. articole de îmbrăcăminte ridicate de pe numitul O.A.C. despre care afirmă că le-a purtat în perioada 24-27.03.2008; articole de îmbrăcăminte ridicate de la numitul O.M.C., despre care afirmă că le-a purtat în perioada 24-27.03.2008; articole de îmbrăcăminte predate de numitul C.V., despre care afirmă că îi aparţin numitului O.M.C. ; salivă recoltată de la numitul C.V. pe kit de recoltare proba ADN prin periaj bucal; pulover de culoare roşie găsit şi ridicat din locuinţa numitului O.C. , fire de păr capilar; fire de păr subaxial; fire de păr pubian; recoltor exudat faringian cu probă de sânge; depozit subunghinal mâna stângă; depozit subunghinal mâna dreaptă; obiecte de vestimentaţie ale numitului S.I.D.; exudat steril cu care a fost ştearsă zona bucală; exudat steril cu care a fost ştearsă zona anală; depozit subunghinal mâna dreaptă a numitului O.C.; depozit subunghinal mâna stângă a numitului O.C., plicul nr.H ce conţine două baghete tip exudat faringian pe care au fost recoltate probe biologice (salivă) de la numitul O.A.C.; plicul nr.A ce conţine un recipient cu lac unghi, cu capac de culoare aurie, şi un ruj de buze în carcasă de plastic de culoare neagră, ce au fost găsite asupra numitului O.C., cu ocazia percheziţiei corporale, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 400 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat D.A. şi S.B.
În temeiul art.189-191 C.pe.pen. va obliga inculpatul O.M.C. la plata sumei de 1500 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
În temeiul art.189-191 C.pe.pen. va obliga inculpatul O.A.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente O.M. la plata sumei de 1500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriu nr. 402/ P/ 05 12. 2008 a PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. A.V.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. 1 C. pen. şi art. 174 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 18.10.2008, în jurul orei 1700,în timp ce se afla la etajul al IV-lea al blocului în care locuieşte, a încercat să-l ucidă pe partea vătămată D.P., după care l-a ucis pe victima D.I., lovindu-i cu un cuţit în zone vitale ale corpului şi;
2. A.D recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de:art. 174 – 176 alin. 1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 18.10.2008, în jurul orei 1700, în timp ce se afla la etajul al IV-lea al blocului în care locuieşte, a participat alături de fiul său la uciderea victimei D.I., lovindu – l în cap cu picioarele încălţate.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Inculpaţii sunt tată şi fiu. În seara de 18.10.2008 aceştia au urcat în mod succesiv din garsoniera lor de la etajul al ll-lea al imobilului, la etajul al IV-lea, la martorul C.D., o mai veche cunoştinţă şi prieten, care locuia la garsoniera , unde, împreună şi cu martorii P.C.C. şi V.A.I., au organizat o mică petrecere, în cadrul căreia au consumat băuturi alcoolice, au ascultat muzică şi s-au distrat pe calculator.
În jurul orelor 1600 – 1700, la garsoniera şi-au făcut apariţia soţia (de care era despărţit în fapt) şi respectiv mama celor doi inculpaţi, martora A.A., împreună cu concubinul său S.V., care au fost şi ei invitaţi în acea atmosferă de petrecere.
Fiind sub influenţa alcoolului, la un moment dat , inculpatul A.D. a început să-i facă reproşuri şi să-i vorbească neprincipial actualului concubin al soţiei sale, fapt care nu a fost pe placul fiului său, inculpatul A.V.A., întrucât anterior tatăl său biologic a executat anterior mai mulţi ani de detenţie, în cadrul unei pedepse cu închisoarea la care a fost condamnat pentru comiterea unei fapte de omor, perioadă în care a fost crescut de cel care a devenit între timp concubin al mamei sale, respectiv de către numitul S.V..
Inculpatul A.V.A. a devenit astfel nervos şi a început să spargă violent sticlele cu băuturi lucru care a nemulţumit pe proprietarul garsonierei care a încercat să-l liniştească, amintindu-i că anterior a mai avut şi alte probleme cu vecinii, care îl reclamaseră pentru producerea de zgomote şi deranj, lucru care l-a iritat şi mai tare pe inculpat.
Acesta a ieşit din garsonieră şi a început să strige, s-a îndreptat spre toaleta comună de la capătul culoarului, unde a spart mai multe geamuri, după care s-a întors şi i-a văzut în faţa uşilor lor pe fraţii D.P.şi I, de la garsonierele de vis-a-vis, care stăteau de vorbă, şi care iau solicitat inculpatului să nu mai facă scandal şi să se potolească.
Enervat ca a fost apostrofat , în special de partea vătămată D.P., inculpatul A.V.A. a intrat în bucătăria din garsoniera lui C.D., a luat un cuţit şi în timp ce martorii au început să se refugieze, cu excepţia martorei A.A. , bănuind ce va urma, inculpatul s-a dus peste partea vătămată D.P., în garsoniera acestuia, i-a forţat uşa şi l-a atacat cu cuţitul, lovindu-l în zona capului şi la mâna dreaptă.
Partea vătămată s-a retras spre fereastră, a tras spre el plapuma de pe pat, pe care a interpus-o între el şi agresor şi a început să strige după ajutor. Inculpatul a continuat să-l lovească cu cuţitul în zona abdominală de mai multe ori, însă plapuma i-a oferit o oarecare protecţie şi plăgile înjunghiate create prin aceasta nu au fost penetrante.
Auzind strigătele disperate după ajutor ale fratelui său, în conflict a intervenit victima D.I., din garsoniera de vis-a – vis, însă când acesta a deschis uşa garsonierei, inculpatul A.V.A. i-a ieşit în întâmpinare şi l-a lovit cu cuţitul în piept. Victima a căzut în faţa uşii fratelui său , însă imediat a fost lovită violent cu picioarele în cap de către inculpatul A.D. care era încălţat şi care între timp ieşise şi el pe hol.
Victima a decedat la foarte scurt timp, moment în care, inculpatul A.V. A. a părăsit locul faptei şi după ce a ascuns cuţitul în garsoniera a coborât în locuinţa sa, fiind desculţ, aspect confirmat de martorul T.D.A.
La faţa locului a sosit un echipaj de la salvare care a constatat că victima D.I. a decedat, iar partea vătămată D.P. a fost transportat la spital pentru a primi îngrijirile necesare.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii S.M.L. Bacău rezultă că numitul D.P. a prezentat „Plăgi tăiate înjunghiate ce s-au putut produce prin loviri cu corp înţepător – tăios (cuţit) şi pot data din 18.X.2008, necesită 15 – 16 zile îngrijiri medicale „Leziunile, nu au pus în primejdie viaţa susnumitului”.
În cel priveşte pe victima D.I., s-a constatat că moartea acestuia „ … a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei acute interne, hemotorax masiv stâng, hemopericard, hematom mediastinal, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracice transsternale cu secţiune de aortă.
Leziunea toracică s-a produs prin lovire activă cu corp înţepător
tăios (cuţit etc.) având traiect dinainte înapoi uşor de sus în jos şi
către stânga.
Leziunea înjunghiată toracică prin interesare aortică a produs o hemoragie masivă ce a dus rapid la deces.
La necropsie s-a evidenţiat si un traumatism cranio cerebral cu fractură craniană, urmare a loviturii cu corp dur în regiunea pleoapei superioare stângi si favorizat de structura particulară a calotei, respectiv grosimea foarte mică a acesteia.
Această leziune de asemenea gravă, nu si-a manifestat potenţialul tanatogenerator datorită decesului rapid prin plaga înjunghiată toracică”.
Situaţia de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente; procesul-verbal de identificare a inculpatului A. V. -A.; procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte şi planşele foto aferente; declaraţiile părţii vătămate D.P.; Raportul medico-legal de necropsie nr. 323/19.10.2008, înregistrat la S.M.L. Bacău sub nr. 2994/04.11.2008 şi Certificatul medico-legal nr. 2994/20.10.2008, al S.M.L. Bacău; declaraţiile martorilor:- P.C.C.,V.A.I., T.D. A., S.V., A.A. şi C.D.; toate coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi, dintre care doar A. V. – A. recunoaşte comiterea faptei şi aceasta numai în parte.
În drept, faptele inculpatului A.V.A.
comise în forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrunesc elementele
constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, faptă prev. şi ped. de
art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. 1 C. pen. (parte vătămată D.P.) şi respectiv ale infracţiunii de omor, faptă prev. de art. 174 alin. 1
C. pen. (victimă D.I.), în concurs real de infracţiuni (cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
Este adevărat că din conţinutul actului medico – legal emis pentru partea vătămată D.P. rezultă că „Leziunile , nu au pus în primejdie viaţa susnumitului”, însă din situaţia de fapt reţinută din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul A. V. – A. i-a aplicat părţii vătămate D.P. mai multe lovituri cu cuţitul în zona supraclaviculară şi abdominală.
Inculpatul a lovit victima cu un obiect apt de a produce moartea (cuţit), într-o regiune vitală (zona abdomenului) şi cu o intensitate deosebită, însă aceste lovituri nu au produs rezultatul dorit datorită reacţiei energice a părţii vătămate care a interpus imediat între el şi inculpat plapuma, obiect de o oarecare grosime şi consistenţă şi care a fost de natură a atenua şocul loviturilor şi adâncimea plăgilor. Faptul că inculpatul a acţI.at cu intenţia directă de a ucide rezultă şi din faptul că inculpatul şi-a îndreptat apoi atenţia spre victima D.I., căruia i-a aplicat direct şi precis o lovitură cu acelaşi cuţit în altă zonă vitală a corpului (toracică), prevăzând rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Pe cale de consecinţă sunt întrunite , la ambele fapte , vinovăţia sub forma intenţiei directe, aşa cum este prevăzută de art. 19 pct.1 lit a din codul penal.
Instanţa va dispune condamnarea inculpatului A. V. – A. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. 1 C. pen. – parte vătămată D.P. şi respectiv ale infracţiunii de omor, faptă prev. de art. 174 alin. 1 C. pen. – victimă D.I..
Cu privire la inculpatul A.D., prin actul de sesizare s –a reţinut că fapta comisă , în forma de vinovăţie a intenţiei directe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea unui alt omor, faptă prev. şi ped. de art. 174 – 176 alin. 1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. victimă D.I..
Existând dubii cu privire la cauza decesului victimei, faţă de leziunile produse de acest inculpat , s-a dispus în cauză efectuarea mai multor expertize medico legale, pentru lămurirea corectă a încadrării juridice a faptei ,în raport de situaţia de fapt.
Astfel, prin raportul de expertiză de la I.M.L. IAŞI – fila 89 dosar se arată că sunt de acord cu concluziile raportului medico legal privind pe victima D.I. , precizând că între traumatismul cranian şi decesul susnumitului nu există legătură de cauzalitate.
În raportul de la COMISIA SUPERIOARĂ a INSTITUTULUI DE MEDICINĂ LEGALĂ MINA MINOVICI se arată că, în caz de supravieţuire, leziunile craniene ar fi necesitat 45 – 40 zile de îngrijiri medicale şi ar fi pus în primejdie viaţa victimei.
De asemenea, din precizările de la fila 160 de la S.M.L. BACĂU , rezultă că leziunile menţI.ate au caracter vital – au fost produse în timpul vieţii – având potenţial tanatogenerator.
Omorul se săvârşeşte cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei,ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat ; în cazul omorului făptuitorul acţI.ează cu intenţia de a ucide,lucru care s-a şi întâmplat în cauză , inculpatul lovind puternic victima cu piciorul, fiind încălţat.
Astfel, faţă de concluziile menţI.ate în actele medico – legale , instanţa consideră că inculpatul A.D., în scopul obţinerii aceluiaşi rezultat periculos (moartea victimei), i-a aplicat victimei mai multe lovituri, de mare intensitate, cu piciorul încălţat, în cap, lovituri care, de asemenea, erau apte prin ele însele de a produce decesul, dar care nu au apucat să-şi producă efectele datorită rapidităţii cu care a intervenit decesul în condiţiile existenţei plăgii înjunghiate de interesare aortică, astfel că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 – 176 alin. 1 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 – 176 alin. 1 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
Din coroborarea actelor medicale rezultă că decesul victimei s-a datorat loviturii de cuţit aplicată de către inculpatul A. V. A. şi nu ca urmare a loviturilor aplicate în zona capului de către inculpatul A.D., deşi şi acestea aveau potenţial tanatogenerator.
Constatând vinovăţia inculpaţilor, instanţa va dispune , în baza textelor de lege susmenţI.ate condamnarea, la pedeapsa închisorii, în regim de detenţie.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, instanţa va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în suprimarea vieţii unei persoane şi lovirea alteia în scopul uciderii acesteia dar şi antecedentele penale ale inculpaţilor.
Astfel , cu privire la inculpatul A. V. A. se va avea în vedere persoana acestuia care nu a mai fost condamnat, poziţia acestuia, care a recunoscut faptele în marea lor parte, a fost de acord cu plata despăgubirilor civile însă a dat dovada de o agresivitate deosebită, a avut şi anterior conflicte cu victimele tot pe fondul scandalului pe care îl făcea în bloc.
În consecinţă, instanţa consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse orientate spre limita maximă prevăzută de lege.
Cu privire la inculpatul A.D. se va avea în vedere persoana acestuia care a mai fost condamnat anterior tot pentru o faptă de omor, fiind recidivist post condamnatoriu, nu a dat dovezi de îndreptare; poziţia acestuia , care nu a recunoscut fapta, a dat dovada şi acesta de o agresivitate deosebită, lovind victima cu putere, în zona capului cu încălţămintea pe care o avea în picioare deşi victima era căzută la pământ, dând şi acesta dovadă de o agresivitate deosebită.
Şi pentru acest inculpat instanţa consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse orientată spre limita maximă prevăzută de lege.
Se va aplica pentru fiecare inculpat pedeapsa închisorii pentru fiecare faptă, în regim de detenţie cât şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Pentru inculpatul A. V. A. se va dispune,în baza art. 33 lit. a art. 34 lit. b cod penal contopirea pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga un spor de pedeapsă.
În baza art. 350 cod pr. penală se va menţine starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 cod penal se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 19 octombrie 2008 la zi.
Pentru inculpatul A.D., în baza art.61 Cod penal se va revoca beneficiul liberării condiţI.ate pentru restul de pedeapsă de 1630 zile rămas de executat din pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementată aplicată prin sentinţa penală nr. 155/1998 a Tribunalului Bacău rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată în cauză.
Se va deduce din pedeapsă arestul preventiv din 19.10.2008 la 12 decembrie 2008.
În baza art.71 cod penal se vor interzice, pentru ambii inculpaţi, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpaţilor trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţI.ale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă naţI.ală de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzI.at că articolul 3 din Primul protocol adiţI.al a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţI.ală nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţI.alitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţI.ală de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţI.al în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţI.al.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi a comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţI.al C.E.D.O., va interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Cum la spital a fost transportat doar partea vătămată D.P. şi doar acesta a fost internat în spital; având în vedere faptul că doar inculpatul A. V. A. a fost condamnat atât pentru fapta de tentativă de omor cât şi de omor; că acesta este de acord cu plata despăgubirilor civile, instanţa, în baza art. 14, 346 Cod pr. penală, art. 998 Cod civil va obliga inculpatul A. V. A. la plata sumei de 7.500 lei cheltuieli înmormântare şi 100.000 lei daune morale către partea civilă D.P.- privind victima D.I. , şi la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile şi 40.000 lei daune morale solicitate de către partea vătămată D.P. .
Va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei contribuţie periodică lunară către minorul D.I.Ş., născut la 19 decembrie 1995, prin procurator C. C., începând cu data decesului victimei 18 10 2008 şi până la majoratul minorului 19 decembrie 2013 , contribuţie stabilită pe baza relaţiilor de venit de pe 6 luni ale victimei, existente la dosar.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 988,77 lei către SPITALUL JUDEŢEAN BACĂU şi la 310 lei către SERVICIUL DE AMBULANŢĂ BACĂU .
Se va dispune păstrarea ca mijloc de probă a mijloacelor de probă aflate în plicurile de la nr. 1- 6 , coletele nr. A- B , D , NR 1-2 , PLIC 1-12 de la fila 2-3 dosar şi plicuri 1- 3, NR 1-4 şi colete nr.1- 3 de la fila 101, cuţitul colet lit C dosar aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Nu se va dispune confiscarea cuţitului folosit la comiterea infracţiunii – colet C – deoarece acesta aparţine martorului C.D. şi nu inculpatului.
Se va constata că inculpatul A.D. a fost asistat de apărător ales iar onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei va fi suportat din fondul M.J. pentru inculpatul A. V.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.394/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului A.C. cu antecedente penale, recidivist, aflat în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.10.2008, în garajul său din mun.Bacău, a ucis-o pe victima S.L., aplicându-i multiple şi intense lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu diverse obiecte peste tot corpul.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa reţine următoarele:
La data de 12.10.2008, inculpatul A.C. a sesizat organele de poliţie despre faptul că într-un imobil al său din mun Bacău, se află decedată concubina sa S.L. de 53 ani şi care prezintă mai multe leziuni în zona capului.
Atât inculpatul, cât şi victima erau persoane fără casă şi de mai multă vreme(de prin anul 2006, conform declaraţiilor inculpatului), întreţineau o relaţie sporadică de concubinaj, relaţie care se consuma într-un garaj de pe din mun.Bacău, pe care îl deţinea inculpatul.
În după-amiaza zilei de 11.10.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii C.N. şi G.I. atât la garajul său, cât şi în locuinţa lui C.N., până în jurul orei 20,00, când numita S.L. a venit şi l-a chemat pe inculpat la garaj, sub pretextul că l-ar căuta cineva.
Inculpatul şi victima au plecat împreună, au intrat în garajul inculpatului, pe care inculpatul l-a asigurat cu încuietorile din interior şi nimeni nu a mai intrat sau ieşit din acesta până în jurul orei 04,00, când inculpatul a ieşit şi anunţat pe martorii C.N. şi D.F. că numita S.L. a decedat peste noapte în garajul său şi că merge să sesizeze organele de poliţie despre acest eveniment, lucru pe care l-a şi făcut, de altfel.
Victima a fost găsită jos, lângă o canapea, cu faţa în sus şi prezentând mai multe leziuni, atât pe faţă, cap şi membre.
Din probele existente la dosar se reţine că inculpatul era supărat de faptul că victima i-ar fi sustras portofelul în care avea o sumă de bani(400 – 450 lei) şi acte personale. Chiar s-a arătat indignat faţă de martorii C.N., G.I. şi H.I., faţă de care se exprimase că abia aşteaptă să o întâlnească pe victimă, întrucât nu ar fi prima dată când aceasta îl fură, pentru a-i administra o corecţie corporală.
Aşa se face că inculpatul fiind şi sub influenţa alcoolului, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele, peste membre şi restul corpului, dar şi cu diverse obiecte din garaj, printre care şi o furculiţă(în frunte), împrejurări în care i-a produs multiple şi grave leziuni, care apoi au condus la decesul victimei, prin şoc traumatic.
Din examinarea medico-legală a SML Bacău, rezultă că moartea numitei S.L. a fost violentă şi că s-a datorat „şocului acut traumatic, consecutiv multiplelor leziuni de violenţă(fracturi costale bilaterale, hemotorax bilateral, hematom retrosternal, ruptură de ficat cu hemiperitoneu).
Leziunile s-au putut produce prin lovire repetată a victimei cu mijloace şi obiecte contondente şi comprimare toraco-abdominală.
Situaţia de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente, declaraţiile părţii civile D.C.(sora victimei), raportul medico-legal nr.307 din 13.10.2008 al SML Bacău înregistrat sub nr.2925 din 02.12.2008, declaraţiile martorilor C.N., G.I., D.F., U.Gh. şi H.I..
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că în ziua de 11.10.2008 victima a fost la el la garaj unde l-a ajutat la unele lucrări iar la un moment dat a căzut de pe acoperişul acestuia, considerând astfel că decesul victimei se datorează loviturilor cauzate în urma căderii de pe acoperişul garajului. În acelaşi timp a recunoscut faptul că în noaptea de 11/12.10.2008 victima a dormit la el în garaj, unde au fost doar ei doi.
Aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reţinute de către instanţă ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorinţa de a scăpa de consecinţele răspunderii penale sau cel puţin pentru a atenua impactul acestor consecinţe.
Mai mult, aceste apărări ale inculpatului sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel se reţine din declaraţiile martorului H.I. – paznic la o societate aflată la aproximativ 2 m de garajul inculpatului şi de unde avea posibilitatea să vadă permanent cine intră şi iese din acel garaj – că în ziua de 11.10.2008 a văzut victima la garajul inculpatului, însă nici un moment acesta nu s-a urcat pe acoperiş unde de altfel nici nu avea ce să facă. De asemenea a arătat faptul că a văzut şi momentul în care spre seară inculpatul a intrat în garaj iar la un interval de 10 minute a apărut şi victima, care la fel a intrat în garaj, având în mână un bidon de vin, însă nu ştie ce s-a întâmplat înăuntru.
Mai mult, martorii C.N. şi G.I., cei care au servit băuturi alcoolice în ziua de 11.10.2008 la garajul inculpatului, au învederat faptul că victima nu prezenta nici o urmă de lovitură atunci când se afla în garaj iar seara la orele 20,00 când a fost la uşa lui C.N. pentru a-l chema pe inculpat, de asemenea nu prezenta nici o urmă de lovituri ci doar era în stare de ebrietate.
Tot din declaraţiile martorului C.N. se reţine că în jurul orei 4,00 dimineaţă inculpatul a venit la geam, l-a trezit din somn şi i-a spus că „a aranjat-o pe cocoşată”, după care i-a repetat din nou că „a omorât-o şi merge la poliţie”.
Această declaraţie este confirmată şi de susţinerile martorului G.I., care de asemenea a văzut victima în data de 11.10.2008 fără a prezenta urme de lovituri sau alte semne, decât o stare de ebrietate şi căruia martorul C.N. , care este vecinul său, i-a relatat cele discutate cu inculpatul la ora 4,00 dimineaţa.
Întradevăr, martorii D.F. şi H.I. au arătat în declaraţiile lor că victima, în ziua de 11.10.2008, când a fost văzută de către aceştia, avea urme de sânge în zona gurii, însă concluziile raportului de constatare medico-legală a SML Bacău arată în mod clar faptul că moartea victimei S.L. a fost violentă, ea s-a datorat şocului acut traumatic, consecutiv multiplelor leziuni de violenţă(fracturi costale bilaterale, hemotorax bilateral, hematom retrosternal, ruptura de ficat cu hemoperitoneu) iar leziunile s-au putut produce prin lovirea repetată a victimei cu mijloace şi obiecte contondente şi comprimare toraco-abdominală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că prin probele administrate s-a dovedit la adăpost de orice îndoială că inculpatul A.C. este autorul faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev.de art.174 alin.1 din Codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa.
În sarcina inculpatului se va reţine şi dispoziţiile art.37 lit.b din Codul penal, avându-se în vedere fişa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală(fila 59), acesta suferind mai multe condamnări, fiind arestat la data de 13.12.2004 şi eliberat la 27.12.2005 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 167 zile.
Fiind stabilită vinovăţia inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia, urmând a se ţine seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse ă nart.72 din Codul penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comisă, condiţiile şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, urmarea produsă – moartea victimei, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postexecutorie şi a avut o poziţie nesinceră pe parcursul cercetărilor.
Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev.de art.64 lit.a teza II şi lit.b din Codul penal pentru o perioadă de 4 ani.
Se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie prev.de art.71 din Codul penal constând în interzicerea unor drepturi prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din Codul penal.
În baza art.350 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 din Codul penal se va deduce reţinerea şi arestul preventiv la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă se constată că partea vătămată D.C., sora victimei, s-a constituit pateu civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei ROL, daune materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi pomenirile ulterioare, inclusiv cea de la 40 zile şi 500.000.000 lei ROL daune morale.
Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit o faptă ilicită, în sensul că a suprimat viaţa unei persoane, producând un prejudiciu moral şi material părţii vătămate, care este sora victimei.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa apreciază că activitatea ilicită a inculpatului a generat prejudiciu moral grav părţii vătămate, care era sora victimei, moartea acesteia a fost extrem de violentă, leziunile fiind deosebit de grave şi multiple, aspect ce a traumatizat şi mai mult ruda apropiată victimei.
Urmează a aprecia că sunt întrunite elementele răspunderii civile, delictuale, astfel că îl va obliga pe inculpat să plătească părţii civile suma de 10.000 lei RON cu titlu de daune morale.
Referitor la daunele materiale se constată că partea civilă a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei şi pomenirile ulterioare până la cea de 40 zile inclusiv.
Martorii V.M., G.V. au arătat că partea civilă a efectuat toate pomenirile ocazionate de decesul victimei conform tradiţiei, de fiecare dată participând un nr.de 20-30 persoane.
În ceea ce priveşte valoarea totală a acestor cheltuieli, instanţa constată că nu există documente justificative pentru fiecare în parte, însă ar fi absurd şi total inechitabil să se pretindă părţii civile ca, în momentele de maximă tristeţe pricinuite de comemorarea morţii celei dispărute să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal, fiind de notorietate că la un asemenea eveniment se cheltuiesc anumite sume de bani.
În consecinţă, instanţa apreciază că suma de 10.000 lei RON solicitată de partea civilă este justificată, ea fiind de altfel şi dovedită cu martorii audiaţi în cauză şi parte din facturile şi chitanţele depuse la dosar.
Se va dispune plata din fondurile MJ a onorariului pentru apărătorii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi instanţă către Baroul de avocaţi Bacău.
Tags: Omor
Omor
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr.291/P/ din 22.06.2006, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a
inculpatului R.N. arestat în prezenta cauză şi aflat în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev.de art.176 alin.l lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 2/3.05.2006, în jurul orelor 24,00, prin lovirea repetată cu o secure în zona capului abdomenului şi a membrelor superioare, apoi prin incendiere, a ucis pe P.Gh. călugăr la Schitul „Acoperământul Maicii Domnului” din P.C. de pe raza comunei H., jud.Bacău.
Din probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţjne următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R.N. este cunoscut cu antecedenete penale, suferind multiple condamnări pentru săvârşirea de infracţiuni intenţionate. După eliberarea din penitenciar, inculpatul nu a reuşit să se reintegreze în societate, neavând nici o ocupaţie şi manifestându-se violent faţă de cei din jur.
Având o accentuată instabilitate psihică cu tendinţe impulsive, inculpatul şi-a agresat deseori mama, motiv pentru care aceasta s-a retras într-un locaş bisericesc, situat la punctul P.C., pe raza comunei H., jud.Bacău, administrat de călugărul P.Gh.
În aceste împrejurări, inculpatul a trecut de mai multe ori pe la aşezământul bisericesc sub pretextul că vrea să-şi aducă mama acasă, fiind însă dojenit de călugărul P.Gh. pentru comportamentul său.
În noaptea de 02/03.05.2006, inculpatul a revenit la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” unde călugărul P.Gh. ţinea slujba religioasă într-un corp de clădire situat lângă biserica aflată în construcţie, mama inculpatului aflându-se într-o altă chilie. Întrucât călugărul (în vârstă de 78 de ani) a simţit prezenţa inculpatului în locul în care slujea, a început să discute cu acesta, i-a oferit mâncare şi un loc de dormit până a doua zi. Observând lângă altar o secure, inculpatul a luat hotărârea de a-1 ucide pe călugăr.
Iniţial inculpatul 1-a lovit pe acesta cu securea în cap, şi după ce a căzut la pământ, a continuat să-1 lovească. A legat picioarele victimei cu o curea, pentru a nu opune rezistenţă, după care a continuat să o lovească pe aceasta cu securea şi cu un cuţit pe care 1-a găsit în încăpere. I-a secţionat braţele, detaşându-le, i-a tăiat abdomenul, i-a secţionat gâtul cu detaşarea completă a capului şi i-a aplicat multiple lovituri peste corp. Înainte de a pleca, inculpatul a lovit cu securea câteva icoane din jur şi a luat un brâu sfinţit care se afla asupra victimei, apoi a dat foc obiectelor de îmbrăcăminte ale acesteia.
Ulterior a părăsit locaşul bisericesc, luând cu sine brâul sfinţit şi securea cu care a comis fapta. Potrivit relatărilor inculpatului, acesta a aruncat securea într-un pârâu din apropierea localităţii T.H, comuna G.V. şi a dormit în pădure până dimineaţă, când a plecat spre domiciliu. În drum spre casă, inculpatul a aruncat şi cămaşa ce prezenta pete de sânge de la victimă.
Inculpatul a fost depistat şi identificat de către organele de anchetă, în ziua de 04.05.2006, ocazie cu care acesta a recunoscut săvârşirea faptei. Asupra inculpatului a fost găsit „brâul sfinţit” pe care 1-a luat după ce 1-a ucis pe călugăr, „capete” de lumânări şi o carte de rugăciuni. Inculpatul, în prezenţa mai multor martori asistenţi, a condus organele de anchetă în locul unde a aruncat cămaşa pe care o purta în momentul săvârşirii infracţiunii, aceasta fiind ridicată (mijloc de probă aflat în plicul nr.2. camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău).
Prin raportul de constatare medico-legală nr.S52/37/05.05.2006 aflat la filele 29-34 ds. urm. penală, se concluzionează că moartea victimei P.Gh.a fost violentă şi s-a datorat suspendării funcţiilor vitale, instalate după secţionarea completă a extremităţii cefalice şi mâinilor, cu detaşarea acestora, precum şi a plăgilor tăiate toracice şi abdominale cu eviscerarea organelor interne, cu rupturi viscerale multiple consecutive unui politraumatism prin lovire cu corpuri contondente şi corp tăietor – despicător.
Situaţia de fapta mai sus reţinută rezultă din: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexă, raportul de constatare medico-legală menţionat mai sus şi planşele efectuate cu ocazia necropsiei, depoziţiile martorilor audiaţi, procesul verbal încheiat cu ocazia conducerii în teren, procesul verbal întocmit la identificarea inculpatului, probe ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului, care atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, a recunoscut săvârşirea faptei în împrejurările prezentate.
Având în vedere probatoriul administrat, instanţa apreciază că inculpatul,
prin modul în care a conceput şi executat fapta, a produs victimei suferinţe mari, care,
chiar dacă nu s-au prelungit în timp, au depăşit cu mult suferinţele inerente acţiunii de
ucidere. Relevantă în acest sens, este afirmaţia inculpatului că în momentul în care i-
a secţionat braţele, victima încă mai trăia.
Analizând raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul a cauzat victimei multiple leziuni interne şi externe care au vizat practic toate organele şi membrele acesteia, semnele de violenţă fiind prezente pe întreaga suprafaţă a corpului. Astfel la examinarea externă a cadavrului se constată: secţiunea completă la nivelul gâtului cu detaşarea completă a capului, secţiunea completă la nivelul ambelor articulaţii ale mâinilor cu detaşarea acestora, patra plăgi tăiate abdominale prin care s-au eviscerat organele interne, explozia cutiei craniene, cu multiple fracturi, eschile osoase şi dilacerarea cerebrală, cinci plăgi tăiate toracice, trei plăgi toracice stângi, cu traiect sagital şi două plăgi tăiate torace stg şi flancul stg. cu traiect oblic, inghinal stg. o plagă tăiată cu traiect sagital, coapsa stângă şi dreaptă, câte o plagă tăiată cu traiect sagital, echimoză şi hematom maleolă internă dreaptă, fractură închisă gleznă stg. şi dreaptă, plagă tăiată liniară de la baza gâtului cu traiect oblic, echimoză şi hematom în zona lombară, cadavrul prezentând şi urme de arsură gr.III-IV în urma incinerării acestuia post-mortem.
Se poate concluziona că fapta a fost comisă de inculpat cu ferocitate, fiind de natură să trezească în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare şi că în drept, realizează conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174-176 alin. 1 lit.a Cod penal, pentru care urmează să răspundă penală.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va ţine seama atât de pericolul social sporit al faptei, împrejurările în care a fost comisă, consecinţele produse cât mai ales de periculozitatea socială a acestuia cu totul ieşită din comun.
Astfel, deşi inculpatul a recunoscut fapta, fără a evidenţia motivul care 1-a determinat să ucidă victima, cu ocazia dezbaterilor a precizat că nu regretă săvârşirea infracţiunii, ceea ce relevă valorile accentuate pentru tendinţele impulsive şi antisociale ale acestuia.
Inculpatul a fost expertizat din punct de vedere medico-legal psihiatric, în condiţii de internare conform art. 117 Cod pr.penală.
Prin raportul de expertiză medico-legală aflat la filele 89-90 ds.urm.penală, se concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip polimorf, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Se mai constată că probele administrate nu au condus la concluzia că mobilul omorului ar fi fost jaful, inculpatul neavând intenţia de a sustrage bunuri. Împrejurarea că acesta a luat brâul sfinţit aparţinând victimei nu este susceptibilă a fi apreciată drept o infracţiune de furt, acest obiect având mai mult o valoare simbolică, cu semnificaţie religioasă.
Că inculpatul nu a avut intenţia de a sustrage bunuri rezultă şi din faptul că victima avea în buzunarele pantalonilor cu care era îmbrăcată, suma de 629 RON(6.290.000 lei), ce a fost ridicată de organele de anchetă(fila 7 din ds.de urm.penală) şi predată în cursul cercetărilor fiicei acesteia (fila 79 ds.urm.penală) şi pe care inculpatul ar fi putut să şi-o însuşească.
Tot astfel, se reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii’ în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere condamnările ulterioare ale acestuia. Din fişa de cazier judiciar aflată la filele 87-88 dosar urmărire penală, rezultă că ultima condamnare a inculpatului este aceea la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.701/2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, executarea căreia a fost arestat la 14.08.2000, Cum fapta pentru care a fost trimis în judecată, ce formează obiectul prezentului dosar, a fost săvârşită la data de 02/03.05.2006, deci după expirarea duratei pedepsei anterioare, rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal, privind recidiva postexecutorie.
Având în vedere aspectele mai sus examinate, instanţa apreciază că inculpatul prezintă un pericol deosebit pentru societate şi ordinea publică, în cauză fiind pe deplin justificată aplicarea celei mai severe pedepse prevăzută de legea penală – detenţiunea pe viaţă.
De asemenea, instanţa, în raport de împrejurările şi modalitatea comiterii faptei, precum şi de periculozitatea inculpatului, va aplica acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b Cod penal, pe o durată de 12 ani, având în vedere posibilitatea fie de a fi eliberat condiţionat, fie de a i se înlocui pedeapsa detenţiunii pe viaţă cu închisoarea pe timp limitat ori de a fi graţiată sau comutată.
In baza art.350 alin.l Cod pr.penală se va menţine starea de arest a inculpatului, acesta fiind arestat în prezenta cauză în baza mandatului de arestare preventivă nr.52/05.05.2006 emis de Tribunalul Bacău.
Se va aplica pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 din acelaşi cod.
în baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa stabilită, reţinerea pe timp de 24 de ore şi arestarea preventivă, începând cu data de 04.05.2006 la zi.
Sub aspectul laturii civile, se reţine că prin adresa nr.5104/05.10.2006, Primăria comunei H. face cunoscute instanţei numele persoanelor care au suportat cheltuielile ocazionate de înhumarea victimei, respectiv P.G.L. şi A.C.M. – copiii acesteia.
S-a dispus citarea în cauză ca persoane vătămate a acestora, prin încheierea de şedinţă din 21.11.2006. Prin memoriul aflat la fila 89 din dosar, numita
P.G. în baza împuternicirii speciale, autentificată(filele 90-93) precizează că A.M.C. nu înţelege să participe în proces pentru exercitarea acţiunii civile.
In această situaţie, instanţa va lua act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În temeiul art.109 Cod pr.penală, se va dispune păstrarea materialelor ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, precum şi a mijloacelor de probă, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi care au fost înaintate instanţei cu adresa nr.291/PI2.12.2006, aflată la fila 79 din dosar.
Se va dispune plata din fondurile MJ a onorariilor pentru avocaţii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi la instanţă ce se vor include în cheltuielile judiciare către stat, la plata cărora va fi obligat inculpatul.
Tags: Omor