Top

Constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate

Dosar nr.782/179/2009

Domeniu alocat : Constructii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 377/22.04.2010

Titlu: constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate

Prin cererea adresata acestei instante la data de 23 iunie 2009 si înregistrata sub nr. 782/179/2009 reclamantii V.I.si P.E. au chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtii T.M. , S.V. si COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR TULCEA solicitând ca pe cale de hotarâre judecatoreasca sa se dispuna constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 94970/23 august 2005 , cu privire la suprafata de 36 m.p. teren situata în orasul Babadag , str.Republicii , nr.98 , judetul Tulcea , în valoare de 1.000 lei , cu cheltuieli de judecata .

În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca prin titlul de proprietate sus mentiona pârâtele T.M. si S.V. au obtinut ilegal suprafata totala de 78,82 mp. teren ce face parte din suprafata totala de 350,84 mp. atribuita prin acest titlu de proprietate .Pe diferenta de 277,02 m.p. teren se afla situata o constructie proprietatea pârâtei T.M. si a sotului acesteia T.Gh..

S-a mai aratat ca prin decizia civila nr.114/C/19 iunie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.522/C/2006 a fost anulata Dispozitia nr.1365/02.10.2002 emisa de Primarul orasului Babadag si s-a dispus restituirea în natura , pe lânga alte suprafete si a suprafetei de teren neocupata de constructie ce este inclusa în titlul de proprietate atacat , iar pentru terenul ocupat de constructie , instanta a dispus acordarea de compensatii banesti .

Prin urmare , s-a sustinut de catre reclamanti ca obiectul prezentei cauze îl constituie doar terenul ce nu este ocupat de constructie în suprafata aproximativa de 73,82 mp. teren , urmând ca dupa efectuarea masuratorilor sa precizeze cu exactitate suprafata ce face obiectul actiunii , care este posibil ca în realitate sa fie de aproximativ 36 mp.

Au învederat reclamantii ca , hotarârea judecatoreasca este definitiva si irevocabila , iar conform procesului verbal de punere în posesie întocmit de BEJ D.N. din Babadag la data de 18 septembrie 2006 au fost pusi în posesie pe suprafata totala de 399 mp. teren din care face parte si terenul aflat în litigiu în prezenta cauza , iar cu ocazia efectuarii lucrarii de cadastru s-a constatat ca pârâtii detin în mod nelegal si terenul ce nu este afectat de constructie , teren ce nu putea constitui obiectul unei retrocedari cu atât mai mult cu cât la momentul emiterii titlului se aflau în derularea litigiului în contradictoriu cu autoritatile locale , litigiu circumscris Legii nr.10/2001.

În acest context , considera reclamantii ca s-a retrocedat unei alte persoane un teren aflat în litigiu , revendicat de ei în baza unei legi speciale , teren ce le-a fost retrocedat dupa un proces ce a durat cinci ani .

Întrucât terenul lor se suprapune pe o portiune de aproximativ 36 mp. cu terenul pârâtilor dobândit în mod ilegal , au aratat reclamantii ca nu se poate finaliza lucrarea de cadastru si de intabulare a dreptului de proprietate asupra unui teren reconstituit printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila , acesta fiind motivul pentru care a devenit necesara introducerea prezentei actiuni .

În drept , cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.948 si urm. cod civil rap.la dispozitiile Legii nr.10/2001 , art.274 cod procedura civila .

În dovedirea celor sustinute reclamantii au aratat ca înteleg sa se foloseasca de proba cu interogatoriu , înscrisuri , expertiza topometrica si au depus la dosar copii de pe urmatoarele înscrisuri : comunicarea încheierii nr.563/2009 catre SC CADASTRU PSRL , încheierea de respingere nr.563 / 23.02.2009 data Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea , adresa -Dosar nr.563/12.01.2009 catre SC CADASTRU P SRL din 04.01.2008 , referat nr.135/04.02.2009 la cererea 563/12.01.2009 întocmit de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea comunicarea încheierii nr.564/2009 catre SC CADASTRU P SRL , încheierea de respingere nr.564 / 23.02.2009 data Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea ,Anexa nr.1 /04.02.2009 , schita suprapunere loc Babadag , str. Geamiei F.N. , V.I. si P.E. , adresa -Dosar nr.564/12.01.2009 catre SC CADASTRU P SRL din 04.01.2008 , referat nr.136/04.02.2009 la cererea 564/12.01.2009 întocmit de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea ,titlu de proprietate nr.94970/23 august 2005 emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea , contract de partaj voluntar fara sulta autentificat sub nr.615/26 aprilie 2006 la BNP D.S. din Babadag , adeverinta nr.11935/21.12.2005 emisa de Primaria Babadag , judetul Tulcea , factura fiscala seria TLACA nr.4437600/10.12.2003, plan de amplasare în zona , încheierea 7080/02.06.2005 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea , extras de carte funciara pentru informare nr.1093/N ( nr. cerere 7080/02.06.2006), , extras de carte funciara pentru informare nr.1093/N ( nr. cerere 3335/22.03.2006 ), încheierea nr.3335/22.03.2006 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea .

Pârâtii nu au formulat întâmpinare .

Urmare solicitarii instantei , cu adresa nr. FF 1681/25.08.2009 Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Tulcea a înaintat în copie actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr.94970/23.08.2005 pentru numitele T.M. si S.V. :Hotarârea nr.493/11.05.2005 emisa de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Tulcea , contract de partaj voluntar autentificat sub nr.1092/8 august 1997 emis de BNP D.S. din Babadag , certificat de mostenitor nr.57 din 26 martie 2003 emis de BNP D.S. din Babadag în dosar nr.66/2003 de pe urma defunctei I.C. decedata la data de 14 iulie 2002 , fosta cu ultimul domiciliu în orasul Babadag , jud.Tulcea , carte de identitate S.V. , T.M. , legitimatie de veteran de razboi I.I.C. – vaduva veteran de razboi , certificat de nastere N.C. , certificat de deces I.C. , adresa nr. CR 13584/28.08.1995 emisa de Ministerul Apararii Nationale UM 02600 , cererea formulata de I.P. la 03.04.1995 adresa Primarului oras Babadag , cererea formulata de S.V. si T.M. la 19.05.2004 adresa Primarului oras Babadag , certificat de deces I.P. , cererea formulata de I.C. la 16.05.2002 adresa Primarului oras Babadag , plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate ( T.M. , S.V. ) , plan de amplasare în zona /11.04.2005 , adresa nr. 4600/25.04.2005 emisa de Comisia locala fond funciar Babadag .

Cu ocazia interogatoriului luat pârâtei T.M. la termenul din 28 septembrie 2009 aceasta a recunoscut ca pe lânga suprafata de teren ocupata de constructia magazin mai detin în jurul constructiei suprafata de 36 m.p. .

A mai declarat pârâta T.M. ca nu stie ce suprafata de teren li s-a retrocedat reclamantilor , ca ea a fost pusa în posesie în baza titlului de proprietate , în luna iunie 2006 , înaintea reclamantilor si ca nu este de acord cu admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

La termenul din 19 octombrie 2009 , reclamantii au solicitat sa se ia act ca nu mai înteleg sa o cheme în judecata pe pârâta S.V. , întrucât, potrivit înscrisurilor depuse la dosar , aceasta nu are calitate procesuala pasiva .

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecata formulata reclamantii au aratat ca înteleg sa îsi micsoreze cadrul procesual chemând în judecata doar pe T.M. si Comisia Judeteana pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Tulcea în calitate de pârâti .

Prin contractul de partaj voluntar fara sulta autentificat sub nr. 615/26 aprilie 2006 la BNP D.S. din Babadag încheiat între T.M. si S.V. , în calitate de copartajanti , T.M. a primit în deplina proprietate si pasnica posesie întregul teren în suprafata totala de 350,84 m.p. situat în intravilanul orasului Babadag , strada Republicii , nr.98 ,judetul Tulcea , în sola 88 , parcela 2787 ( Cc) , cu numar cadastral 183 , iar S.V. a declarat ca este de acord ca întregul teren sa-l primeasca sora sa T.M. , ea , nemaiavând nici o pretentie baneasca sau de alta natura de la copartajanta sa , fiind de acord cu înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în Cartea Funciara pe numele copartajantei ,instanta a luat act de aceasta cerere si a dispus scoaterea din cauza a pârâtei S.V..

La cererea reclamantilor , la termenul din 19 octombrie 2009 a fost încuviintata proba cu expertiza având ca obiective stabilirea în functie de titlul reclamantilor de proprietate, respectiv decizia nr.114/C/19 iunie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Constanta si de raportul de expertiza care face parte integranta din aceasta hotarâre, daca suprafata obtinuta de reclamanti prin aceasta hotarâre se suprapune cu vreo suprafata din titlul de proprietate emis pe numele pârâtei T.M., tinând cont la efectuarea lucrarii, de titlul de proprietate al pârâtei T.M., de lucrarea de cadastru a acesteia si de faptul ca pârâta a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciara si de asemenea sa se faca referire doar la portiunea care se învecineaza cu proprietatea reclamantilor , fiind desemnat prin acordul partilor sa efectueze expertiza expert S.C.–N. .

Procedând la efectuarea raportului de expertiza expertul S.C.-N. a concluzionat ca din suprafata de 350,84 m.p. înscrisi în titlul de proprietate nr.94970/23.08.2005 , 23,34 mp. se suprapun cu suprafata de teren a reclamantilor .

Reclamantii nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza .

Pârâta T.M. a formulat obiectiuni la raportul de expertiza în sensul ca atunci când s-au efectuat masuratorile de catre expert nu s-au respectat actele de proprietate , acestea nefiind solicitate de la primarie sau cadastru , si ca solicita a se asigura un spatiu între cele doua proprietati apartinând partilor în litigiu , astfel încât sa aiba posibilitatea de a face reparatii imobilului sau .

Instanta retine având în vedere ansamblul probator administrat în cauza , ca în conformitate cu decizia civila nr.114/C/19 iunie 2006 a Curtii de Apel Constanta , s-a admis apelul civil declarat de reclamantii din prezenta cauza , împotriva sentintei civile nr. 32/17 ianuarie 2005 pronuntata de Tribunalul Tulcea , obligând pârâta Primaria orasului Babadag sa restituie în natura reclamantilor mai multe suprafete de teren liber , situate în intravilanul orasului Babadag , printre care si suprafata de 1903,64 m.p.

De mentionat ca , reclamantii au solicitat retrocedarea acestei suprafete de teren în baza Legii 10/2001 Primariei Babadag , cerere ce le-a fost respinsa , motiv pentru care s-au adresat instantelor de judecata.

În perioada de timp cât reclamantii erau în proces cu Primaria Babadag , la instantele de judecata , fond , apel si recurs, la propunerea Comisiei locale de fond funciar Babadag , Comisia judeteana de fond funciar a împroprietarit cu suprafata de 350,84 m.p. teren intravilan , pe pârâtele T.M. si S.V. conform titlului de proprietate nr.94970/23.08.2005 , teren situat în localitatea Babadag , strada Republicii , nr.98 , în tarla 88,parcela 2787 , judetul Tulcea ,teren care se suprapune , conform raportului de expertiza susmentionat , cu 23,34 m.p. cu terenul reclamantilor în suprafata de 1903,64 m.p. , acesta fiind si motivul pentru care Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate a suprafetei sus citate , apartinând reclamantilor , prin Încheierea de respingere nr.563/23.02.2009 .

S-a motivat în aceasta încheiere ca pentru solutionarea cererii reclamantilor acestia au ca optiuni printre altele si întocmirea unor documentatii noi , însotite de consimtamântului titularului dreptului de proprietate , pentru partea de imobil care nu este afectata de suprapunere si partea de imobil cu suprapunere .

În conditiile în care asupra terenului solicitat de reclamanti a le fi retrocedat , existau litigii , pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive si irevocabile, Comisia de fond funciar Tulcea , nu era îndrituita a constitui un drept de proprietate pârâtelor T.M. si S.V. , prin emiterea titlului de proprietate nr.94970/23.08.2005 , ulterior , prin contractul de partaj voluntar nr.615/2006 , terenul primindu-l în deplina proprietate si pasnica posesiune T.M. , prin cedarea acestuia de catre S.V..

T.M. si sora sa au fost puse în posesie cu suprafata de teren prin constituirea dreptului de proprietate , ca ulterior dupa ramânerea definitiva si irevocabila a deciziei civile nr.114/C/2006 a Curtii de Apel Constanta prin respingerea recursului ca tardiv formulat de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie sa fie pusi în posesie si reclamantii cu suprafete de teren mentionate în aceasta decizie printre care se numara si suprafata de 1903,64 m.p .

Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a constatat , cu ocazia solutionarii cererii de intabulare a terenului , cerere formulata de reclamanti , ca o parte din terenul acestora este afectat de suprapunere de o alta proprietate

Expertiza tehnica efectuata în cauza , prin studierea deciziei nr.114/C/2006 pronuntata de Curtea de Apel Constanta si raportul de expertiza , parte integranta din aceasta hotarâre si titlul de proprietate nr.94970/2005 emis de Comisia de fond funciar Tulcea , precum si alte înscrisuri , a relevat ca suprafata de teren ce rezulta din suprapunerea celor doua proprietati a reclamantilor si a pârâtei , este de 23,34 m.p.

Fata de considerentele expuse mai sus instanta urmeaza a constata ca actiunea reclamantilor este întemeiata si pe cale de consecinta o va admite , dar în parte , tinând cont ca , initial , prin cererea introductiva reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr.94970/2005 cu privire la suprafata de 36 m.p. , ori , expertiza a relevat ca suprafata este de 23,34 m.p.

Urmeaza a constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.94970/23 august 2005 emis de Comisia judeteana fond funciar Tulcea , cu privire la suprafata de 23,34 m.p.

Se va lua act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata

Etichete:

Constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare

Dosar nr.127/179/2009

Domeniu alocat : Vânzari/cumparari

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 984/07.10.2010

Titlu: constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare

Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr. 127/179/2009 din 16.01.2009reclamanta M.S. a chemat în judecata pârâtii Comuna Sarichioi , prin Primar , Consiliul local Sarichioi , S.A. , P.J. , P.I. , S.M. , S.C. si M.P. , ca pe cale de hotarâre judecatoreasca sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1001/29.05.1992 la fostul Notariat de Stat al judetului Tulcea , privind suprafata de 2280 mp teren situat în comuna Sarichioi , judet Tulcea ; constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie încheiat la data de 25.06.1990 privind suprafata de 4.100 mp teren situat în comuna Sarichioi , judet Tulcea ; restituirea în deplina proprietate si posesie a suprafetei de 2016 mp teren în comuna Sarichioi , judet Tulcea , asa cum va fi identificat prin raportul de expertiza .

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca este mostenitoarea defunctului S.E. , ce a detinut în deplina proprietate si posesie suprafata de teren revendicata în prezent , mentionând ca a mai facut demersuri începând cu anul 1991 pentru a redobândi posesia efectiva a terenului , adresându-se autoritatilor locale printr-o cerere înregistrata sub nr. 53/13.03.1991 pentru a beneficia de aplicarea legilor privind fondul funciar , iar litigiile ulterioare cu Comisia locala de fond funciar , respectiv Comisia Judeteana de aplicare a Legii Fondului Funciar , au aratat ca terenul proprietatea sa ar fi intrat în circuitul civil , cererile sale de acordare a titlului de proprietate fiind respinse , contestate, litigiile fiind pe rolul instantelor de judecata , cum ar fi dosar nr. 1257/179/2008 aflat pe rolul Judecatoriei Babadag , nesolutionat irevocabil nici pâna în prezent .

Reclamanta M.S. a sustinut ca autorul sau a decedat la data de 16.01.1994 , fiind redactat certificatul de mostenitor nr.138/27.04.1994 , ca a stapânit faptic terenul revendicat ,iar ea nu a cunoscut nici un moment ca rudele sale au înstrainat un teren care nu le-a apartinut niciodata si pentru care nu au avut niciodata vreun act de proprietate , iar în cuprinsul contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1001/29.05.1992 de fostul Notariat de Stat Judetean Tulcea ,la modul de dobândire al proprietatii terenului de catre asa – zisa vânzatoare S.A. , se mentioneaza ca a fost cumparat de la CAP Sarichioi , lucru fals , pentru ca CAP Sarichioi nu i-a vândut niciodata vreun teren pârâtei , la acea data era desfiintat , iar în perioada comunista nici un CAP din România nu a vândut vreun teren nimanui .

O situatie similara se înregistreaza si în ceea ce priveste contractul de donatie atacat , pârâta S.M. nu putea sa înstraineze ceva ce nu detinea pentru ca este de principiu ca nimeni nu poate vinde lucrul altuia ,motiv pentru care solicita instantei de judecata sa anuleze cele doua acte întocmite în fals, sa-i fie restituit terenul în natura , lucru posibil , imobilul fiind liber de constructii si sarcini , iar autoritatile locale le-a chemat în judecata pentru ca titlul sau sa le fie opozabil .

În sustinerea cererii , a depus înscrisuri pentru a demonstra calitatea de succesor al proprietarului , actele de proprietate ale acestuia ce sunt opozabile numitei S.A. , dar si celorlalti pârâti , fiind transcrise , procedura de publicitate a vremii nu permitea deschiderea de carte funciara sau schite cadastrale , evaluând cererea sa provizoriu , numai în vederea determinarii taxei judiciare de timbru la 10.000 lei.

Pe cale de consecinta , solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

În dovedirea cererii , întelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri,interogatoriu luat pârâtilor , expertiza tehnica topografica , având ca obiective : sa se identifice terenul revendicat , sa se determine valoarea reala de piata a acestuia , sa se determine daca terenul este liber de constructii , precum si orice alt mijloc de proba prevazut de lege.

În drept , îsi întemeiaza cererea pe disp.art.966 , 968 , 1890 cod civil .

Comuna Sarichioi , prin Primar , a depus întâmpinare prin care a ridicat mai multe exceptii cum ar fi exceptia de nelegalitate/ netimbrarea actiunii în constatare a reclamantei , fata de dispozitiile art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru , cu modificarile si completarile ulterioare si cum reclamanta a evaluat actiunea sa la 10.000 lei , avea obligatia potrivit art.2 al.3 teza I , coroborat cu art.2 al.11 si raportat la art.2 al.1 , lit.d din Lg.146/1997 , cu modificarile si completarile ulterioare sa achite o taxa de timbru în valoare de 683,26 lei , iar potrivit art.3 al.2 teza a II-a din OG 32/1995 privind timbru judiciar , reclamantul avea obligatia de a achita timbru judiciar de 30 mii lei vechi în raport de valoarea declarata a actiunii , ori reclamanta nu a facut dovada achitarii taxei de timbru si a timbrului judiciar , motiv pentru care a solicitat anularea actiunii .

O alta exceptie invocata este exceptia nulitatii actiunii pentru lipsa semnaturii reclamantei M.S. , fata de dispozitiile art.133 al.1 cod pr.civila care stipuleaza ca cererea de chemare în judecata care nu cuprinde semnatura reclamantului va fi declarata nula , învederând ca au suspiciunea ca semnatura care poarta actiunea reclamantei M.S. întrucât din alte documente existente la nivelul institutiei lor , înregistrate pe numele d-nei M.S. , mostenitoare a defunctului S.E., rezulta ca specimenul de semnatura al d-nei M.S. este diferit de cel care poarta actiunea ce formeaza obiectul dosarului 127/179/2009.

Având în vedere aceste împrejurari , solicita , ca în temeiul art.133 al.2 , teza a II-a cod pr.civila ca reclamanta M.S. sa semneze la prima zi de înfatisare , iar în caz contrar , instanta sa constate nulitatea actiunii pentru lipsa de semnatura.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comunei Sarichioi prin Primar si a Consiliului Local Sarichioi , a fost invocata având în vedere ca M.S. solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare nr.1001/29.05.1992 si a contractului de donatie din 25.06.1990, ori cele doua autoritati nu sunt parte în aceste contracte si în consecinta nu au raporturi juridice din care sa rezulte eventuale drepturi sau obligatii între parti , iar suprafata de 2016 mp pentru care cere restituirea în deplina proprietate si posesie , nu este în proprietatea autoritatilor sus mentionate , astfel ca nu pot fi obligate sa restituie ceva ce nu este al lor .

Pe fondul cauzei ,invoca prescriptia dreptului la actiune a reclamantei , întrucât desi aceasta sustine ca defunctul sau tata a stapânit faptic terenul revendicat , nu a facut dovada sustinerilor sale ,din înscrisurile depuse la actiune nu rezulta acest fapt, ori potrivit art.1169 cod civil , oricine face o sustinere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca , astfel ca de la data de 21 septembrie 1957 , când succesorul reclamantei S.E. a dobândit bunul supus judecatii în prezenta cauza , prin actul de partaj voluntar autentificat la Notariatul de Stat Local Babadag prin procesul verbal nr.588/248-21.09.1957 si pâna la eliberarea certificatului de mostenitor nr.138/27.04.1994 , pentru aceasta perioada de 36 de ani si 7 luni , nu exista nici o dovada ca acesta ar fi avut o posesie a terenului si în atare situatie intervine prescriptia extinctiva de 30 de ani a dreptului la actiune prevazuta de art.1890 cod civil , proprietatea fiind dobândita de noul proprietar care a detinut posesia imobilului pâna în prezent.

S-a mai aratat în întâmpinare ca o alta inadvertenta care apare în cererea de chemare a reclamantei , este aceea ca unele din partile chemate în judecata sunt decedate , ceea ce face dovada ca nu cunoaste care sunt relatiile sociale sau eventuale raporturi juridice existente între reclamanta si partile chemate în prezenta cauza.

În concluzie , în raport de cele învederate , solicita respingerea actiunii în constatare a reclamantei M.S. , ca fiind nefondata , netemeinica si nelegala.

În drept , îsi întemeiaza întâmpinarea pe disp.art.115-118 cod pr.civila , cu modificarile si completarile ulterioare .

Întrucât din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtii S.C.si S.M. , a rezultat ca acestia sunt decedati , în cauza au fost introdusi mostenitorii , în speta pârâta M.P. , în calitate de fiica.

La data de 26 februarie 2009 au fost înregistrate la dosarul cauzei note de sedinta , de catre Comuna Sarichioi , prin Primar si Consiliul local Sarichioi , unde sunt reiterate exceptia nulitatii actiunii pentru lipsa semnaturii , exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua autoritati motivat de faptul ca în cauzele ce au ca obiect fondul funciar ,comisiile judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata au calitate procesuala pasiva , iar nu comisiile locale , urmând ca ele sa fie scoase din cauza , dar , instanta constata ca cele doua pârâte se afla într-o grava eroare ,întrucât obiectul prezentei cauze nu este reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar , exceptie totusi admisa de instanta la data de 09 aprilie 2009 , motivat de faptul ca obiectul actiunii este constatarea nulitatii absolute a unui contract de vânzare-cumparare si a unui contract de donatie în care cele doua autoritati nu au fost parte si motivat de faptul ca fata de cererea accesorie de restituire în deplina proprietate si posesie a suprafetei de 2016 mp teren , exista pe rolul instantei un dosar având ca obiect plângere împotriva hotarârii Comisiei Judetene de Fond Funciar Tulcea , care priveste aceasta suprafata de teren , dosar suspendat în baza art.274 pct.1 , cod pr.civila , pâna la solutionarea prezentei cauze.

În ceea ce priveste exceptia nulitatii actiunii pentru lipsa semnaturii reclamantei M.S. ,instanta a respins-o deoarece reclamanta a învederat ca actiunea este semnata de ea si ca semnatura îi apartine , dar având în vedere ca se semneaza rareori , nu poate face semnatura identica ,instanta apreciind ca pârâtii au o alta cale procedurala pentru a face dovada ca semnatura reclamantei este falsa.

La termenul de judecata din data de 09 aprilie 2009 pârâtii au depus la dosarul cauzei note de sedinta prin care solicita respingerea actiunii reclamantei, pentru nedovedirea cererii asa cum imperativ dispune art.1169 cod civil.

În motivarea cererii , pârâtii au aratat cu privire la contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1001/29.05.1992 , ca reclamanta solicita „ restituirea în deplina proprietate si posesie a suprafetei de 2016 mp „ fara însa a preciza ce regim urmeaza sa aiba diferenta de suprafata de 4364 mp rezultata din totalul suprafetei de 6380 mp aferente celor doua contracte a caror nulitate se solicita , aceasta suprafata de 4364 urmând a ramâne în proprietatea pârâtilor sau în cazul în care aceste contracte vor fi anulate , aceasta suprafata urmând a intra în proprietatea statului .

Conform actului de partaj voluntar precizat în certificatul de mostenitor nr. 83/17.10.1957 tatal reclamantei , S.E. „ a primit suprafata de 2016 mp teren loc de gradina situat în vatra comunei Sarichioi si învecinata la rasarit cu ghiolul , la apus cu drumul , la miaza zi cu S.M. si la miaza noapte cu H.A. A.A. „ pentru care a primit „ sulta de la mama sa A.S.A. , 335 lei , iar de la fratele sau Malafei , suma de 4050 lei „ pentru suprafata de 2016 mp.

S.M. ,sotul lui M.A. si tatal pârâtei P.I.si socrul lui P.J.a primit „ nuda proprietate a casei de locuit „ dimpreuna cu curtea în suprafata de 1368 mp a carei nuda proprietate a primit-o „ , de asemenea la S.M. se mai arata ca a primit si suprafata de 2016 mp loc de gradina în vatra comunei Sarichioi si învecinata la rasarit cu ghiolul , la apus cu drumul , la miaza zi cu S.C.si la miaza noapte cu S.E. , iar prin plata sultei de 4050 lei pentru suprafata de 2016 mp loc de gradina , S.M. a primit toata gradina în suprafata de 4032 mp .de care au beneficiat sotia sa S.A. , care a dispus conform legii de bunurile dobândite prin mostenire .

Mai arata pârâtii ca este de retinut ca spre finalul actului de partaj voluntar autentificat prin procesul verbal nr.588/248 din 21.09.1957 , comostenitorii , declara ca renunta la orice pretentie de orice natura unul împotriva altuia , în legatura cu acest partaj , iar baza acestui act de partaj fiecare mostenitor intra în stapânirea de drept a bunurilor atribuite , fiind socotiti proprietari chiar din momentul deschiderii succesiunii.

Fata de sulta primita de S.E. , tatal reclamantei , pentru bunurile cuvenite în urma formarii masei succesorale ce a facut obiectul dosarului succesoral nr. S 83/1957 , stabilit prin actul de partaj voluntar din 21.09.1957 , rezulta fara putinta tagada ca acesta a cedat contra sultei toate bunurile ce îi reveneau , declarând ca în baza actului de partaj voluntar comostenitorii au intrat în stapânirea de fapt si de drept a bunurilor , fiind considerati proprietari , renuntând la orice pretentie de orice natura împotriva celorlalti.

Cu privire la contractul de donatie nr. 858/25.06.1990 ,pârâtii invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor S.M.si S.C., în sustinerea exceptiei învederând ca s-a facut dovada ca acestia sunt decedati .

De asemenea pârâtii S.A. , P.J. , P.I.si M.P. au invocat lipsa calitatii procesuale a pârâtei M.P. , în sustinerea exceptiei , potrivit doctrinei , calitatea procesuala este titlul legal care îndreptateste o persoana sa fie în proces , iar conditia pentru ca o persoana sa fie parte în proces ca pârât , adica sa aiba calitate procesuala pasiva , presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel obligat în raportul juridic dedus judecatii , iar reclamanta nu face nici cea mai mica referire la existenta vreunui eventual raport juridic la care sa fie obligata pârâta în conditiile în care din certificatul de mostenitor S 83/1957 si actul de partaj voluntar nr. 588/248 din 1957 , nu rezulta nici un fel de rudenie , nici un fel de transmitere succesorala sau de alta natura care sa o îndreptateasca sa solicite anularea unui înscris autentic fara a face dovada dreptului încalcat pentru a solicita instantei interventia în apararea dreptului sau .

Nu poate fi retinut ca motiv de chemare în judecata a pârâtei M.P. , numele purtat de aceasta de S. ca si al tatalui reclamantei , în conditiile în care S.E., nu are ca mostenitori pe S.M. si S.C., parintii pârâtei M.P. , singura asemanare este doar numele , S. , pe care îl poarta aproape jumatate din locuitorii comunei Sarichioi , fara ca între acestia sa existe întotdeauna grad de rudenie .

În concluzie , fata de cele sustinute si dovedite de reclamanta prin înscrisurile anexate cererii de chemare în judecata , solicita a fi admise exceptiile invocate si pe fond solicita respingerea actiunii ca fiind nemotivata , nedovedita , abuziva , netemeinica si nelegala si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata .

La data de 11.06.2009 , reclamanta a precizat cazurile de nulitate ale actiunii,învederând ca nulitatea este sanctiunea care intervine în cazul nerespectarii la încheierea actului juridic civil a conditiilor de validitate , iar nulitatea solicitata reprezinta un mijloc de garantie a principiului legalitatii în domeniul actelor juridice civile prin respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil , iar nulitatea apare ca un mijloc de asigurare a respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri , fiind firesc ca reclamanta sa solicite instantei de judecata sanctionarea civila a actului juridic încheiat cu nerespectarea conditiilor de valabilitate prin înlaturarea efectelor contrare legii pentru respectarea principiului „ quod nullum est nullum producit effectum „ .

În cauza , prin cele doua acte atacate au fost înstrainate doua imobile prin vânzare , respectiv donatie , cu toate ca obiectul contractului era nevalabil , vânzatorul , respectiv donatorul nu erau proprietarii lucrului pe care îl transferau catre un tert ,iar în lipsa unui titlu de proprietate nu puteau sa vânda , nici sa doneze un bun imobil pe care nu erau proprietari , iar partile actelor juridice nu detineau nici un fel de acte de proprietate asupra bunului pe care îl înstrainau , deci nu puteau sa transfere ceva ce nu exista în patrimoniul lor , pentru ca nimeni nu poate vinde ceea ce nu are .

Reclamanta a mai aratat ca , a existat în opinia sa o încalcare a regulilor si conditiilor esentiale a actelor juridice atacate care trebuie sanctionata cu nulitatea absoluta prin prisma interesului social ocrotit , normele încalcate fiind de ordine publica ce conduc la nulitatea absoluta , nulitate ce poate fi invocata de oricine , oricând are un interes , actiunea fiind imprescriptibila , extinctiv , potrivit art.2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva , indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului , tot asa cum nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea actului ,tocmai datorita naturii publice si a interesului social ocrotit de lege.

În concluzie , solicita a se retine ca pâna la încheierea actului de vânzare-cumparare , respectiv donatie , vânzatorii nu au exercitat o posesie sub nume de proprietar sau de titular al unui alt drept real , ceea ce înseamna ca este vorba de o simpla detentie precara , cel care stapâneste bunul nu are elementul psihologic al posesiei, iar detentia precara este mai mult decât un viciu al posesiei , este lipsa însasi a posesiei ceea ce desemneaza ca nu se putea încheia valabil un contract ce avea ca obiect transferul proprietatii unui bun pentru care pârâtii nu au avut si nici nu au vreun titlu de proprietate , iar actul de donatie nici macar nu a fost semnat de donatara S.M. , ceea ce face ca actul sa fie nul si pentru lipsa consimtamântului partii ce pretinde ca a donat terenul , acesta fiind si motivul pentru care nici pâna în prezent pârâtii nu au putut sa-si intabuleze vreodata pretinsul drept de proprietate invocat la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Babadag , situatie în care , pe cale de consecinta , solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata , cu cheltuieli de judecata.

La termenul de judecata din data de 15 octombrie 2009 s-a administrat proba cu interogatoriu luat de catre reclamanta pârâtilor P.I., M.P., P.J.si S.A.precum si interogatoriul luat de pârâtele S.A. si M.P. , P.J.si P.I. , reclamantei.

Reclamanta a sustinut cu ocazia interogatoriilor luate de catre pârâtii S.A. , M.P. , P.J. si P.I. , ca tatal ei S.E. nu a înstrainat fratelui sau S.M. suprafata de 2016 mp pentru suma de 4050 lei , ca terenul de 2016 mp i-a fost luat tatalui ei de CAP în anul 1969 , iar în anul 1994 , când s-a întocmit certificatul de mostenitor, terenul nu fusese retrocedat , de aceea nu este mentionat în acest certificat , iar tatal ei a facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren , în anul 1991.

Pârâtii P.J. si P.I. , au aratat cu ocazia interogatoriului luat de catre reclamanta ca stiu de la S.A. ,soacra si respectiv mama lor , ca CAP Sarichioi , i-a dat acesteia un teren pe care l-ar fi cumparat de la acest CAP , existând si o chitanta cu suma de bani platita , iar S.A. la întrebarea daca recunoaste ca în realitate CAP Sarichioi nu a vândut nimanui nici un teren a raspuns ca nu cunoaste , iar la întrebarea nr. 2 , cum îsi explica ca în cuprinsul actelor notariale s-a facut mentiunea ca nu exista acte de proprietate, aceasta a raspuns „ da „ , în sensul ca nu exista asemenea acte .

Aparatorul pârâtilor , în sedinta publica din 29 oct.2009 a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a lui S.M. si S.C. , ambii decedati si a lui M.P. , aceasta ultima exceptie a fost unita cu fondul , în sedinta de judecata din data de 28 mai 2009.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei a fost invocata în sedinta de judecata din data de 29 octombrie 2009 , iar la data de 13 nov.2009 pârâtii prin avocat au depus la dosar concluzii pentru admiterea acestei exceptii sustinând în esenta ca o conditie ca o persoana sa fie parte în proces este calitatea procesuala care desemneaza titularul dreptului de a actiona , iar calitatea de reclamant într-un proces apartine numai persoanei care pretinde ca i-a fost încalcat un drept al sau , ori reclamanta nu a facut dovada ca printr-un înscris , ca ar detine vreun bun imobil cu titlu de mostenire, nu a facut dovada dreptului sau subiectiv presupus încalcat . Actul de partaj voluntar încheiat în anul 1957 , transcris sub nr. 353/1957 de Tribunalul Popular al Raionului Istria , dovedeste ca tatal reclamantei , S.E. , a cedat contra sultei primite toate bunurile ce îi reveneau dupa dezbaterea succesiunii.

În sedinta de judecata din data de 16 noiembrie 2009 , instanta a apreciat ca pentru a se pronunta pe exceptia sus citata este nevoie sa se administreze probe , motiv pentru care a unit exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei cu fondul cauzei.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizari cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a ei , invocata de catre pârâti , considerând ca are calitate procesuala activa si are dreptul sa fie parte în prezentul proces , întrucât exista identitate între persoana reclamantului si titularul dreptului , iar dreptul ce si-l apara prin prezenta actiune si care-i confera calitate procesuala activa , este un drept de proprietate inalienabil si imprescriptibil si rezulta dintr-o succesiune de acte si anume , certificatul de mostenitor nr. s.83/957/17.10.1957 , prin care face dovada faptului ca tatal sau S.E. , este unul dintre mostenitorii lui A.S.C., iar printre bunurile mostenite este si un teren în suprafata de 4032 mp – terenul în litigiu, ulterior prin actul de partaj voluntar încheiat la Notariatul de stat din Raionul Istria Babadag , nr.588/21.09.1957 , prin care tatalui sau S.E. , revenindu-i suprafata de 2016 mp teren .

A mai aratat reclamanta ca , în calitate de mostenitoare a tatalui sau S.E. , este titulara dreptului de proprietate a terenului mostenit de acesta , în suprafata de 2016 mp , fiindu-i respinsa cererea de revendicare pe motivul ca ar fi intrat în circuitul civil , solicitând a se observa ca , prin acelasi act de partaj , S.M. a mostenit la rândul sau aceeasi suprafata de teren ( 2016 mp) dar , ulterior , sotia acestuia vinde fiicei si ginerelui un teren în suprafata mai mare de (2280 mp) .

Inexplicabil este si modul în care mostenitorii lui S.M. , care pretind ca a fost platita o sulta lui S.E. pentru o suprafata de 2016 mp , au ajuns sa detina numai 2280 mp si nu 4032 mp ( suprafata totala ce le-a revenit celor doi frati urmare partajului voluntar 2016*2).

Pe cale de consecinta , solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei , invocata de catre pârâti , pentru motivele aratate .

La termenul de judecata din data de 16 nov.2009 , instanta din oficiu a dispus a se solicita de la Primaria Sarichioi sa comunice instantei daca , de la înfiintarea , C.A.P. Sarichioi a înstrainat vreun teren lui S.A. , iar cu adresele nr. 10447 din 16.12.2009 si nr. 10499 din 21.12.2009 , Primaria Sarichioi a comunicat instantei ca nu a reusit sa identifice în arhiva institutiei un asemenea act întrucât multe din actele vechi din arhiva au fost distruse sau nu mai exista.

La termenul de judecata din data de 14 ianuarie 2010 , a fost încuviintata de instanta , la propunerea reclamantei proba cu expertiza topo , având ca obiective : identificarea terenului revendicat , determinarea valorii reale de piata a acestuia si sa se determine daca terenul este liber de constructii .

Aparatorul pârâtilor a depus la dosarul cauzei, la data de 13 mai 2010 obiectiuni la procesul verbal încheiat de expertul Paun Stefan la data de 12.05.2010 , cu ocazia efectuarii masuratorilor la imobilele detinute de pârâti, obiectiuni care fac referire la refuzul expertului de a consemna în procesul verbal încheiat,ca potrivit actului de partaj voluntar aut. sub nr. 588/248/21.09.1957 , tatal reclamantei S.E. a vândut contra sultei primite de la fratele sau S.M. , suprafata de 2016 mp loc de gradina , vânzare ce a avut ca si pret/sulta suma de 4050 lei , iar reclamanta nu a pus la dispozitia expertului si nici a instantei , nici un act ( certificat de mostenitor , act donatie , contract de vânzare-cumparare) care sa faca dovada calitatii sale succesorale , erede al tatalui sau S.E. , ca asa cum s-a învederat si instantei , asa-zisul drept încalcat nu a fost dobândit asa cum imperativ dispune art.1169-1170 cod civil si art.112 cod pr.civila , obiectiuni ce nu vor fi retinute de instanta , nefiind fondate , expertul nefiind abilitat a face comentarii asupra actelor dosarului , iar expertiza se efectueaza pe baza actelor dosarului iar celelalte obiectiuni tin de fondul cauzei.

Raportul de expertiza depus la dosarul cauzei la data de 20.07.2010 , a concluzionat ca : suprafata de teren revendicata de reclamanta de 2016 mp , conform vecinatatilor din actul de partaj voluntar este delimitarea pe schita anexata prin punctele 85 , 86 , 47 , 46 , 51 , 47 , 52 , 53 , 54 , 55 , 56 , 57 , 42 , 41 , 62 , 63 , 84 cu vecinatatile ; nord – S.T.si A. ; Est – ghiolul; Sud – mostenitorii lui S.M. ( S.A. ) si cumparatorii P.J.si P.I. ; V- drumul (stradal) si la fata locului aceasta suprafata de teren este detinuta de P.J. si I.dobândita prin cumparare conform actului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere nr. 1001/29.05.1992.

Raportul de expertiza a mai relevat ca suprafata de teren revendicata de reclamanta este ocupata de constructii ( locuinta si anexe) ce apartin lui P.J. si Irina , dobândite prin cumparare conform actului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere nr. 1001/29.05.1992 asa cum sunt materializate pe schita anexata .

Pârâtii prin aparator au formulat si depus la dosarul cauzei obiectiuni la raportul de expertiza prin care arata ca potrivit doctrinei , o alta conditie esentiala pentru ca o persoana sa fie parte în proces este calitatea procesuala ( legitimatio ad causam) , iar calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecatii si potrivit disp. imperative ale art.1169 cod civil , cel ce sustine , face o propunere , solicita , trebuie sa dovedeasca , iar în conformitate disp.art.644 si 645 cod civil proprietatea se dobândeste si se transmite prin : succesiune , legate , conventie , traditiune , accesiune , incorporatiune , prescriptie , lege si ocupatiune , dar reclamanta nu a facut dovada nici în fata instantei si nici a expertului a modului în care a dobândit sau i-a fost transmisa proprietatea care a facut obiectul expertizei si nici a calitatii sale active , sau a dreptului încalcat , care ar fi necesitat interventia instantei în apararea acestuia , invocând nulitatea absoluta a raportului de expertiza motivat de lipsa/aplicarea stampilei expertului care da legalitate si autenticitate înscrisului , expertul în raportul depus , nu face nici o referire la nici un fel de act pus la dispozitie de reclamanta, care sa o îndreptateasca la solicitarea atribuirii vreunui centimetru de teren.

Obiectiunile au mai facut referire la faptul ca în mod abuziv si partinitor , expertul se refera în cuprinsul raportului de expertiza la actul de partaj voluntar nr.588/246/21.08.1957(fila 9 dos.) parte integranta a certificatului de mostenitor nr.83/17.10.1957 si omite voit a retine ca la 21.08.1957 , toate bunurile (terenuri, bunuri imobile , cote parti , case ) care-i reveneau tatalui reclamantei S.E. , au intrat în circuitul civil prin primirea de catre acesta a unor sulte si nici ca reclamanta era minora , avea 3 ani , 5 luni si 5 zile ( fiind nascuta la 26.11.1954) ca sa poata fi beneficiara în vreun fel sau sa aiba capacitate , invocând încalcarea expertului P.S. a prev.art.292 cod penal, privind falsul în declaratii.

În sustinerea savârsirii acestei infractiuni , arata ca expertul a invocat în apararea intereselor reclamantei certificatul de mostenitor nr. 138/27.04.1994 ( fila 10 dos.) care atesta dreptul acesteia asupra unui alt imobil care nu este incident în cauza de fata si nici nu poate fi retinut sau avut în vedere ca asa-zisa dovada a vreunui drept ori , ca justificare a calitatii procesuale active a reclamantei.

Pentru favorizarea reclamantei M.S. , de catre expertul P.S. , acesta i-a obligat sa formuleze plângere penala si pentru infractiunile prev.si ped.de art.246 si art.248 indice 1 cod penal.

Expertul s-a substituit instantei si a hotarât , fara a tine seama si a avea în vedere actele înmânate : extrasele de carte funciara 30189 si 30190 , încheierile nr. 43043/11.12.2009 si nr. 42554/09.12.2009 care au fost înscrise si intabulate drepturile de proprietate ale pârâtilor.

Raportul de expertiza nu poate fi omologat de instanta , întrucât expertul a identificat terenul raposatului tata al reclamantei , S.E. , imobil teren , care a fost înstrainat personal de acesta , primind sulta de 4050 lei , la care s-a înteles cu fratele sau S.M. si sulta de 335 lei , la care s-a înteles pentru casa cu mama sa S.A. , imobilele terenuri intrând astfel în circuitul civil , terenuri pentru care reclamanta nu a facut în nici un fel dovada ca i-au fost transmise legal în vreun fel.

Reclamanta asa cum s-a sustinut pe tot parcursul desfasurarii acestui proces, nu a facut asa cum prevede art.1169 cod civil , niciodata dovada ca terenul vândut de tatal sau a mai intrat în vreun fel în posesia acestuia sau al vreunui alt membru al familiei sale.

Ca terenul nu a intrat sub nici o forma în posesia macar precara a vreunui alt membru al familiei defunctului S.E. , o dovedeste chiar certificatul de mostenitor nr.138/27.04.1994 ( fila 10 dos.) , din care rezulta ca masa succesorala a fost compusa numai din teren în suprafata de 1436 mp , imobil situat la nr. 436 din com.Sarichioi , jud.Tulcea si asa cum recunoaste si reclamanta la întrebarile 5 si 7 din interogatoriul luat de pârâtii P.J.si I. si aflat la fila 188 dosar si asa cum atesta si sesizarea de deschidere a procedurii succesorale nr.7-D/17.01.1994 eliberata de Consiliul Local , aflata la fila 111 dosar , iar fiicele acestuia S.N.si M.S. , mostenind numai acest imobil si nimic altceva.

Nu pot fi retinute ca reale , concluziile expertului si nici avute în vedere , întrucât asa cum s-a mai precizat , acesta , ca tert si potrivit deontologiei calitatii sale , trebuia sa fie impartial si sa aiba în vedere numai înscrisurile aflate la dosare , pe care sustine ca le-a consultat si actele/înscrisurile puse la dispozitie de parti.

Ca expertul este mult mai partinitor , o demonstreaza expertiza efectuata prin masurarea suprafetelor din actul de partaj voluntar nr.588/246/21.08.1957 ( fila 9 dos.) parte integranta a certificatului de mostenitor nr. 83/17.10.1957 , suprafete care au fost înstrainate de tatal reclamantei ,S.E. si pentru care a primit sulta de 4050 lei si de la fratele sau S.M. si sulta de 335 lei de la mama sa S.A. , imobilele terenuri intrând astfel în circuitul civil , iar actualmente fiind înscrise si intabulate drepturile de proprietate ale pârâtilor în cartea funciara.

Ce omite a avea în vedere si a înscrie expertul în raportul întocmit este faptul ca înscrierea în cartea funciara a acestor imobile case si terenuri face dovada dreptului de proprietate, proprietate înscrisa pe baza titlurilor verificate de catre judecatorul de carte funciara.

Potrivit art. 168 din Decretul-lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare , înscrierea în cartea funciara a unei persoane ca proprietar , este conditionata de posesia bunului cu titlu de proprietate , conditie îndeplinita de pârâti.

Totodata , în vederea întocmirii cartii funciare , judecatorul de carte funciara are obligatia constatarilor prev.de art.166 din acelasi act normativ.

Se mai precizeaza ca la analizarea probatoriului administrat , instanta ar trebui sa aiba în vedere prev.art.1898 cod civil , care la alin.1 defineste ca buna credinta este credinta posesorului ca , cel de la care a dobândit imobilul avea toate însusirile cerute de lege spre a-i putea fi transmise proprietatea ca si precizarea facuta la alin.2 al aceluiasi articol , în sensul ca este destul ca reaua credinta sa fi existat în momentul câstigarii imobilului , trasaturi definitorii ale acestui important principiu ce guverneaza relatiile din domeniul dreptului civil , stabilind limitele în care actioneaza conditiile îndeplinite de pârâti .

Astfel buna credinta prezumându-se , dreptul de proprietate fiind înscris în CF sarcina probei pentru pretentiile reclamantei asa cum imperativ dispune art.1169 cod civil , revine reclamantei , care nu a depus nici un înscris care sa-i sustina pretentiile.

Având în vedere ca obiectiunile formulate de pârâti la raportul de expertiza vizau probleme de fond , instanta nu le-a înaintat expertului pentru a raspunde la acestea , urmând a fi solutionate o data cu fondul cauzei .

În ceea ce priveste exceptia nulitatii absolute a raportului de expertiza motivat de lipsa stampilei expertului , ridicata la termenul de judecata din data de 16 septembrie 2010 , instanta a respins-o având în vedere ca OG nr.2/2000, aprobat prin Legea 56/2002 ,nu prevede obligatia expertului sa aplice stampila pe raportul de expertiza întocmit , dar stipuleaza ca raportul de expertiza se depune direct la instanta de judecata , în acest sens fiind si o adresa din iunie 2009 a Tribunalului Tulcea catre Biroul Local de Experti de pe lânga aceasta instanta.

Din ansamblul probator administrat în cauza , instanta retine ca în baza certificatului de mostenitor nr. s.83/17 oct.1957 , de pe urma defunctului A.S.C., bunicul patern al reclamantei , a ramas o masa succesorala compusa printre altele si dintr-o gradina în suprafata de 4032 mp , situata în vatra comunei Sarichioi , Raionul Istria , având ca vecini ; la Est-ghiolul , la Vest – drumul , la Nord – H.A.A. si la Sud – C.S. , iar ca mostenitori A.S.A. – sotie supravietuitoare, S.M.- fiu si S.E. – fiu , acesta din urma fiind tatal reclamantei .

Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 588/248 din 21.09.1957 si transcris sub nr. 353 din 24.09.1957 la Tribunalul Popular al Raionului Istria , sotia supravietuitoare a primit mai multe bunuri imobile precum si uzufructul pe tot timpul vietii sale a unei case de locuit si curte a carei nuda proprietate a primit-o fiul sau S.M. împreuna cu suprafata de 2016 mp ,loc de gradina , situata în vatra comunei Sarichioi.

S.E. a primit de asemenea suprafata de 2016 mp teren loc de gradina situat în vatra comunei Sarichioi .

De mentionat este faptul ca în acest act de partaj voluntar se stipuleaza ca A.S.A. a achitat fiului ei S.E. o sulta în suma de 335 lei , S.E. primind de asemenea o sulta în suma de 4050 lei de la S.M. .

Pârâtii au sustinut ca prin aceasta suma în cuantum de 4050 lei S.E. ar fi vândut suprafata de teren de 2016 mp fratelui sau S.M. , dar nu motiveaza ce bun i-a mai vândut si mamei sale , A.S.A. de a primit de la aceasta suma de 335 lei tot cu titlu de sulta.

Daca într-adevar S.E. ar fi vândut suprafata sa de teren de 2016 mp , atunci în actul de partaj voluntar nu s-ar mai fi mentionat ca „ fiecare din noi , comostenitorii intram în stapânirea de drept si de fapt a bunurilor atribuite noua „ , s-ar fi mentionat doar ca A.S.A. si S.M. , intra în stapânirea de drept si de fapt a bunurilor atribuite si a bunului imobil cumparat de la S.E. .

Sulta reprezinta suma de bani care într-un partaj compenseaza diferenta de valoare a partii din mostenirea cuvenita.

Având în vedere ca A.S.A. si S.M. , au primit mai multe bunuri , fata de S.E. , cele doua sume de bani date acestuia din urma cu titlu de sulta ,compenseaza diferenta de valoare a lotului sau , fata de valoarea loturilor celorlalti doi mostenitori , mama si fratele sau si nu reprezinta vreun pret asa cum sustin pârâtii.

Este adevarat ca în certificatul de mostenitor nr. 138 din 27 aprilie 1994 , întocmit urmare a decesului parintilor reclamantei , S.E.si S.A., nu este trecuta si suprafata de 2016 mp teren , datorita faptului ca aceasta fusese luata tatalui ei , de CAP în anul 1969 si nu îi fusese reconstituita în baza Legii nr. 18/1991.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate 43406 din 05.01.1995 , emis de Comisia judeteana de fond funciar Tulcea , cu care face dovada ca tatalui ei , alaturi de alte doua persoane , i-a fost reconstituita o suprafata de teren extravilan , care de asemenea nu a facut parte din masa succesorala mentionata în certificatul de mostenitor nr. 138 din 27.04.1994 , per a contrario se deduce ca si acest teren extravilan a fost confiscat de stat ca si terenul ce face obiectul prezentei cauze.

Fata de cele expuse mai sus , instanta apreciaza ca reclamanta a facut dovada calitatii sale procesuale active si pe cale de consecinta , va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M.S..

De asemenea instanta va respinge si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei M.P., având în vedere ca obiectul prezentei cauze priveste si constatarea nulitatii contractului de donatie nr.859 din 25.06.1990 , M.P. având calitatea de donatara , astfel ca se justifica calitatea sa procesuala pasiva , fata de S.C.si S.M., parintii sai, care erau decedati la data introducerii actiunii , astfel ca acestia nu au calitate procesuala pasiva.

Analizând raportul de expertiza întocmit de expert Paun Stefan , instanta retine ca suprafata de teren revendicata de reclamanta de 2016 mp , conform vecinatatilor din actul de partaj voluntar este delimitata prin schita anexa la raportul de expertiza prin punctele 85 , 86 , 47 , 46 , 51 , 47 , 52 , 53 , 54 , 55 , 56 , 57 , 42 , 41 , 62 , 63 , 84 cu vecinatatile ; nord – S.T. si A. ; Est – ghiolul; Sud – mostenitorii lui S.M. ( S.A. ) si cumparatorii P.J.si P.I. ; V- drumul (stradal) .

La fata locului aceasta suprafata de teren este detinuta de P.J.si I. dobândita prin cumparare conform actului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere nr. 1001/29.05.1992.

Desi în contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere nr. 1001/29.05.1992 se mentioneaza ca S.A. vinde nuda proprietate a imobilului proprietatea sa , compus în totalitate din suprafata de 2280 mp teren si o locuinta din chirpici , iar la modul de dobândire se mentioneaza ca terenul a fost dobândit prin cumparare de la CAP Sarichioi , S.A. a raspuns la interogatoriu , la întrebarea „ cum îsi explica ca nu exista nici un fel de acte de vânzare de la CAP Sarichioi „ , ca” nu cunosc „ , iar Primaria Sarichioi a comunicat instantei ca nu a reusit sa identifice în arhiva institutiei un asemenea act de înstrainare de catre C.A.P. Sarichioi a vreunui teren lui S.A. întrucât multe din actele vechi din arhiva au fost distruse sau nu mai exista , iar S.A. nu a facut dovada ca a cumparat acest teren de la CAP Sarichioi cu vreun înscris , în speta , chitanta.

Este de notorietate ca de la înfiintarea CAP-urilor si pâna la revolutia din 1989 , acestea nu au vândut terenuri la persoane fizice , neexistând cadrul legal în acest sens , în schimb CAP-urile dadeau loturi în folosinta pentru construirea de locuinte, în acest sens fiind adeverinta nr. 719 din 04 septembrie 1967 , emisa de CAP Sarichioi , din care rezulta ca la cererea cooperatorului S.M., i s-a atribuit un loc pentru constructia casei cu o suprafata de 800 mp , fara a fi mentionata vreo suma de bani.

Fata de raportul de expertiza întocmit de Paun Stefan si de considerentele expuse mai sus , instanta urmeaza a admite în parte actiunea si va constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1001 din 29.05.1992 la fostul Notariat de stat Babadag .

Pe cale de consecinta , va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie autentificat sub nr. 859 din 25 iunie 1990 la fostul Notariat de Stat local Babadag .

Pe rolul instantei se afla dosarul nr. 1257/179/2008 , având ca obiect plângere împotriva hotarârii nr. 1186/2006 , emisa de Comisia judeteana de fond funciar Tulcea , hotarâre prin care i-a fost respinsa reclamantei cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2016 mp teren situat în intravilanul localitatii Sarichioi , dosar suspendat la data de 29.01.2009 , în baza art.244 pct.1 cod procedura civila , pâna la solutionarea prezentei cauze.

Având în vedere ca reconstituirea dreptului de proprietate dupa anul 1990 s-a facut si se face în baza legilor fondului funciar , care sunt legi speciale ,în atare situatie , instanta va respinge capatul de cerere privind restituirea în deplina proprietate si posesie a suprafetei de 2016 mp teren situat în comuna Sarichioi , judet Tulcea.

Fata de disp.art.274 cod pr.civila urmeaza a obliga pârâtii S.A., P.J.si P.I.la suma de 2321 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata si pe cale de consecinta va respinge cererea pârâtilor de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecata.

Etichete:

Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere

Prin sentinţa civilă nr. 7834 pronunţată în data de 5 iunie 2009 în dosarul
nr. 929/245/2009, Judecătoria Iaşi a respins cererea reclamantei SC R formulată
în contradictoriu cu pârâtele C şi SUCURSALA CI având ca obiect constatare
nulitate absolută contract.
În şedinţa publică din 20 martie 2009 instanţa a respins excepţia
prematurităţii acţiunii, invocată de către pârâta C. În acest sens, s-a reţinut că
textul articolului 720 din Codul de procedură civilă consacră o procedură
specială, derogatorie de la dreptul comun comercial, numai în cazul proceselor
şi cererilor evaluabile în bani. Adaptându-se raporturilor comerciale
caracterizate prin rapiditatea operaţiunilor, instanţele judecătoreşti au apreciat că
neîndeplinirea procedurii concilierii înainte de introducerea cererii de chemare
în judecată nu poate fi sancţionată cu respingerea cererii ca prematur formulată,
ci poate fi acoperită în timpul judecăţii. Instanţa a apreciat că atâta timp cât
scopul reglementării procedurii speciale a concilierii este acela de soluţionarea
rapidă a neînţelegerilor dintre comercianţi fără a apela la procedura judiciară,
mai lentă, a sancţiona nerespectarea acestor dispoziţii cu respingerea acţiunii ar
fi o soluţie contrară acestui scop, mai ales în contextul prezentei cauze, care a
fost introdusă încă din august 2007. În consecinţă, chiar dacă dovada
comunicării convocării la comunicare (realizată prin adresa nr. 805 din 18 mai
2006 (filele 8-9 din dosarul 18358/245/2007) nu există la dosar, având în vedere
că din momentul introducerii acţiunii şi până în prezent au trecut nouăsprezece
luni, fără ca părţile să fi soluţionat amiabil litigiul dintre ele, reţinând că în speţă
pârâta nu a invocat şi nici dovedit existenţa vreunei vătămări ca urmare a
nerespectării prevederilor art. 720 din Codul de procedură civilă, ţinând cont şi
de principiul liberului acces la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţia
României, instanţa a respins excepţia invocată.
În şedinţa publică din 8 mai 2009, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive a pârâtei SUCURSALA CI. În acest sens, s-a reţinut că în
ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă, aceasta presupune existenţa unei
identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic
dedus judecăţii. Cum obiectul prezentei acţiuni îl constituie constatarea nulităţii
absolute a unui contract de închiriere intervenit între reclamanta S.C. R şi pârâta
C, raportul juridic dedus judecăţii are ca subiect activ reclamanta, iar ca subiect
pasiv doar pârâta C. E adevărat că această pârâtă a încheiat contractul prin
SUCURSALA CI, dar această împrejurare nu conferă legitimare procesuală
pasivă sucursalei, care, în calitate de mandatar, a încheiat contractul nu în
numele său, ci pentru C; prin urmare toate drepturile sunt născute în favoarea,
respectiv obligaţiile sunt generate în sarcina locatorului C, iar nu a mandatarului
SUCURSALA CI. Apărarea pe care o face cons. jur. pentru pârâta C.N.C.F
C.F.R S.A BUCUREŞTI, este total lipsită de relevanţă în speţă, împrejurarea că
sucursalele pot sta în judecată ca pârâte vizând o altă condiţie a dreptului la
acţiune – capacitatea procesuală de folosinţă a sucursalei – pe care instanţa nici
nu a contestat-o, nici nu a pus-o în discuţie. În consecinţă, acţiunea promovată în
contradictoriu cu pârâta SUCURSALA CI a fost respinsă ca fiind introdusă
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa în sensul respingerii acţiunii în contradictoriu cu
pârâta C, instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 4 februarie 2005 reclamanta SC
R a solicitat pârâtei C închirierea suprafeţei de teren pe care se află construcţia
ce a aparţinut SC S; construcţia a fost construită de aceasta din urmă pe terenul
ce i-a închiriat de către pârâta C prin contractul de închiriere nr. 2203/1998,
reziliat cu începere din 1 iulie 2000, şi cumpărată de către reclamantă în 6
ianuarie 2005, prin licitaţie publică, de la SC E, lichidatorul judiciar al SC S.
În baza procesului verbal de adjudecare nr. 1939 din 28 februarie 2005, în
data de 1 martie 2005, între pârâta C, prin SUCURSALA CI în calitate de
locator, şi reclamanta S.C. R în calitate de locatar, se încheie contractul nr. 4579
intitulat de părţi ca fiind unul de închiriere (în realitate, fiind un contract de
locaţiune), prin care pârâta C s-a obligat faţă de reclamantă să îi asigure
folosinţa terenului situat în Staţia CFR Roman în suprafaţă de 274,20 mp, cu
destinaţia depozit materiale de construcţii în schimbul unei chirii lunare de
347,93749 euro. Potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 din contract, predarea –
primirea lucrului închiriat se consemnează într-un proces verbal care este parte
integrantă din contract şi care se va încheia în termen de 10 zile de la data
semnării contractului de către părţi. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de
douăsprezece luni, de la data încheierii procesului verbal de predare – primire a
bunului închiriat – 1 martie 2005 – până la data de 28 februarie 2006.
Reclamanta a plătit contravaloarea ratelor de chirie aferente perioadei
martie 2005-septembrie 2005, dar, începând cu factura emisă 20 octombrie
2005, nu şi-a mai executat obligaţia de plată.
Prin adresa nr. 805 din 18 mai 2006, reclamanta SC R îi comunică pârâtei
C faptul că întrucât reclamanta nu şi-a executat obligaţia de plată a chiriei
începând cu luna noiembrie 2005, contractul este reziliat de plin drept.
În drept, instanţa reţine că nulitatea este sancţiunea de drept civil care
lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea sa valabilă.
Pentru ca sancţiunea nulităţii să intervină, trebuie ca cel care o invocă să
probeze faptul că la încheierea actului au fost eludate dispoziţiile pentru a căror
nerespectare legea prevede o asemenea sancţiune.
În speţă, reclamanta SC R a invocat nulitatea absolută a contractului de
închiriere nr. 4579 din 1 martie 2005 pe motiv că nu este individualizată
suprafaţa care se închiriază.
Analizând motivul de nulitate absolută invocat, instanţa l-a apreciat ca
fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente. Pentru a putea constitui
obiect al prestaţiei locatorului şi cauză a obligaţiei locatarului, lucrul dat în
locaţiune trebuie să existe sau să poată exista în viitor, să fie în circuitul civil, să
fie determinat sau determinabil, să fie posibil, licit şi moral. Verificând
înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa observă că spaţiul închiriat
reclamantei prin contractul a cărui nulitate se invocă îndeplineşte toate aceste
cerinţe.
Este adevărat că pentru ca reclamanta să poată folosi bunul primit în
locaţiune, era necesar ca acest bun să îi fi fost predat.
Potrivit dispoziţiilor contractuale (art. 3 alin. 2), predarea – primirea
spaţiului închiriat urma a se face pe bază de proces verbal ce se va încheia în
termen de 10 zile de la semnarea contractului. În art. 5 din acelaşi contract se
menţiona însă ca dată a încheierii procesului verbal data de 1 martie 2005 (data
încheierii contractului).
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal de
predare – primire nu a fost niciodată încheiat. Acest lucru este justificat prin
faptul că reclamanta SC R cunoştea locul amplasării acestui teren, întrucât
dobândise, încă din 6 ianuarie 2005, prin licitaţie publică, de la SC E,
lichidatorul judiciar al SC S, o construcţie care era amplasată pe terenul a cărui
locaţiune a obţinut-o prin contractul din 1 martie 2005. Faptul că reclamanta
cunoştea cu exactitate locul amplasării bunului dat în locaţiune rezultă
neîndoielnic din cererea formulată de către reclamantă în 3 februarie 2005 prin
care solicita închirierea terenului pe care se află construcţia ce a aparţinut SC E
şi pe care a dobândit-o prin licitaţie publică, precum şi faptul că în cuprinsul
contractului de închiriere din 1 martie 2005 se menţionează expres că acest
contract se încheie în baza procesului verbal de adjudecare nr. 1939 din 28
februarie 2005. Mai mult, faptul plăţii chiriei o perioadă mai mare de jumătate
de an, coroborat cu celelalte aspecte menţionate, face rezonabilă deducţia că
reclamanta a beneficiat de folosinţa spaţiului ce i-a fost închiriat, deci a cunoscut
amplasamentul acestuia; în caz contrar, reclamanta ar fi putut să invoce excepţia
de neexecutare a contractului pentru a justifica neplata ratelor de chirie, iar nu
să o motiveze prin prisma unei rezilieri de drept a contractului, cum a făcut-o
prin adresa din nr. 805 din 18 mai 2006.
În orice caz, chiar dacă, aşa cum susţine reclamanta, pârâta C nu şi-a
executat obligaţia de predare a bunului închiriat, iar, în consecinţă, reclamanta
nu a putut să identifice obiectul contractului şi să beneficieze de folosinţa
terenului închiriat, atunci reclamanta locator avea la îndemână următoarele
mijloace de apărare: excepţia de neexecutare a contractului; acţionarea în justiţie
a locatorului pentru ca, pe cale judecătorească, acesta să fie obligat să îşi execute
obligaţia; acţiunea în rezilierea contractului de locaţiune.
Cum neexecutarea obligaţiei de predare – primire a bunului închiriat nu
este sancţionată de lege cu nulitatea absolută, rezultă că acţiunea reclamantei SC
R prin care solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere din
1 martie 2005 este neîntemeiată. Faţă de caracterul accesoriu faţă de cererea
principală al capătului de cerere privitor la restituirea tuturor sumelor încasate în
baza contractului, instanţa l-a respins şi pe acesta, ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte cererea pârâtei C de obligare a reclamantei SC R la
plata cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că pârâta nu a probat efectuarea
niciunei cheltuieli de judecată în prezentul proces, motiv pentru a respins cererea
ca neîntemeiată.

Etichete:

Constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în condiţiile legii nr. 18/1991 motivat de lipsa hotărârii de validare

Prin sentinta civila nr. 1362/2009 pronuntata în dosarul sus mentionat , instanta a fost investita de reclamant în conditiile legii fondului funciar , cu actiune având ca obiect ? constatare nulitate absoluta titlu de proprietate?.

În fapt, motiveaza reclamantul ca fiind lipsa hotarârea de validare a titlului de proprietate sus-mentionat s-a promovat prezenta actiune, deoarece sanctiunea nerespectarii normelor prevazute de legea fondului funciar este nulitatea absoluta a titlului emis cu încalcarea prevederilor legale.

Se mai motiveaza ca pârâtii din prezenta cauza nu sunt persoane îndreptatite sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul solicitat deoarece, nu au prezentat dovezi si probe pertinente.

În drept, se invoca dispozitiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991 completata si modificata, cu aplicarea art. 242 alin, 2 Cod procedura civila.

Se ataseaza titlu contestat, iar din oficiu la cererea instantei, documentatia aferenta titlului contestat prin prisma careia instanta a constatat nu numai ca pârâtii au facut dovada de persoana îndreptatita la reconstituire , dar invocarea nulitatii absolute a titlului de proprietate, pe considerentul lipsei hotarârii de validare, nu se încadreaza în dispozitiile art.III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1991 în vigoare la data emiterii titlului contestat.

În sensul respingerii actiunii se impune a se mentiona si faptul ca emiterea sau nu a hotarârii de validare ca act pur tehnic si premergator este apanajul Comisiei Judetene Iasi de Fond Funciar, iar lipsa acesteia nu poate leza dreptul pârâtilor , titularii titlului si sa se interpreteze în sensul ca nu s-a dovedit ca este persoana îndreptatita la reconstituire pentru suprafata în litigiu.

Nu se poate invoca propria culpa, în constatarea nulitatii titlului contestat si ca urmare în cauza motivul invocat, întrucât nici nu se circumscrie dispozitiilor invocate de art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, dimpotriva în conditiile în care se face dovada ca pârâtii sunt persoane îndreptatite la reconstituirea proprietatii terenului în litigiu, converg pentru instanta la respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Etichete:

Constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare – cumpărare. Examinarea respectării dispoziţiilor art. 948 Cod civil la data încheierii antecontractului.

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 243/RC/09.03.2010

Prin sentinţa civilă nr.1961/2.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M. R. – P. în contradictoriu cu pârâţii P.V., M.N. şi M. M. având ca obiect constatare nulitate antecontract de vânzare – cumpărare şi în consecinţă s-a constatat nul antecontractul de vânzare – cumpărare a imobilului compus din casă de locuit şi suprafaţa de 1200 m.p. teren aferent situat în comuna Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ încheiat de pârâţi şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat de pârâţi cu privire la o casă de locuit şi o suprafaţă de 1149 m.p. teren situate în intravilanul comunei Dumbravava Roşie.

Instanţa a reţinut că la data de 19.07.2000 reclamanta M.R.P. împreună cu P. V. au cumpărat de la pârâţii M. M. şi M. M. o casă de locuit în suprafaţă de 68 mp şi o suprafaţă de 1148 mp situate în intravilanul comunei D-va Roşie, judeţul Neamţ, în cote indivize egale , cu suma de 60.000 lei, încheind contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3254/2000.

La data de 30.05.2001, a fost înregistrată cu nr. 5328/2001 cererea formulată de P. V. în contradictoriu cu M.R.P. privind imobilul menţionat mai sus având ca obiect ieşire din indiviziune care a fost modificată în acţiune pentru declararea simulaţiei prin interpunere de persoane în contractul de vânzare – cumpărare menţionat mai sus. În cursul judecării acestei cauze, la data de 03.09.2001 a depus contraînscrisul care face obiectul prezentului litigiu. Prin sentinţa civilă nr. 8583 pronunţată în această cauză rămasă definitivă şi irevocabilă, acţiunea civilă a fost respinsă ca nefondată.

După aceasta, P. V. a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Pârâtul a fost trimis în judecată şi condamnat prin decizia penală nr.629/A/2003 a Tribunalului Neamţ şi în care a fost anulat contractul de vânzare – cumpărare.

Pârâtul P. V. a formulat o acţiune civilă în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi având ca obiect perfectarea vânzării în baza contraînscrisului menţionat mai sus. Prin decizia civilă nr. 206 din 26.04.2005 Tribunalul Neamţ a admis acţiunea civilă şi a perfectat convenţia de vânzare – cumpărare din data de 19.07.2000 încheiată între P. V. şi ceilalţi doi pârâţi, doar cu privire la casă şi a constituit un drept de superficie în favoarea cumpărătorului asupra terenului aferent construcţiilor.

La data de 06.07.2008 reclamanta M. R. P. a formulat o plângere penală împotriva pârâţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi 292 Cod penal.

Prin rezoluţia nr. 2731/P/2005 din 18.01.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pârâţi în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, reţinând că nu există vinovăţie în cauză.

Faţă de cele de mai sus instanţa de fond a constat că acţiunea este întemeiată în temeiul art. 948, 966 şi 968 Cod civil şi art. 274 din Codul de procedură civilă, a admis-o pentru următoarele considerente:

Înscrisul sub semnătură privată presupus încheiat la data de 19.07.2000 între pârâtul P. V., în calitate de promitent cumpărător şi pârâţii M. N. şi M. M., în calitate de promitenţi vânzători privind casa şi anexele menţionate mai sus, a fost întocmit în mod fraudulos, respectiv a fost antedatat de către părţi cu scopul de a sustrage imobilul urmăririi silite de către reclamanta M. R. P. care are un drept de creanţă în sumă de 30.000 lei stabilit prin decizia penală nr. 629/A/2003 a Tribunalului Neamţ.

Această împrejurare de fapt, respectiv întocmirea unui înscris sub semnătură privată care a fost antedatat cu scopul de a o frauda pe reclamantă este dovedită cu prezumţia simplă pe care judecătorul o trage pornind de la faptul cunoscut constând în aceea că, deşi pârâtul P. V. ar fi avut tot interesul să facă referire la acest înscris şi să-l depună în dosarul de cercetare penală nr. 115/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, nu a făcut acest lucru ceea ce conduce la concluzia logică că nu exista.

De asemenea, aceeaşi concluzie este susţinută şi de faptul că pârâtul P. V. ar fi formulat încă de la început o acţiune civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare a imobilului în litigiu şi nu ar fi formulat o acţiune civilă având ca obiect ieşire din indiviziune în contradictoriu cu reclamanta care a fost transformată ulterior într-o acţiune civilă având ca obiect declararea simulaţiei prin interpunere de persoane.

În aceste condiţii cauza antecontractului de vânzare – cumpărare constatată prin înscrisul sub semnătură privată antedatat menţionat mai sus, este una ilicită şi imorală şi constă în interesul pârâtului P. V. de a sustrage imobilul respectiv de la urmărirea silită promovată de reclamantă şi care a condus la crearea unei stări de insolvabilitate a pârâţilor M.N. şi M. M..

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul P. V., criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Cu toate că atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară( inclusiv în decizia civilă nr.304/AC/2002 filele 17-18 – care se referă la acelaşi înscris) opinia general valabilă este ca „instanţa … nu se poate pronunţa doar pe baza de prezumţii”, pentru pronunţarea hotărârii în prezenta cauză instanţa a avut drept „dovadă” pentru a trage concluzia că înscrisul sub semnătură privată este antedatat doar prezumţia simplă trasă dintr-o premisă, şi aceea falsă.

Faptul că antecontractul de vânzare – cumpărare a fost întocmit la data consemnată rezultă clar şi fără echivoc din următoarele:

În primul rând, pentru a urma logica motivării hotărârii, din prezumţia simplă că astfel de înscrisuri sub semnătură privată se întocmesc în marea majoritate a contractelor de vânzare – cumpărare de imobile, reprezintă o consemnare a acordului iniţial de voinţă şi, de regulă, preced actele autentice întocmite la Notariat.

Despre existenţa antecontractului P. V. face vorbire încă din acţiunea introductivă în dosarul privind simulaţia, acţiunea depusă la 20.05.2001, chiar dacă actul a fost depus la dosar mai târziu, pe data de 13.09.2001. Faptul că nu l-a depus şi în dosarul 115/P/2001 poate fi interpretat şi ca o strategie ( bună sau rea) a apărătorilor din acel dosar, nu doar că el nu exista în acel moment.

Valabilitatea acestui antecontract, inclusiv data acolo consemnată, a fost analizată şi de organele de urmărire penală la plângerea reclamantei pentru înşelăciune şi fals care a făcut obiectul dosarului nr.2731/P/2005. În plângerea din acel dosar, precum şi în precizările anterioare M.R. P. susţine exact aceleaşi lucruri ca şi în acţiunea de faţă, respectiv ca este un „ act fals întocmit pro cauza, la o dată ulterioară faţă de cea trecută, respectiv 19.07.2000”. Prin rezoluţia din 18 ianuarie 2006 pronunţată în acel dosar, rezoluţie care, deşi contestată de reclamantă, a rămas definitivă, s-a constatat că antecontractul „nu este fals, el încheindu-se cu acordul ambelor părţi”. Acest lucru reprezintă autoritate de lucru judecat de care instanţa de fond nu a vrut să ţină seama.

Valabilitatea acestui antecontract a fost analizată şi de Tribunalul Neamţ atunci când a pronunţat decizia civilă nr.206/RC/2005, decizie intrată în puterea lucrului judecat, şi care nu poate fi anulată printr-o altă hotărâre, şi aceea pronunţată de o instanţă inferioară în grad. De altfel, valabilitatea acestei decizii a mai fost analizată – în contradictoriu cu reclamanta – şi prin sentinţa civilă nr.4561/2005 privind contestaţia la executare unde se consemnează că „decizia 206 are caracter declarativ şi nu translativ de proprietate”. Şi această hotărâre a intrat sub puterea lucrului judecat. Din atitudinea reclamantei în acel dosar (5171/2005) unde, deşi a primit despăgubiri prin decizia penală nr.262/A/2003 de anulare a contractului autentic şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, a refuzat să le execute, rezultă clar conivenţa cu M. în detrimentul recurentului şi reaua sa credinţă.

A mai arătat recurentul că din anul 2000 a fost permanent în posesia imobilului căruia i-a adus îmbunătăţiri substanţiale care i-au înzecit valoarea, că în afara de hărţuirea juridică reclamanta nu a manifestat nici un altfel de interes faţă de imobil, ca pe lână preţul iniţial a achitat ulterior şi datoria bancară a lui M. precum şi preţul terenului aferent construcţiei.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul reţine în fapt următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, ceea ce presupunea examinarea respectării dispoziţiilor art. 948 Cod civil, la data încheierii antecontractului întrucât nulitatea este sancţiunea care se aplică actelor juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Hotărârea pronunţată în cauză este temeinică şi legală întrucât antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat de pârâţi a avut la bază o cauză ilicită, respectiv aceea de a frauda dreptul de proprietate( de la acea dată) a reclamantei asupra imobilului în litigiu drept dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3254/19.07.2000( în vigoare la data întocmirii antecontractului).

Astfel aşa cum a reţinut şi instanţa de fond antecontractul a fost încheiat de pârâţi nu la data stipulată în cuprinsul său( 19.07.2000) ci după încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr.3254/19.07. 2000, respectiv în vara anului 2001, când reclamantul – pârât pe fondul unor neînţelegeri cu reclamanta şi mama acesteia a promovat o acţiune în declaraţia simulaţiei contractului de vânzare – cumpărare nr.3254/2000, în cursul căreia s-a prevalat de acest antecontract ca fiind „ contraînscrisul” prin care a încercat să dovedească că reclamanta nu a avut calitatea de cumpărător a imobilului în litigiu ci de persoană interpusă( acţiune respinsă prin sentinţa civilă nr.8563/2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ prin care s-a reţinut, printre altele şi împrejurarea că antecontractul nu a fost întocmit la 19.07.2000 ci ulterior „ pro cauza”) .

Împrejurarea că antecontractul a fost întocmit ulterior de pârâţi, rezultă nu numai din prezumţii aşa cum susţine recurentul ci şi din probele administrate,(deşi potrivit dispoziţiilor art.1203 Cod civil, o hotărâre judecătorească poate fi fundamentată şi pe prezumţii, pe raţionamente logico – judiciare temeinice).

Astfel, din declaraţia martorului M. M.( dată în dosarul nr.5328/2001 al Judecătoriei Piatra Neamţ şi aflată la fila 36 dosar 2731/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ , (ataşat spre consultare la prezenta) rezultă că prin lunile iunie – iulie 2001, pârâţii P. V. şi M.N., (prin intermediul unei persoane pe nume P., care îi traducea pârâtului M.N. din limba italiană în limba română), au discutat şi au redactat un înscris căruia doreau să-i dea aparenţa că ar fi fost redactat anterior datei la care se încheiase contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică pentru imobil, martorul (în prezenţa căruia s-au purtat discuţiile) fiind rugat de pârâtul P. V. să nu-i relateze mamei reclamantei această împrejurare.

Coroborând declaraţia acestei persoane cu împrejurarea că recurentul a încercat, începând cu anul 2001, să obţină un drept exclusiv de proprietate asupra imobilului, formulând o plângere penală împotriva reclamantei, mamei acesteia şi notarului public (ce a format obiectul dosarului nr.115/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău) în care a susţinut că a fost înşelat şi că este adevăratul cumpărător şi singurul proprietar al imobilului, dosar în care nu a depus antecontractul şi nici măcar nu a făcut vreo referire despre existenţa acestuia), deşi avea tot interesul de a-l depuse pentru că ar fi dovedit tocmai împrejurările reclamate, precum şi faptul că dacă la data de 30.05.2001 ar fi existat antecontractul, reclamantul ar fi formulat de la început acţiunea în declararea simulaţiei contractului autentic( şi nu o acţiune de ieşire din indiviziune, modificată ulterior în acţiune în simulaţie) se deduce că antecontractul a fost redactat în anul 2001 şi nu la data de 19.07.2000.

Aceeaşi împrejurare rezultă şi din faptul că deşi în cuprinsul antecontractului se menţionează că promitenţii vânzători M. N. şi M. M. au primit suma de 300.000.000 lei (rol) de la P. V. la 19.07.2000, în declaraţia pârâtului M. N.( dată în dosarul nr. 115/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău) acesta precizează că suma de 300.000.000 lei i-a fost înmânată de „Nicoleta”( care este mama reclamantei).

În al doilea rând chiar dacă antecontractul a fost încheiat la data de 19.07.2001 este lovit de nulitate deoarece şi la acea dată s-a fondat pe o cauză imorală şi ilicită sancţionată, potrivit art.966 Cod civil, cu nulitatea absolută.

Aceasta pentru că, aşa cum rezultă din declaraţia pârâtului M. N.( dată în dosarul nr.115/P/2001), convenţia privind vânzare – cumpărarea o încheiase anterior atât cu mama reclamantei (care i-a cedat reclamantei dreptul său) şi care i-a şi înmânat parte din preţ (300.000.000 rol), cât şi cu pârâtul P. V., convenind cu aceştia că în schimbul preţului de 600.000.000 rol să le vândă imobilul.

Or, întocmirea( în aceeaşi zi şi prealabil, încheierii actului autentic care materializa convenţia iniţială) a unui înscris sub semnătură privată doar de către pârâţi( fără participarea şi a mamei reclamantei) prin care este materializată o altă convenţie în care atât la promitent cumpărător cât şi la persoana care a înmânat preţul apare specificat doar pârâtul P. V., demonstrează că motivul determinant la întocmirea acestuia, ca element subiectiv al convenţiei, a fost ilicit întrucât pârâţii cu rea – credinţă au urmărit înlăturarea mamei reclamantei din calitatea de promitent – cumpărător cu fraudarea drepturilor eventuale de proprietate asupra imobilului.

De asemenea, convenţia materializată în antecontract, diferită de cea iniţială a avut şi un scop imoral deoarece a fost de natură a nesocoti normele de convieţuire socială care pretind că obligaţiile asumate să fie respectate şi ca drepturile subiective să fie exercitate cu bună – credinţă.

Susţinerea recurentului că instanţa de fond nu a avut în vedere că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 18 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ ( prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pârâţi cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată) are autoritate de lucru judecat este neîntemeiată întrucât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale neavând caracterul unei hotărâri definitive în sensul art.22 Cod procedură penală nu are autoritate de lucru judecat în instanţa civilă.

Pe de altă parte, în cuprinsul rezoluţiei sus – menţionate se reţine că acea convenţie de vânzare – cumpărare încheiată de pârâţi nu este falsă „deoarece s-a încheiat cu acordul ambelor părţi iar folosirea în faţa instanţei de judecată nu a produs consecinţe juridice”.

Or, şi instanţa de fond a reţinut că antecontractul s-a încheiat cu acordul ambelor părţi, iar în ceea ce privesc consecinţele juridice acestea s-a produs după data pronunţării Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv în anul 2005, când la solicitarea recurentului P.V. s-a perfectat vânzarea – cumpărarea materializată în antecontractul din 19.07.2000, prin decizia civilă nr.206/RC/2005 a Tribunalului Neamţ.

Şi motivul de recurs prin care se susţine că întrucât valabilitatea antecontractului de vânzare – cumpărare din 19.07.2000 a fost examinată cu ocazia pronunţării deciziei civile nr. 206/RC/2005 a Tribunalului Neamţ prin care s-a perfectat convenţia de vânzare – cumpărare încheiată la 19.07. 2000 de pârâţi nu mai poate fi examinată în cauza de faţă este neîntemeiată întrucât în primul rând acea decizie nu-i este opozabilă reclamantei care nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunţată şi în al doilea rând în acea cauză, nu s-au examinat decât condiţiile de valabilitate în raport cu părţile din antecontract nu şi în raport cu reclamanta terţ vătămat prin încheierea antecontractului împrejurări cu care instanţa nu a fost sesizată.

Motivul referitor la neexecutarea de către reclamantă a deciziei penale nr.262/AP/2003 a Tribunalului Neamţ deşi excede cauzei de nulitate a antecontractului şi vizează împrejurări ulterioare încheierii acestuia este neîntemeiat întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr.4561/2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ , ce a avut ca obiect o contestaţie la executare silită a imobilului în litigiu – chiar dacă executarea nu s-a pornit la cererea reclamantei aceasta a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, iar instanţa a anulat formele de executare întreprinse reţinând printre alte motive şi pe acela că executarea nu poate avea loc deoarece imobilul nu mai este proprietatea debitorului M. N. ci a reclamantului P.V., ca urmare a pronunţării deciziei civile nr.206/2005 a Tribunalului Neamţ.

Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat, în conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă urmează a-l respinge.

Etichete: