Top

Contracte

Judecătoria Moineşti Sentinţa civilă nr.718 din 28.02.2011

Constată ca prin acţiunea înregistrată sub numărul 8453/260/2010, reclamanţii N.P. şi N.C. au chemat în judecată civilă pârâta CM. solicitând în

contradictoriu cu aceasta contractului de donaţie autentificat sub numărul …..,

de către B.N. O.E.T.

In motivarea cererii reclamanţii arată că pârâta este nepoata reclamanţilor. In anul 2008, ajunând la o vârstă înaintată cei doi reclamanţi au convenit să înstrăineze gospodăria lor, pentru a fi întreţinuţi zilnic. Pe data de …, cei doi au mers la notar şi au donat pârâtei nuda proprietate asupra gospodăriei. Donaţia s-a făcut cu sarcina întreţinerii donatorilor pe tot parcursul vieţii, constând în hrană,obligaţia de transport la spital, de a asista şi ajuta pe parcursul spitalizării şi postspitalizării, de a le cumpăra medicamente, e a presta munci în gospodărie, a asigura încălzirea locuinţei personal sau printr-un terţ agreat de ambele părţi. Pârâta donatară se află în Italia, urmând ca mama acesteia să se ocupe de reclamanţi. De la data încheierii contractului şi până în prezent, însă nu s-a ocupat nimeni de reclamanţi, cu excepţia trasului apei în curte şi a unor cutii de bomboane şi cafea. In prezent reclamanţii sunt bătrâni, şi cu diverse afecţiuni cronice, au fost internaţi în spital dar nimeni nu s-a interesat de ei, a trebuit să plătească pentru tăiatul lemnelor, neavând nici un ajutor efectiv de la pârâtă, sau de la mama acesteia.

Acţiunea este întemeiată în drept, pe dispoziţiile art.830 Cod civil.

In dovedirea acţiunii s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, martori şi interogatorii.

Acţiunea a fost legal timbrată.

Pârâta nu depune întâmpinare şi nici nu înţelege să-şi formuleze apărările în altă modalitate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de … între reclamanţi pe de o parte şi pârâtă pe de altă parte, s-a încheiat ‘un contract de donaţie, prin care reclamanţii transmiteau sub rezerva uzufructului viager o locuinţă, şi cu sarcina întreţinerii pârâtei o casă, un grajd, o anexă şi suprafaţa de 968 mp teren situate în ….

Martorul A.T.V. (fila 30), relatează că în cursul anului 2010 a ajutat reclamanţii la mai multe activităţi, respectiv a montat prize, rigips, a ajutat la cules, la curăţirea pomilor, şi alte activităţi casnice. Martorul nu a văzut pe nimeni în domiciliul reclamanţilor care să-i ajute, deşi apreciază că reclamanţii au nevoie de ajutor, deoarece au vârste înaintate. Cunoaşte de asemenea că cei doi reclamanţi nu au o stare de sănătate bune, aceştia având diverse boli. Ştie de

2

asemenea că reclamanţii îşi cumpără singuri medicamente din pensia lor, deşi acestea sunt destul de scumpe. Locuinţa este încălzită cu lemne, iar la crăpatul acestora au fost ajutaţi de diverse persoane. Cunoaşte că CM. este rudă cu reclamanţii şi a auzit că reclamanţii au făcut act acestei nepoate, însă nici pârâta, nici părinţii acesteia nu au fost văzuţi în curtea reclamanţilor.

A.I. (fila 31), relatează că i-a ajutat pe reclamanţi la căratul lemnelor, la crăpatul acestora, a dat cu var, a montat rigips, a cules struguri şi a făcut diverse alte treburi de care reclamanţii aveau nevoie. Pentru munca depusă a fost plătit. Au fost şi alte persoane care i-au ajutat pe reclamanţi, însă niciodată nu a fost văzută pârâta la aceste treburi. Cunoaşte că reclamantul are o stare de sănătate precară,întrucât este dus deseori la spital cu maşina de către nepotul său, N.M. Martorul mai arată că a fost în total până în prezent de vreo 10 ori să îi ajute pe reclamanţi.

Contractul de donaţie este un contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit, prin care una dintre părţi, numită donator, cu intenţie liberală îşi micşorează în mod actual şi irevocabil patrimoniul său cu un drept real sau de creanţă, mărind patrimoniul celeilalte părţi numită donatar cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb. Ca excepţie de la această regulă donaţia cu sarcini este un contract sinalagmatic în măsura sarcinii. Sarcina este o obligaţie impusă donatarului, care după acceptarea donaţiei este ţinut să o execute. In cazul neexecutării acesteia intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel se poate cere îndeplinirea prestaţiei care formează obiectul sarcinii, sau se poate alege calea revocării donaţiei pentru neexecutarea obligaţiei. Acţiunea poate fi exercitată de donato sau moştenitorii săi legali, iar în caz de admitere, revocarea poate produce efecte retroactive atât împotriva donatarului, cât şi succesorilor lui în drepturi,cât şi împotriva terţilor, drepturile constituite în favoarea lor, fiind desfiinţate (art. 830 Cod civil), potrivit regulilor aplicabile rezoluţiunii pentru neexecutare (art. 1020-1021 Cod civil).

In cauza pendente, obligaţia donatarului era sa asigure prestarea intretinerii (ex. hrana, imbracaminte, medicamente, curăţenie, plata consumului casnic) si să înmormânteze pe donatorii după datina.

Din probele administrate în prezenta cauză rezultă faptul că pârâta nu a respectat obligaţiile stabilite prin contract în sarcina sa, acelea că, în afară de hrană, să asigure reclamanţilor la domiciliul acestuia un trai normal şi decent.

Astfel din probe reiese faptul că pârâta nu a fost văzută la domiciliul reclamanţilor, în condiţiile în care diverse persoane au fost solicitate de reclamanţi pentru ajutor la diverse munci casnice, sau pentru transport la spital.

In concluzie instanţa constată că pârâta in mod culpabil nu şi-a executat obligaţiile asumate, astfel că în baza art.830 raportat la 1020-1021 Cod civil C.civ. urmează să admită

acţiunea şi să dispună revocarea contractului de donaţie încheiat între părţi.

3

Ca efect al revocării pentru neexecutarea sarcinii este incontestabil că dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul întreţinerii, va fi redobândit. In schimb, valoarea eventualei întreţineri prestate, datorită caracterului aleatoriu nu trebuie restituită.

Faţă de considerentele sus expuse urmează să admită acţiunea formulată de reclamanţii N. P. şi N. C, domiciliaţi în …,jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta C.M., domiciliată în …, jud. Bacău.

Va dispune revocarea contractului de donaţie autentificat sub numărul …, de către B.N. O.E.T.

Va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că imobilele situate în intravilanul or. …, jud. Bacău, înstrăinate de reclamanţi prin contractul sus numit revin în proprietatea reclamanţilor.

Va obligă pârâta la plata către Trezoreria …a sumei de 888 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru de care au fost scutiţi reclamanţii, raportat la faptul că aceasta a căzut în pretenţii, iar reclamanţii au formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost admisă.

Etichete:

Contracte

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU SENTINŢA CIVILĂ NR. 590

Din 22.02.2011

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr… ./260/2006 pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanţii A.N., A.C. au chemat în judecată pe pârâţii UJCOOP…, Prefectura…., Cooperativa de Consum …., E.V., Notar Public G.P., solicitând constatarea nulităţii absolute , parţiale a contractului de vânzare-

cumpărare dintre Federal Coop …. şi Cooperativa de Consum….., autentificat

de către Notar Public G.F. sub nr….., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi

să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului …. care a fost anulat prin Ordinul Prefectului …..

Cererea a fost timbrată cu 12 lei prin chitanţa nr……, 0,30 lei timbru

judiciar şi în motivare arată reclamanţii că autorii lor au dobândit terenul care face obiectul contractului a cărui anulare se solicită , printr-un contract voluntar în anul 1947 , în prezent prin două ordine ale prefectului succesive s-a constatat că proprietatea aparţine Federal Coop B. care 1-a rândul său a vândut terenul Cooperativei de Consum…..

In cauză s-au depus acte , au fost ataşate în vederea consultării dosarele …/260/2008 al Judecătoriei Moineşti,probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

La data de …. , A.N. şi A.C. se adresează Judecătoriei Moineşti cu o cerere de judecată prin care solicită în contradictoriu cu Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum …., Prefectura …, Cooperativa de Consum …, E.V., Notar Public G.F. , să se constate nulitatea absolută , parţială a contractului de vânzare-cumpărare dintre Federal Coop …. şi Cooperativa de Consum …. ,

autentificat de către Notar Public G.F. sub nr….., repunerea părţilor în situaţia

anterioară şi să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului…. care a fost anulat prin Ordinul Prefectului…..

Prin încheierea din data de 16.01.2007 (fila 72) , faţă de situaţia că s-a

declarat apel la SC nr…../… , Dosar …. s-a suspendat cauza conform art.244

pct. 1 Cod proc civilă.

Prin s .c. nr…../…..a Judecătoriei Moineşti, s-a admis acţiunea formulată

de reclamanţii A.N. şi A.C. în contradictoriu cu Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum …. , Cooperativa de Consum …., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea aceloraşi reclamanţi împotriva Prefecturii …. şi Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum , s-a admis excepţia prematurităţii cererii

faţă de Comisia Locală ….. şi Cooperativa de Consum …. , s-a constatat nul

absolut parţial contractul de vânzare autentificat de către Notar Public G.F. sub nr….., numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 1810,17 mp situat în intravilanul

2

corn ….. , jud.Bacău , s-a constat revocat Ordinul nr…… şi Ordinul ….. ale

Prefectului judeţului …. , s-a respins ca prematură cererea privind plângerea la Legea 247/2005 , s-a respins cererea privind daunele cominatorii.

Prin DC Nr…../R/…. a Tribunalului Bacău s-a casat cu rejudecare s .c

nr…..a Judecătoriei Moineşti.

La rejudecarea cauzei , prin s.c nr…..a Judecătoriei Moineşti , s-a admis

în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu COMISIA LOCALĂ de aplicare a Legilor Fondului Funciar a corn…….

A fost obligată pârâta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar ….să întocmească documentaţia conf. prevederilor Legii

18/1991,privind suprafaţa de 1754 m.p. teren situată în corn. … cu vecinii:…..în

vederea atribuirii acesteia, reclamanţilor.

S-a respins cererea privind obligarea acestei pârâte la plata daunelor cominatorii.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtelor COOPERATIVA de CONSUM …„UNIUNEA JUDEŢEANĂ a Cooperativelor de Consum …. şi a COMISIEI JUDEŢENE …. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

In considerentele s.c. nr….. a judecătoriei Moineşti s-a reţinut că

reclamanţii au solicitat în baza Legii nr.247/2005 să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1751 m.p. pe vechiul amplasament,pe raza comunei …. ,să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-

cumpărare încheiat pentru această suprafaţă de teren,Comisia Locală…..să fie

obligată la plata de daune cominatorii.

Reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de

1751 m.p. teren în corn…… ,cu această suprafaţă de teren intrând în C.A.P.

autorii reclamanţilor.

Deoarece reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, reclamanţii au solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament.

Terenul în litigiu a fost ocupat de Federal Coop ….., care în perioada

1965 – 1966 a construit pe acesta un magazin universal.

Cu toate că după apariţia Legii 18/1991, reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, prin Ordinul

Prefectului nr….., a fost atribuit terenul în litigiu FEDERAL COOP …., care

prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…..,1-a vândut

Cooperativei de Consum ….., contract de vânzare – cumpărare a cărui nulitate

absolută au solicitat-o reclamanţii.

După înstrăinarea terenului prin contractul de vânzare – cumpărare menţionat mai sus,prin Ordinul Prefectului judeţului …. nr…./…1997, s-a revocat Ordinul nr.. .71996.

3

In aceeaşi perioadă, a avut loc şi o reorganizare a Federal Coop …. şi Cooperativei de Consum …., în locul acestora înfiinţându-se Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum …. în care este membră şi Cooperativa de Consum…., care a absorbit Cooperativa de Consum ……

în urma demersurile efectuate de către reclamanţi pentru atribuirea terenului ce a aparţinut autorilor lor, pe vechiul amplasament, Comisia Locală

pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar….., le-a comunicat că nu există teren

rezervă pentru compensare

Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, al reclamanţilor pe vechiul amplasament:

Conform prevederilor art.ll alin.2.1 din Legea nr. 18/1991,modificată şi completată, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate,pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Terenul în litigiu nu a fost atribuit legal altor persoane. Atribuirea acestui teren iniţial Federal Coop …., în folosinţă, nu i-a conferit acesteia un drept de proprietate.

Situaţia că ulterior pentru acest teren s-a încheiat un contract de vânzare -cumpărare, nu este de natură a anula dreptul proprietarului terenului de a solicita atribuirea în natură.

Referitor la cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare existent pentru terenul în litigiu, instanţa a respins cererea pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul Prefectului nr…./….1996, a fost atribuit terenul în litigiu FEDERAL COOP …., care prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat

sub nr…../ ….1996 ,1-a vândut Cooperativei de Consum …., contract de

vânzare – cumpărare a cărui nulitate absolută au solicitat-o reclamanţii.

După înstrăinarea terenului prin contractul de vânzare – cumpărare menţionat mai sus,prin Ordinul Prefectului judeţului Bacău nr.71/24.03.1997, s-a revocat Ordinul nr.82/1996.

Motivul invocat de către reclamanţi pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare, este că Ordinul nr…./1996, a fost revocat prin Ordinul nr… ./1997.

Instanţa a apreciat că revocarea Ordinului nr…., nu prezintă relevanţă juridică în cauză, prin prisma respectării condiţiilor imperative prevăzute de lege, la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare.

Contractul de vânzare – cumpărare încheiat, întruneşte condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege iar actul în baza căruia a fost încheiat era în vigoare , la data încheierii lui.

S-a menţionat că reclamanţii nu au dovedit că ar fi existat la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare nr…../1996 o cauză ilicită s-au că

4

acesta a fost încheiat prin fraudarea legii, deoarece la data încheierii contractului nu fusese emis Ordinul nr…./1997 şi că nu pot fi imputate părţilor care au încheiat contractul de vânzare – cumpărare, nereguralităţi ce cad în sarcina emitentului Ordinului Prefectului.

De asemenea, situaţia că primul ordin nu putea fi revocat tot printr-un ordin de către instituţia Prefectului, de asemenea nu are relevanţă, instanţa având în vedere că primul ordin a intrat în circuitul civil şi putea fi anulat doar de către instanţa de judecată.

Prin DC nr…../R/….2008 pronunţată de Tribunalul Bacău , s-a respins ca

nefondat recursul împotriva s.c. nr…./…..2008 a judecătoriei Moineşti formulat

de către A.N. şi A.C., a fost admis recursul de către Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului Funciar …., s-a reţinut cauza spre rejudecare şi pe fond s-a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu această pârâtă , au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Din considerentele DC nr…./R/….2008 pronunţată de Tribunalul Bacău , se retine că Ordinul Prefectului nr…./1997 a fost anulat de Ordinul Prefectului nr…./1996 , actul administrativ ulterior emis intră în contradicţie cu principiul irevocabilităţii actelor administrative care au produs efecte juridice , în aceste condiţii Ordinul Prefectului cu nr…./1996 nu putea fi anulat decât de către o instanţă.

De asemenea se arată că prin emiterea Ordinului …/1997 s-a adus atingere dreptului de proprietate al Federal Coop …. , cu consecinţa încălcării art.l din Protocolul nr.l C.E.D.O. şi prin urmare contractul de vânzare-cumpărare nu este afectat de nici o nulitate absolută , Cooperativa de Consum

…..cumpărând de la proprietar tară ca între părţi să fie identificată o conivenţă

frauduloasă ori să existe o cauză ilicită.

Faţă de cele arătate anterior instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii lucrului judecat.

Părţile, mai puţin Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum …. , Cooperativa de Consum …., au solicitat respingerea acţiunii deoarece nu există identitate de părţi şi astfel nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.l201 Cod proc civilă.

Autoritatea lucrului judecat (res iudicata pro veritate habetur) este o instituţie de drept procesual civil destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice devenite litigioase şi soluţionate de către organele de jurisdicţie. Un lucru odată judecat trebuie considerat ca fiind adevărat, iar hotărârea judecătorească ţine loc de adevăr.

Sintagma lucru judecat provine din latinescul res iudicata, care semnifică ceea ce s-a judecat sau soluţionat. Din punct de vedere procesual această expresie se raportează la efectele hotărârii judecătoreşti. Fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficienţă hotărârii judecătoreşti şi de a evita o nouă judecată asupra aceleiaşi chestiuni litigioase.

Instituţia lucrului judecat este reglementată şi de Codul civil în art. 1201.

5

Potrivit acestui text: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Codul civil reglementează lucrul judecat ca o prezumţie legală absolută şi irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul

Pentru existenţa lucrului judecat art. 1201 din Codul civil cere existenţa identităţii între hotărârea dată şi cea care urmează, respectiv: identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauză (eadem causa), şi identitatea de părţi (conditio personarum).

Cele trei elemente arătate anterior trebuie să fie întrunite cumulativ. In cazul în care lipseşte unul dintre cele trei elemente nu mai putem să vorbim despre autoritatea lucrului judecat (quae nisi omnia concurrunt, alia res est) , astfel că pentru a opera excepţia autorităţii lucrului judecat se cere o identitate între raportul juridic dedus judecăţii şi raportul juridic judecat anterior, iar părţile care stau în judecată trebuie să aibă aceiaşi calitate procesuală. Primul element al puterii lucrului judecat se referă la identitatea de obiect. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuărilor cuprinse în dispozitivul hotărârii cu obiectul determinat în cea de-a doua acţiune. Dacă în cererea ulterioara se formulează mai multe capete de cerere există autoritate de lucru judecat cu privire la acel capăt de cerere care a format deja obiectul unei judecăţi; altfel s-ar putea ajunge la situaţia ca una din părţi să formuleze o cerere de chemare în judecată ulterioară în mod formal, cu mai multe capete de cerere, spre a evita astfel consecinţele puterii lucrului judecat. De asemenea, jurisprudenţa noastră a decis, în mod judicios, că pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiunii în acelaşi mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic; chiar dacă cu prilejul primei judecăţi dreptul pretins de una dintre părţi s-a discutat numai pe cale incidenţă hotărârea pronunţată are putere de lucru judecat faţă de o altă acţiune în cadrul căreia se urmăreşte valorificarea unuia şi aceluiaşi drept.

Al doilea element esenţial al puterii lucrului judecat este identitatea de cauza.

Cauza reprezintă justificarea pretenţiei promovate în justiţie. Raţiunea cauzei constă dintr-un fapt juridic, care formează baza dreptului cerut. In funcţie de drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă, dată într-un alt proces şi a elementelor lucrului judecat se poate stabili în concret dacă într-o cauză civilă există sau nu autoritate de lucru judecat.

Puterea lucrului judecat este, în mod indiscutabil, o calitate care o dobândeşte hotărârea judecătorească.

Cum repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi sau cu succesorii lor ar însemna

6

ignorarea efectelor juridice a acestei hotărâri si menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi si/sau între acestea si succesori, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile si încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art. 166 Cod pr civila şi art. 1201 Cod civil, instanţa va admite excepţia. De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preemineţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prespune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. României, §61).’

Recent, în cauza Amurăriţei c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătoreşti să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 3 i-38).

Referitor la faptul din speţă, instanţa constata ca în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine în mod constant ca autorităţilor judiciare nu le este permis ca prin acţiunile sau inacţiunile lor să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, scop care poate rei .iHa nu doar din dispozitiv ci şi din motivare, decât în cazurile în care există o i mpos i: obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea

care invocă imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu în acest sens cauza Niţescu c. României).

Faţă de cele arătate anterior va fi admisă excepţia şi va fi respinsă pe excepţia autorităţii lucrului judecat cererea.

Etichete:

Contracte

Sentinţa civilă nr. 86/14.01.2011

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.08.2010 sub nr. xxxx/260/2010, reclamanta U. A. T. a M. M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii C. M. E. şi C. D., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 306/01.06.2006, evacuarea pârâţilor şi a celorlalţi membrii ai familiei din imobilul închiriat proprietatea ANL, obligarea pârâţilor la plata sumei de 280,76 lei reprezentând chirie restantă şi penalităţi de întârziere.

în motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâţii la data de 01.06.2006 un contract de închiriere pentru suprafaţa locativă proprietatea ANL din strada Mihai Eminescu, bl. 16 ANL, ap 20, judeţul Bacău. Chiria a fost stabilită conform cap. 5 art. 1 din contract, la suma de 25,01 lei cu menţiunea că aceasta este actualizată în funcţie de rata inflaţiei până la data de 31.01 a fiecărui an. La cap. 6 din contractul de închiriere reclamanta arată că s-a prevăzut modalitatea de plată a chiriei cât şi faptul că întârzierea la plata chiriei mai mult de 90 zile îndreptăţeşte administratorul să ceară rezilierea contractului şi evacuarea chiriaşului. Reclamanta mai arată că începând cu luna martie a anului 2010 pârâţii nu încetat orice plată, deşi continuă să folosească spaţiul locativ proprietatea ANL, acumulând o datorie de 280,76 lei reprezentând chirie restantă şi penalităţi de întârziere.

In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1429 pct. 2, art. 1073, art. 1439 alin. 2 cod civil, art. 25 alin. 2 din Legea nr. 114/1996, art. 17 din Legea nr. 146/1997.

In dovedirea pretenţiilor sale reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri(fila 4-10 dosar).

Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 8 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

Legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nu au depus întâmpinare.

La termenul din 19.11.2010, reprezentantul reclamantei a arătat că pârâţii au achitat debitul principal în cuantum de 274 lei, rămânând de achitat suma de 6,76 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 01.06.2006 între reclamantă şi pârâţi s-a încheiat contractul nr. 306 prin care se închiria pârâţilor imobilul proprietatea ANL situat în Moineşti, str. Plopilor, bl. 16 ANL, ap. 20, judeţul Bacău. Conform cap. 7 din contract, reclamanta se obliga să asigure predarea spaţiului în starea corespunzătoare folosinţei pentru care a fost închiriat, să verifice periodic instalaţiile apartamentului şi să constate modul de exploatare al acestora, să ia deciziile necesare privind buna funcţionare a spaţiului închiriat.

2

Conform cap. 8 punctul 4 din contract, chiriaşii se obligă să plătească lunar chirie, iar în cazul neplăţii la timp a acesteia să plătească majorările de întârziere stipulate în contract. In cazul întârzierii la plata chiriei mai mult de 90 de zile, contractul se consideră reziliat de drept şi se va trece la evacuarea pe cale administrativă a chiriaşilor.

Din actele depuse la dosarul cauzei precum şi din precizările formulate de reprezentantul reclamantei la termenul din 19.11.2010 rezultă că pârâţii au achitat suma de 274 lei reprezentând chiria restantă, însă nu au achitat suma de 6,76 lei reprezentând majorările de întârziere.

Plata chiriei reprezintă una din obligaţiile principale ale locatarului, a cărui nerespectare îl îndreptăţeşte pe creditorul obligaţiei să solicite potrivit art. 1021 cod civil fie executarea silită, fie rezilierea convenţiei. Rezilierea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic care constă în încetarea contractului pentru viitor. Aşa cum rezultă din declaraţia reprezentantului reclamantei, pârâţii au achitat suma de 274 lei reprezentând contravaloarea chiriei datorate. Având în vedere că pârâţii au achitat debitul reprezentând chiria, şi totodată ţinând cont de cuantumul redus al majorărilor de întârziere datorate de pârâţi, respectiv suma de 6,76 lei, instanţa va respinge capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 306/01.06.2006 ca nefondat.

Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea, instanţa apreciază că acesta este un capăt de cerere accesoriu rezilierii, raportat la cap. 6 art. 3 şi cap. 8 art. 4 din contractul încheiat de părţi. Potrivit acestor clauze contractuale, în cazul întârzierii la plata chiriei mai mult de 90 de zile, contractul de închiriere se consideră reziliat de drept, iar proprietarul va trece la evacuarea pe cale administrativă a chiriaşului. Prin urmare, în acest caz evacuarea apare ca un efect al rezilierii. Având în vedere că, în speţa de faţă, pentru considerentele arătate mai sus instanţa a respins capătul de cerere privind rezilierea şi totodată ţinând cont de faptul că evacuarea este o consecinţă a rezilierii contractului de închiriere, instanţa va respinge capătul de cerere privind evacuarea ca nefondat.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata chiriei restante şi a majorărilor de întârziere instanţa reţine că reclamanta a furnizat pârâţilor servicii locative în baza contractului de închiriere nr. 306 din 01.06.2006. La data introducerii acţiunii reclamanţii datorau pârâtei suma de 274 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada martie 2010 – august 2010 precum şi suma de 6,76 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru neplata la timp a chiriei. Aşa cum rezultă din declaraţia reprezentantului reclamantei consemnată în încheierea din 19.11.2010, pârâţii au achitat suma de 274 lei reprezentând chirie restantă rămânând de achitat majorările de întârziere în cuantum de 6,76 lei. Coroborând acest aspect cu atitudinea procesuală a pârâţilor care nu au formulat întâmpinare şi nici nu s-au prezentat în instanţă, instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada existenţei majorărilor de

3

întârziere în cuantum de 6,76 lei, astfel că va obliga pârâţii la plata sumei de 6,76 lei reprezentând majorări de întârziere.

Având în vedere că instanţa a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâţilor va respinge şi cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei achitată de reclamantă pentru acest capăt de cerere.

Etichete:

Contracte

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

SENTINŢA CIVILĂ NR. 718 Şedinţa publică din 04.03.2010

Constată că reclamanţii A. D. şi F. i-au chemat în judecată pe pârâţii B. C. şi B. M.A, solicitând a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1096/ 9.10.2007 la Birou Notar public O. E. T..

Se arată în motivarea cererii că pârâţii nu au respectat obligaţia de întreţinere menţionată în contract, că reclamanţii au fost în eroare la încheierea contractului de vânzare cumpărare şi că preţul menţionat în contract nu le-a fost înmânat niciodată.

Cererea s-a timbrat cu 683 lei conf. chitanţei nr.6988068/13 aprilie 2009 depusă şi anulată la dosar.

Pârâţii au formulat întâmpinare reconvenţională, arătând că şi-au respectat obligaţia de întreţinere menţionată în contract până la data introducerii acţiunii în instanţă şi până la data când reclamanţii nu i-au mai primit în gospodărie,imposibilitatea acordării întreţinerii datorându-se refuzului celor doi.

Neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere nu poate duce singură la rezoluţiunea contractului fiind vorba de un contract complex.

Pe cale reconvenţională în situaţia admiterii acţiunii să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, respectiv să li se restituie pârâţilor contravaloarea întreţinerii acordate în perioada oct.2007 – 15.05.2009,c/val. încheierii actelor , respectiv expertiza topo construcţii,taxa de timbru,onorariul notarului.

In cauză s-au depus acte, s-au luat interogatorii părţilor prezente,au fost audiaţi martori,instanţa reţinând,

ÎN FAPT: ‘

La data de 9 octombrie 2007 între reclamanţi în calitate de vânzători şi pârâţi în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1096, prin care s-a înstrăinat pârâţilor casa, grajdul,o magazie şi 3306 m.p. teren proprietatea reclamanţilor, cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi cu obligaţia de întreţinere.

Se menţionează în acesta că preţul vânzării este de 10.000 lei, din care reclamanţii au primit anterior semnării actului 55000 lei iar pentru diferenţă pârâţii trebuiau să le acorde întreţinere reclamanţilor pe tot timpul vieţii constând în hrană, transport la spital dacă va fi cazul, de a cumpăra medicamente,prestarea de munci în gospodărie atât cu terenul cât şi cu animalele.

La data de 4.11.2009 s-au deplasat la locuinţa reclamanţilor membrii colectivului de anchetă socială din cadrul Primăriei D. încheind un proces verbal despre cele constatate.

Din cuprinsul acestuia(fila 30 dosar) se reţine că perdelele sunt afumate, soba este în parte deterioratăjipsesc geamuri de la ferestre, duşumeaua crăpată şi murdară,pereţii afumaţi.,în exterior locuinţa este la fel de deteriorată,ţigle sparte,plafonul de la cămară căzut parţial.

Din declaraţiile martorelor Grigore Nina şi Pădureţ Mariana propuse de reclamanţi, reţine instanţa că în gospodăria reclamanţilor de câţiva ani este dezordinea care este în

OU”

prezent, că pârâţii anul trecut şi în vara anului 2009 au cărat fânul şi l-au adunat ,aducându-l la reclamanţi,pârâţii nu i-au ajutat însă pe bătrâni în curte şi în casă.

Martora Pădureţ Mariana obişnuieşte să muncească la reclamanţi a muncit la câmp şi la vite deoarece aceştia au 4 vaci şi 4 viţei.

A declarat martora că după ce reclamanţii au înstrăinat bunurile nu a observat vreo îmbunătăţire în traiul acestora.

Pe pârâţi nu i-a văzut martora la reclamanţi şi dacă aceştia i-ar fi ajutat nu ar fi fost nevoie să fie ea chemată de aceştia să le aducă o găleată cu apă sau să le dea gunoiul din grajd.

Martorele C. C. şi C. E. propuse de pârâţi au declarat că dimpotrivă pârâţii au mers la coasă,la prăşitja cules pe terenul bătrânilor, ce culegeau aduceau la aceştia, au curăţat la vite , la găini,pârâta făcea curăţenie şi toată treaba în casa reclamanţilor.

Din vara anului 2009,pârâţii nu au mai fost primiţi de reclamanţi susţine martora C. C. iar cealaltă martoră că din ianuarie 2009.

Reclamanţii au fost duşi la spital de către pârâţi şi le-au cumpărat medicamente.

Martora C. E. a declarat că a fost de faţă când pârâta le-a dat reclamanţilor suma de 5500 lei înainte de a se face actele cu câteva zile.

A fost audiat din oficiu martorul B. C. care a fost martor la notar. Acesta a declarat că nu s-a discutat nimic despre bani la notar, s-au făcut mai multe acte, reclamanta a fost pusă să scrie că a citit şi semnează însă nu i s-a citit nici un act. Nici reclamantul nu a citit actele întocmite.

Reclamanţii au depus la dosar mai multe acte de vânzare cumpărare, respectiv 9 acte încheiate tot pe data de 9 octombrie 2007 de către acelaşi notar.

Preţul din aceste acte este de 8.350 lei.

Există un mare semn de întrebare cu privire la banii pe care susţine martora C. E. că au fost predaţi reclamanţilor înainte de încheierea actelor, pentru că în acest caz suma pe care ar fi trebuit să o încaseze reclamanţii trebuia să fie de 13.850 lei dar aceasta a declarat că s-au achitat 5500 lei.

Desigur instanţa nu este investită să analizeze situaţia privitoare la celelalte contracte, această paranteză fiind adusă în discuţie doar pentru a analiza sinceritatea martorei audiate.

De asemenea având în vedere vârsta reclamanţilor, care sunt persoane care au peste 80 de ani există mari dubii cu privire la posibilităţile acestora de a lua la cunoştinţă de conţinutul a 10 acte de vânzare cumpărare încheiate în aceeaşi zi.

Instanţa a fost investită cu o acţiune în rezoîuţiune şi se va limita la a analiza condiţiile impuse de lege în această materie.

Rezoluţiunea se poate solicita în cazul în care în cadrul contractelor sinalagmatice,una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată.

Cu privire la preţul menţionat în contract nu există dovezi certe că acesta nu a fost achitat, iar dacă se considera că acest preţ nu a fost achitat şi în contract s-a menţionat contrariul se impunea să se solicite nulitatea contractului, deoarece nu este o cauză posterioară încheierii contractului care să fie analizată în cadrul acţiunii în rezoîuţiune.

Contractul încheiat de părţi nu este un contract tipic de întreţinere deoarece s-au înstrăinat bunuri în valoare de 10.000 lei şi s-a achitat mai mult de jumătate din valoare cu titlu de preţ, caz în care este vorba despre o vânzare.

Pârâţii prin contractul încheiat aveau anumite obligaţii de întreţinere, obligaţie ce se impunea a fi executată zi cu zi, cu atât mai mult cu cât una din obligaţii era cea de hrană.

Principiul este ca obligaţia de întreţinere să fie executată în natura ei specifică , însă aceasta poate fi transformată şi în plata unei sume de bani la anumite termene.

Aceasta este soluţia care poate fi adoptată în cazul conduitei culpabile a uneia din părţi.

Dacă reclamanţii nu i-au mai primit pe pârâţi în gospodăria lor aşa cum au susţinut aceştia, puteau să solicite instanţei transformarea obligaţiei de întreţinere.

Pârâţii nu au făcut dovada că au depus vreo diligentă în a se achita de obligaţia lor, respectiv să facă dovada că au trimis bani reclamanţilor în contul întreţinerii pe care trebuiau să o presteze conform contractului.

De altfel din probele administrate nu rezultă că aceştia au acordat întreţinerea zi de zi aşa cum impune legea. Faptul că au mers de câteva ori la reclamanţi să îi ajute în gospodărie sau că i-a transportat o dată la spital, este departe de a echivala cu îndeplinirea obligaţiei asumate prin contract.

Condiţiile mizerabile în care trăiesc reclamanţii şi care au fost constatate la câteva luni după ce pârâţii susţin că nu au mai fost primiţi în gospodărie, nu puteau deveni actuale într-o perioadă atât de scurtă, semn că reclamanţii au rămas în aceeaşi stare de neglijenţă existentă anterior încheierii contractului.

Instanţa în raport de situaţia de fapt expusă, apreciază că pârâţii sunt în culpă şi nu au respectat clauza privitoare la acordarea întreţinerii.

Rezolutiunea impune în principiu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei, deci restituirea reciprocă a prestaţiilor.

Cu privire la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere către reclamanţi nu se impun discuţii.

Cât priveşte restituirea întreţinerii soluţia este diferită după cum rezolutiunea este imputabilă reclamanţilor sau pârâţilor.

Instanţa în raport de probele administrate consideră că pârâţii se află în culpă pentru rezolutiunea contractului deoarece nu şi-au îndeplinit obligaţiile conform prevederilor legale în materie şi raportat la clauzele menţionate în contract.

De altfel puţinele activităţi desfăşurate de către pârâţi nici nu au fost cuantificate de către aceştia.

Dar chiar şi în situaţia în care şi-ar fi precizat suma pretinsă pârâţii nu erau în drept să primească echivalentul întreţinerii.

Restituirea preţului achitat prevăzut în contract de către reclamanţi pârâţilor se impune deoarece acesta nu intră în conţinutul prestaţiilor cu caracter aleatoriu ale contractului.

Instanţa nu va obliga reclamanţii să achite pârâţilor cheltuielile ocazionate de încheierea actului deoarece rezolutiunea se va dispune din culpa pârâţilor.

Prin reconvenţională s-a solicitat să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, respectiv să li se restituie pârâţilor contravaloarea întreţinerii acordate în perioada oct.2007 -15.05.2009,c/val. încheierii actelor , respectiv expertiza topo construcţii,taxa de timbru,onorariul notarului. Nu s-a solicitat restituirea preţului.

Instanţa însă va dispune restituirea preţului în virtutea obligaţiei ce-i revine din oficiu să dispună restabilirea situaţiei anterioare şi nu la cererea pârâţilor.

Prin urmare urmând a se respinge cererea privind restituirea întreţinerii şi cheltuielile de încheiere a actului, va respinge ca nefondată şi reconvenţională.

ÎN DREPT:

In baza art. 1020,1021 C.civil va admite acţiunea reclamanţilor şi va dispune rezolutiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1096/ 9.10.2007 la Birou Notar public O. E. T. .

Se va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare menţionat mai sus, trec în proprietatea vânzătorilor iar aceştia vor fi obligaţi la restituirea către pârâţi a preţului prevăzut în contract.

în temeiul art. 119 ş.u C.pr.civilă, se va respinge ca nefondată reconvenţională.

Reclamanţii au suportat cu procesul: 683 lei conf. chitanţei nr.6988068/13 aprilie 2009, taxă timbra şi 1000 lei onorariu de avocat conf. chitanţei nr.217/27.04.2009.

Având în vedere că prin admiterea acţiunii acestora şi respingerea reconvenţionalei, pârâţii au căzut în pretenţii, urmează ca în baza art.274 C.pr.civilă să fie obligaţi să le achite reclamanţilor cheltuielile de judecată ocazionate de proces,dovedite.

Etichete:

Contracte

Judecătoria Moineşti

Judecători Carmen Anemaria Groapă

Sentinţa civilă nr.756 din 08 martie 2010

Cod:

Constată că prin acţiunea înregistrată sub numărul .., ./260/2009, reclamantul M.V. a chemat în judecată civilă SC … SA, UAT … şi pe A.V., solicitând în contradictoriu cu aceştia, obligarea lor la încheierea unui contract de vânzare cumpărare a locuinţei pe care o deţine cu chirie de peste 5 ani,în baza contractului de închiriere …./………….., în condiţiile Decretului Lege 61/1990,

Legii 85/1992, modificată prin Legea 76/1994, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii 85/1992.

Acţiunea este legal timbrată cu … lei taxă de timbru, iar în motivare se

arată că prin cererea înregistrată sub numărul …./…………. reclamantul a

solicitat prelungirea contractului de chirie pentru o perioadă de 5 ani. Urmare

comunică reclamantului faptul că începând cu data

de………..contractul de închiriere …./…………… încetează de drept, conform

cap. I, alin.4 din contract, invocând în acest sens şi prevederile art. 23 din Legea 114/1996 – Legea locuinţei, ignorând acordul de voinţă al părţilor la încetarea contractului de închiriere. Potrivit art.7 alin. 1,4 şi 6 din Legea 85/1992, privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, „locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului Lege 61/1990 şi ale prezentei legi.” Se

mai menţionează că la data de ………., SC ………. SA ………. a aprobat

vânzarea apartamentului deţinut cu chirie a efectuat calculul privind preţul

acestuia în sumă totală de……..rol, s-a efectuat plata, s-a încheiat contractul de

vânzare cumpărare, s-a semnat de către contabilul şef al unităţii, ec. P.M. s-a vizat pentru legalitate de CJ LV. dar nu se ştie din ce considerente nu a fost semnat de către directorul din acel moment al SC … SA, A.V.

Acţiunea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1075 Cod civil.

Se depun copie contract de închiriere …./………….., act adiţional al

acestui contract, fişă de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinţei deţinute, proces verbal de predare, contract de vânzare cumpărare, copia chitanţei prin care s-a achitat contravaloarea apartamentului, cerere de prelungire a contractului de închiriere, precum şi adresa nr. …./…………

adresată reclamantului de către SC ………. SA.

Pârâta UAT ……….. depune întâmpinare prin care solicită respingerea

acţiunii pe excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe fond motivat de faptul că este vorba de un contract de închiriere valabil 5 ani, respectiv pentru perioada

………. – ……….., cu privire la care pârâta nu şi-a exprimat acordul pentru

prelungirea contractului de închiriere şi nici pentru vânzare, raportat la situaţia

că prin HCL …./………… CL ………. a aprobat scoaterea unui număr de

două imobile din administrarea SC…….SA, dintre care şi imobilul care face

obiectul prezentei cereri, şi preluarea în administrarea directă a proprietarului

UAT…………, iar potrivit art.2 din acelaşi act aceste imobile îşi vor schimba

destinaţia de locuinţă avută până în prezent şi primesc destinaţie de interes local.

Se învederează de asemenea instanţei faptul că prin SC …./……………,

Judecătoria Moineşti a constatat nulitatea actului intitulat repartiţie, act prin care CL a aprobat închirierea apartamentului cât şi nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare, motivat de faptul că acesta nu este semnat nici de directorul nici de preşedintele CL……….

S-a depus copie după SC …./…….şi copie după HCL 55/2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul nr…../…….. SC ……… SA a închiriat reclamantului,

imobilul apartament, situat în….., str……, bl. …, ap. …, jud…….., pentru o

perioadă de 5 ani, începând cu data de …..

Ulterior, reclamantul a făcut demersuri în vederea cumpărării imobilului

închiriat, însă prin se …./…………. Judecătoria Moineşti a constatat nulitatea

actului numit „repartiţie” şi a antecontractului de vânzare cumpărare, raportat la faptul că repartiţie nu este emisă de Consiliul Local, iar antecontractul nu este semnat de directorul unităţii.

Prezenta acţiune are ca obiect obligarea pârâtei UAT la încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu, în baza Decretului Lege 61/1990 şi a Legii 85/1992, modificată prin Lege 76/1994, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii 85/1992, deci obligaţia de a face.

In acest context instanţa apreciază că nu există tripla identitate certă de excepţia autorităţii de lucru judecat, neexistând identitate de cauză între cele două acţiuni.

Instanţa constată că potrivit art.6 din Decretului Lege 61/1990 „Preţurile de vânzare către populaţie pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 şi 2.” Din economia textului rezultă că acest act normativ se referă strict la vânzarea cumpărarea imobilelor cu destinaţia de locuinţă deţinute cu contract de închiriere până la data de 31.12.1989, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât contractul de închiriere poartă data de……2004.

Contractul de închiriere al imobilului în litigiu a fost încheiat astfel cum rezultă din propriul text în baza OG 40/1999 şi a Legii 114/1996, astfel că de aceste norme este guvernat.

In condiţiile în care nici Decretul Lege 61/1990 şi nici Legea 85/1992 nu se aplică în acest caz, nu există nici o obligaţie legală sau asumată prin vreun

3

contract a pârâtei UAT ……… de a vinde imobilul în litigiu reclamantului,

astfel că faţă de considerentele sus expuse, urmează să respingă acţiunea

formulată de reclamantul M.V., domiciliat în…….., str. ……… bl. …, se. …,

ap. …, jud……., în contradictoriu cu pârâţii SC………. SA, cu sediul în

„»»,„,.«. aş OLl « « * s o . . ş 111 . . . o j I U.O a . » , . » » . ş \J fi JL 9999«ee*H? KsW OWClltll 111 • *•*•»*•*« jll *

………., nr………, jud………..şi A.V., domiciliat în……….., str………, bl.

…., ap……..Jud……….., ca nefondată.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Contracte

Sentinţa civila nr. 2231 Din data de 16.10.2008

Deliberând asupra cauzei de faţă instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2007 creditoarea SC N SRL a chemat în judecată debitoarea SC B SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cadrul procedurii somaţiei de plată să emită o ordonanţă prin care debitoarea să fie somată să efectueze plata sumei de 19936,09 lei reprezentând contravaloare prestări servicii si penalităţi cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii, creditoarea arată că a efectuat prestări servicii constând in inchirieri de utilaje. In baza acestora s-au emis facturi care nu au fost achitate de către debitoare.

în drept creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG 5/2001.

în dovedirea cererii creditoarea a solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar facturile: nr. 5504122/19.06.2008 si 5528357/18.08.2008, contract nr. 03 din 07.06.2008 si comanda nr.12 din 11.06.2008.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, taxa judiciară de timbru, şi 1,8 lei, timbru judiciar.

Debitoarea, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a invederat instanţei ca, neeexecutarea obligaţiilor se datorează intarzierii plaţilor făcute prin programul SAP ARD.

In susţinerea întâmpinării, debitoarea a depus la dosarul cauzei copii ale contractului încheiat cu Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit.

In data de 13.10.2008 creditoarea a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Creditoarea a închiriat debitoarei utilaje, respectiv excavator, buldozer, bascula, pentru care a emis factura insusita de către debitoare, nr. 5504122/19.06.2008, iar la scadenta debitoarea nu a achitat suma datorata, 14 756 lei.

Conform contractului(art. 7.1), debitoarea datorează si penalităţi de intarziere de 0,5 % pe zi de intarziere, in cuantum de 5 180,09 lei.

Din înscrisurile de la dosarul cauzei, precum si din întâmpinare rezulta ca debitoarea nu a executat obligaţia.

De altfel, debitoarea recunoaşte ca nu a executat obligaţia, insa afirma ca neexecutarea se datorează intarzierii plaţilor făcute prin programul SAPARD.

Instanţa apreciază ca întârzierea plaţilor SAPARD nu este o cauza de exonerare de răspundere pentru neexecutarea obligaţiei pentru următoarele motive. Pe de o parte, cazul fortuit si foita majora reprezintă imprejurari independente de voinţa pârtii si care se caracterizează prin imprevizibilitate si invincibilitate. In cauza, instanţa apreciază ca întârzierea plaţilor SAPARD nu este un eveniment imprevizibil si invincibil, care sa facă imposibila executarea obligaţiei de către debitoare.

Pe de alta parte, programul SAP ARD asigura o finanţare de 50% din valoarea întregului proiect. Rezulta ca, neefectuarea plaţilor de către Agenţia de Plaţi nu a atras imposibilitatea totala a executării obligaţiei asumata de debitoare.

Instanţa respinge apărarea debitoarei, conform căreia executarea obligaţiei ar trebui sa se facă in baza graficului Agenţiei de Plaţi. Aceasta eşalonare, neprevăzuta in contractul pârtilor, ar echivala cu infrangerea principiilor relativităţii actelor juridice si a forţei obligatorii a convenţiilor legal incheiate.

Conform, art. 1 din O.G. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca o cerere de somaţie de plată să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condiţiile: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, constând din plata unei sume de bani, obligaţia să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris, sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi să privească executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Examinând cererea pendinte, instanţa reţine că sunt îndeplinite cerinţele menţionate mai sus deoarece, creditoarea pretinde executarea de către debitoarea a obligaţiei de restituire a unei sume de bani reprezentând contravaloare prestări servicii si penalităţi, iar aceasta creanţa este certa, lichida şi exigibila.

Cu privire la caracterul cert al creanţei, instanţa va avea in vedere ca, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta. în cauza pendinte, creanţa rezulta din convenţia pârtilor si a fost insusita de debitoare.

Referitor la caracterul lichid al creanţei, instanţa retine ca o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, asa cum prevăd dispoziţiile art.379 alin.4 C.proc.civ.

In cauza, din factura nr. 5504122/19.06.2008, insusita de către debitoare, rezultă fara echivoc, care este cuantumul datoriei pe care reclamanta o solicită.

De asemenea, caracter lichid au si penalităţile calculate conform facturii nr. 5528357/18.08.2008, având in vedere ca debitoarea si-a insusit debitul principal si nu a contestat cuantumul penalităţilor.

In ce priveşte condiţia exigibilităţii, instanţa retine ca o creanţa este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadenţă. Conform art. 1023 C.civ. creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadenţei.

In cauza, facturile au fost emise ulterior scadentei stabilite in contract.

In drept, potrivit disp.art.46 C.comercial „obligaţiile comerciale se probează cu facturi acceptate şi avându-se în vedere dovedirea existenţei creanţei certe, lichide şi exigibile” astfel ca instanţa, vazand si disp. art.l din OG 5/2001, disp.O.G.nr. 9/2000 si art. 379 cpc va admite cererea şi va dispune prin ordonanţă somarea debitoarei la plata sumei de 19936,09 lei, reprezentând debit neachitat si penalităţi de întârziere, in termen in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentinţe.

In conformitate cu art. 1 alin 2 din OG 5/2001, instanţa va dispune actualizarea sumei cu indicele inflaţiei pana la data plaţii efective

în temeiul art.274 C.pr.civilă va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 40.80 lei, având in vedere culpa procesuala a acesteia.

Etichete:

Contracte

Prin cererea înregistrat? sub nr.1159/270/2009, în data de 03.03.2009 pe rolul Judec?toriei One?ti, reclamantii ?.A.I.?i ?.G., au chemat în judecat? pe pârâ?ii ?.V., B.I.?i P.E., solicitând a se constata nulitatea par?ial? a contractului de vânzare – cump?rare autentificat sub nr.2616/23.07.1990, cu privire la terenul în suprafa?? de 365 m.p.

Pârâta P.E. a formulat întâmpinare ?i cerere reconven?ional?, solicitând ca ac?iunea s? fie respins? pe motiv c?, contractul de vânzare – cump?rare atacat a fost întocmit conform legii ?i c? fa?? de ?.V. s-a dispus scoaterea de sub urm?rire penal? pentru infrac?iunea de fals.

Pe cale reconven?ional? sus-numita pârât? a cerut a se constata c? a dobândit terenul în suprafa?? de 365 m.p. prin uzucapiunea de 10 ani, dat fiind c? a st?pânit timp de 19 ani în mod neviciat terenul respectiv.

Prin sentin?a civil? nr.3099/21.10.2009 pronun?at? de Judec?toria One?ti a fost respins? ac?iunea civil? ca fiind neîntemeiat?, a fost admis? cererea reconventional?, s-a constatat c? pârâta B.E.a dobândit prin uzucapiune suprafa?a de 365 m.p. teren cur?i – construc?ii, situat? în sta?iunea Sl?nic Moldova. Au fost obliga?i reclaman?ii s? achite pârâtei B.E.suma de 500 lei cheltuieli de judecat? reprezentând onorariu de ap?r?tor ales.

Pentru a pronun?a sentin?a civil? de mai sus, instan?a de fond a re?inut urm?toarele:

Analizând contractul de vânzare – cump?rare autentificat sub nr.2616/23 iulie 1990 instan?a a constatat c? nu sunt motive de nulitate nici m?car pentru suprafa?a de 365 m.p. întrucât nu s-a dovedit lipsa unuia din elementele esen?iale ?i anume consim??mântul p?r?ilor, obiect ?i caut? licit?.

Dac? reclaman?ii consider? c? terenul de 365 m.p. le apar?ine, au la dispozi?ie calea ac?iunii în revendicare.

În privin?a cererii reconven?ionale se constat? c? pârâ?ii B.I.?i P.E. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafa?? de 365 m.p. în baza contractului autentificat sub nr.2616/23 iulie 1990 au posedat în mod netulburat mai bine de 10 ani terenul în baza unui just titlu.

Fiind astfel întrunite condi?iile prev?zute de art.1895 Cod civil titulara cererii reconven?ionale beneficiar? de uzucapiune scurt? de 10 ani.

Impotriva sentin?ei civile nr.3099/21.10.2009 ponun?at? de Judec?toria One?ti au declarat recurs ?.I.?i ?.G., ?.V. ?i B.I..

In motivarea recursului declarat de ?.I.si ?.G. se arat? c? instanta de fond în mod gre?it a re?inut c? nu exist? cauz? ilicit?. Trebuie avut în vedere declara?ia fals? a provenien?ei terenului f?cur? de ?.V.. De asemenea în contractul de vânzare cump?rare din 1979 – fila 4 din dosar se specific? „Terenul aferent de sub construc?ii, cur?i în suprafa?? de 400 mp situat în Sl?nic Moldova, trece în patrimoniul statului, iar dobânditorii vor primi în folosin??….” , situa?ie în care nu se poate face aplicarea art.1895 Cod civil, terenul aflat în proprietatea statului fiind imprescriptibil. Instan?a de fond nu a ?inut cont nici de faptul c? pentru a putea dobândi un teren, dobânditorul trebuie s? îndeplineasc? ?i prevederile art.1897 ?i 1898 cod civil, care, printre alte elemente ale bunei credin?e, cere ?i un just titlu care în cazul de fa?? nu exist?. In cazul de fa??, declaratia mincinoas? ?i recunoscut? mincinoas? nu se încadreaz? nici în buna credin?? ?i nici în justul titlu. S-a mai invocat în dosar ?i art.245 alin.1 lit „c” din codul de procedur? penal?, dar care nu poate fi sus?inut în spe??, fiind introdus abia în 2006. Pe de alt? parte, P.E.nu îndepline?te nici prevederile art.1846 cod civil, 1847 si urm. Cod civil, pentru c? nu a posedat acest teren din 1997, fiind plecat? la Timi?oara dup? divortul de pârâtul B.I.. In cazul de fa?? se observ? cu u?urin?? c? sunt incidente prevederile art.1863-1864 Cod civil.

In motivarea recursului declarat de ?.V.?i B.I.se arat? c? având în vedere doar contractul autentic nr.2616/1990 instan?a a constatat c? pârâta P.E.mai dobânde?te înc? o dat? prin uzucapiune dreptul de proprietate de la ea îns??i care era deja coproprietar? împreun? cu B.I.. Pentru aceast? constructie juridic? unic? în analele justi?iei române evident c? nu s-au administrat probe pentru a proba posesia c? pentru instan?a a fost suficient ca pârâta în aceasta calitate a formulat cerere reconven?ional?. Nu mai are important? c? pârâta P.E.este plecat? definitiv din Sl?nic Moldova înc? din anul 1994, mutându-se în Timi?oara, nu mai are important? c? terenul este în suprafa?? de 400 mp si nu 365 mp nu mai are important? pentru instan?a c? pe acest teren B.I.si sotia sunt proprietarii casei din 3 camere si un hol iar separat un grajd cu dou? înc?peri.

In recurs nu s-au administrat probatorii noi.

Ambele recursuri au fost declarate în termen, motivate si legal timbrate.

Intimata P.E.a depus la dosar concluzii scrise prin care solicit? respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând sentin?a recurat? prin prisma motivelor de recurs din cele dou? recursuri declarate, tribunalul re?ine urm?toarele:

Potrivit dispozitiilor art.948 cod civil condi?iile esen?iale pentru validitatea unei conventii sunt:

1.capacitatea de a contracta;

2.consimtamintul valabil al partii ce se obliga;

3.un obiect determinat;

4.o cauza licita

Potrivit dispozi?iilor art.966 cod civil obliga?ia f?r? cauza sau fondat? pe o cauz? falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.

In spe?a de fa?? nu s-a dovedit reaua credin?? a cump?r?torilor, respectiv a pârâtilor P.E.?i B.I.. Pentru a se putea invoca constatarea nulit??ii absolute pentru cauz? ilicit? a contractului recuren?ii-reclaman?i ?.I.?i ?.G., ter?i fa?? de contractul de vânzare cump?rare a c?rui nulitate se solicit?, trebuie s? dovedeasc? reaua credin?? atât a vânz?toarei cât si a cump?r?torilor. Recuren?ii-reclaman?i ?.I.?i ?.G. au invocat numai reaua credin?? a vânz?toarei, respectiv declara?ia fals? a acesteia referitoare la teren, ca fiind teren mo?tenit.

In mod corect instanta de fond a re?inut c? în cauz? nu sunt motive de nulitate întrucât nu s-a dovedit lipsa unuia din elementele esen?iale, respectiv cauza licit?.

In ceea ce prive?te motivul de recurs referitor la imposibilitatea re?inerii în spe?a de fa?? a dispozitiilor art.245 alin.1 lit.c întrucat a fost introdus abia în anul 2006, tribunalul re?ine c? instan?a de fond nu a avut în vedere aceste dispozitii la pronun?area hot?rârii.

Instan?a de fond a respins ac?iunea reclaman?ilor de constatare nulitate par?ial? a contractului de vânzare cump?rare autentificat sub nr.2616/23.07.1990 pentru terenul de 365 mp. Astfel c? pârâta P.E. p?streaz? calitatea de proprietar asupra acestui teren.

Fa?? de cele re?inute mai sus, tribunalul v?zând ?i dispozitiile art.304 pct.9 cod procedur? civil? urmeaz? s? admit? recursurile ?i s? modifice în parte sentin?a civil? recurat? în sensul c? va respinge cererea reconve?ional? ca nefondat? ?i în consecin?? va înl?tura din dispozitiv men?iunile privind obligarea reclaman?ilor la cheltuieli de judecat?.

Va men?ine celelalte dispozitii ale sentin?ei recurate.

În temeiul dispozi?iilor art. 274 Cod procedur? civil? va obliga intimata pârât? s? pl?teasc? cheltuieli de judecat? în sum? de 645,15 lei catre recurentii reclaman?i si 2545,15 lei c?tre recurentul-pârât B.I., cheltuieli ce reprezint? taxe de timbru, timbre judiciare ?i onorarii avocat.

Etichete:

Contracte

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr.326/199/2009, reclamanta Z.C. a chemat în judecată pe pârâţii C.Z., I.G.şi V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.358/12.04.2007.

Prin întâmpinare pârâtul C.Z. a inovat execepţia inadmisibilăţii şi excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin încheierea din 10.09.2008 instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei reţinând că acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate fi invocată de oricine.

Prin sentinţa civilă nr. 407 din 21.05.2009 instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi acţiunea ca nefondată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului C.Z. suma de 1000 lei şi pârâţilor I.G. si I.V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contractul de schimb autentificat sub nr.816/1999 la BNP „A.G.”, pârâtul C.Z. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul localităţii Buhuşi, compus din suprafaţa de 670 mp teren, o casă din chirpici în suprafaţă construită de 71,20 mp, o magazie cu beci, un garaj din PFL în suprafaţă construită de 15 mp.

La data de 09.06.1999 pârâtul C.Z. vinde reclamantei – sora sa, cota indiviză de ½ din imobilul menţionat (contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1960/09.06.1999 la BNP „M.L.).

Prin sentinţa civilă nr.257/18.04.2006 a Judecătoriei Buhuşi a fost admisă acţiunea pentru ieşire din indiviziune formulată de reclamantul (pârât în prezenta cauză) C.Z. împotriva pârâtei (reclamantă în prezenta cauză) Z.C., s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, imobilul a fost atribuit reclamantului şi a fost obligat acesta din urmă la plata unei sulte de 31.467 lei către copărtaş, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

La data de 12.04.2007 pârâtul C.Z. înstrăinează întreg imobilul pârâţilor I.G.şi V. în schimbul preţului de 50.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.358/12.04.2007 la BNP „N.”, contract care face obiectul acţiunii în constatare nulitate absolută.

Având în vedere că o astfel de acţiune poate fi promovată de orice persoană interesată şi că scopul urmărit de reclamant este de a readuce bunul în patrimoniul comun, instanţa consideră că legea permite această cale de protejare a unui pretins drept de proprietate. Mai mult decât atât, inadmisibilitatea acţiunii este o excepţie de fond, dirimantă şi absolută, constând în lipsirea totală a reclamantului de posibilitatea de a recurge la acţiunea civilă pe o anumită cale, atunci când legea prevede pentru acea procedură specială condiţii suplimentare de exerciţiu a acţiunii. Dat fiind că în situaţia de faţă, legea nu impune o condiţie specială de exercitare a acţiunii în constatarea nulităţii absolute, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâtul C.Z. ca nefondată.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a invocat, în principiu, două motive de nulitate absolută: 1) frauda la lege, deoarece atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul au fost de rea-credinţă, cunoscând că este şi ea proprietara cotei de ½ din imobil; 2) preţul achitat de cumpărători este mai mare decât cel trecut în contractul de vânzare cumpărare.

În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate, instanţa a considerat că pentru a fi incident principiul „fraus omnia corrumpit” este necesar ca contractul să fie încheiat de către un vânzător care nu este proprietarul lucrului vândut, individual determinat, în frauda dreptului adevăratului proprietar şi cu complicitatea cumpărătorului, care este la rândul său, de rea-credinţă.

Este adevărat că pârâtul C.Z. şi-a justificat calitatea de proprietar exclusiv al imobilului în faţa notarului public, pe baza contractului de schimb autentificat sub nr.816/17.05.1999, însă nu este suficient pentru a se reţine reaua sa credinţă, ca atitudine intelectivă a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Aceasta deoarece, în momentul vânzării pârâtul C.Z. era şi se considera pe sine proprietar exclusiv al imobilului în temeiul sentinţei civile nr.257/2006 a Judecătoriei Buhuşi. Este posibil ca pârâtul C. să nu fi prezentat sentinţa civilă sus menţionată pentru că nu achitase sulta la care fusese obligat, dar acesta nu este un motiv de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât imediat după încasarea preţului, pârâtul a consemnat la CEC suma de 28.467 lei la dispoziţia reclamantei; prin urmare, esenţial este că, la data încheierii contractului, pârâtul C.Z. avea convingerea fermă şi manifestă că este proprietarul exclusiv al imobilului înstrăinat, fiind lipsit de relevanţă faptul că ulterior, sentinţa civilă nr.257/2006 a Judecătoriei Buhuşi a fost desfiinţată prin decizia civilă nr.960/R a Tribunalului Bacău, ca urmare a promovării unui recurs peste termen.

În ceea ce priveşte pe pârâţii I., instanţa a reţinut că aceştia nu aveau cum să afle, cu minime diligente, că pârâtul vânzător nu era proprietarul exclusiv al imobilului, date fiind şi dezavantajele regimului de transcripţiuni-inscripţiuni (contract nr.1960/1999 fiind trecut într-un astfel de registru) care nu permite cercetarea istoricului unei proprietăţi ca în registrul actual de carte funciară.

Pe de altă parte pârâţii I. s-au încrezut în actele oficiale emise – extrasul de carte funciară 1142/2007, certificatul de atestare fiscală nr.9679/10.04.2007, astfel că nu există nici un indiciu că nu ar tranzacţiona cu adevăratul proprietar, cu atât mai mult cu cât valabilitatea actului a fost cercetată şi de notarul public. Instanţa nu exclude posibilitatea ca pârâţii I. să fi cunoscut şi sentinţa de partaj şi astfel se explică afirmaţia pârâtului I.G. către martora S.T. că „numitul C. îi spusese că va trebui să-i dea reclamantei Z. suma de 15.000 de euro, reprezentând partea ei de imobil”, dar asta nu dovedeşte reaua lor credinţă.

De altfel, chiar dacă s-ar admite că atât pârâtul vânzător, cât şi pârâţii cumpărători au încheiat contractul, ştiind de dreptul de coproprietate al reclamantei, contractul nu ar fi lovit de nulitate absolută, deoarece nu sunt aplicabile regulile privitoare la vânzarea cumpărarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune. Cu alte cuvinte, pârâtul C.Z. având o cotă indiviză de ½ din imobil, soarta contractului de vânzare-cumpărare va depinde de rezultatul partajului, care se rejudecă conform deciziei Tribunalului nr.960/R/2007: dacă bunul este atribuit la partaj copărtaşului înstrăinător, contractul rămânând valabil şi dreptul cumpărătorului se consideră retroactiv, iar dacă bunul cade în lotul celuilalt copărtaş, actul de înstrăinare va fi desfiinţat retroactiv. Prin urmare, reclamanta îşi poate valorifica, în mod deplin, dreptul de coproprietate indiviză, în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, astfel că instanţa nu poate reţine ca motiv de nulitate frauda la lege.

Referitor la cel de al doilea motiv de nulitate, că preţul plătit ar fi fost mai mare, instanţa a reţinut că Legea nr.241/2005 nu sancţionează cu nulitatea absolută contractul care ar cuprinde un alt preţ decât cel real, ci prevede doar că ascunderea unei surse impozabile constituie infracţiunea de evaziune fiscală, sancţiune de care sunt pasibile cele două părţi.

Instanţa a considerat că preţul prevăzut în contract este real şi serios, iar faptul că este mai mic decât valoarea de circulaţie a imobilului nu o afectează pe reclamantă, câtă vreme în cadrul partajului se stabileşte, pe baza unei expertize de specialitate valoarea pe care o are imobilul la data partajului.

Impotriva sentinţei civile nr. 407/21.05.2009 pronunţată de Judecătoria Buhusi a declarat recurs Z.C.solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

In motivarea recursului, sintetizând motivele, se arată următoarele:

1. în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu există o fraudă la lege si fraudarea intereselor legitime ale recurentei. Reaua credinţă a pârâtului C.Z. si fraudarea intereselor reclamantei rezultând din următoarele împrejurări : la încheierea contractului din data de 12.04.2007 C.Z. a înfăţişat la notar ca act de proprietate contractul de schimb din 1999 act ce este anterior sentintei de partaj ce ar fi trebuit să fie prezentat notarului, cartea funciară a imobilului a fost deschisă tot de C.Z. si a putut să ducă acolo ce acte i-a convenit, pârâţii I. au fost pe deplin conştienţi de situaţia imobilului, despre aceasta relatând martora S.T. şi chiar dacă nu ar fi ştiut nimic şi-a asumat riscul.

2. instanţa de fond a privat reclamanta de o probă admisă, respectiv efectuarea unei adrese la Banca Comercială Carpatica.

3. greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta este sora lui C.Z., întrucât aceasta a fost concubina acestuia.

4. greşit instanţa de fond sustine nelegal faptul că problema indicată de reclamantă prin acţiune se poate rezolva pe calea partajului, întrucât acesta s-a suspendat până la soluţionarea prezentului dosar.

5. instanţa de fond greşit nu a reţinut ca motiv de nulitate preţul imobilului, întrucât pârâtul I.a recunoscut într-o discuţie cu martora S.T. şi fiica lui Z.C.faptul că a plătit mai mult decât este specificat în contractul de vânzare cumpărare, numai că nu a avut posibilitatea să dovedească reclamanta acest aspect şi cu acte.

Intimaţii I.G. şi I.V. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, ei fiind de bună credinţă iar declaratia martorei S.T. referitoare la preţul din contract trebuie înlăturată (dispozitiile art.1191 cod civil) întrucât acest martor a fost încuviinţat pentru a se dovedi buna credinţă.

Intimatul C.Z. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Faptul că instanţa reţine calitatea reclamantei de soră a pârâtului este irelevantă în speţă întrucât nulitatea actului de vânzare cumpărare nu este condiţionată de calitatea părţilor, respectiv după cum sunt rude sau concubini. Principiul fraus omnia corumpit îşi regăseşte aplicabilitatea în contextul întrunirii cumulative a două condiţii: vânzătorul nu este proprietarul lucrului individual determinat pe care îl vinde si este de conivenţă cu cumpărătorul ceea ce în speţa de faţă nu s-a dovedit. Nici sustinerile referitoare la preţ nu au fost dovedite, proba testimonială cu martora S.T. fiind încuviinţată numai cu privire la buna credinţă.

In recurs nu s-au administrat probatorii noi.

Analizând sentinţa civilă recurată prin prisma motivelor de recurs tribunalul constată următoarele:

In ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs tribunalul reţine că reclamanta nu a fost privată de o probă ce i-a fost admisă de instanţă întrucât ceea ce urma să se dovedească în urma răspunsului la adresa făcută către Banca Comercială Carpatica se poate reţine şi din înscrisurile depuse la dosar, filele 86,87,125 -146 dosar fond respectiv situaţia financiară a pârâtului pe perioada martie –mai 2007.

Ultimile înscrisuri (aflate la filele 125-146 dosar fond) fiind depuse la termenul din 2.04.2009, iar la termenul ulterior instanţa de fond a constatat că nu se mai impune revenirea cu adresă la Banca Comercială Carpatica. In consecinţă reclamantei nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.

In ceea ce priveşte motivul numărul trei de recurs, tribunalul reţine că reţinerea greşită de către instanţa de fond a calităţii reclamantei de soră a pârâtului C.Z. deşi nu are relevanţă în soluţionarea cauzei de catre instanţa de fond, întrucât aceasta nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii recurate calitatea reclamantei de soră a pârâtului.

Motivul de recurs numărul unu şi patru sunt nefondate întrucât faptul că dosarul în care se soluţionează partajul a fost suspendat până la soluţionarea prezentei cauze nu exclude ceea ce a reţinut instanţa de fond ,în mod corect, că în cauză sunt aplicabile regulile proprii ale stării de indiviziune în ceea ce priveşte soarta contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate absolută se solicită a se constata. Recurenta-reclamantă nefiind prejudiciată întrucât aceasta îşi valorifică dreptul său de coproprietate în cadrul acţiunii de partaj, aşa cum corect s-a reţinut de către prima instanţă.

In speţa de faţă este vorba de vânzarea unui bun indiviz de catre unul din coproprietari, iar în concepţia dominantă în doctrină şi în practica judiciară s-a apreciat că, până la partaj, actul de dispoziţie juridică este afectat de o condiţie rezolutorie, aceasta rezultând, indirect, din dispozitia legală care consacră efectul retroactiv al partajului (art.786 cod civil).

In ceea ce priveşte motivul numărul cinci de recurs tribunalul reţine că sustinerile cu privire la faptul că s-ar fi plătit un preţ mai mare decăt cel prevăzut în contract nu este motiv de nulitate absolută a contractului, astfel că declaraţia martorei S.T. nu are relevanţă în prezenta cauză(în ceea ce priveşte cuantumul preţului).

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul, având în vedere şi dispozitiile art. 312 alin.1 cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.

Etichete:

Contracte

Prin sentinta civila nr.706/02.10.2008, pronuntata în dosarul nr.1134/199/ 2007 al Judecatoriei Buhusi, s-a respins actiunea în constatare nulitate partiala a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.1276/1999 la BNP „S.S.U.”, actiune formulata de reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâtii Z.L.L., Z.A., O.M. si O.I.D., ca neîntemeiata. De asemenea s-a respins ca neîntemeiata si cererea de constatare a nulitatii partiale a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.3678/2001 la BNP S.S.U., actiune formulata de aceeasi reclamanta în contradictoriu cu pârâtii O.M., O.I.D., C.A.C. si C.T. si s-a respins si cererea de constatare a nulitatii partiale a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2702 din 13.08.2007 la BNP S.S.U. si reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca numitilor L.V. si Z.L. li s-a emis TP nr.31720/1995 în care e cuprinsa suprafata de 3600 mp teren situata în extravilanul comunei Gîrleni (T 29 P 466/24).

In baza acestui act s-a vândut pârâtilor O. suprafata sus-mentionata, conform contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1276/1999. Uterior prin contractul de vânzare-cumparare nr.3678/2002, pârâtii O. au vândut terenul pârâtilor C. (fosta C.) A.C. si C.T..

Prin sentinta civila nr.52/2005 a Judecatoriei Buhusi, ramasa definitiva la 06.11.2006, data la care s-a respins recursul prin decizia civila nr.1038/2006 a Tribunalului Bacau, s-a constatat nul partial TP nr.31720/1995, în ceea ce priveste suprafata de 3600 mp teren arabil extravilan, din T29 P466/24.

Privitor la cerinte de constatare a nulitatii contractului de vânzare cumparare care au avut la baza TP nr.31720/1995, titlu constatat nul, instanta de fond a aratat ca respectivele contracte respecta dispozitiile art.948 cod civil, atât în ceea ce priveste capacitatea si cauza cât si obiectul si consimtamântul.

A aratat instanta ca, la momentul încheierii contractelor de vânzare cumparare contestate de reclamanta, erau îndeplinite conditiile de fond si de forma, astfel cum sunt ele reglementate de art. 948 si art.963-965 si art.1319 cod civil.

Privitor la contractele nr.1276/21.04.1999 si nr. 3678/02.11.2001 instanta a aratat ca acestea sunt încheiate anterior constatarii titlului de proprietate astfel încât la momentul încheierii lor erau îndeplinite toate conditiile de valabilitate a actului si aceste contracte nu ar avea caracter subsecvent sentintei civile care a dispus nulitatea titlului de proprietate. S-a aratat ca la momentul încheierii celor doua contracte sus mentionate bunul nu avea un caracter litigios, actiune în constatare a nulitatii fiind introdusa abia la 25.04.2005. Privitor la actul de partaj voluntar contestat, instanta de fond a retinut ca acesta are un caracter declarativ si nu constitutiv, el având la baza contractul nr.3678/2001, contract valabil încheiat.

Privitor la sustinerile reclamantei referitoare la nevalabilitatea conditiei cauzei licite la încheierea contactelor si de asemenea a actului de parta, instanta de fon d a retinut ca reclamanta nu a facut dovada „cauzei false” la întocmirea acestor contracte si aceasta în conditiile în care reclamanta si-a întemeiat sustinerea pe considerentul ca odata constatat nul titlul de proprietate vânzatorii si-au pierdut calitatea de proprietari si prin aceasta si cauza actelor este falsa. S-a aratat de instanta de fond ca principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii celui initial nu se aplica deoarece este incidenta exceptia de la acest principiu respectiv cazul sub dobânditorului de buna credinta si cu titlu oneros.

Din probatoriul administrat instanta de fond a retinut ca dovada relei-credinte nu a fost facuta, astfel încât actiunea a fost respinsa ca neîntemeiata iar reclamanta obligata la cheltuieli de judecata conform art.274 cod procedura civila.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, reclamanta.

Recursul a fost legal timbrat cu 264 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 1,5 lei.

In motivarea recursului, recurenta reclamanta a aratat ca sentinta instantei de fond este netemeinica si nelegala deoarece toate actele contestate au ca obiect suprafata de 3598,48 mp teren extravilan situat în comuna Gârleni, T.29 P466/24 si înstrainarile au fost facute de persoane care la data înstrainarii nu erau proprietari.

S-a aratat ca prin hotarârea judecatoreasca terenul a fost trecut în proprietatea reclamantei si astfel nu se poate vorbi de îndeplinirea conditiilor de fond necesare valabilitatii conventiilor respectiv consimtamânt, obiect si cauza.

Contractul nr. 1276/1999 a fost încheiat fara a fi exprimat consimtamântul adevaratului proprietar, bunul nu era în patrimoniul vânzatorului si cauza e falsa. Pe cale de consecinta si celelalte acte care sunt subsecvente sunt si ele nule.De altfel, a aratat recurenta, sentinta pronuntata face ca sentinta civila nr. 52/02.02.2006 a Judecatoriei Buhusi, sentinta definitiva si irevocabila sa fie lipsita de eficienta juridica si sa-i îngradeasca dreptul de proprietate.

Intimata C.A.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece conditiile de valabilitate ale conventiilor se apreciaza la momentul încheierii lor, or la acel moment Z.L. era titulara dreptului de proprietate astfel încât atât primul contract cât si cele ulterioare au fost încheiate în mod legal si cu respectarea conditiilor de fond si de forma pentru valabilitatea conventiilor.

A aratat intimata ca împreuna cu fostul sot a dobândit terenul în litigiu prin contractul 3678/2001 si ulterior, în urma divortului, s-a încheiat actul de partaj voluntar terenul fiind atribuit în lotul intimatei.

A aratat intimata ca nu se aplica în cauza principiul „ resoluto jure dontis resolvitur jus accipientes” deoarece este tert de buna credinta.

Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Criticile aduse sentintei referitoare la gresita analizare a conditiilor de încheiere a conventiilor nu pot fi primite întrucât, la momentul încheierii contractelor, erau îndeplinite atât conditiile legate de forma cât si cel de fond prevazute de lege.

Imprejurarea ca, ulterior, vânzatoarea initiala a pierdut calitatea de proprietar în ceea ce priveste terenul înstrainat, poate di analizata doar sub aspectul aplicarii principiului „Resoluto jure dantis resolvitur jus accipients”. A sustinut recurenta ca acest principiu îsi gaseste aplicarea în cauza.

Tribunalul analizând acest aspect constata ca, în mod corect, instanta de fond a retinut ca în cauza este incidenta exceptia de la acest principiu, întrucat dobânditorii ulteriori sunt de buna credinta. Este adevarat ca ulterior încheierii contractelor vânzatoarea initiala, prin anularea titlului sau de proprietate si-a pierdut calitatea de proprietar dar acest lucru nu duce automat la nulitatea actelor încheiate în baza titlului de proprietate constatat, ulterior, nul deoarece dobânditorii au obtinut bunul, cu titlu oneros si cu buna credinta.

Rezulta ca actiunea în constatarea nulitatii titlului de proprietate, care a stat la baza încheierii contractelor si a actului de partaj, a fost pornita la 25.04.2005, ambele contracte fiind încheiate cu mult înainte de acest moment respectiv la 21.04.1999- contractul nr.1276 si la 02.11.2002 – contractul nr. 3678. Cât priveste actul de partaj voluntar acesta are efect declarativ si nu a facut decât sa sisteze starea de devalmasie dintre sotii C.. Dincolo de acest aspect, asa cum a aratat si instanta de fond, martorii audiati au aratat ca înstrainatoarea initiala – Z.E. a stapânit terenul cuprins în titlu pâna când a decedat si niciunul din martori nu a aratat ca la momentul încheierii contractelor se cunostea de existenta vreunui litigiu între reclamanta si Z.E. sau între reclamanta si familia O..

Criticile referitoare retinerea gresita a existentei consimtamântului la momentul actelor sunt nefondate deoarece împrejurarea ca ulterior înstrainatorul a pierdut calitatea de proprietar nu înseamna ca la momentul încheierii actului nu a existat consimtamântul vânzatorului, iar acest aspect al pierderii calitatii de proprietar poate fi analizata doar sub aspectul incidentei principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, principiu care nu se aplica în cauza pentru considerentele mai sus aratate.

De asemenea criticile referitoare la lipsa obiectului si cauza falsa, vor fi înlaturate ca nefondate pentru aceleasi temeiuri.

Cât priveste împrejurarea ca astfel se ajunge la lipsa de protectie a dreptului de proprietate câstigat de reclamanta în baza sentintei civile nr.52/2006 a Judecatoriei Buhusi, tribunalul retine ca actiunea în revendicare este cea prin care se transeaza problema dreptului de proprietate, dar nicicum aceasta sentinta prin ea insasi în circumstantele date nu poate duce la constatarea nulitatii actelor contestate.

In consecinta, vazând dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedura civila, va respinge recursul ca nefundat.

Fata de dispozitiile art.274 cod procedura civila, recurenta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimata C.A.C., reprezentând onorariu avocat.

Etichete:

Contracte

Prin sentinta civila nr.1849/23.06.2008, pronuntata în dosarul nr.1142/270/2008 al Judecatoriei Onesti, s-a admis actiunea formulata de reclamantele D.P. si D. V. în contradictoriu cu pârâtii A.I. si A.M., G.M., C.R.M. si Unitatea Administrativ Teritoriala a municipiului O. si, ca urmare, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de întretinere nr.3233/2007 al Biroului Notarial L.V.. Pârâtii au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, la 31.10.2007 s-a încheiat contractul de întretinere intervenit între pârâtul G.M. – în calitate de curator al lui D.T. si pârâtii A.I. si A.M., transmitându-se acestora din urma dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în Onesti, cu clauza uzufructului viager. A retinut instanta de fond ca pârâtii A. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului anterior mentionat cu obligatia de a acorda întretinere numitului D.T. pe timpul vietii si cu obligatia de a suporta cheltuieli de înmormântare la decesul acestuia. A retinut instanta de fond ca la perfectarea contractului de întretinere a participat si reprezentantul autoritatii tutolare-C.R.M., data fiind starea de sanatate a înstrainatorului D.T.. Analizând modalitatea de încheiere a contractului de întretinere instanta a retinut ca numitul D.T. nu si-a dat consimtamântul la încheierea acestui act, neexistând dovezi în acest sens.

Instanta de fond a retinut ca, din cuprinsul contractului rezulta ca, la încheierea contractului si.a dat consimtamântul C.R.M., reprezentantul autoritatii tutolare, în calitate de curator. Raportat la dispozitiile art.152 Codul familiei instanta a retinut ca autoritatea tutelara poate institui curatela daca o persoana , desi capabila, din cauza batrânetii, a bolii sau a infirmitatii fizice, nu poate, personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele. D.T. se afla într-o astfel de situatie astfel încât, în mod corect, autoritatea tutelara a luat hotarârea emiterii unei decizii de numire a curatorului. Curatorul, a aratat instantei de fond, are competenta limitata la efectuarea actelor mentionate în decizie, însa nu are competenta de a încheia acte de dispozitie, or încheierea contractului de întretinere reprezinta un act de dispozitie si ca atare prezenta curatorului nu poate suplini consimtamântul lui D.T..

Fata de dispozitiile art.948 pct. 2 cod civil, instanta de fond a retinut ca, în cauza, nu s-a facut dovada consimtamântului D.T. si-n consecinta s-a constatat nulitatea contractului nr.3233/2007.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen legal G.M., în calitate de curator a numitului D.T. si de asemenea recurentul pârât A.I..

Recursurile au fost legal timbrate cu cîte 6 lei taxa de timbru si timbru judiciar 0,15 lei.

In motivarea recursului, G.M. a aratat în mod gresit instanta a admis actiunea în constatarea nulitatii contractului si aceasta deoarece la momentul încheierii contractului D.T. era grav bolnav, neputând sa-si dea acordul pentru perfectare, de altfel acesta a si declarat a doua zi tocmai datorita starii grave a sanatatii. Instituirea curatorului era impusa de faptul ca D.T. era lipsit de întretinerea reclamantelor si de asemenea încheierea contractului trebuia facuta având în vedere ca pârâtii A. au fost cei care s-au preocupat îndeaproape de îngrijirea numitului D. T. care nu se putea întretine singur. Instanta de fond, în mod gresit a retinut ca recurentul A. a fost numit curator pentru cardul bancar si nu a avut în vedere ca prin decizia 2861/2008 a fost instituita curatele si pentru G.M. pentru reprezentarea acestuia la Notar.Instanta de fond în mod gresit, a ignorat decizia nr.2861/2007, atunci când a pronuntat hotarârea de constatare nulitate. Instutirea curatelei s-a facut în mod legal, în urma anchetei sociale nr.10533/2007 si având în vedere tocmai comportamentul reclamantelor care au refuzat, în mod constant, acordarea aricarui sprijin tatalui lor D.T.. D.T. a fost de acord cu încheierea contractului si si-a exprimat acordul, chiar daca cu dificultate, prin semne. Instanta de fond de asemenea a ignorat prezenta reprezentantului autoritatii tutelare si care reprezinta o garantie în plus a încheierii în mod legal a contractului, dorinta înstrainatorului D. fiind cunoscuta de reprezentantul autoritatii tutelare în cursul numeroaselor vizite.

A aratat recurentul ca nu exista nici un document valabil din care sa rezulte ca D.T. nu avea discernamânt adresa IML arata ca nu se poate stabili pe baza actelor medicale daca la momentul încheierii contractului D.T. avea sau nu discernamânt. Având în vedere ca nu s-a facut dovada lipsei discernamântului, având în vedere ca D.T. si.a dat consimtamântul la încheierea contractului prin curatorul G.M. si prin reprezentantul autoritatii tutelare, prezent la încheierea contractului, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs si respingerea actiunii.

Recurentul A.I. a invocat motivarea recursului sau aceleasi motive de recurs invocate si de G.M..

Intimatele D.P. si D.V. au formulat întâmpinare, în recurs, prin care au solicitat respingerea recurentilor întrucat nu exista dovezi din care sa rezulte exprimarea consimtamântului numitului D.T. si ca, în speta, atâta vreme cât nu avem dovada instituirii interdictiei judecatoresti erau aplicabile regulile de la mandat. Reprezentantul autoritatii tutelare nu putea decât si asiste persoana vârstnica dar capabila nu putea sa o si reprezinte.

Au aratat intimatele ca, din adresa IML Iasi rezulta, având în vedere diagnosticul retinut pentru D.T., ca exista o mare probabilitate ca discernamântul persoanei sa fie afectat.

Unitatea Administrativ Teritoriala – autoritatea tutelara a municipiului O. a solicitat admiterea recursurilor având în vedere ca instituirea curatelei s-a facut în mod legal având în vedere starea de sanatate a numitului D.T., respectându-se, la momentul încheierii contractului, dispozitiile Legii 17/2000 în conditiile în care familia a refuzat sa externeze pacientul D.T.. Ancheta sociala efectuata în vederea instituirii curatelei a constatat ca numitul D.T. avea discernamânt si ca urmare având în vedere doar starea de neputinta fizica s-a dispus instituirea curatelei. La momentul încheierii contractului D.T. a fost reprezentat prin curatorul G.M. si de asemenea a participat si reprezentantul autoritatii tutelare în conditiile art.30 Legea 17/2000. Cum rudele numitului D.T. nu au manifestat nici un interes în ceea ce-l priveste pe acesta se impunea încheierea unui contract de întretinere pentru o buna administrare a bunurilor numitului D.T..

In recurs s-au depus înscrisuri : sentinta civila nr. 1281/1999 a Judecatoriei Focsani, sentinta civila nr.3160/201 a Judecatoriei Focsani, acte de stare civila, încheiere de îndreptare a erorii materiale nr.540/27.01.2009 a B.N.P.G.D., adresele nr. 3704/2004 si nr. 3480/2007 ale Spitalului Municipal O., înscrisuri medicale, rezolutia nr. 603/P/2008 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau, dispozitii de curatela, anchete sociale.

Prin încheierea din 02.02.2009, instanta a calificat calea de atac a apelului promovat, în recurs, raportat la valoarea imobilului ce a facut obiectul contractului de întretinere.

Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine ca recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Criticile aduse sentintei sub aspectul neluarii în considerare a dispozitiei nr.2861/17.07.2007 nu sunt întemeiate întrucât din cuprinsul acestei dispozitii rezulta, asa cum au aratat si recurentii, ca s-a numit G.M. în calitate de curator pentru D.T., „bolnav, imobilizat la pat” în vederea reprezentarii acestuia la Notarul Public O. într-un contract de întretinere.

Dispozitia sus mentionata a fost emisa în conditiile art.152 Codul familiei, dispozitii care stabilesc conditiile de instituire a curatelei pentru persoana care desi capabila nu poate, din cauza batrânetii, bolii sau infirmitatii fizice sa-si administreze bunurile.

Asadar aceasta dispozitie da dreptul curatorului de a face acte de administrare si chiar de a-l reprezenta la notar dar aceasta dispozitie nu suplineste si obligatia exprimarii consimtamântului de catre D.T., G.M. putea sa-l reprezinte la notariat pe D.T., suplinind absenta fizica, dar aceasta dispozitie nu suplineste si conditia consimtamântului exprimat la încheierea actului, care reprezinta o conditie de valabilitate a contractului.

Asa cum au aratat si recurentii si cum si intimata autoritatea tutelara a aratat, în speta, nu s-a facut dovada lipsei discernamântului numitului D.T., or în aceste conditii erau aplicabile regulile de la mandat, la care face trimitere si art.155 Codul Familiei. Dispozitia de curatela da dreptul la efectuarea de acte de administrare dar nu si la efectuarea de acte de dispozitie, astfel cum este încheierea contractului de întretinere, or pentru încheierea contractului, era necesara încheierea unui contract de mandat prin care recurentul G.M. sa fie împuternicit de D.T. si cu încheierea unui contract de întretinere, mandat care trebuia sa îmbrace forma autentica.

Având în vedere starea de sanatate a înstrainatorului D.T., mandatul putea fi încheiat prin deplasarea notarului la domiciliul înstrainatorului, luarea consimtamântului fiind facuta de notar.

Asadar dispozitia nr.2861/2007 este legal emisa dar ea suplineste doar absenta fizica a lui D.T., însa nu face dovada consimtamântului la înstrainare. Consimtamântul nu ptea fi luat de reprezentantul autoritatii tutelare care nu putea face decât actele pe care legea i le recunoaste.

Asa cum au aratat si recurentii, prezenta reprezentantului autoritatii tutelare a fost justificata de starea de sanatate a înstrainatorului si de dispozitiile Legii 17/2000. Cu toate acestea nici prezenta reprezentantului autoritatii tutelare nu suplineste conditia exprimarii consimtamântului de înstrainator întrucat reprezentantul autoritatii tutelare nu reprezinta înstrainatorului ci doar îl asista în conditiile în care sunt îndeplinite conditiile Legii 17/2000.

Imprejurarea ca starea de sanatate a numitului D.T. impunea cu necesitate încheierea contractului întrucât nu exista nicio persoana care sa-i administreze bunurile si aceasta în conditiile refuzului intimatelor de a acorda sprijin înstrainatorului D.T., este irelevanta sub aspectul analizarii conditiilor de valabilitate ale caracterului deoarece aceste împrejurari de fapt nu exclud dovada consimtamântului.

In consecinta, tribunalul retine ca niciunul din înscrisurile depuse la dosar nu face dovada exprimarii consimtamântului D.T. la înstrainare si, ca urmare, vazând dispozitiile art.304 pct.9 si art. 312 cod procedura civila, tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.

Fata de dispozitiile art.274 cod procedura civila, tribunalul va obliga recurentii la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimatele D. în recurs, cheltuieli reprezentând onorariu avocat.

Etichete: