Top

Hotarare judecatoreasca care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.Admisibilitate.

În cauza civilă cu nr.1262/282/2009 reclamanta Societatea comercială J.D.SRL a chemat în judecată pe pârâţii M.D.şi M.Gh.solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 7.500 mp teren arabil extravilan situat în comuna Padina,învederând că la data de 31.10.2007 a încheiat cu aceştia un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu, că a plătit preţul de 2.250 lei şi că deşi până la data de 30.05.2008 s-au angajat să încheie actul de vânzare-cumpărare în formă autentică,pârâţii nu s-au conformat.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare şi nici nu s-au înfăţişat în instanţă deşi au fost citaţi cu menţiunea personal la interogatoriu.

Analizând probele administrate în cauză instanţa reţine că părţile în proces au încheiat un înscris sub semnătură privată denumit promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care reclamanta s-a angajat să cumpere iar pârâţii să-i vândă suprafaţa de 7.500 mp teren,că promitenta cumpărătoare a achitat integral preţul de 2.250 lei şi a intrat în posesia terenului şi că deşi prin acelaşi înscris părţile s-au obligat reciproc ca până la data de 30.05.2008 să se prezinte la notar pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare,pârâţii nu s-au conformat.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din titlul X al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data realizării convenţiei dintre părţi, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Aşa fiind, convenţia intervenită între părţile din prezenta cauză este lovită de nulitate absolută ca şi contract de vânzare-cumpărare, fiind întocmită cu nerespectarea cerinţei formei autentice prevăzută de lege „ad validitatem”.

Cu toate acestea, este indiscutabil că, din punct de vedere obiectiv, actul lovit de nulitate cuprinde toate elementele constitutive ale unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare (consimţământ, capacitate, obiect şi cauza), iar în plan subiectiv asemenea promisiune corespunde unui rezultat economic analog celui voit de părţi şi exprimat prin actul nul care, de altfel, a şi fost executat în fapt prin plata preţului convenit şi predarea imobilului.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.

Pârâţii debitori ai obligaţiei de a se prezenta la notar în vederea îmbrăcării acordului de voinţă în formă autentică cerută de lege, nu au făcut dovada executării acestei obligaţii deşi au fost notificaţi în acest sens.

Certificatul fiscal depus la fila 20 dosar atestă că pârâţii nu figurează cu obligaţii fiscale restante faţă de bugetul local al comunei Padina.

Aşa fiind, instanţa constată că este îndeplinită în cauză şi condiţia specială de validitate a actului de înstrăinare a unui teren, instituită prin dispoziţiile art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul fiscal.

Totodată certificatul depus la fila 19 dosar atestă cu imobilul în litigiu nu este grevat de sarcini.

În raport de considerentele mai sus expuse, şi în lumina principiilor executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor prevăzute de art. 1073 Cod civil, acţiunea reclamantei se învederează ca fiind întemeiată, şi în consecinţă instanţa o va admite.

Potrivit prevederilor art. 77 indice 1 alin. (6) din Codul fiscal o copie a sentinţei se va înainta Administraţiei financiare a oraşului Pogoanele în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile în vederea calculării şi încasării impozitului.

Sentinţa este irevocabilă prin nerecurare.

Etichete:

PENAL.hotărâre judecătorească prin care să se dispună repunerea în toate drepturile legale asupra proprietăţii

Asupra prezentului recurs penal:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29.07.2010 , sub nr.10520/200, petentul BG a contestat soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr.194/P/2010, susţinând că nu au fost avute în vedere toate documentele pe care le-a depus la dosar, acestea nefiind verificate cu celelalte probe administrate.
Instanta de fond, prin sentinta penală nr.858/05.10.2010 a respins plângerea formulată de petentul BG, a menţinut soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr. 194/P/2010 si a obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut următaorele considerente:
Prin rezoluţia nr.194/P/2010 din data de 30.06.2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de autori necunoscuţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute si pedepsite de art.242, art. 246, art.289, art.290 şi art.291 Cod penal., întrucât faptele nu există, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art.10 lit.a Cod procedură penală.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut faptul că petentul a formulat plângere la data de 23.10.2008 înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Buzău, plângere prin care a solicitat să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună repunerea sa în toate drepturile legale asupra proprietăţii compusă din 13,58 ha teren şi una casă cu toate anexele gospodăreşti, situate pe raza satului Coca Antimireşti, comuna Vintilă Vodă, jud. Buzău, arătând totodată că în timpul procesului s-au comis abuzuri, falsuri şi s-au sustras acte din dosarul cauzei aflat pe rolul Judecătoriei Buzău (dosar nr. 8022/2002008), fără a preciza ce persoane au comis cele sesizate.
S-a mai reţinut faptul că petentul a locuit în satul Coca Antimireşti şi a avut o soră care, după căsătorie, s-a numit BI, aceasta fiind crescută de la o vârstă fragedă de către bunicii paterni şi a locuit în satul Bodineşti din comuna Vintilă Vodă, bunicii respectivi dându-i nepoatei lor în timpul vieţii acestora o casă de locuit şi cca. 5 ha teren situate în satul Bodineşti, întocmind acte de proprietate.
BI a avut un singur fiu, numitul BA, care a moştenit întreaga avere rămasă de pe urma mamei sale.
Petentul a fost crescut de părinţi şi după decesul mamei sale, în anul 1993, a solicitat repunerea sa în drepturi şi cu toate că pe rolul instanţei au existat mai multe dosare în acest sens, acesta nu a fost niciodată de acord cu soluţiile adoptate, din diferite motive.
De asemenea, s-a reţinut faptul că în urma audierii petentului acesta a făcut unele precizări cu privire la aspectele sesizate, respectiv că nu se mai impunea efectuată moştenirea de pe urma mamei sale pentru că el era singurul moştenitor întrucât sora sa îşi rezervase dreptul la moştenire asupra imobilelor din satul Bodineşti, că în certificatul nr.1457 din 25.08.2008 al Judecătoriei Buzău s-a menţionat că s-a dezbătut moştenirea de pe urma mamei sale dar nu deţine nici un document în acest sens, că în adresa nr.5033/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău falsul constă în aceea că în locul numelui său a fost trecut numele nepotului său, BA, că în certificatul de moştenitor nr.60 din 03.06.1999 a fost trecut şi nepotul său BA care nu avea drept la moştenire, că din adresa nr. R/1606/99 a IPJ Buzău rezultă că certificatul de moştenitor al mamei sale a fost ridicat de la Oficiul PTTR de către sora sa, care nu avea dreptul să-l ridice, că în certificatul nr. 577/2007 de la Camera Notarilor Publici Ploieşti s-a menţionat că dosarul nr.1898/1993 s-a suspendat, lucru ce era posibil doar după 6 luni, că la data de 28.12.1993 s-ar fi adresat Judecătoriei Buzău cu o cerere care a fost sustrasă şi înlocuită cu o altă cerere care nu a fost semnată de el şi nici de către judecătorul de serviciu, că în perioada 1994-1995, Judecătoria Buzău a emis 10 încheieri abuzive cu privire la situaţia sa, fără a o clarifica.
S-a mai reţinut că BA a declarat că mama sa a fost singura soră a petentului dar aceasta nu a avut pretenţii asupra moştenitorii lăsată de părinţi întrucât a fost crescută de bunicii paterni care i-au lăsat moştenire atât casă de locuit cât şi terenuri, că nici el nu a avut pretenţii asupra moştenirii rămasă de la părinţii petentului.
S-a mai reţinut că din adresele nr.1498 şi nr.1648, ambele din anul 2010, ale Primăriei comunei Vintilă Vodă rezultă că petentul nu figurează în evidenţele acesteia cu suprafeţe de teren în nume propriu ci doar ca moştenitor al defuncţilor BD şi BV, împreună cu nepotul său BA, la punerea în posesie pentru suprafeţele de teren şi pădure care au fost trecute în proprietatea statului, fiind prezent doar BA, nu şi petentul care a refuzat să se prezinte.
În final, s-a apreciat că aspectele sesizate de petent nu se confirmă.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere ce i-a fost respinsă prin rezoluţia nr.713/II/2/2010 din data de 04.08.2010, în conformitate cu dispoziţiile art.278 Cod procedură penală în referire la art. 275-277 Cod procedură penală, apreciindu-se că soluţia adoptată în cauză este legală.
Verificând soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată în condiţiile în care materialul probator este complet şi a fost corect interpretat.
Astfel, este cert că faptele reclamate de petent nu au existat în realitatea obiectivă, acesta fiind nemulţumit de faptul că BA este moştenitor, împreună cu el, al defuncţilor BD şi BV.
Nu-i mai puţin adevărat şi faptul că susţinerile petentului, formulate în plângere şi în memoriile depuse la dosarul cauzei, nu sunt coerente, anumite afirmaţii contrazicându-se între ele, în ultimul memoriu depus petentul susţinând că renunţă la toată moştenirea de 14 ha, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti pe numele Busuioc Anghel ca apoi să susţină că acesta din urmă nu a renunţat la moştenire în favoarea sa şi că „această succesiune cere sânge, cere crime”.
Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs petentul BG care a solicitat să fie scutit de achitarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 60 lei, instnta de fond să-i audieze martorii IV si BA pentru a dovedi abuzurile care s-au făcut de organele de urmărire penală.
În sustinerea recursului, recurentul a depus la dosar copii de pe adresa nr.1648/10.05.2010 a Primăriei Comunei Vintilă Vodă, procesul-verbal de punere în posesie nr.7/01.11.2002, o scrisoare medicală un bilet de externare din data de 18.11.2010 si o recomndare de la Asociatia de Proprietari PT3/3 Micro 5 Buzău.
Tribunalul, examinând sentinta recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
În ceea ce priveste neaudierea martorilor IV si BA de către instanta de fond, această critică este nefondată întrucât din interpretarea dispozitiilor art.2781 al.7 C.pr.pen. rezultă că instanta de fond nu putea să analizeze la solutionarea plângerii decât probatoriul administrat în faza de urmărire penală iar în faza de judecată numai înscrisuri noi, nu si audierea de martori.
În ceea ce priveste obligarea recurentului la plata cheltuielior judiciare în cuantum de 60 lei si această critică este nefondată, instanta de fond făcând aplicarea dispozitiilor art.192 al.2 C.pr.pen. .
Pe fond, Tribunalul constată că instanta de fond în mod corect a retinut că faptele reclamate de petent nu au existat în realitatea obiectivă, presupusul litigiu pe care îl are cu BA în materie succesorală fiind de natură civilă.
Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurentul BG împotriva sentintei penale nr.858/05.10.2010 a Judecătoriei Buzău iar în baza dispozitiilor art.192 al.2 C.pr.pen. să-l oblige pe acesta la plata sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Etichete:

Hotărâre judecătorească. Lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri (art. 281 ind. 1 C.pr.civ.)

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se urmăreşte, pentru a înlătura dificultăţile la executare.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 146 din 14 octombrie 2009
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamanţii B.O. şi B.C. au solicitat în baza dispoziţiilor art. 281 ind. 1(al.1) şi (3) Cod procedură civilă completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 944/2.05.2007 dată de această instanţă, susţinând că instanţa a admis cererea de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, în total suprafaţă de 403,77 m.p. teren situat în Iaşi.
Tribunalul Iaşi prin încheierea nr. 255 din 26 mai 2009, a respins cererea de lămurire şi completare a dispozitivului hotărârii.
Pentru a pronunţa hotărârea, tribunalul a constatat că reclamanţii au depus un înscris nou „Anexa 3”, despre care au susţinut că există, fiind întocmit la data pronunţării, dar care nu a fost depus de expert la dosar. La data pronunţării pe fondul cauzei, instanţa nu a avut în vedere înscrisul respectiv, fiind un înscris nou pe baza căruia nu se putea lămuri dispozitivul, chiar dacă părţile nu erau în culpă, legea prevăzând o procedură specială.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat apel reclamanţii formulând următoarele critici:
În răspunsul la obiecţiuni, expertul a precizat că este posibilă restituirea a 96,11 m.p., concluzie pe care instanţa a însuşit-o şi a inclus suprafaţa în totalul de 403,77 m.p.
În puterea lucrului judecat a intrat hotărârea tribunalului sub aspectul întinderii dreptului şi amplasamentului, concluziile expertizei făcând parte din dispozitivul sentinţei. Înscrisul nu era o probă nouă, ci una însuşită de instanţă atunci când a dispus restituirea şi a celor 96,11 m.p., ce impunea doar determinarea prin schiţa anexă. Fondul cauzei nu se schimba, prin lămurirea solicitată dându-se părţilor posibilitatea de a aduce la îndeplinire, de a executa măsura deja dispusă de instanţă.
Analizând lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că între dispozitivul hotărârii şi considerente exista concordanţă.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 944 din 2.05.2007 Tribunalul Iaşi a admis cererea formulată de reclamanţii B.O. şi B.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, dispunând anularea parţială a Dispoziţiei nr. 3487 din 1.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Iaşi, restituirea în natură a suprafeţei totale de 403,77 m.p. (166,66 m.p. + 141 m.p. + 96,11 m.p.) teren situat în Iaşi, conform raportului de expertiză efectuat în cauză şi prin echivalent în condiţiile legii speciale pentru diferenţa de 96,33 m.p. şi construcţia demolată.
Cu autoritate de lucru judecat, tribunalul a stabilit întinderea dreptului reclamanţilor, a restituirii în natură a suprafeţei de 404,77 m.p. situată în municipiul Iaşi, compusă din trei suprafeţe – 166,66 m.p., 141 m.p., 96,11 m.p. – conform raportului de expertiză tehnică.
La dosarul primei instanţe se afla Răspunsul la obiecţiunile Raportului de expertiză şi o Anexă 3 privind Planul de încadrare în zonă – Amplasamentul fostei proprietăţi a autorilor apelanţilor B.O. şi B.A. Înscrisul invocat de reclamanţi în cererea de lămurire a dispozitivului reprezenta în detaliu Planul de Situaţie –Intravilan municipiul Iaşi, şos. „N.” nr. 184 datat 07.03.2007, fiind evidenţiate cele trei suprafeţe.
Tribunalul a soluţionat cauza la data de 2.05.2007 prin hotărâre, ulterior depunerii la dosar a Răspunsului la obiecţiunile formulate de părţi la raportul de expertiză, concluzii pe care le-a însuşit şi a dispus conform dispozitivului hotărârii. Sentinţa cuprindea considerentele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea în darea soluţiei, analiza probelor administrate, între care şi raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni, în natură fiind restituită şi suprafaţa de 96,11 m.p.
Potrivit art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice”, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. Cererea formulată de reclamanţi se încadra în teza I a dispoziţiilor citate, lămurirea dispozitivului, ceea ce impunea stabilirea amplasamentului celor 96,11 m.p. restituiţi în natură, ce nu erau determinaţi în planul anexă şi nici în planurile de situaţie ce făceau parte integrantă din dispozitivul sentinţei civile nr. 944/2007.
În situaţia în care, pentru lămurirea dispozitivului, sunt necesare probe, instanţa competentă poate să dispună administrarea acestora, condiţiile cerute de lege fiind doar de a fi legale, verosimile, pertinente şi concludente. În stabilirea amplasamentului, restituirea în natură a terenului în speţă, instanţa poate dispune, în cererea de lămurire a dispozitivului, proba cu expertiză tehnică topometrică, dacă este utilă. Înscrisul depus ca mijloc de probă nu era nou în sensul de mijloc de probă pe care instanţa nu l-a avut în deliberare la pronunţarea hotărârii.
Este cert că „planul” a existat la data judecării în primă instanţă, fiind una din anexele Răspunsului la obiecţiunile la raportul de expertiză, având înscris numărul dosarului, instanţa, termenul de judecată, suprafaţa individualizată cu vecinătăţi, (141 m.p., 96,11 m.p. şi 166,66 m.p.) atribuită în proprietate deja, prin dispoziţia Primarului municipiului Iaşi.
Mai mult, suprafaţa de 96,11 m.p. era inclusă în terenul restituit în natură, menţionat în considerentele şi dispozitivul hotărârii în care însă nu era cert determinată.
Sub acest aspect, cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii îndeplinea condiţiile cerute de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel că instanţa de fond avea toate elementele pentru a dispune lămurirea dispozitivului hotărârii, inclusiv mijloacele de probă, anexa 3 la raportul de expertiză tehnică.
Omisiunea depunerii planului cu amplasamentul actual a terenului din Şos. „N.” nr. 184, a reţinut tribunalul, nu era imputabilă reclamanţilor, în cauză fiind făcută şi dovada certă a datei întocmirii anterior judecării cauzei în fond.
Calea procedurală pe care o puteau urma reclamanţii era numai aceea a „lămuririi dispozitivului” prevăzută de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu cuprindea toate datele pentru executarea hotărârii, a producerii efectelor între care şi înscrierea în cartea funciară.
Pentru considerentele expuse, curtea de apel a admis apelul declarat împotriva încheierii nr. 255 din 26 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, dispunând lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 944/02.05.2007 dată de Tribunalul, Iaşi în sensul că suprafaţa de 96,11 mp inclusă în totalul suprafeţei de 403,77 mp din Iaşi, Şos. „N.” nr. 184 era individualizată conform anexelor la raportul de expertiză aflat la dosar şi anexei 3 „Plan de Situaţie – Intravilan municipiul Iaşi, Sos. „N.”.

Etichete: