ACTE ALE AUTORITĂŢILOR PUBLICE.REFUZUL AUTORITĂŢII DE A RĂSPUNDE.

Prin acţiunea înregistrata la aceasta instanţa sub nr.572/2006 reclamanta Crăciun Doina a chemat in judecata pe paratele: Arhivele Naţionale – Direcţia Judeteana Brăila, Prefectura Brăila, Primăria com.Cireşu si Primăria com. Zăvoaia solicitând a fi obligate acestea sa-i răspundă la cererile trimise cu confirmare de primire in vederea reconstituirii dreptul de proprietate asupra a 10 ha teren agricol ce a aparţinut autorului ei – Economide Grigore si despagubiri pentru prejudiciul cauzat -60.000.000lei.

In motivarea cererii sale reclamanta arata ca a solicitat in scris instituţiilor parate date(acte) cu privire la terenul de 10 ha (8 ha la Dudescu com.Zăvoaia si 2 ha. Batogu com.Cireşu) respectiv din evidentele acestora (registrele proprietarilor, împroprietăriţilor, recensaminte agricole, acte normative de decorare si conferirea altor drepturi celor decorati–pamant, tabloul cu cei ce au drept la împroprietăriri din 1946), toate cu privire la tatal ei Economide Grigore. Reclamanta arata ca aceste instituţii au in evidentele lor datele solicitate si necesare pentru procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor enunţate, ar cu rea-credinţa refuza sa i le comunice.

Reclamanta depune cererile scrise si înaintate acestor instituţii: la Primăria Zăvoaia – cerere si confirmare de primire din 17 nov. 2005; la Primăria Cireşu – cerere si confirmare de primire din 21 nov. 2005;la Prefectura Brăila cerere si confirmare de primire din 28 NOV 2005 , 30 dec. 2005; la Arhivele Naţionale –jud. Brăila cerere si confirmare de primire din 14 nov. 2005 .Tot reclamanta precizează ca Prefectura Brăila si Arhivele Statului – Brăila au răspuns dar răspunsul o nemulţumeşte fiind dat eronat. Depune adresele 8045/09.12.2005 si 585/12.10.1999 ale Prefecturii Brăila ,428/12 .07. 1999,0-9080/23 07 1998 , C 2707/12.12.2005 ale Arhivelor Statului –Brăila.

Legal citata parata Arhivele Statului –Brăila depune întâmpinare arătând ca a răspuns la toate cererile reclamantei dar nu are nici o vina ca răspunsurile nu sunt cele dorite de reclamanta .Parata arata ca nu a regasit in evidentele sale datele cerute de aceasta, iar la cererea reclamantei a permis acesteia accesul pentru a consulta personal colecţia M.O. 1944-1948.De altfel au fost făcute cercetări de I.J.P. Brăila si s-a constatat ca reclamanta nu figurează înscrisa in evidente ca împroprietărita si nici alte persoane la care face referire. Depune cererea reclamantei din 13 nov. 2005 cu referatul conducătorului instituţiei si referatul cercetătorului desemnat , acte de stare civila ale petentei si autorilor ei, răspunsul instituţiei din 12.12.2005, cererile de studiu din 20 dec. 2005, in copie xerox M.O.nr. 268/18NOV.1944, nr. 168/22 IULIE 1942 , nr.241/18 NOV.1944.

Parata Prefectura Brăila a depus întâmpinare arătând ca acţiunea reclamantei este inadmisibila întrucât cererile si contestaţiile de natura legii 18/1991 sunt de competenta judecătoriei in a cărei raza teritoriala se găseşte terenul solicitat.

Parata Primăria Zăvoaia depune întâmpinare arătând ca într-adevăr cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt de competenta judecătoriei, iar parata Primărie nu are calitate procesuala pasiva fata de cererile reclamantei întrucât acestea intra in atribuţiile Comisiilor locale pentru aplicarea legii 18/1991.

Parata Primăria Com. Cireşu arata ca a respins prin hotărârea 49/martie 2006 cererea reclamantei. Reclamanta formulează răspunsuri la toate întâmpinările arătând ca instituţiile refuza sa-i înainteze datele solicitate fără de care nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor. Depune adresa nr.C22 din 26 ian 2006 a Arhivelor Statului Brăila, extrase din recensamintele agricole din 1947 la com.Scorţaru Vechi. Prin aceasta considera reclamanta ca a făcut dovada ca exista in arhive documentele cerute.

Instanţa analizând cererea reclamantei in baza înscrisurilor depuse va constata ca aceasta nu este fondata urmând a fi respinsa. Astfel reclamanta si-a întemeiat prezenta cerere pe dispoz.art 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ susţinând ca instituţiile parate refuza sa-i răspundă cererilor formulate.Potriv.art.1 teza 2 legea 554/2004 persoana vătămata intr-un drept al sau de către o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ cerand anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.Potriv. art.2 lit g,h din lege sunt astfel sancţionate nesoluţionarea cererii dar si refuzul nejustificat de a soluţiona o crerere. Raportând textele legale la capătul de cerere formulat împotriva paratei Arhivele Naţionale jud.Brăila instanţa va constata ca aceasta a raspuns la toate cererile adresate de reclamanta si a furnizat toate informatiile existente in evidentele ei. Faptul ca aceste raspunsuri nu multumesc pe reclamanta care se vede in situatia de a nu putea dovedi ca este indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,nu echivaleaza nici cu refuzul de a răspunde si nici cu nesoluţionarea cererii. Legea obliga autorităţile sa răspundă petenţilor nu sa răspundă intr-un anumit fel respectiv favorabil. Sub aspectul suspiciunii reclamantei ca aceasta parata ascunde date din evidentele ei si ca răspunsul e eronat instanta va retine ca nici verificarea făcuta de I.J.P.—Brăila nu a evidenţiat greşeli in soluţionarea cererii reclamantei. Dealtfel reclamanta nu a dovedit ca anumite acte exista si parata cu rea-credinţa nu le prezintă întrucât înscrisul depus privitor la recensământul agricol din 1947 priveste o alta comuna (Scorţaru Vechi )si nicidecum Zăvoaia si Cireşu.

Aşa fiind capătul de cerere împotriva Arhivelor Naţionale Brăila va fi respins ca nefondat.

Cu privire la paratele Prefectura Brăila, Primăria Cireşu si Zăvoaia acestea au atribuţiuni stricte stabilite de L.18/1991,169/1997, 1/2000, 247/2005 verificând propriile evidente pentru soluţionarea cererilor. Împotriva soluţiei cuprinse in hotărârea date se poate face plângere funciara la judecătoria competenta. Aceste cereri întemeiate pe legile proprietăţii nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ potriv art.5 alin 2 legea 554/2004.Asa fiind cu privire la paratele Prefectura Brăila, Primăria Cireşu si Primăria Zăvoaia cererea va fi respinsa ca inadmisibila.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la despăgubirile solicitate pentru dauna produsa reclamantei la valoarea celor 10 ha teren, apreciata la 60.000.000.lei rol , instanţa îl va respinge ca urmând soarta principalului.

(Irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Galaţi nr.370/R/26 oct. 2006 a Secţiei de Contencios administrativ şi Fiscal)

Tags: Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Prin cererea înregistrată sub nr. 2587/180/2009 la Judecătoria Bacău reclamantul – Cabinetul Medical Individual M în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Filipeşti a formulat contestaţie împotriva actului administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. 6586/10.12.2008.

S-a achitat taxă de timbru de 8 lei. S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 3254/ 27.03.2009, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2424/110/2009.

La termenul din data de 10.06.2009 reclamanta a precizat că înţelege să se judece cu Unitatea Administrativ Teritorială- comuna Filipeşti reprezentată prin Primarul comunei Filipeşti,iar obiectul acţiunii îl reprezintă contestaţie împotriva actului administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. /10.12.2008 emis de către pârâtă.

În motivarea cererii, aşa cum a fost precizată s-a arătat că prin înştiinţarea de plată nr. /10.12.2008 s-a stabilit un debit pe perioada: 01.01.2005-01.12.2008 în sumă de 7191 lei reprezentând impozit pe clădire în sumă de 4238 şi o dobândă de 2868 lei , ca urmare a unui control efectuat de către Curtea de Conturi,impozit pe care nu-l datorează faţă de dispoziţiile art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. G) din Codul Fiscal pentru următoarele considerente:

În baza contractului nr. /29.12.2004 a avut în concesiune bunul imobil în care a funcţionat Cabinetul Medical Individual situat în comuna Filipeşti, sat Filipeşti, judeţul Bacău, redevenţa fiind stabilită la 1 EURO m.p. pe o perioadă de 5 ani,preţul concesiunii fiind achitat, iar bunul imobil cumpărat la data de 20.09.2007, conform HCL nr. 57/27.10.2006 şi nr. 32/20.04.2007.

S-a mai arătat că pârâta a calculat acest impozit conform dispoziţiilor art. 249 alin.3 şi art. 256 alin.3 Cod Fiscal, dispoziţii legale care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece destinaţia clădirii concesionate a fost de unitate sanitară publică,ori prin efectul legii pentru acestea nu se datorează impozit conform dispoziţiilor art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. G) din Codul Fiscal.

Ca urmare , nu datorează impozit pe clădire pentru perioada în care s-a aflat sub incidenţa contractului de concesiune,iar pe de altă parte pârâta a calculat impozit pe clădiri până la data de 01.12.2008, deşi terenul a fost cumpărat la data de 20.09.2007, fără a prezenta vreo modalitate de calcul, nici în funcţie de valoarea de inventar a clădirii, nici în funcţie de suprafaţa terenului ocupat, iar faţă de dispoziţiile legale invocate nu datorează impozit nici pe clădiri şi nici pe teren.

Reclamanta a mai solicitat şi suspendarea executării titlului de creanţă, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, capăt de cerere la care ulterior a renunţat.

În susţinerea cererii, s-au depus înscrisuri: titlul de creanţă nr. /10.12.2008, adresa din data de 22.12.2008 privind realizarea procedurii prealabile, contractul de concesiune nr. 4077/29.12.2004, contract de vânzare-cumpărare nr. /20.09.2007, adresa nr. /6.02. 2009 privind răspunsul pârâtei la procedura prealabilă, somaţia nr. 726/6.02.2009, chitanţa nr. 2970770/18.09.2007.

Pârâta nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: situaţia impozitului pe clădire şi a majorărilor de întârziere întocmite de controlorii Curţii de Conturi, înştiinţarea de plată din 8.12.2008, contractul de concesiune nr. 4077/2.12.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 904/20.09.2007, chitanţa nr. 2970770/ 18.09.2007, Decizia de impunere nr. 236/ 18.10.2007, adresa nr. 2063/25.02.2009.

Instanţa, analizând probatoriile administrate în cauză, reţine următoarele:

Pârâta a emis la data de 10.12.2008 înştiinţarea de plată nr. 6586 prin care a stabilit în sarcina reclamantei un debit total de 7179 lei, reprezentând impozit pe clădiri cu majorările de întârziere aferente, aspecte ce rezultă şi din somaţia nr. 726/6.02.2009 (4238 impozit clădiri şi majorări de întârziere în valoare de 2863 lei) ce au fost calculate pe perioada: 01.01.2005- 01.12.2008 (adresa nr. 728/6.02.2009- fila 12 dosar nr. 2587/180/2009).

Instanţa mai reţine că între reclamantă şi Consiliul Local al comunei Filipeşti jud. Bacău s-a încheiat contractul de concesiune nr. /29.12.2004 având ca obiect exploatarea imobilului în care funcţionează Cabinetul Medical Individual. M situat în sat/ comuna Filipeşti, judeţul Bacău, format din 7 încăperi în suprafaţă totală de 70,98 m.p., durata concesiunii fiind de 15 ani, începând cu data de 01.01.2005.

La data de 20.09.2007, între Comuna Filipeşti reprezentată de Primarul acesteia şi Cabinetul Medical Individual M s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr., privind imobilul care a făcut obiectul contractului de concesiune precum şi suprafaţa de teren de 531 m.p.

Ca urmare, pentru perioada 01.01.2005- 20.09.2007, reclamanta era scutită, prin efectul legii, de a plăti impozit pe clădiri şi pe teren, conform dispoziţiilor art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g) Cod Fiscal.

Astfel, art. 250 din Codul Fiscal prevede următoarele:

„Scutiri. Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt după cum urmează: pct. 5: clădirile unităţilor sanitare publice cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice”, iar conform art. 257 lit. g „Impozitul pe teren nu se datorează pentru: lit. c) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri a cărui titular este oricare dintre aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice.

Prin urmare, instanţa reţine că, în mod greşit s-a calculat în sarcina reclamantei impozit pe teren şi pe clădiri în baza art. 249 alin.3 şi art. 256 alin3 Cod Fiscal, în speţă aplicându-se alte temeiuri legale, respectiv art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g din Codul Fiscal, aşa cum s-a menţionat.

Pe de altă parte, instanţa mai reţine faptul că pârâta, în mod eronat a calculat impozit pe clădiri până pe data de 01.12.2008, atâta timp cât imobilul în discuţie a fost cumpărat de către reclamantă la data de 20.09.2007,iar în actul administrativ contestat nu este prezent nici un mod de calcul a impozitului pe clădiri, nici în funcţie de valoarea de inventar a clădirii şi nici în funcţie de suprafaţa terenului ocupat.

Ca urmare, având în vedere motivele de fapt şi de drept reţinute, instanţa urmează a admite acţiunea şi a anula actul administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. 6586/10.12.2008 şi pe cale de consecinţă va exonera reclamanta de plata sumei de 7179 lei.

Tags: Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Prin cererea înregistrată sub nr. 4806/110/2007 reclamanta SC „D.” SA BACĂU a chemat în judecată pe SC „R.P.” SRL M. şi Primarul oraşului M. pentru :

suspendarea autorizaţiei de construire nr. 31 emisă de Primarul oraşului M. la data de 02.05.2007 în favoarea SC R.P. SRL şi stoparea lucrărilor până la soluţionarea de către instanţă a cererii în contencios administrativ, conform art. 12 alin.2 din Legea nr. 50/1991;

anularea autorizaţiei de construire nr. 31 emisă de primarul oraşului M. la data de 02.05.2007 în favoarea SC R.P. SRL până la soluţionarea de către instanţă a cererii în contencios administrativ, conform art. 12 alin.1 din Legea 50/1991;

obligarea SC R.P. SRL la repararea daunelor produse proprietăţii noastre;

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la emiterea autorizaţiei de construire nu au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi de Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Lucrările de construcţie autorizate se referă la modificarea înălţimii clădirii adiacente imobilului situat în M., respectiv ridicarea acoperişului imobilului proprietatea SC R.P. SRL şi adăugarea unui etaj la acest imobil, modificarea modalităţii de îmbinare a acoperişului celor două imobile alipite.

Toate aceste lucrări de construire au efect direct asupra construcţiei proprietatea reclamantei, modifică greutatea imobilului SC R.P. SRL cu efecte asupra fundaţiilor acestuia şi ,implicit, cu efecte asupra fundaţiei clădirii noastre.

Având în vedere că înainte de emiterea autorizaţiei de construcţie, cele două acoperişuri alipite erau la acelaşi nivel, existând o unitate compactă din punct de vedere urbanistic, prin modificarea înălţimii numai a unui acoperiş, această unitate urbanistică este desfiinţată,iar cele două clădiri adiacente au înălţimi diferite.

De asemenea, extinderea şi înălţarea acoperişului imobilului SC R.P. SRL creşte riscul de incendii ale imobilului şi afectează activitatea de brutărie desfăşurată de societatea reclamantei în imobil.

Aşa cum sunt construite cele două clădiri, alipite şi fără distanţă între ele, obligă proprietarii acestora ca orice modificare importantă adusă uneia dintre aceste clădiri (care necesită autorizaţie de construcţie) să solicite acordul celuilalt proprietar, iar proiectul tehnic de execuţie trebuie să aibă în vedere clădirea în ansamblul ei din punct de vedere arhitectural.

În fapt, reclamanta a invocat prevederile Legii 50/1990 şi normele metodologice de aplicare a Legii 554/2001.

În motivarea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri şi a solicitat proba cu expertiza tehnică.

Pârâta SC”R.P.”SRL M. a solicitat respingerea acţiunii invocând lipsa de obiect a capătului de cerere privind suspendarea autorizaţiei de construire nr. 31/2.05.2007 întrucât lucrările de construire autorizate s-au încheiat, fiind întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Pârâta pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinare, Primarul Mun. Oneşti a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât autorizaţia de construire nr. 31/2.05.2007 a fost emisă în urma unui certificat de urbanism,iar pârâta SC R.P. SRL M. a depus toate avizele şi acordurile necesare ,iar lucrările de modernizare ale spaţiului de producţie nu schimbă caracteristicile generale ale clădirii.

În cauză a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire ce se solicită a fi anulată şi care a fost avută în vedere la întocmirea expertizei tehnice (fila 213-220).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, autorizaţia de construire nr. 31/02.05.2007 a fost emisă în urma unui certificat de urbanism nr. 3/17.01.2007.

Certificatul de urbanism fiind un act de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului , caracteristicile zonei în care se găseşte imobilul (amplasamentul), cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite , precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de construcţii, prin certificatul de urbanism emitentul stabileşte avizele şi acordurile legale necesare autorizării executării lucrărilor de construcţii, inclusiv pentru organizarea execuţiei lucrărilor.

SC R.P. SRL M. a depus toate avizele , acordurile , respectiv raportul de expertiză tehnică , acordul I.S.C. Bacău , avizul sanitar, avizul de la protecţia mediului, avizul O.C.P.I. Bacău, dovada de luare în evidenţă O.A.R., solicitate prin certificatul de urbanism, conform Legii nr. 50/1991, republicată , cu modificările şi completările ulterioare, având la bază şi proiectul nr. 8/2007 întocmit de SC G.T. SRL Bacău.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că lucrările de modernizare ale clădirii respectă condiţiile impuse de HG 525/1996 . Iar în privinţa costului de fum existent pe acoperişul clădirii SC D. SA (foto 1,2 ŞI 3), în urma inspecţiei făcută de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mr. Constantin Ene” Bacău, s-a constatat că supraînălţarea clădirii efectuată de către SC R.P. SRL , în baza autorizaţiei de construcţie nr. 31/02.05.2007 şi care are la bază proiectul de execuţie nr. 8/2007 întocmit de SC G.T. SRL BACĂU asigură nivelul de securitate la incendiu , în documentaţie fiind menţionate toate măsurile constructive necesare.

În ceea ce priveşte supraînălţarea imobilului aparţinând SC R.P. SRL, aceasta s-a făcut cu 1,30 m. faţă de vechea înălţime a construcţiei (atât la coama acoperişului cât şi pe lateral) şi reprezintă o modernizare a vechii construcţii, în sensul că prin această supraînălţare, din spaţiile din vechea mansardă folosite pentru depozitare, s-au realizat spaţii pentru birouri şi vestiare.

Lucrările de supraînălţare s-au efectuat în baza autorizaţiei de construcţie nr. 31/02.05.2007 şi care are la bază proiectul de execuţie nr. 8/2007 întocmit de SC G.T. SRL BACĂU cu toate avizele necesare, inclusiv expertiza tehnică de rezistenţă solicitată pentru construcţia existentă la data întocmirii proiectului.

Faţă de considerentele arătate, acţiunea reclamantei este nefondată şi nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea 554/2004 va fi respinsă.

Tags: Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Prin încheierea din 8.094.2009, pronunţată de Judecătoria Bacău în ds nr.5931/180/2008 s-a dispus în temeiul art 4 alin.1 din Lg.554/2004, şi s-a trimis cauza pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual emis de Primarul municip Bacău, reprezentând decizia nr.2649/14.10.2002 emisă pentru B.N. , excepţie invocată de pârâta SC B.P.COM SRL.

La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr.6358/110/2009.

Reclamanta SC B.P.COM a invocat excepţia de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual emis de Primarul municip Bacău prin decizia nr.2694/14.10.2002, dispusă în favoarea pârâtei B.N. privind terenul, în care la data respectivă, conform expertizei tehnice din dosarul nr.5931/180/2008, efectuat de expert tehnic ing P.A. : „ există construit pe fundaţia de beton armat, construcţia spaţiului comercial edificată de SC P. SRL Bacău, în baza Autorizaţiei de construire nr.239 din 04.04.2001.

Critică pentru nelegalitate decizia nr.2694/14.10.2002 întrucât anterior datei de intrare în vigoare a Legii 10/2001, încalcă prevederile imperative ale art 10 , pct.1,2, şi 3 din Legea nr.10/2001.

La data în care a fost emisă această decizie, autoarea vânzătoare B.N., din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.4760 din 16.12.2002, nu a intrat legal în drepturile de proprietate pentru terenul afectat de imobilul edificat de SC P. SRL, în baza autorizaţiei de construcţie nr.230/04.04.2001, emisă de Primăria municip. Bacău şi că terenul de sub imobilul construcţie al SC P. SRL îndeplinea condiţiile de a fi exceptat de la restituirea în natură.

Critică nelegalitatea deciziei nr.2694/14.10.2002, emisă de Primarul Municip Bacău pentru pârâta B.N. şi sub aspectul că aceasta şi persoanele de la care se pretinde că a intrat prin moştenire pentru dreptul de retrocedare în baza Legii nr.10/2001 republicată, nu au fost proprietari tabulari pentru imobilul teren, care a fost restituit în favoarea acesteia, de Primarul municip. Bacău.

Reclamanta a mai invocat şi excepţia de nulitate a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.4760 din 16.122.2002 la BNP I.Ş., excepţia de nulitate a clauzei contractuale prevăzută în contractul autentificat sub nr.4760/16.12.2002, prin care se prevede că SC Ş. SRL intră în posesie asupra terenului cumpărat precum şi excepţia de prescripţie a dreptului de a pune în executare a decizia nr.2694/14.10.2002.

Pârâta nu a formulat întâmpinare iar apărările formulate de avocat A.V. nu vor fi luate în considerare întrucât acesta are delegaţie pentru SC Ş. SRL Bacău nu şi pentru B.N..

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele.

Prin dispoziţia nr.2694/14.10.2002, emisă de Primarul municip Bacău, s-a dispus restituirea pârâtei B.N., două suprafeţe de teren în suprafaţă totală de 259,19 m.p..

S-au dat următoarele contracte de cesionare : nr.15330/1998- SC Ş. SRL ; nr.11879/1998 –SC N.O.SRL; nmr.14164/1998 – SC I.P.C. SRL; 38271/2000 SC P. SRL.

S-a transmis oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, la Prefectura judeţului Bacău, conform art 36 din Lg.nr.10/2001, iar valoarea despăgubirilor solicitate să fie de 100 USD/m.p. urmând ca evaluarea să fie făcută de către comisia abilitată de lege.

Pentru suprafaţa de teren restituită B.N. a achitat suma de 1.026.121 lei , conform chitanţei nr.6306308/15.08,.2002 – anexată.

Prin rezoluţia 4520/P/2004 din 22.12.2004 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a reţinut că nu se impune începerea urmăririi penale faţă de B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 292 c.p şi art 215 alin.2,3 c.p. întrucât faptele nu există şi au continuat urmăririle faţă de N.V.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 292 c.p.c şi art 215 alin.2,3 c.p.

Pentru a pronunţa această rezoluţie, s-a reţinut că prin contractul de concesionare nr.38271 din 13.11.2000 Consiliul Local al municip. Bacău prin primarul Municip Bacău a concesionat către SC P. SRL Bacău., reprezentată prin adm.N.V.E., suprafaţa de 12,00 m.p. teren situat în Bacău pe o perioadă de 10 ani de zile .

Conform contractului de concesionare, până în luna octomb.2002, SC P. SRL Bacău, în baza autorizaţiei de construcţie nr.230/04.04.2001 a Primăriei Municip Bacău, a executat pe terenul concesionat o construcţie în valoare aproximativă de 60 milioane lei.

La data de 14.10.2002, prin dispoziţia nr.2694 a Primarului Municip Bacău s-a dispus restituirea numitei B.N. a suprafeţei totale de 259,19 m.p teren printre care şi cel concesionat în octombrie 2000 de către SC P. SRL Bacău, În dispoziţie se înscria preluarea de către persoana fizică B.N. a contractului de concesionare al SC P. SRL Bacău cu nr.38271/2000.

Martorii O.M. şi O.M., concesionari ai altor suprafeţe de teren situate în aceeaşi zonă şi redate proprietarului B.N., confirmă că aceasta din urmă a luat legătura cu fiecare concesionar, deci inclusiv şi cu reprezentanţii SC P. SRL Bacău, pentru a le vinde terenurile pe care aveau construcţiile, dar care nu erau în proprietatea lor. Această situaţie de fapt este confirmată şi de declaraţia administratorului SC P. SRL Bacău.

Întrucât la data formulării propunerii (iunie 2002 şi până în decembrie 2002 SC P. SRL nu a ajuns la o înţelegere cu persoana fizică B.N. cu privire la achiziţionarea terenului de 12,00 m.p, pe care avea construcţia prin contractul nr.4760/16.12.2002 autentificat la B.N.P. I.Ş. , B.N. a vândut lui N.Ş. suprafaţa totală de 24 m.p.

Vânzarea terenului a inclus şi suprafaţa de 12 m.p, proprietatea numitei B.N., dar pe care se afla construcţia SC P. SRL Bacău.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr.16490/21.05.2004, autentificat la BNP L.D. SC P. SRL Bacău a vândut SC B.P.COM SRL Bacău construcţia realizată pe suprafaţa de teren de 19 m.p. situat în jud Bacău.

În contract administratorii SC P. SRL – N.V.E. şi N.I. – menţionează că terenul aflat sub construcţie şi aferent spaţiului comercial este proprietatea Primăriei Bacău şi atribuit în folosinţă societăţii vânzătoare .

Ori din adresa nr.4 din 6.02.2003 a SC P. SRL, către Camera Notarilor Publici, rezultă fără nici un fel de dubiu că administratorii aveau la cunoştinţă de faptul că terenul a fost retrocedat în proprietatea numitei B.N..

Prin plângerea depusă la 01.04.2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, B.V. –administrator al SC B.P. COM SRL Bacău a solicitat efectuarea de cercetări faţă de B.N. şi N.Ş. pentru faptul că nu au înserat în contractul de vânzare cumpărare dintre ei, cu nr.4760/16.02.2002, existenţa şi vânzarea construcţiei aparţinând SC P. SRL Bacău, precum şi contractul de vânzare concesionare a terenului de către această societate . Se menţionează că, în acest fel s-a ajuns , prin neintabularea contractului , ca societatea sa să cumpere o construcţie de la SC P. SRL Bacău fără a avea proprietatea sau drept de concesiune asupra terenului.

Prin sentinţa civilă nr.1698 din 6.12.2004 s-a respins cererea reclamantei SC B.P.COM SRL Neamţ împotriva pârâtelor B.N. şi SC Ş. SRL Bacău, privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4760/16.12.2002.sentinţa de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bacău.

Prin urmare în contractul de concesiune, părţile au susţinut că la încetarea contractului de concesiune concedentul are dreptul să îşi manifeste opţiunea de a dobândi investiţia realizată de concesionar.

Odată cu preluarea terenului restituit în baza Lg.10/2001 pârâta B.N. a preluat şi contractul de concesionare , căpătând calitatea de concedent iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat de către pârâtă la data de 9.12.2002.

Faţă de considerentele arătate dispoziţie ce se solicită a fi anulată, respectă prevederile art 10 din Lg.10/2001, astfel că acţiunea privind nelegalitatea actului cu nr.2694/2002 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Tags: Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Asupra acţiunii de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 7209/110/10.12.2008 reclamanta Camera de Conturi Bacău, acţiune însuşită de Curtea de Conturi a României, cheamă în judecată pârâţii I. P., A. I., R. M., S. E., D. M., pentru a fi obligaţi la plata unor sume de bani în favoarea părţii prejudiciate UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COM. B. B. judeţul BACĂU ca urmare a sesizării nr. 58/28.11.2008.

Instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportată la dispoziţiile Legii nr. 217/24.10.2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Analizând excepţia se constată că art. 31 din Legea nr. 94/1992 a fost modificat astfel încât conform art. 39 din Legea 217/2008 de modificare a acestui articol „în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.”

Văzând că instanţa a fost investită ulterior modificării legii, nemaiavând competenţa de soluţionare a încheierii de sesizare, urmează a admite excepţia inadmisibilităţii şi a respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Tags: Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Asupra acţiunii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.905/110/2008, reclamanta M. L. a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Prefectului şi Prefectul Judeţului Bacău pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prin care i s-a evaluat activitatea pentru perioada 01.12.2006-01.12.2007; anularea Ordinelor Prefectului nr.9 şi 10/22.01.2008 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este consilier juridic superior în cadrul Instituţiei Prefectului-jud.Bacău la Direcţia Verificării Legalităţii Actelor şi Contencios Administrativ.

Prin raportul de evaluare a activităţii pentru anul 2007 nu i s-a acordat punctajul maxim pentru nici un obiectiv şi pentru nici un criteriu de performanţă, cu toate că pentru anul 2007 şi-a îndeplinit obiectivele propuse şi a îndeplinit şi criteriile de performanţă.

Această evaluare este făcută subiectiv datorită faptului că nu are o atitudine slugarnică faţă de directorul executiv.

Raportul de evaluare a fost întocmit de şeful de serviciu, probabil la comanda directorului executiv al direcţiei, tocmai pentru a fi îndepărtată de la controlul legalităţii şi contencios administrativ.

Prin cererea nr.46046/27.12.2007 a solicitat schimbarea locului de muncă şi trecerea în Corpul de Control al Prefectului, nicidecum trecerea în cadrul compartimentului de fond funciar.

Ordinele atacate sunt nelegale întrucât pentru a fi mutată în cadrul unui alt compartiment în mod obligatoriu trebuia şi acordul său, iar acest acord nu există.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri (fl.4-11).

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că evaluarea acesteia s-a făcut în conformitate cu prevederile art.69 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în anul 2007, a Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici-Anexa 3, aprobată prin HG nr.1209/2003 şi a Ordinului A.N.F.P. nr.13012 din 13.11.2007 privind stabilirea modalităţii de acordare a calificativelor şi aprobarea Criteriilor de performanţă pe baza cărora se face evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici pentru anul 2007. Astfel, raportul de evaluare a fost întocmit de şeful de serviciu, deoarece acesta are calitatea de evaluator, întrucât reclamanta în anul 2007 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului Verificarea legalităţii actelor şi contencios administrativ, fiind contrasemnat, conform prevederilor legale, de directorul executiv al Direcţiei Verificarea legalităţii actelor şi contencios administrativ.

În conformitate cu prevederile art.69 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în anul 2007,evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, se face anual, iar calificativele ce se pot acorda acestora sunt „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.

Anual, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici emite ordin privind stabilirea modalităţii de acordare a calificativelor şi aprobarea criteriilor de performanţă pe baza cărora se face evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, iar pentru anul 2007 a fost emis Ordinul nr.13012 din 13.11.2007.

În aplicarea acestor prevederi legale, reclamantei i s-a acordat calificativul „foarte bine”, urmare a notării acesteia pentru îndeplinirea obiectivelor cât şi a criteriilor de performanţă cu note între 3 şi 4,5.

Punctajul acordat pentru obiective şi pentru criteriile de performanţă nu a fost maxim faţă de faptul că reclamanta a rezolvat cu depăşirea termenului legal de soluţionare numeroase petiţii, a întocmit lucrări greşite în mod repetat şi a refuzat să primească unele documentaţii şi unele lucrări repartizate.

Refuzul de a primi lucrări repartizate de către directorul executiv rezultă şi din referatul nr.11866/01.02.2007 întocmit de referentul superior P. M., cu atribuţii în distribuirea corespondenţei.

Reclamanta prin referatul înregistrat sub nr.11503/21.09.2007, solicită directorului executiv prelungirea termenului de soluţionare a 4 documentaţii pentru emitere ordin şi 4 petiţii nesoluţionate, această prelungire nejustificându-se.

Articolul 9 din OG nr.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi completată prin Legea nr.233/2002 prevede că termenul de 30 de zile indicat la art.8 din acelaşi act normativ, poate fi prelungit doar în situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, situaţie neaplicabilă în cazurile de faţă.

Astfel, reclamanta nu a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu stabilite prin fişa postului şi cele prevăzute de lege.

Sub acest aspect, reclamanta a dovedit că nu cunoaşte prevederile art.77 alin.2 lit.a din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată în anul 2007, fapta respectivă constituind abatere disciplinară.

Prin cel de-al doilea capăt al cererii introductive, reclamanta a solicitat anularea Ordinelor Prefectului nr.9/22.01.2008 privind stabilirea unor atribuţii în aplicarea legii fondului funciar şi nr.10/22.01.2008 privind reorganizarea Colectivului de lucru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, susţinând că prin cererea nr.46046/27.12.2007 a cerut schimbarea locului de muncă şi trecerea sa în Corpul de Control al Prefectului, nicidecum trecerea în cadrul Compartimentului de fond funciar, iar mutarea sa a fost abuzivă.

Cererea nr.46046/27.12.2007, prin care reclamanta a cerut schimbarea locului de muncă şi trecerea sa în Corpul de Control al Prefectului nu a fost aprobată, aspect ce rezultă din rezoluţia aplicată de conducerea instituţiei prin care se propune trecerea acesteia la Compartimentul fond funciar din cadrul aceleiaşi direcţii.

Ulterior, reclamanta a contestat cele două ordine atacate, prin cererea înregistrată sub nr.11079/26.01.2008, la care i-a fost comunicat răspunsul şi prin care i se aduce la cunoştinţă ă nu a fost mutată în altă structură din cadrul instituţiei, ci îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi direcţie, respectiv Direcţia Verificarea Legalităţii Actelor şi Contencios Administrativ.

Instituţia Prefectului, conform organigramei aprobate prin Ordinul Prefectului nr.187/2007 cuprinde în structura organizatorică compartimente printre care şi Direcţia Verificarea Legalităţii Actelor şi Contencios Administrativ cu Compartimentul Fond Funciar şi Serviciul Verificarea Legalităţii Actelor şi Contencios Administrativ, cu 3 compartimente.

Prevederile art.6 şi art.7 din HG 460/2006 stabilesc atribuţiile structurilor de specialitate ale instituţiei prefectului, precum şi faptul că prefectul poate stabili prin ordin şi alte atribuţii pentru structurile de specialitate ale instituţiei, în vederea îndeplinirii în cele mai bune condiţii a atribuţiilor care i-au fost conferite prin reglementările legale.

Ordinele contestate de reclamantă, respectiv Ordinele Prefectului nr.9 şi 10 din 22.01.2008 au fost emise în aplicarea acestor prevederi legale.

În combaterea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri (fl.21-65,83,104).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit Ordinului nr.9/22.01.2007 al Prefectului judeţului Bacău, reclamanta deţine funcţia de consilier juridic superior în cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Bacău, în cadrul Compartimentului verificarea legalităţii actelor, fiindu-i repartizate atribuţii în aplicarea Legii Fondului funciar -Compartimentul fond funciar din cadrul aceleiaşi direcţii, respectiv Direcţia de verificarea legalităţii actelor şi contencios administrativ.

Prin Ordinul nr.10/22.01.2008 al Prefectului judeţului Bacău, s-a reorganizat Colectivul de lucru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată constituit prin Ordinul nr.344/12.10.2005, în sensul completării acestui colectiv cu reclamanta fiind stabilit şi atribuţiile acesteia.

Cele două ordine ale Prefectului au fost emise în temeiul art.32 din legea 340/2004, modificată şi completată de art.6 şi 7 din HG nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul şi Instituţia prefectului.

Potrivit organigramei aprobată prin Ordinul Prefectului 187/2007 Direcţia de verificarea Legalităţii Actelor şi Contencios Administrativ are în subordine Serviciul verificarea legalităţii actelor şi Contencios administrativ şi Compartimentul Fond Funciar.

Prefectul a stabilit potrivit HG 460/2006 şi atribuţiile astfel cum a fost redactat.

Potrivit Ordinului nr.9/22.01.2008, reclamanta nu a fost mutată în cadrul altui compartiment, ci i s-au repartizat şi atribuţii în aplicarea Legii fondului funciar.

Referitor la Ordinul nr.10/22.01.2008, acesta stabileşte atribuţiile în sarcina reclamantei în domeniul fondului funciar, precum şi reorganizarea Colectivului de lucru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Deşi cele două ordine nu prevăd în mod expres mutarea reclamantei în cadrul Compartimentului fond funciar, totuşi fişa postului nr.25/28.01.2008 confirmă această situaţie.

Ordinul nr.9/22.01.2008 a avut în vedere cererea reclamantei din 18.12.2007 şi 46064/27.12.2007, prin care aceasta solicita mutarea sa la Corpul de Control al Prefectului. Potrivit Statului de personal, reclamanta are funcţia de consilier juridic superior, treapta I cu un salariu de bază al funcţiei de execuţie de 1569, iar la corpul de control funcţia vacantă era de consilier asistent treapta 3 cu un salariu de bază de 742 lei.

Prin urmare, funcţia vacantă nu avea aceeaşi categorie dacă şi grad profesional astfel cum prevede art.91 din Lg.188/1999, iar aceasta poate fi ocupată numai în temeiul art.55.

Astfel că reclamanta, potrivit notei din 14.01.2008 i s-a dat posibilitatea să fie mutată în cadrul compartimentului financiar, astfel cum prevede art.92(b) din Lg.188/1999.

Potrivit art.43 şi 45 din Lg. 188/1999, funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, ori prestigiului funcţionarilor publici, să răspundă potrivit legii de îndeplinirea, atribuţiilor ce le revin şi le sunt delegate, fiind obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.

Îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, pot fi refuzate numai în caz de ilegalitate.

Reclamanta a invocat că prin raportul de evaluare a performanţelor profesionale, a fost subevaluată pentru perioada 11.12.2006-1.12.2007, nefiindu-i acordat punctajul maxim pentru nici un obiectiv şi pentru nici un criteriu de performanţe, acest lucru fiind datorat directorului executiv.

Potrivit art.69(1) din Lg.188/1999, în urma evaluării performanţelor individuale, funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.

Alin.3 al aceluiaşi articol prevede că evaluarea profesională prin calificativele obţinute sunt avute în vedere la avansarea în trepte de salarizare şi promovare în funcţii publice superioare.

Reclamantei i s-a aplicat calificativul „foarte bine”, astfel că acest calificativ îi conferă dreptul la avansare şi promovare.

Prin urmare, notarea reclamantei cu note între 3,4,5 nu îi afectează cariera profesională.

Faţă de considerentele arătate în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art.1 din legea 554/2004, astfel că acţiunea va fi respinsă ca nefondată.

Tags: Acte ale autorităţilor publice