Legea nr. 272/2004. Plasament. Interesul superior al copilului

Drept civil. Legislaţie specială privind minorii.

Art. 54-56 din legea 272/2004

Conform dispoziţiilor art.54-56 din legea 272/2004, din motive temeinice, instanţa poate limita exercitarea drepturilor părinteşti la propunerea Direcţiei generale de Asistenţă Socială.

Curtea de apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia nr. 864 din 26 noiembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr.723/24 septembrie 2008, dosar nr. 5440/110/2008, Tribunalul Bacău a admis acţiunea reclamantei D.G.A.P.C. Bacău, în contradictoriu cu B.V. şi M.S.

A dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul B.D.L., născută la data de 13.06.2004, instituită prin dispoziţia nr. 64/11.08.2008 a D.G.A.S.P.C. Bacău, la asistentul maternal profesionist O.M. cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal cu delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti şi acordarea alocaţiei de plasament către asistentul maternal profesionist O.M.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele: Cazul minorei B.D.L. a intrat în atenţia Centrului pentru servicii de intervenţie în regim de urgenţă în domeniul protecţiei copilului din cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, în data de 06.08.2008, în urma unei sesizări telefonice venite din partea Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău. în sesizare se specifică faptul că la data de 06.08.2008, în jurul orelor l110, cu ocazia executării unei acţiuni planificate de către reprezentanţii Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău, pe linia depistării persoanelor care apelează la mila publicului, pe raza municipiului Bacău, a fost depistată M.S., fiica lui N. şi L, născută la data de 21.07.1982 în Bacău, judeţul Bacău, cu domiciliul în satul Cucova, comuna Valea Seacă, judeţul Bacău, împreună cu fiica sa, B.D.L., născută la data de 13.06.2004 în comuna Valea Seacă, judeţul Bacău, fiica lui B.V. şi M.S.

Numita M.S. apela la mila publicului în zona Bisericii „P” din municipiul Bacău, folosindu-se de minora B.D.L. Faţă de cele constatate a fost luată măsura conducerii acestora la sediul Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău şi sancţionarea contravenţională a mamei cu amendă conform prevederilor Legii 61/1991.

Deoarece minora B.D.L. era exploatată prin cerşit de mamă şi pentru faptul că aceasta din urmă nu era la prima abatere de acest fel, reprezentanţii Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău au solicitat prin adresa nr. 4866/06.08.2008 şi înregistrată la D.G.A.S.P.C. Bacău cu nr. 2792/RG/07.08.2008, instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul în cauză.

În aceeaşi zi, o echipă a D.G.A.S.P.C. Bacău s-a deplasat la sediul Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău pentru a prelua copilul.

Alături de adresa de solicitare pentru instituirea unei măsuri de protecţie pentru B.D.L., reprezentanţii Poliţiei Primăriei Municipiului Bacău au înaintat şi copii după procesul – verbal de depistare a numitei M.S. care apela la mila publicului şi procesul – verbal de confiscare a sumei de 39,55 RON, bani găsiţi asupra acesteia.

Având în vedere interesul superior al copilului, prin Dispoziţia nr. 64/11.08.2008 a Directorului General Adjunct al D.G.A.S.P.C. Bacău s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul B.D.L., născută la data de 13.06.2004 în comuna Valea Seacă, judeţul Bacău, fiica lui B.V. şi M.S., C.N.P. 6040613047669, la asistentul maternal profesionist O. M., atestat conform Hotărârii Comisiei pentru Protecţia Copilului Bacău nr. 168/10.06.2008.

S-a reţinut astfel că, măsura propusă este în interesul minorului.

Pârâtul B.V. a declarat recurs, susţinând că au posibilităţi materiale pentru a-şi creşte şi educa copilul, solicitând respingerea acţiunii.

Curtea examinând susţinerile recurentului în raport de actele şi lucrările dosarului, a constatat hotărârea fondului temeinică şi legală.

Din situaţia de fapt expusă rezultă că minora B.D.S. era folosită de mama sa la cerşit în scopul de a obţine bani, astfel că interesul superior al minorei este de a creşte şi a fi educat într-un mediu stabil.

Într-adevăr copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, însă atunci când există motive temeinice că viaţa şi securitatea acestuia sunt primejduite în familie, D.G.A.S. poate propune limitarea exercitării drepturilor părinţilor ca în cauza de faţă.

Prin urmare, instanţa de fond a dat eficienţă în mod legal interesului superior al copilului, iar măsura luată corespunde cerinţelor cuprinse în art.54-56, 62 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.l Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Tags: Legea nr. 272/2004

Modificarea măsurii de plasament în raport de interesul superior al minorului. Admisibilitatea cererii de intervenţie formulată de asistentul maternal.

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 1455 (28.10.2009)
Autor: Secţia civilă – Tribunalul ALBA
Domenii asociate: minori

Prin cererea formulată de către petenta D. G. A.. S. P. C. A. sub dosar nr. 4064/107/2009 în contradictoriu cu intimatul Preşedintele Consiliului Judeţean A. solicitat :

– modificarea plasamentului instituit prin Sentinţa civilă nr.1224/2005 a Tribunalului Alba pentru minorele: B. M. M., şi B. D. C. , fiicele lui B. G. şi B. R. de la asistentul maternal profesionist F. V. la Casa de tip familial, nr. .
– să se dispună încetarea măsurii de plasament stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba şi
– exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti pentru minorele în cauză să fie exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean A. prin Directorul General al D.G.A.S.P.C. A..

În expunerea de motive, petenta a arătat că minorele în cauză se află în plasament la asistentul maternal profesionist F. V. în baza Sentinţei civile nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba.

Acestea provin dintr-o familie legal constituită din anul 1984 , mariaj din care au rezultat 10 copii. În anul 1998, petenta a fost sesizată de către Primăria de domiciliu informând-o că minorii aflaţi în îngrijirea familiei se află în situaţie de risc, sunt neglijaţi, solicitându-se luarea unor măsuri de protecţie specială faţă de aceştia.

Din cei 10 copiii ai familiei B., numai 6 se aflau în îngrijirea familiei, 2 dintre aceştia aflându-se în îngrijirea bunicilor materni în loc. H., . iar alţi doi aflându-se deja în plasament la o familie din comuna A… Astfel, faţă de cei 6 copii s-a luat măsura plasamentului, iniţial în Centrul de plasament S., iar apoi la asistenţi maternali. În anii 2005, respectiv 2006 la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru 2 copii instituţionalizaţi s-a dispus reintegrarea în familie. Astfel, în plasament au mai rămas 4 copii cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani.

De la instituirea măsurii de plasament, minorii în cauză nu au fost vizitaţi de către părinţii lor, astfel că în anul 2001 Tribunalul Alba a declarat minorele judecătoreşte abandonate, părinţii acestora fiind suspendaţi din exercitarea drepturilor părinteşti.

Minorele în cauză au început să-şi renege familia datorită perioadei lungi de protecţie specială, identificându-se cu familia asistentului maternal manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor .

Petenta mai arată că în vederea reluării legăturii cu familia biologică, se impune modificarea măsurii de protecţie prin apropierea de domiciliul lor, astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia naturală.

Atât, familia biologică cât şi ceilalţi fraţi ai minorelor aflaţi în plasament la asistenţi maternali se află în apropierea localităţii B. încercându-se menţinerea legăturii între aceştia.

Petenta consideră că este necesară schimbarea mediului familial pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la reintegrarea în familie să nu existe o discrepanţă între realitate şi aşteptările copiilor.

Prin precizarea de acţiune de fila 36 petenta D.G.A.S.P.C. A. înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe numiţii B. G. şi B. R., având în vedere lunga perioadă de protecţie specială, s-a observat că minorele au început să-şi renege propria familie identificându-se cu familia asistentului maternal, manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor, fapt dăunător dezvoltării personalităţii şi identităţii lor.

Petenta apreciază că se impune modificarea măsurii de plasament pentru minore, prin apropierea de domiciliul lor astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia natură.

Părinţii copiilor au solicitat printr-o cerere, transferul lor într-o locaţie în aproprierea domiciliului familiei pentru reluarea legăturii părinţi – copii, întrucât au posibilităţi financiare reduse care nu le permit să se deplaseze până la A. I. pentru a le vizita .

Potrivit art. 60 al. 3 din Legea nr. 272/2004, se va urmări menţinerea fraţilor împreună iar potrivit acestor dispoziţii rezultă că interesele minorilor impun creşterea lor împreună, având în vedere că încă se mai află la vârsta care se formează între fraţi se pot crea legături de afecţiune.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată şi înregistrată la dosar la fila 42 intervenienta F. V. înţelege ca în baza dispoziţiilor art. 49 al. 1 Cod pr. civilă şi a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură civilă să cheme în judecată pe D.G.A.S.P.C. A. şi Consiliul Judeţean A. solicitând a se dispune comunicarea unui exemplar din prezenta cerere :

– să se dispună admiterea cereri sale şi pe cale de consecinţă şi

– respingerea cererii formulate de petentă, menţinând plasamentul la intervenientă, instituit în favoarea celor doua minore B. M. M.. şi B. D. C. .

În expunerea motivelor cererii de intervenţie intervenienta a arătat că a formulat această cerere deoarece are un contract de muncă valabil până la data de 18.05.1012 iar în virtutea acestuia consideră că faţă de drepturile şi obligaţiile asistentului maternal are dreptul să intervină în prezenta cauză în sensul apărării intereselor sale care se completează cu interesele minorelor aflate în plasament .

Arată că pe cele două minore le are în plasament din anul 2000 perioadă în care tatăl acestora a venit să le viziteze o singură dată, ele păstrând legătura firească cu fratele lor aflat în plasament în A. I. la o altă familie.

În toată această perioadă intervenienta arată că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar minorele au fost bine îngrijite frecventând cursurile gimnaziale.

Intervenienta mai arată că minora B. D. C. are un retard psihic, limbaj uşor, ceea ce necesită o atentă monitorizare respectiv un învăţământ de masă cu adaptare curriculara şi sprijin psiho – pedagogic, ceea ce se şi derulează în acest moment.

Susţinerile petentei că intervenienta nu ar fi dat voie minorelor să păstreze relaţiile cu părinţii şi faptul că tatăl doreşte să reîntregească familia sunt simple susţineri fără a avea o bază reală. Tatăl minorelor locuieşte în localitatea B. în condiţii improprii iar mama într-o localitate din judeţul A. . Condiţiile oferite de tata sunt minimum existenţial, în sensul că nu lucrează, iar în ceea ce priveşte derularea studiilor şcolare sunt aproape imposibile, având în vedere posibilităţile materiale ale tatălui.

Consideră că cererea de modificarea a plasamentului nu are în vedere în primul rând dorinţa şi nevoile minorelor care şi-au exprimat dorinţa clară de a rămâne în plasament la intervenientă ..

De asemenea, mai arată că instanţa de judecată pentru ca să dispună modificarea măsurii de plasament ar trebui ca petenta să facă dovada că situaţia materială şi morală a părinţilor este cel puţin egală cu cea a familiei la care au fost date în plasament. Cele două minore sunt la vârsta pubertăţii şi au o nevoie de o atenţie specială şi o supraveghere atentă pentru a nu deveni mai târziu copii ai străzii. Subliniază faptul că niciodată nu s-a împotrivit ca aceste minore să aibă legături cu părinţii dacă acestea doresc acest lucru.

Mai arată că îşi menţine declaraţia dată în faţa instanţei de judecată prin care a arătat că tatăl minorelor a venit să le viziteze doar o singură dată şi atunci fiind în stare avansată de ebrietate iar mama acestora nu le-a vizitat niciodată şi nici nu s-a interesat de soarta acestor minore.

La dosar s-au depus următoarele acte : Raportul privind situaţia psihică a minorelor; certificatele de naştere ale minorelor; Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba, etc.

În drept au fost invocate prevederile dispoziţiilor art. 58 al. 1, lit c; art. 124 al. 1; art. 131 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :

Minorele se află în sistemul de protecţie din anul 1998, datorită neglijenţei şi lipsei de supraveghere din partea părinţilor.

Începând cu anul 2000, s-a instituit plasamentul acestora la asistentul maternal profesionist F.V. , unde se află şi în prezent.

Petenta şi-a motivat cererea de modificare a măsurii de plasament pe necesitatea reluării legăturii cu familia biologică şi a formării unei atitudini pozitive faţă de aceasta, ceea ce presupune instituirea unei măsuri de protecţie în proximitatea familiei.

Sub acest aspect, raportul de evaluare întocmit în cauză ( f.2-5, 12-15) a concluzionat că schimbarea mediului familial oferit de asistentul maternal este necesară pentru a permite minorelor ca la vârsta majoratului să se poată reintegra în familie şi pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la momentul reintegrării să nu existe discrepanţe între realitate şi aşteptările copilului .

Pe de altă parte, s-a susţinut că mediul familial oferit de Casa de tip familial permite o mai bună însuşire a deprinderilor de viaţă independentă sub aspectul vieţii cotidiene, a vieţii sociale, a activităţii individuale şi de muncă etc.

Fără a nega importanţa reluării legăturii cu familia biologică, instanţa constată că dreptului copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura păstrarea acestor legături şi evitarea separării copilului de familie.

Ori, în speţă, după cum rezultă din actele dosarului, din 2001 părinţii minorelor au manifestat un dezinteres total faţă de acestea, rupând orice legătură cu cele două fete, împrejurare faţă de care au şi fost decăzuţi din drepturile părinteşti prin sentinţa civilă 53/2001 a Tribunalului Alba.

Câtă vreme pe întreaga perioadă în care minorele s-au aflat în protecţie specială, nu s-au făcut demersuri pentru reluarea relaţiilor cu familia biologică în condiţiile art. 15 din L. 272/2004, instanţa apreciază că schimbarea mediului familial nu corespunde interesului superior al acestora la momentul actual.

Astfel, în primul rând, în condiţiile în care relaţiile cu părinţii au fost întrerupte total o persoană de aproximativ 10 ani, perioadă în care minorele s-au bucurat de un mediu stabil, favorabil unei dezvoltări normale şi echilibrate în familia substitutivă, doar consilierea acestora cu privire la necesitatea schimbării mediului de viaţă în proximitatea familiei biologice nu reprezintă o măsură suficientă pentru evitarea impactului şi dezechilibrului psihic, emoţional ce le-ar putea afecta pe termen lung, după cum nici măsura propusă de petentă nu constituie o garanţie reală pentru restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică.

Sub acest aspect, instanţa apreciază că o astfel de măsură radicală pentru minore poate fi luată doar după restabilirea unor relaţii de ataşament sau cel puţin a unor minime legături cu părinţii şi nu în vederea reluării unor astfel de relaţii, fără existenţa unor garanţii reale că legătura cu familia biologică poate fi dezvoltată în mod pozitiv, cu efecte favorabile asupra minorelor.

În al doilea rând, instanţa consideră că părinţilor le revine în principal obligaţia de a încerca restabilirea legăturilor cu cele două minore prin vizitarea la domiciliul lor, prin întâlni, corespondenţă sau alte forme de comunicare – în funcţie de posibilităţile acestora – neputând transfera această responsabilitate în sarcina unor copii şi a le impune schimbarea unui mediu stabil, familial pentru a-i aduce în proximitatea familiei biologice, fără a exista certitudinea că o astfel de schimbare este benefică în primul rând pentru minore.

De altfel, atitudinea părinţilor, pe parcursul întregii perioade de plasament nu poate justifica măsura propusă, lipsa resurselor financiare neputând motiva dezinteresul total şi pasivitatea de care au dat dovadă aproape 10 ani. Mai mult, comportamentul tatălui manifestat chiar şi în sala de judecată nu poate forma convingerea instanţei că schimbarea măsurii de plasament la acest moment corespunde interesului superior al minorelor care trebuie să primeze în luarea oricărei decizii în legătură cu acestea.

Desigur că, în măsura în care se încearcă şi se reuşeşte restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică în mod real, nu doar formal precum şi schimbarea atitudinii minorelor faţă de importanţa şi necesitatea menţinerii legăturii cu familia biologică, plasarea acestora în proximitatea familiei se va impune ca o necesitate şi nu ca o posibilitate.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul apreciază cererea de faţă ca nefondată, urmând a o respinge ca atare.

În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul maternal profesionist F.V., aceasta urmează a fi respinsă având în vedere că, în calitate de angajat al petentei, nu poate justifica un interes propriu în condiţiile art. 49 al. 1 Cod pr. civilă, altul decât interesul superior al minorelor, interes pe care îl urmăreşte şi îl apără şi petenta în orice demers privitor la minore.

Mai mult, asistentul maternal are, în condiţiile legii, obligaţia de a asigura prin activitatea sa, creşterea, îngrijirea şi educarea necesară dezvoltării armonioase a copiilor pe care îl primeşte în plasament, una din atribuţiile sale fiind aceea de a contribui la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală, obligaţiile şi atribuţiile sale fiind deci circumscrise interesului superior al minorului aflat în plasament, neputând invoca un drept propriu în legătură cu măsura solicitată de petentă.

Faţă de aceste considerente, apreciind că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 49 al. 1 Cod pr. civilă , Tribunalul urmează a respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul maternal profesionist .

Tags: cerere de intervenţie, Legea nr. 272/2004, măsură plasament, minori

Înlocuire măsură plasament în regim de urgenţă

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 122/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 199
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.122/88/2009, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI TULCEA a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă cu măsura de plasament la asistent maternal profesionist PE, domiciliată în comuna Mahmudia, judeţul Tulcea, atestată cu atestat nr.11/19.06.2007 al CPC Tulcea, pentru minora AG, născută la …………în Tulcea, judeţul Tulcea, fiica lui natural şi AP domiciliată în comuna C……, judeţul Tulcea, cu reşedinţa necunoscută.

De asemenea a solicitat a se dispune ca drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate şi respectiv îndeplinite de către Preşedintele Consiliului judeţean Tulcea în conformitate cu art.62, alin.2 din Legea nr.272/2004.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora provine dintr-o relaţie întâmplătoare a mamei şi nu a fost recunoscută de tată.

Mama minorei este neşcolarizată, nu are venituri, nu are locuinţă, este necăsătorită şi duce o viaţă dezorganizată, practicând cerşetoria şi prostituţia pentru a-şi câştiga existenţa. Mai are doi copii care beneficiază de măsură de plasament la asistent matern al profesionist.

Mama şi minora au fost preluate de la Centrul „Sf.Ecaterina” Bucureşti de către asistenţii sociali din cadrul DGASPC Tulcea şi internate în centrul maternal prin dispoziţia nr.4505/18.12.2008 a directorului DGASPC Tulcea.

Reclamanta arată că nu a putut fi identificat nici un membru din familia lărgită care să-şi poată asuma responsabilitatea creşterii şi îngrijirii copiilor.

Întrucât mama se foloseşte de copil pentru a-şi câştiga existenţa, punând în pericol sănătatea şi integritatea acestuia, prin dispoziţia nr.180/19.01.2009 a directorului DGASPC Tulcea s-a stabilit plasamentul în regim de urgenţă al minorei la asistent maternal profesionist.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri; raport nr.1695/2009, plan individualizat de protecţie nr.1697/2009, dispoziţiile nr.180/19.01.2009, nr.4504/18.12.2008, ancheta socială nr.1698/2009, certificatul de naştere al minorei, hotărârea nr.55 PS/2007, atestatul nr.11/2007, proces verbal, adresa nr.23531/2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin dispoziţia nr.4504/18.12.2008 a directorului DGASPC Tulcea s-a stabilit măsura de plasament în regim de urgenţă a minorei Aptula Gabriela la Centrul Maternal Tulcea. Minora născută la data de 9 februarie 2008 în Tulcea, judeţul Tulcea, provine dintr-o relaţie întâmplătoare a mamei şi nu a fost recunoscută de tată.

Mama minorei este neşcolarizată, nu are venituri, nu are locuinţă, este necăsătorită şi duce o viaţă dezorganizată, practicând cerşetoria şi prostituţia pentru a-şi câştiga existenţa. Mama se foloseşte de copil pentru a-şi câştiga existenţa, punând în pericol sănătatea şi integritatea acestuia.

Datorită situaţiei în care se află minora şi datorită faptului că nu a putut fi identificat nici un membru din familia lărgită care să-şi poată asuma responsabilitatea creşterii şi îngrijirii copiilor, rezultă că în prezent, instituirea măsurii de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal profesionist, pentru minoră, este interesul superior al acesteia.

Potrivit prevederilor art.66 al.2 raportat la art.56 pct.c, 58 al.1 lit.b din Legea nr.272/2004 „Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, la un asistent maternal.

Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa.

Având în vedere aspectele prezentate, se constată că reintegrarea în familie a copilului nu este posibilă, după cum nu există nici motive pentru menţinerea plasamentului în regim de urgenţă, iar poziţia mamei cu privire la situaţia copilului a fost clar exprimată, aceasta din urmă având paternitatea nerecunoscută, urmează a admite cererea formulată de D.G.A.S.P.C. Tulcea şi a dispune înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă, cu privire la minora AG cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist PE.

În temeiul art.62 alin.2, din Legea nr.272/2004 urmează a delega exerciţiul drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti către preşedintele Consiliului judeţean Tulcea.

Tags: Legea nr. 272/2004, măsură plasament

Modificare măsură plasament (2)

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 121/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 198
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 121/88/2009, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI TULCEA a solicitat modificarea măsurii de plasament pentru minorul AI , de la Centrul de plasament „Speranţa” Tulcea la S.A.S.T. Tulcea.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul provine dintr-o relaţie de concubinaj cu paternitate recunoscută. Este părăsit de părinţi, fiind lăsat în grija mătuşii materne AV din com. M, jud. Tulcea. Mama întreţinea relaţii de concubinaj cu diferite persoane, iar tatăl muncea ocazional. Prin Hotărârea nr. 1140/2000, se stabileşte măsura de plasament la mătuşa maternă, AV. După o perioadă de timp, mama a cerut reintegrarea copilului în familie, motivând faptul că şi-a cumpărat o casă în satul P…., jud. Tulcea şi dispune de condiţii pentru creşterea, educarea şi îngrijirea minorului. Prin Hotărârea nr. 859/2003, copilul este reintegrat în familie. Cu toate că mama a promis că îi va asigura minorului toate condiţiile necesare unei bune dezvoltări, aceasta nu şi-a preschimbat comportamentul şi vechile obiceiuri, întreţinând în continuare relaţii cu diferiţi bărbaţi. Din anul 2007, conform S.C. 1987/2007, minorul se află în plasament la Centrul de Plasament „Speranţa” Tulcea. De când se află în centru, nu a fost vizitat de nici o rudă până la gradul IV. Mama minorului este plecată în Italia la muncă.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: raport referitor la ancheta psihosocială a copilului, ancheta socială a D.G.A.S.P.C. Tulcea; plan individual de protecţie; raport de evaluare trimestrială, S.C. nr. 1987/2007, certificat naştere AI , Hotărârea nr. 1140/2000, Hotărârea nr. 859/2003, C.I. GN, certificat deces AS.

Examinând cererea, instanţa reţine că minorul provine dintr-o relaţie de concubinaj cu paternitate recunoscută, că tatăl este decedat iar mama este plecată la muncă în Italia. Se mai reţine că mama minorului nu a asigurat minorului toate condiţiile necesare unei bune dezvoltări, minorul aflându-se în plasament la Centrul de Plasament „Speranţa” Tulcea.

Conform art. 68 şi art. 69 din Legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii şi care întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

În situaţia în care se constată, pe baza acestui raport, necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.

Din aceste considerente, instanţa urmează a dispune modificarea măsurii de plasament pentru minorul ….., de la Centrul de plasament „Speranţa” Tulcea la S.A.S.T. Tulcea.

Tags: Legea nr. 272/2004, minori

Modificare măsură plasament

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 120/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 197
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 120/88/2009, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI TULCEA a solicitat modificarea măsurii de plasament pentru minorul TI , de la asistent maternal profesionist Beudean Rodica cu plasament la Centrul de plasament „Cristian” Tulcea.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul provine dintr-o relaţie de concubinaj cu paternitate recunoscută. Copilul a prezentat probleme medicale imediat după naştere, fiind internat la secţia de recuperare pediatrică. În această perioadă, părinţii şi-au vizitat copilul dar nu au dorit să-l ia acasă deoarece nu puteau să-i acorde îngrijirea necesară. După ce a fost plasat la Leagănul de copii Babadag, în anul 1997, mama a solicitat reintegrarea în familie iar cererea i-a fost refuzată, datorită condiţiilor improprii de la domiciliu. Fiind diagnosticat cu retard psiho-motor moderat, minorul a fost plasat la Casa de copii preşcolari cu deficienţe, iar, ulterior, prin Hotărârea CPC nr. 466/10.07.2001 a fost plasat asistentului maternal profesionist BR. Fiind încadrat în grad de handicap accentuat, cu diagnosticul „întârziere mentală moderată, cu tulburări de limbaj şi tulburări de reactivitate”, asistentului maternal îi vine din ce în ce mai greu să se ocupe de minor, care, deşi este elev în clasa a VI-a, în clasă specială, îşi ştie numele dar nu ştie să şi-l scrie, nu şi-a însuşit scrisul, cititul şi deprinderile privind igiena personală, numără până la 5 şi necesită un ajutor permanent. Minorul urmează tratament de specialitate , are nevoie permanentă de tratament medicamentos. Părinţii minorului au o locuinţă sărăcăcioasă, cu pământ pe jos, în camere lipseşte minimul necesar unui trai decent, nu deţin bunuri mobile au imobile (locuinţa aparţine bunicilor minorului) şi se întreţin din ajutorul social, în cuantum de 207 lei/lună. Părinţii sunt total dezinteresaţi de copil, nu l-au vizitat şi nu menţin legătura cu el. În Centrul de Plasament „Cristian” poate beneficia de îngrijire, supraveghere, recuperare şi tratament de specialitate permanent, adecvat handicapului.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: raport referitor la ancheta psihosocială a copilului; fişa de evaluare psihologică, ancheta socială a D.G.A.S.P.C. Tulcea; plan individual de protecţie; adeverinţe medicale, ancheta socială a Primăriei Niculiţel, Certificat de încadrare în grad de handicap, copie C.I. mamă şi tată, copie Certificat de naştere minor, raport după vizită, declaraţii, raport după discuţii.

Examinând cererea, instanţa reţine că minorul este încadrat în grad de handicap accentuat, cu diagnosticul „întârziere mentală moderată, cu tulburări de limbaj şi tulburări de reactivitate”, motiv pentru care asistentului maternal îi vine din ce în ce mai greu să se ocupe de minor. Întrucât minorul necesită un ajutor permanent, iar în Centrul de Plasament „Cristian” poate beneficia de îngrijire, supraveghere, recuperare şi tratament de specialitate permanent, adecvat handicapului, instanţa urmează a dispune modificarea măsurii de plasament pentru minorul TI , de la asistent maternal profesionist BR cu plasament la Centrul de plasament „Cristian” Tulcea.

Conform art. 68 şi art. 69 din Legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii şi care întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

În situaţia în care se constată, pe baza acestui raport, necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.

Tags: Legea nr. 272/2004, măsură plasament, minori

Instituire măsură plasament (2)

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 119/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 196
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.119/88/2009, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI TULCEA a solicitat plasamentul pentru copilul MRV , născut la data de ……….2005, în comuna Nufăru, judeţul Tulcea, fiul lui – şi a MMV , domiciliată în sat …………. judeţul Tulcea şi reşedinţa în străinătate la bunicii materni MM si D, domiciliaţi în sat ………… judeţul Tulcea, cu menţiunea ca exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti să fie delegat către preşedintele Consiliului judeţean Tulcea, în conformitate cu prevederile art.62 alin.2 fin Legea nr.272/2004.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul provine, ca şi sora lui, MR dintr-o relaţie de concubinaj, cu paternitate nerecunoscută. De creşterea şi educarea copilului s-a ocupat mai mult bunica maternă, care a avut grijă de nepoată ca de propriul copil pentru că mama este plecată de 2 ani în străinătate. Mama minorului beneficiază de ajutor social în cuantum de 172 lei, alocaţie monoparentală în cuantum de 80 lei şi alocaţiile de stat pentru copii. Bunicii au ca venituri ajutorul social şi banii obţinuţi din munci ocazionale.

Minorul se bucură de o stare bună de sănătate, este o fire independentă şi este înscris la grădiniţă.

Bunicii materni au sperat că fiica lor, se va întoarce din străinătate pentru a avea grijă de copii şi au refuzat iniţial preluarea nepoţilor în plasament.

Reclamanta mai arată că locuinţa bunicilor este compusă din trei camere şi două anexe, mobilate şi întreţinute în mod corespunzător. Locuinţa este racordată la reţeaua de curent electric, încălzirea se face cu lemne.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri; certificatul de naştere al minorului, raport nr.28/2009, ancheta socială nr.27/2009, ancheta socială nr.25/2009, plan individualizat de protecţie nr.26/2009, ancheta socială nr.6064/2008 privind situaţia doamnei MD, adeverinţa nr.90/2008, declaraţiile nr.6063/2008, nr.6062/2008, nr.5793/2008, cazierele judiciare nr.23464 şi 23463 din 6.11.2008, adeverinţele medicale nr.1881, 1882, 1883, 1884, caracterizarea nr.92/22008, cererea solicitanţilor nr.43666/2008, ancheta socială nr.5888/2008, rapoartele după vizită nr.5769/2008, nr.5887/2008, cărţi de identitate şi buletinul de identitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: minorul MRV, născut ………. .2005, provine dintr-o relaţie de concubinaj, are paternitate nerecunoscută. Mama plecată de 2 ani din ţară a lăsat copilul în grija bunicilor materni, care se ocupă de creşterea şi educarea lui, acesta locuind neîntrerupt, de la naştere, în casa bunicilor.

Instanţa mai reţine că bunicii deţin o locuinţă, compusă din trei camere şi două anexe, mobilate şi întreţinute în mod corespunzător. Locuinţa este racordată la reţeaua de curent electric, încălzirea se face cu lemne.

Ambii bunici sunt foarte ataşaţi de nepot pe care îl consideră propriul lor copil şi doresc să se ocupe în continuare de creşterea şi îngrijirea lui. Si copilul este ataşat de bunici şi doreşte să rămână la ei motiv pentru care se propune plasamentul minorului la bunicii materni MM si D.

Potrivit prevederilor art.58 alin.1, lit.a şi art.61 alin.2 lit.b din Legea nr.272/2004 „Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, la o persoană din familie.

Văzând că în speţă sunt incidente dispoziţiile acestor texte de lege, situaţia specială în care se află copilul, reclamând instituirea unei măsuri de protecţie specială, urmează a admite cererea formulată de D.G.A.S.P.C. Tulcea şi a dispune instituirea măsurii plasamentului pentru minorul MRV la bunicii materni MM şi MD.

Totodată în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art.62 al.2 din Legea nr.272/2004, conform căruia „Modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti cu privire la persoană şi la bunurile copilului abandonat de către mamă în unităţi sanitare” se stabileşte de către instanţa judecătorească.

Cum în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art.58 alin.1 lit.a din Legea nr.272/2004, iar pentru copil nu a fost posibilă instituirea măsurii tutelei, urmează ca, în conformitate cu prevederile art.62 alin.2, să delege exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către preşedintele Consiliului judeţean Tulcea.

Tags: Legea nr. 272/2004

Înstituire măsură plasament

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 118/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 195
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 118/88/2009 din 21.01.2009, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea a solicitat plasamentul pentru copilul MR , născută la data de 25.05.2002, în Tulcea, judeţul Tulcea, fiica lui N şi a lui MV, domiciliată în satul …… judeţul Tulcea şi reşedinţa în străinătate, la familia MM şi D, bunicii materni, domiciliaţi în satul ……………., judeţul Tulcea.

Totodată, s-a solicitat delegarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (2) din de Legea nr. 272/2004.

În motivare reclamanta a arătat că minora MR provine, ca şi fratele ei MRV , dintr-o relaţie de concubinaj cu paternitate nerecunoscută şi mama copilului nu s-a dovedit o mamă adevărată pentru copilul ei, de creşterea şi educarea acestuia ocupându-se mai mult bunica maternă. Aceasta a avut grijă de nepoată ca de propriul copil, pentru că mama, plecată de 2 ani în străinătate nu a revenit în ultimul timp în ţară, bazându-se exclusiv pe ajutorul bunicilor.

Referitor la situaţia materială a bunicilor, s-a arăta că aceştia au o locuinţă compusă din 3 camere şi 2 anexe, mobilate şi întreţinute în mod corespunzător, fiind racordată la reţeaua de curent electric, iar încălzirea se face cu lemne. Aceştia au ca venituri ajutorul social şi banii obţinuţi din munci ocazionale.

A mai precizat reclamanta că mama minorei beneficiază de ajutor social în cuantum de 172 lei, alocaţie monoparentală, în cuantum de 80 lei şi alocaţiile de stat pentru copii.

Referitor la minoră, s-a precizat că aceasta se bucură de o stare bună de sănătate, este un copil dinamic, cu o gândire bună şi limbaj dezvoltat, fiind înscrisă la grădiniţă în grupa mare.

Consideră reclamanta că, având în vedere ataşamentul stabilit între minoră şi bunicii materni şi faptul că aceasta locuieşte neîntrerupt, de la naştere, în casa bunicilor, plasamentul la bunicii materni este măsura cea mai potrivită pentru aceasta.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 58 alin. (1) lit. a). art. 60 alin (3) lit. a) art. 61 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 272/2004.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a înaintat la dosar următoarele documente : raport referitor la ancheta psihosocială a copilului; plan individualizat de protecţie; ancheta socială a D.G.A.S.P.C. Tulcea; ancheta socială a D.G.A.S.P.C. de la domiciliul solicitantei; cererea solicitantului; ancheta socială a Primăriei N; adeverinţe, caracterizări, declaraţii, cazier judiciar; copie certificat de naştere minor; copie C.I. bunici; cazier judiciar; raport după vizită; copie B.I. mamă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele : Minora MR, ca şi fratele ei MRV provin dintr-o relaţie de concubinaj, cu paternitate nerecunoscută, de creşterea şi educaţia acesteia ocupându-se mai mult bunica maternă, care a avut grijă de nepoată ca de propriul copil pentru că mama, care a fost plecată în străinătate nu a revenit în ultimul an în ţară, deşi aceştia au sperat că fiica lor se va întoarce din străinătate pentru a avea grijă de copil, aceasta fiind şi motivul pentru care iniţial au refuzat preluarea nepoţilor în plasament.

Referitor la situaţia materială a bunicilor se reţine că aceştia au ca venituri ajutorul social şi banii obţinuţi din munci ocazionale, locuinţa acestora fiind compusă din 3 camere şi 2 anexe, mobilate şi întreţinute în mod corespunzător, fiind racordată la reţeaua de curent electric, încălzirea făcându-se cu lemne, iar în ceea ce priveşte situaţia materială a mamei minorei, se reţine că aceasta beneficiază de ajutor social în cuantum de 172 lei, alocaţie monoparentală în cuantum de 80 lei şi alocaţiile de stat pentru copii.

Conform dispoziţiilor art. 61 alin 2 lit. b din Legea nr. 272/2004, „măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în situaţia copilului în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri”.

Art.58 alin.(1), prevede : ,, Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la: a) o persoană sau familie”

Totodată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 62 alin.2 din Legea 272/2004, potrivit cu care „drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean Tulcea”.

Faţă de toate aceste considerente, se va admite acţiunea şi se va dispune plasamentul minorei MR la familia MM şi MD, bunicii materni ai minorei.

Tags: Legea nr. 272/2004, măsură plasament, paternitate nerecunoscută

Încetare măsură plasament

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 100/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 194
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.100/88/2009 din 20.01.2009, reclamanta RN , ]n contradictoriu cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reintegrarea minorelor VG , născută la şi VM , născută …………2001, în familia reclamantei şi să se dispună înlăturarea măsurii suspendării exerciţiului drepturilor părinteşti, dispusă pe durata plasamentului de urgenţă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr.2114/10 nov.2005, pronunţată în dos.nr.3719/2005, Tribunalul a admis cererea DGASPC Tulcea, dispunând plasamentul în regim de urgenţă a celor două minore, suspendând exerciţiul drepturilor părinteşti pe durata acestei măsuri de protecţie.

Arată reclamanta că, instanţa de judecată a dispus astfel întrucât la data luării măsurii de protecţie a avut o problemă de sănătate care afecta evoluţia psihosocială a celor două minore. În realitate, reclamanta a avut o stare de tulburare întrucât căsătoria sa nu a funcţionat bine şi pentru că tatăl minorelor a abuzat-o sexual pe minora VG , fapt pe care însă nu l-a putut dovedi.

Întrucât tatăl minorelor insista să le viziteze pe minore, şi ştiind de ce era capabil, reclamanta se afla într-o permanentă stare de agitaţie, fapt care a fost calificat ca fiind „tulburare psohiotică de tip paranoid”.

Precizează reclamanta că, în prezent situaţia s-a schimbat în bine, că locuieşte în loc.F având un apartament proprietatea sa exclusivă şi că lucrează din 3 aprilie 2007. In consecinţă, dispune de condiţii normale de locuit, are venituri suficiente pentru a se ocupa de creşterea şi educarea celor două minore.

Reclamanta mai arată că este sănătoasă din toate punctele de vedere, fapt constatat şi din analizele la care a fost supusă, atât pentru a fi angajată la actualul loc de muncă, cât şi pentru prezenta cerere.

Minorele locuiesc la Centrul Pro Familia S, jud.Tulcea, din cadrul DGASP Tulcea, au fost vizitate pe toată perioada internării lor în centrul de plasament şi a păstrat legătura cu ele telefonic, cumpărând chiar un telefon mobil pe care i l-a înmânat fiicei sale VG.

Mai arată reclamanta că, înainte de luarea măsurii de protecţie, minorele îi fuseseră încredinţate spre creştere şi educare, prin sentinţa civilă nr.1055/13 nov.2002, pronunţată de Judecătoria Măcin, sentinţă prin care s-a dispus şi desfacerea căsătoriei prin divorţ.

În concluzie, consideră reclamanta că este în interesul minorelor să fie reintegrate în familia sa, viaţa lor îmbunătăţindu-se prin luarea acestei măsuri legale.

În drept, îşi întemeiază cererea pe disp.art.66 al.(2) din Legea nr.272/2004.

În dovedirea acţiunii, s-au depus la dosar în copie următoarele documente: sentinţa civilă nr.2114/2005, sentinţa civilă nr.1055/2002, adeverinţe medicale, extras de carte funciară, caracterizări, ex.II cerere şi copii acte pentru comunicare cu DGASPC.

Examinând cererea, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2114/10 nov.2005 pronunţată de Tribunalul Tulcea a dispus plasamentul în regim de urgenţă a minorelor VG , ns.la5 iulie 1995 şi VM , ns.la 27 sept.2001, suspendând exerciţiul drepturilor părinteşti pe durata acestei măsuri de protecţie. Instanţa a stabilit la momentul luării acestei măsuri de protecţie că reclamanta avea o problemă de sănătate, afectând evoluţia psihosocială a minorelor.

Starea de tulburare, care a fost calificată ca fiind „tulburare psihiotică de tip paranoid”, pe care a avut-o reclamanta s-a datorat neînţelegerii dintre soţi în timpul căsătoriei, dar mai ales datorită tatălui minorelor care ar fi abuzat-o sexual pe minora Georgiana, faptă care nu a putut fi dovedită.

Instanţa mai reţine că, în prezent, situaţia s-a schimbat total în bine, că aceasta are o locuinţă proprietate personală în or.F , că are un loc de muncă din data de 3 aprilie 2007 şi că poate dispune de condiţii de locuit normale şi că are venituri suficiente pentru a se ocupa de îngrijirea, creşterea şi educarea minorelor.

De asemenea, în perioada internării minorelor în centrul de plasament au comunicat cu mama lor atât telefonic, cât şi prin vizitele ei regulate.

Conform art. 66 alin.2 din Legea nr. 272/2004, instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

Având în vedere că minorele au restabilit legăturile cu familia, respectiv mama, dar şi rezultatul verificărilor efectuate cu privire la cei implicaţi, instanţa urmează a admite cererea în sensul că se va dispune integrarea minorelor VG ,ns. la 5 iulie 1995 în Măcin jud.Tulcea şi VM ,ns.la 27 septembrie 2001,în Măcin,jud.Tulcea, fiicele lui VN şi a lui VN, în familia mamei RN .

Se va dispune încetarea măsurii de plasament a minorelor, la Complexul de Servicii Sociale S, jud.Tulcea, astfel cum a fost instituită prin sentinţa civilă nr.1244/12 mai 2006 pronunţată de tribunalul Tulcea.

Drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la minorele VG şi VM vor fi exercitate de mama acestora RN .

Tags: Legea nr. 272/2004, minori, plasament de urgenţă, suspendarea exerciţiului drepturilor părinteşti