Procedură civilă

Pronunţând sentinţa civilă nr.493/5.03.2009 Judecătoria Moineşti a constatat, în temeiul art.248 cpc, perimată acţiunea civilă formulată de reclamantul G. Gh. Gh. în contradictoriu cu pârâţii R. I. G., R. F. T., acţiune având ca obiect reziliere contract, reţinând că ultimul act de procedură a fost întocmit la data de 12.02.2008 când cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor, de atunci rămânând în nelucrare timp de un an.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l G. Gh. I. care a solicitat să fie repus în termenul de recurs, să se constate calitatea sa de moştenitor al defunctului G. Gh. Gh., sentinţa Judecătoriei Moineşti urmând a fi desfiinţată iar cauza trimisă acestei instanţe pentru a hotărî asupra cererii de repunere pe rol formulate în recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că la data de 27.01.2008 reclamantul a decedat iar la 12.02.2008 instanţa a suspendat judecata deoarece partea interesată nu a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor, respectiv a recurentului şi a surorii acestuia, A.C., care, nefiind citaţi, au fost în imposibilitate de a afla de repunerea cauzei pe rol şi de hotărârea de perimare pentru a putea declara recurs.

S-a arătat, de asemenea, în motivele de recurs, că termenul de perimare nu s-a împlinit, suspendare judecăţii având loc în temeiul art.243 alin.(1) cpc, astfel că nu se poate vorbi de o neglijenţă manifestată prin abandonarea procesului iar termenul de perimare a fost suspendat în temeiul art.290 Cpc, nefiind împlinit la data pronunţării sentinţei recurate.

Recursul a fost motivat pe dispoziţiile art.299 şi următoarele cpc, la dosar fiind depuse înscrisuri (f.4-6,24-2736-38).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea din 12.02.2008 Judecătoria Moineşti a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.243 pct.1 cpc, constatând că în timpul procesului a intervenit decesul reclamantului G. Gh. Gh. iar partea interesată nu a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor (f.117 dosar judecătorie), încheierea de suspendare a judecăţii fiind comunicată recurentului şi restituită cu menţiunea „destinatar decedat” (f.118).

Potrivit art.250 alin.(2) Cpc în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare, astfel încât perimarea nu poate opera mai înainte de împlinirea unui termen de 1 an şi 3 luni, care, în cauza de faţă, s-ar fi împlinit la 12.05.2009.

În cauză sunt, de asemenea, aplicabile dispoziţiile art.285 alin.(1), la care face trimitere art.316 cpc, potrivit cărora termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o sinG. comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor. Prima instanţă, era, deci, datoare să comunice încheierea de suspendare a judecăţii pe numele moştenirii, pentru ca părţile interesate, în speţă moştenitorii reclamantului decedat, să fie în măsură să ceară continuare judecăţii.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.9 şi al art.312 alin.(1) cpc, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recursul a fost motivat pe dispoziţiile art.299 şi următoarele cpc, la dosar fiind depuse înscrisuri (f.4-6,24-2736-38).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.9 şi al art.312 alin.(1) cpc, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tags: procedura civila

Publicat de: pe 14 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2673/14.10.2008, Judecătoria Oneşti a respins excepţia lipsei calităţi procesuale active şi a admis sesizarea formulată de reclamanta Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti şi C.C. împotriva pârâţilor M.N., M.A. şi R.A.. În baza art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală a desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005 de către B.N.P. B.V. privind pe vânzătorii M.N. şi M.A. şi cumpărătoarea R. A..

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, reclamantul C.C., domiciliat jud. Bacău a solicitat sesizarea Judecătoriei Oneşti cu privire la desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005, încheiat la B.N.P. B.V., întocmit între M.N., M.A., în calitate de vânzători şi R.A., în calitate de cumpărătoare, pentru suprafaţa de 1298 m.p. teren arabil intravilan.

În motivare se arată că reclamantul este fostul soţ al numitei R.A.M. şi prin sentinţa civilă 3636/2006 a Judecătoriei Oneşti s-a pronunţat divorţul. În timpul căsătoriei au decis să cumpere teren intravilan în scopul edificării unei locuinţe. În aces sens s-au înţeles cu vânzătorul M.N. să le vândă suprafaţa de 1298 m.p. teren. În vara anului 2006 a aflat că terenul şi construcţia ce se edifica erau pe numele fostei soacre R.A.. A formulat plângere penală şi prin ordonanţa din 17.03.2008 s-a constatat că actul autentic s-a întocmit pe baza declaraţiilor false ale numitei R.A.. Deşi organul de urmărire penală avea obligaţia să sesizeze instanţa pentru desfiinţarea actului, această măsură nu a fost luată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală.

Asupra excepţiei, instanţa a constatat că actul autentic s-a încheiat pe baza declaraţiei numitei R.A., dată în faţa notarului public, declaraţie ce nu corespunde adevărului, aceasta făcându-se vinovată de comiterea infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal. Reclamantul are legitimitate procesuală să ceară desfiinţarea acestui act, care l-a prejudiciat. Prin urmare, excepţia va fi respinsă.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că: la data de 20.02.2007, petentul C.C. a formulat plângere penală împotriva numitelor R.A. şi R. A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 292 Cod penal şi respectiv art. 26 raportat la art. 292, Cod penal.

În motivarea plângerii petentul arată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005 R.A. cu complicitatea lui R. A. a declarat că este cumpărătoarea a 6 prăjini de teren şi că ea a plătit preţul, deşi banii erau ai petentului şi ai fostei sale soţii.

Plângerea a formulat obiectul dosarului nr. 562/P/2007.

Prin rezoluţia dată de procuror la data de 03.04.2007, în temeiul art. 288 al. 6 şi art. 10 lit. a şi d Cod pr. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.A. şi R. A..

Se arată în considerentele rezoluţiei că nu există nici un indiciu care să conducă la existenţa infracţiunilor reclamate.

Împotriva acestei soluţii C.C. a formulat plângere care prin rezoluţia nr. 317/II/2/11.05.2007 a prim procurorului, a fost respinsă.

În termen legal, petentul a formulat plângere la instanţă care a format obiectul dosarului nr. 3199/270/2007.

Prin sentinţa penală nr. 727/05.09.2007 a Judecătoriei Oneşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1072/R/2007 a Tribunalului Bacău, plângerea a fost admisă şi s-au dispus următoarele:

– s-a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 03.04.2007;

– cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva făptuitoarelor R.A. şi R. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii şi complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii prev. şi ped. de art. 292 Cod penal şi art. 26 raportat la art. 292, Cod penal;

Se arată în considerentele sentinţei că plângerea este întemeiată motivat de faptul că nu au fost audiate toate părţile implicate pentru a se stabili situaţia reală.

Prin procesul verbal din 05.02.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de R.A. pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal şi faţă de R. A. M. instigare la infracţiunea de fals în declaraţii, proces verbal confirmat de procuror prin rezoluţia din 05.03.3008.

Prin ordonanţa dată de procuror la data de 17.03.2008, s-a dispus, în temeiul art. 2491 Cod pr. pen., art. 11 pct. 1 lit. b Cod penal şi art. 10 lit. b1 Cod pr. pen., art. 90 şi 91 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a celor două învinuite şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă de câte 600 lei în sarcina fiecăreia.

Se arată în considerentele ordonanţei următoarele:

R. A. M. fost căsătorită cu C.C., timp în care cei doi soţi au lucrat în străinătate pentru a realiza venituri. La propunerea lui C.C., C.A.M., în luna noiembrie 2005 a venit în ţară cu o sumă de bani din veniturile realizate împreună în străinătate şi a negociat cu soţii M.N. şi M.A. cumpărarea unei suprafeţe de teren intravilan de 1298 m.p.

Întrucât C. A. M. urma să se reîntoarcă la muncă în străinătate, a determinat-o pe mama sa, R.A., să se prezinte la notarul public B.V., împreună cu vânzătorii terenului şi să declare că ea este cumpărătoarea acestui teren.

La data de 21.11.2005 Biroul notarului public B.V. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2686/2005,care prevedere că M.N. şi M.A. vând lui R.A. terenul intravilan în suprafaţă de 1298 m.p..

În fapt, aşa cum rezultă din declaraţia vânzătorilor, cât şi din declaraţia secretarului Primăriei cei care au cumpărat terenul sunt C. A. M. şi soţul acesteia – C.C..

Declaraţia lui R.A., din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, dată în faţa notarului public, conform căreia ea este cumpărătoarea terenului, nu corespunde adevărului, învinuita făcându-se vinovată de comiterea infracţiunii prev. de art. 292 Cod pen.

Prin faptul că C. A. M., care după pronunţarea divorţului de C.C. şi-a reluat numele avut anterior, de R. A.-M., a determinat-o pe mama sa să participe la încheierea actului de vânzare cumpărare şi să se declare cumpărător al terenului sus-menţionat, aceasta a comis infracţiunea de instigare la comiterea unei fapte prev. de legea penală, respectiv a comis infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 292 Cod penal.

Având în vedere că ambele învinuite nu posedă antecedente penale, circumstanţele comiterii faptei s-a considerat că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este de natură a ne crea convingerea că acestea, pe viitor nu vor mai comite fapte penale.

Această soluţie a fost menţinută de prim procuror prin rezoluţia din 18.04.2008.

Împotriva soluţiei procurorului au formulat plângere cele două învinuite. Prin sentinţa penală nr. 430/19.05.2008 pronunţată în dosarul nr. 2176/2008 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.

Prin sesizarea adresată Judecătoriei Oneşti, Parchetul a dat deplină eficienţă dispoziţiilor art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală care prevăd că: Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune, totodată, şi asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. Aceste dispoziţii au caracter imperativ şi nu facultativ, astfel că sesizarea Parchetului este legală şi temeinică.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta R.A., pentru următoarele motive:

1. Sesizarea instanţei s-a făcut în mod nelegal de către Parchet printr-o simplă adresă de înaintare a dosarului. Ca urmare a nelegalei sesizări, – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti şi C.C. nu aveau calitate procesuală activă.

2. Instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei.

În speţă, nu există o hotărâre definitivă a instanţei penale care să aibă autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. Judecătoria Oneşti ar fi trebuit să administreze probe pentru a verifica care este temeiul de drept civil care ar putea duce la anularea actului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prin ordonanţa Parchetului nu s-a sesizat Parchetul Oneşti pentru anularea actului. Intimatul s-a adresat Parchetului solicitând să fie sesizată instanţa civilă pentru a fi desfiinţat contractul încheiat prin săvârşirea infracţiunii de fals, conform art. 245 al. 1 lit. c Cod procedură penală, aceasta fiind mijlocul procedural legal.

De asemenea, prin întâmpinare s-a arătat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare soluţionării cauzei.

În această fază procesuală nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:

Atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, cât şi C.C. nu au avut calitate procesuală activă în cadrul litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2673/14.10.2008.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti ar fi putut avea calitatea procesuală doar în două situaţii: fie ca urmare a sesizării instanţei civile prin însăşi ordonanţa de încetare a urmăririi penale conform articolului 245 al. 2 lit. C ind. 1 Cod procedură penală, fie ca urmare a introducerii unei acţiuni civile în condiţiile art. 45 Cod procedură civilă (cu condiţia ca Parchetul să intervină pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege).

Cum în speţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a sesizat instanţa civilă printr-o simplă adresă de înaintare a dosarului în care s-a pronunţat ordonanţa de scoatere, tribunalul constată că această instituţie nu are calitate procesuală activă.

În ceea ce îl priveşte pe C.C., tribunalul constată că acesta ar fi putut avea calitate procesuală activă, în cauză doar dacă ar fi formulat el însuşi o cerere de chemare în judecată, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, această persoană ar fi avut calitate procesuală (dar nu activă) în cadrul procesului declanşat la sesizarea instanţei civile prin ordonanţa parchetului.

Deşi instanţa de fond a constatat în practicaua sentinţei că, C.C. nu are calitate procesuală activă în cauză, în dispozitivul hotărârii s-a admis sesizarea formulată de aceasta şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti.

Faţă de aceste considerente, tribunalul urmează să modifice în totalitate sentinţa civilă în baza art. 312 Cod procedură civilă, să admită excepţia lipsei calităţi procesuale active atât a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti cât şi a lui C.C. şi să respingă ca atare sesizarea.

Întrucât soluţionarea acestei excepţii face de prisos cercetarea fondului, instanţa nu va mai analiza şi celelalte motive de recurs.

În baza art. 274 Cod procedură civilă intimaţii vor fi obligaţi să-i plătească recurentei cheltuielile de judecată suportate în această fază procesuală (onorariu avocat).

Tags: procedura civila

Publicat de: pe 14 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 5085/06.06.2008 Judecătoria Bacau a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bacau în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.- D.G.F.P. Bacau, a obligat pârâta să ridice la de la sediul reclamantului dosarele de executare a amenzilor contravenţionale identificate cu „cod 16” precum şi dosarele de executare – amenzilor contravenţionale care poartă menţiunea „restituit” potrivit proceselor-verbale anexă la Protocolul cadru de predare- preluare a documentelor întocmite în cadrul procedurii de predare – preluare a documentelor de executare silită conform prevederilor art. III din Legea nr. 182/2006 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2001.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art.II din legea nr.182/2006, „ începând cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare se va prelua de la M.F.P. – A.N.A.F. şi unităţile sale subordonate de către organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul,” iar potrivit art.III din aceeaşi lege, „ pentru amenzile contravenţionale aplicate persoanelor fizice şi neîncasate până la data de 1 ianuarie 2007, procedurile de realizare a acestor creanţe, aflate în derulare la această dată, vor fi comunicate de organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile M.F.P. – A.N.A.F. şi ale unităţilor sale subordonate, în calitate de creditori fiscali, şi le succedă de drept în această calitate, actele îndeplinite anterior rămânând valabile”.

Din acest act normativ, reiese că obligaţia de predare aparţine A.N.A.F. şi unităţilor sale subordonate.

Conform art.1 din HG nr.495/2007, „ A.N.A.F. se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea M.E.F., finanţată de la bugetul de stat.”, iar potrivit art.2 din acelaşi act normativ, „ În subordinea A.N.A.F. funcţionează G.F., A.N.V., direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.”

Deci, pârâta are personalitate juridică, iar din interpretarea „per a contrario” a acestui text rezultă că A.F.P. la nivel de municipiu nu are personalitate juridică, deci nici capacitate procesuală. De altfel, aceasta se află în subordinea pârâtei şi faptul că i s-au delegat anumite atribuţii nu îi conferă calitate procesuală.

Mai mult, art.II din Legea nr.182/2006, prevede că activitatea de executare silită se va prelua de la ANAF şi unităţile sale subordonate, în speţă fiind vorba despre pârâtă conform art.2 din HG nr.495/2007.

Astfel, instanţa va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa constată că şi aceasta este nefondată:

Susţinerile pârâtei în acest sens sunt apărări de fond, excepţia inadmisibilităţii însemnând că prezenta acţiune nu ar fi de competenţa instanţei sau nu ar fi prevăzută de lege, ceea ce nu este adevărat.

Deci, instanţa va respinge ca nefondată şi această excepţie.

Prin Protocolul-Cadru de predare-primire nr.37366/31.01.2007, semnat de ambele părţi, precum şi prin procesele-verbale ce constituie anexe la acest Protocol şi semnate de reprezentanţii ambelor părţi, acestea au convenit cu privire la ce dosare de executare urmează să fir preluate de către reclamant, fiind identificate cele pentru care executarea era prescrisă, precum şi cele care nu s-au putut identifica şi care au fost evidenţiate prin „ cod 16”.

De astfel, pârâta, prin întâmpinare, a recunoscut această situaţie de fapt atunci când a susţinut că dacă ar fi obligată să preia aceste dosare, nu ar mai avea competenţa legală de a executa creanţele.

Având în vedere aceste considerente, instanţa constată că acţiunea este întemeiată, obligaţia de a ridica dosarele care nu fac obiectul predării-primirii avându-şi izvorul în prevederile Legii nr.182/2006.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta D.G.F.P. Bacau pentru următoarele considerente:

– unitatea fiscală care a gestionat activitatea de predare-primire a dosarelor de executare silită privind amenzile contravenţionale a fost A.F.P. Bacau care ar fi trebuit chemată în judecată ca parte în prezentul litigiu având în vedere şi dispoziţiile art. 3 lit.m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977din 11.07.2007.

– faptul că A.F.P. are capacitate de exerciţiu, deci şi capacitate procesuală, rezultă şi din prevederile Ordinului M.F.P. nr. 2154/2006 emis ca urmare a apariţiei Legii nr. 182/2006.

– atribuţiile şi competenţele A.F.P. nu sunt delegate la nivel local, ele fiind stabilite prin Ordinul Preşedintelui ANAF 977/2007,

– susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu au fost dovedite

– dispozitivul hotărârii conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire,

– instanţa se contrazice în motivare reţinând că dosarele care nu au putut fi identificate cu ocazia predării – primirii nu pot face obiectul preluării de către reclamant.

Prin întâmpinare intimatul –reclamant Primarul Municipiului Bacau a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că:

– în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive avându-se în vedere prevederile H.G. nr. 495/2007 întrucât A.F.P. Bacau nu are personalitate juridică, nu are capacitate procesuală de folosinţă şi deci nu poate sta în judecată în nume propriu , singura care are personalitate juridică fiind apelanta-pârâtă.

– cu privire la fondul litigiului solicită menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Pentru exerciţiul acţiunii civile trebuie justificate şi calitatea procesuală, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă.

Apărările formulate în prezenta cauză de către pârâtă pe cale de excepţie în sensul că nu are calitate procesuală pasivă sunt întemeiate.

Litigiul dedus judecăţii priveşte aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute de Legea nr. 182/2006 de predare a activităţii de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare de la M.F.P.- A.N.A.F. către organele de specialitate din cadrul unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază domiciliază contravenientul.

Titular al obligaţiei în raportul dedus judecăţii nu este D.G.F.P. ci A.F.P. care are atribuţii în ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor Legii nr. 182/2006 astfel cum se prevede expres la articolul 9 din Ordinul M.F.P. nr. 2154/2006 dat în aplicare acestui act normativ. Prin urmare tot A.F.P. are să şi legitimarea procesuală în prezenta cauză având în vedere că potrivit art. 3 lit. m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977/11.07.2007 aceasta reprezintă interesele statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfăşoară iar prezentul litigiu priveşte activitatea desfăşurată de A.F.P. Bacau în aducerea la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 182/2006.

Toate aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 41 al. 2 C.p.c. potrivit cărora pot sta în judecată ca pârâte asociaţiile sau unităţile, care nu au personalitate juridică, dacă au organe proprii de conducere. În raport de aceste prevederi urmează a înlătura apărarea intimatului-reclamant întemeiată pe argumente privind imposibilitatea A.F.P. Bacau de a sta în judecată în nume propriu întrucât nu are personalitate juridică.

Reţinând ca fiind întemeiat motivul de apel privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este de prisos a cerceta celelalte motive referitoare la fondul litigiului.

Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 296 C.p.c., va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va respinge acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Tags: procedura civila

Publicat de: pe 14 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Contestatie la executare. Anulare poprire

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 13129 (10.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: contestaţie la executare, popriri

Prin contestatia la executare înregistrata sub nr.245//2008 contestatoarea S.C. CI S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatii S.C. P A S.A. – creditor si BC- tert poprit,anularea popririi înfiintate în dosar de executare 87/2008, cu suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei la executare.
În motivarea cererii a aratat ca, fara a fi comunicata masura popririi, a fost înfiintata poprirea asupra contului, fiind blocata întreaga activitate a societatii.
Pe de alta parte a aratat ca sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul titlului executoriu, deoarece prin decizia 36/2008 a Curtii de Apel Constanta , suma stabilita în dispozitivul hotarârii este alta, decât cea pentru care s-a început executarea silita, în prezent aflându-se în judecarea recursului la Î.C.C.J.
În drept art. 82,112 si urm. Cod procedura civila , art. 274 si 399-404 Cod procedura civila.

A solicitat proba cu înscrisuri , interogatoriu.
Cererea a fost taxata legal.

Legal citata intimata -creditoarea a formulat întâmpinare aratând ca în ce priveste primul motiv al contestatiei, art. 387 Cod procedura civila trebuie luat în considerare în coroborare cu prevederile art. 454 Cod procedura civila, astfel ca nu se poate face aplicarea prevederilor art. 391 Cod procedura civila.
Cât priveste al doilea motiv al contestatiei, sumele stabilite prin adresa din 07.08.2008 de înfiintare a popririi sentintei sunt similare cu sumele stabilite prin titlul executoriu – sentinta civila 8652/2006 pronuntata de Tribunalul Constanta, la care s-au adaugat cheltuieli de executare, care cad în sarcina debitorului.
În drept art. 387,454 si 371⁷ Cod procedura civila art. 115-118 Cod procedura civila.

Cât priveste cererea de suspendare a executarii silite, la termenul de judecata din 29.09.2008 contestatoarea a renuntat la aceasta cerere, iar cât priveste exceptia de necompetenta materiala în solutionarea contestatiei la executare, instanta a apreciat ca în ce priveste pct. 2 din contestatie, nu este vorba de o contestatie la executare în sensul aratat la art. 400 alin. 2 teza 1 Cod procedura civila, motivele invocate la punctul 2 din cerere urmând a fi analizate de catre instanta în cadrul contestatiei la executare prevazute de art. 400 alin 1 Cod procedura civila, pentru care competenta de solutionare apartine instantei de executare , respectiv Judecatoriei Iasi, astfel ca exceptia a fost respinsa.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Comunicarea masurii înfiintarii popririi în conditii de vicii de procedura atrage dupa sine aplicarea regulilor generale prevazute de art. 105 Cod procedura civila, anularea actelor facute fara respectarea acestora urmând regimul reglementat de art. 105 Cod procedura civila.
Având în vedere ca , creditoarea nu a dovedit însa vreo vatamare, astfel cum prevede art. 105 alin.2 Cod procedura civila, motivul pentru anularea masurii popririi nu poate fi primit.
Pe de alta parte în cauza nu sunt incidente dispozitiile indicate de contestatoare – art. 387 si 391 Cod procedura civila, ci cele prevazute de art. 454 Cod procedura civila, în care se precizeaza ca poprirea se înfiinteaza fara somatie, prin adresa de poprire comunicata si debitorului, dispozitiile art. 454 Cod procedura civila, fiind supuse regulilor generale prevazute de art. 105 Cod procedura civila.

În ce priveste, cuantumul sumei poprite, se constata din cuprinsul dosarului de executare atasat în cauza, ca la suma prevazuta în titlul executoriu – sentinta civila 8652/2006 s-au adaugat cheltuielile de executare, care cad în sarcina debitorului, conform art. 371⁷ alin 2 Cod procedura civila, astfel ca nici al doilea motiv al contestatiei nu poate fi primit.
Pe cale de consecinta, fata de cele aratate contestatia la executare urmeaza a fi respinsa, în drept art. 399-400 Cod procedura civila, art. 454 Cod procedura civila, art. 105 Cod procedura civila, art. 3717 alin 2 Cod procedura civila.
Urmeaza a se lua act de renuntarea la judecata în cererea de suspendare a executarii silite, în drept art. 246 Cod procedura civila.
Va obliga contestatoarea aflata în culpa procesuala la cheltuielile de judecata catre intimata , în suma de 278,5 lei, astfel cum au fost dovedite – art. 274 Cod procedura civila.

Tags: anulare, contestaţie la executare, popriri, procedura civila

Publicat de: pe 10 May, 2009

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie