Pretenţii civile

Dosar nr. 1987/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ Nr. 12

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009

Asupra apelului civil de faţă.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 1987/327/2008, creditoarea SC AQ SA Tulcea a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI C – Tulcea validarea popririi înfiinţată în mâna terţului poprit MI, până la concurenţa sumei de 3108 lei.

Prin Sentinţa civilă nr. 2537 din 29 septembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins cererea creditoarei şi a desfiinţat poprirea înfiinţată în dosarul de executare silită nr. 136/2007 al BEJ UB .

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în cauză nu s-a dovedit că terţul poprit datorează debitoarei suma de bani pentru care s-a înfiinţat poprirea, simpla susţinere a asociaţiei de proprietari în acest sens, neînsoţită de înscrisuri care să confirme existenţa debitului şi cuantumul acestuia nefiind suficientă pentru a se putea concluziona că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru validarea popririi.

S-a mai reţinut că în condiţiile în care suma de bani pentru care a fost înfiinţată, poprirea reprezintă cota de contribuţii ce îi revine terţului poprit din cheltuielile asociaţiei de proprietari, existenţa şi cuantumul debitului pot fi dovedite doar cu listele de plată întocmite lunar cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează organizarea şi funcţionarea asociaţiei de proprietari.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat apel creditoarea SC AQ SA Tulcea, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, motivat în esenţă de faptul că în mod greşit s-a apreciat asupra inexistenţei dovezilor asupra faptului că terţul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitoarei.

Acest aspect este probat cu tabelul trimis de debitoare executorul judecătoresc pe care debitoarea şi terţul poprit nu le-au contestat în instanţă şi nici nu s-a făcut vreo dovadă contrară cu privire la acest înscris care până la o eventuală probă contrară se prezumă că exprimă adevărul.

A mai invocat apelanta că şi tăcerea debitoarei şi a terţului poprit care nu au solicitat administrarea de probe precum şi faptul că terţul poprit nu s-a prezentat la interogatoriu dă dreptul instanţei să considere existenţa dovezii depline a acţiunii formulate.

În drept, s-au invocat prev. art.282 şi urm.rap. la art.460 Cod proc.civilă, iar în dovedire s-au depus la dosar două decizii civile pronunţate de Tribunalul Tulcea.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivele de apel cât şi din oficiu, tribunalul constată că apelul este întemeiat.

Din coroborarea disp. artr.460 cu cele ale art.452 Cod proc.civilă, rezultă că pentru ca instanţa să poată dispune validarea popririi este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: terţul poprit să datoreze debitorului în prezent sau viitor, în baza unor raporturi juridice existente o sumă de bani, să fi fost înfiinţată poprirea conform art.454 Cod proc.civilă, iar terţul să nu-şi execute obligaţiile ce-i revin în baza art.456 Cod proc.civilă.

Prin adresa din 05.02.2008 emisă de executorul judecătoresc UB a fost înfiinţată poprirea în vederea achitării debitului de 3108 lei asupra terţului poprit MI, în conformitate cu disp. art.454 al.1, 2 şi 3 Cod proc.civilă, punându-se în vedere acestuia obligaţia de a achita suma datorată către creditorul SC AQ SA Tulcea.

Întrucât terţul poprit MI nu a efectuat nici o plată către creditoare de la data înfiinţării popririi, 05.02.2008, aceasta a sesizat instanţa de executare în vederea validării popririi.

Din analiza borderoului de recomandate nr.14/05.02.2008 rezultă că terţului poprit i-a fost comunicată adresa de înfiinţarea popririi şi titlul executoriu care a stat la baza acesteia.

Potrivit tabelului nominal cuprinzând debitorii Asociaţiei de proprietari C – Tulcea către SC AQ SA Tulcea se constată că terţul poprit MI figurează cu un debit în cuantum de 3108 lei, iar în ceea ce priveşte raportul juridic obligaţional între terţul poprit şi debitoare, acesta rezultă din obligaţiile reglementate prin HG nr.1275/2000 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.114/1996, astfel cum au fost modificate prin HG nr.400/2003 pentru organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Potrivit art.23 lit.B pct.a din acest act normativ, proprietarii locuinţelor, constituiţi în asociaţii de proprietari, au obligaţia să contribuie la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei şi să achite în termenul stabilit cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei.

În această situaţie se constată că terţul poprit MI datorează debitoarei suma pentru care s-a înfiinţat poprirea, în alte cuvinte Asociaţia de proprietari C – Tulcea are calitatea de creditoare a terţului poprit, motiv pentru care în tem. art.296 Cod proc.civilă urmează a se admite apelul şi a se schimba în totalitate în sensul admiterii cererii reclamantei –creditoare.

În tem. art.460 al.2 Cod proc.civilă, va fi validată poprirea înfiinţată în mâinile terţului poprit MI până la concurenţa sumei de 3108 lei.

Potrivit art.274 Cod proc.civilă vor fi obligaţi intimaţii să plătească apelantei suma de 15,45 lei cheltuieli de judecată.

Tags: Pretenţii civile

Pretentii civile

Dosar nr. 1544/327/2008 SENTINTA PENALA INSTANŢA Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 1608/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul (…), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin 2 c.pen. S-a reţinut, în esenţă prin actul de sesizare al instanţei, în sarcina inculpatului, că în data de 17.09.2006 a aplicat mai multe lovituri lui (…), lovituri ce au pus în primejdie viaţa. Situaţia de fapt din rechizitoriu s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile martorilor (…), (…), (…), CML 659/2006 şi completarea din 01.02.2007 a SML Tulcea coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi ale învinuitului. În cursul urmăririi penale, partea vătămată (…), s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ( fila 22 dosar de urmărire penală). În cursul cercetării judecătoreşti, Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, s-a constituit parte civilă cu suma de 464,73 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii civile (…)( fila 8 ). A fost audiat inculpatul, care a precizat că a lovit partea vătămată menţionând însă că a exercitat aceste violenţe urmare a provocării din partea părţii vătămate. A mai arătat inculpatul că în momentul incidentului , pe stradă nu se afla nicio persoană care să vadă ce s-a întâmplat. A fost audiată partea civilă care şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale. În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorului (…) , probă încuviinţată şi administrată de către instanţă. A fost audiat martorul Capugiu Mădălin, care şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Analizând cauza , în raport cu probele administrate, instanţa reţine următoarele : În după amiaza zilei de 17.09.2006, în jurul orelor 18.00, partea civilă (…), s-a întors din Tulcea la domiciliul său din localitatea Iazurile, în centrul localităţii s-a deplasat însă la un bar din zonă unde a servit o halbă cu vin. În acel local l-a văzut şi pe vecinul său (…) care şi acesta consuma la o masă alăturată. După un timp inculpatul (…) a părăsit localul şi după ce partea vătămată şi-a terminat vinul a pornit spre casă. Ordinea în care cei doi au părăsit barul a fost percepută şi de martorul (…) , care l-a văzut pe fratele său (…) plecând spre casă cu bicicleta şi după el, în aceeaşi direcţie, a plecat şi partea vătămată. Martorul a precizat că a perceput în local , cum fratele său (…), se tot uita spre masa la care stătea el şi partea vătămată. Partea vătămată a declarat că în momentul în care a ajuns în dreptul locuinţei vecinului său (…), acesta din urmă i-a ieşit în faţă, a început să-l lovească cu un obiect, după prima lovitură victima pierzându-şi cunoştinţa şi căzând iar inculpatul continuând să-i aplice diverse lovituri în cap şi în faţă. Inculpatul a negat într-un fel comiterea faptei de maniera arătată, arătând că el a fost cel care a ajuns din urmă partea vătămată , pe bicicletă , deşi partea vătămată şi martorul (…) au arătat că inculpatul a plecat primul . În momentul în care a ajuns partea vătămată din urmă, inculpatul a învederat că victima i-a adresat diverse injurii şi deranjat de aceste cuvinte ar fi coborât de pe bicicletă cerându-i victimei socoteală , însă fiind lovit de acesta din urmă cu doi pumni în umărul drept, s-a enervat şi i-a aplicat două lovituri cu mâna dreaptă , cu dosul palmei, peste gură. După a doua lovitură victima a căzut la sol, după care inculpatul şi-a continuat drumul. Incidentul a fost perceput de către martorii (…) şi (…) , care se jucau pe o stradă de după colţ şi care auzind gălăgie au venit pe strada unde se aflau părţile, curioşi fiind de ceea ce se întâmplă. Martorul (…) , a arătat că fiind pe străduţa alăturată , a auzit pe cineva că striga să fie lăsat în pace şi în momentul în care a ajuns după colţ a văzut că (…) era pe jos , în genunchi , plin de sânge pe faţă şi pe cămaşă iar alături de el era inculpatul care se învârtea în jurul victimei reproşându-i ceva, în timp ce (…) îi cerea să nu mai lovească. Scena i-a inspirat teamă minorului care împreună cu prietenul său au plecat fiecare acasă şi au povestit ce au văzut. Acest martor a perceput incidentul de la o distanţă de cca 50 m . Minorul (…), a arătat că auzind gălăgie de după colţ, s-a uitat şi a văzut la cca 30m de el , pe (…) în genunchi , plin de sânge pe bărbie şi pe cămaşă, a plecat iar (…) se învârtea în jurul acestuia la cca 1 m de victimă , spunându-i ceva. Şi acest martor a fugit de teamă şi nu a mai văzut vreo altă persoană în zonă. Faţă de probele administrate, se concluzionează că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei proiectând-o la sol, loviturile fiind destul de grave întrucât victima era plină de sânge şi orice provocare justificată de către inculpat, nedovedită însă prin prisma probatoriului administrat, nu justificau exercitarea acestei agresiuni din partea inculpatului care să ducă la acordarea iniţial a 14-15 zile îngrijiri medicale , iar ulterior prin apariţia unui hematom subdural cronic fronto-temporo-parietal, leziunile să necesite prelungirea zilelor de îngrijiri medicale la 30-40. Datorită hematomului care a apărut la o lună şi jumătate de la incident , fiind necesară o intervenţie medicală , viaţa victimei fiind pusă în primejdie , aceasta din urmă rămânând cu două defecte osoase ale bolţii craniene ce constituie infirmitate fizică permanentă. De concluzionat este faptul că niciuna din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză , nu confirmă o eventuală provocare din partea părţii vătămate, de altfel martorul (…) încuviinţat inculpatului în apărare, a perceput momentul ulterior incidentului neoferind astfel indicii asupra circumstanţelor săvârşirii faptei. În drept, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută, se constată că fapta inculpatului (…), care în data de 17.09.2006, a aplicat mai multe lovituri lui (…), lovituri ce i-au pus viaţa în primejdie întruneşte atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 182 alin 2 c.pen. La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 c.pen respectiv de dispoziţiile părţii generale ale codului penal , de limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite care aduce atingere integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, de persoana inculpatului care a recunoscut parţial săvârşirea faptei în sensul că a învederat un aspect nedovedit în cauză şi care vizează provocarea din partea părţii civile , de urmările produse în sensul că s-a pus în primejdie viaţa victimei aceasta rămânând cu infirmitate permanentă fizic. Faţă de aceste considerente , urmează să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare orientată spre minim. In baza art. 71 cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a 2-a lit. b Cod penal. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 cod penal şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare conform art. 82 cod penal. Pentru a proceda în acest sens, instanţa a avut în vedere recunoaşterea manifestată parţial de către inculpat dar şi faptul că este reabilitat în ceea ce priveşte pedeapsa de 500.000 lei vechi amendă penală aplicată prin s.p. nr. 607/2000 a Judecătoriei Tulcea. In baza art. 71 alin.5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate ia în baza art. 359 Cod pr. penală, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Se vor respinge ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea şi (…), în considerarea faptului că în ceea ce priveşte acţiunea civilă se aplică normele ce guvernează în materie civilă, sub aspect probaţional, ori potrivit art. 1169 c.civ. cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, iar părţile civile nu au probat întinderea prejudiciului reclamant prin depunerea unor înscrisuri eventuale în acest sens . Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev.de art. 191 Cod pr. penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Tags: Pretenţii civile

Pretenţii civile. Restituire împrumut notarial. Întrerupere termen de prescripţie – dovadă. Justificare interes. Rol activ al judecătorului

Materie: pretenţii contractuale

Sent. civ. nr. 3087/18.06.2008

Autor: Judecătoria Focşani

Prin sent. civ. nr. 3087/18.06.2008 s-a admis cererea reclamantului, s-a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 1.540 lei cu titlu de împrumut nerambursat, având termen scadent 18.08.2002, in baza contractului de împrumut autentificat, sumă care urmează a fi actualizata la data plătii efective şi s-a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin contractul autentificat sub nr. 787/18.02.2002 la BNP O. reclamantul a împrumutat-o pe parată cu suma de 15.400.000 lei vechi, cu obligaţia acesteia de a restitui împrumutul la data de 18.08.2002.

Din depoziţia martorului audiat in cauza reiese ca, nici pana in prezent, parata nu şi-a îndeplinit obligaţia asumata şi nu a restituit reclamantului suma împrumutata.

Este adevărat ca obligaţia de restituire a împrumutului este supusa termenului general de prescripţie reglementat prin art. 3 al. 1 din decretul 167/1958. Sub acest aspect, interpretat singular, abstracţie făcând de celelalte împrejurări care reies din materialul probator administrat in cauză, dreptul material la acţiune al reclamantului apare ca fiind prescris (termenul de prescripţie împlinindu-se la data de 18.08.2005).

Dar, potrivit depoziţiei martorului C. M., parata a recunoscut, cu mai mult timp in urma (posibil deci, in perioada in care termenul de prescripţie nu se împlinise încă), fata de reclamant, împrumutul acordat de acesta.

In acest context, in cauză devin incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. a din decretul 167/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel in folosul căruia curge prescripţia.

Ca efect al întreruperii prescripţie prin recunoaşterea dreptului creditorului de către debitor, începe sa curgă un nou termen de prescripţie, de aceeaşi durata ( in speţă trei ani) de la data recunoaşterii.

Având in vedere ca din declaraţia martorului audiat reiese ca parata a recunoscut dreptul reclamantului in urma cu aproximativ doi ani, instanţa retine ca acţiunea reclamantului este promovata in termenul de prescripţie legal reglementat.

Întrucât executarea obligaţiei de către parată depindea de modul se interpretare şi aplicare a prevederilor decretului 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă, existând riscul ca un executor judecătoresc sa refuze, pentru acest motiv, punerea in executare a contractului de împrumut autentificat (şi care constituie titlu executoriu in temeiul art. 66 din legea nr. 36/1995), instanţa a apreciat ca exista interes din partea reclamantului pentru promovarea prezentei acţiuni.

In drept, se constata incidenta in cauza a prevederilor art. 1584 şi art. 1587 C.civ., referitore la obligaţia împrumutatului de a restitui suma împrumutata, sumă care va fi actualizata (in lipsa unei stipulări contractuale referitoare la dobândă) in faza de executare, la data plătii efective, potrivit prevederilor art. 371/2 al. 3 C.p.civ.

Este adevărat ca reclamantul şi-a întemeiat in drept cererea pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale (art. 998-999 C.civ.) şi instanţa, din oficiu, nu poate schimba calificarea cererii, având in vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil. Totuşi, date fiind circumstanţele personale ale reclamantului – care nu a beneficiat de serviciile unui aparator, neavând mijloace materiale suficiente nici pentru achitarea taxei judiciare de timbru – vârsta înaintata a acestuia şi lipsa de pregătire juridică, instanţa apreciază ca este vorba despre o simplă eroare faptul ca cererea de chemare in judecata a fost întemeiata in drept pe răspunderea civilă delictuala, in locul răspunderii civile contractuale; de altfel, aceasta din urmă reiese din motivarea in fapt a cererii.

Întrucât reclamantul nu a dovedit ca a efectuat vreo cheltuiala cu prezentul proces, in baza art. 1169 C.civ. şi art. 274 C.p.civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată solicitarea acestuia de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Tags: Pretenţii civile

Pretenţii civile

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, reclamantul Ai C. D a chemat în judecată pe pârâtii A C. V şi R I, solicitând obligarea primului pârât la plata sumei de 52,5 lei, cu titlu de pretenţii şi obligarea celui de-al doilea pârât la recunoaşterea dreptului său de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 0,25 ha,situat în comuna V S, judeţul B.

În motivarea acţiunii civile reclamantul arată că fratele său, pârâtul ocupă samavolnic suprafaţa de 5000 mp teren, situat în comuna V S, judeţul B, a încheiat contract de arendă cu celălalt pârât şi a încasat produsele agricole obţinute de pe teren, deşi jumătate din teren este proprietatea sa.

În dovedirea acţiunii civile, reclamantul a depus înscrisuri (copia titlului de proprietate )

Cererea nu a fost motivată în drept.

Pârâtul a depus copii de pe procesul verbal de punere în posesie şi de pe contractul de arendă).

La termenul de judecată din data de 23.01.2008, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile prin care reclamantul urmăreşte, în fapt, realizarea unui partaj de folosinţă.

Analizând înscrisurile depuse de părţi la dosar, instanţa constată întemeiată excepţia.

Reclamantul A C. D şi pârâtul au calitatea de coproprietari ai suprafeţei de 5000 mp, teren situat în com. V S, judeţul Bacău, dreptul lor de proprietate fiind atestat prin titlul de proprietate, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitori ai defunctei A V. I.

Părţile nu au procedat la partajarea terenului, pe cale amiabilă sau judiciară, pentru a se individualiza cota indiviză care li se cuvine în calitate de moştenitori ai defunctei (descendenţilor li se cuvine, conform art. 669 Cod civil , cota ideală de 1/2 din succesiunea ascendentului).

Prin partaj s-ar fi sistat starea de indiviziune, iar fiecare coindivizar ar fi devenit proprietarul exclusiv al bunului( terenului) atribuit( în raport de cota indiviză prevăzută de lege).

Împărţirea fructelor terenului în suprafată de 5000 mp echivalează cu un partaj de folosinţă, care este inadmisibil, deoarece nu este reglementat de lege.

În speţă, nu se poate realiza un partaj de folosinţă a terenului întemeiat pe dispoziţiile art 969 Cciv, deoarece reclamantul şi pârâtul nu au convenit în acest sens.

Anterior eliberării titlului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, pârâtul a dispus cu privire la teren, in baza procesului verbal de punere în posesie nr. ( care nu constituie titlu de proprietate) a încheiat cu SC contractul de arendă, în calitate de arendaş.

Deşi prin procesul verbal nr. 2815/2006 numai pârâtul, în calitate de moştenitor al defunctei A.I,, a fost pus în posesia terenului în suprafaţă de 5000 mp, situată în punctul IC, titlul de proprietate a fost eliberat în favoarea ambilor moştenitori.

În consecinţă, instanţa va dispune admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii civile în pretenţii, ca inadmisibilă. Reclamantul are posibilitatea reglementării situaţiei juridice prin sistarea stării de indiviziune pe calea dreptului comun sau pe cale amiabilă.

Tags: Pretenţii civile