Recurs-contestatie la executare

Dosar nr. 3745/327/2008

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Şedinţa publică de la 04 martie 2009

Asupra recursurilor civile de faţă;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea, sub nr.3745/327/2008, contestatoarea (…) a formulat în contradictoriu cu intimata (…) contestaţiie la executarea silită pornită în cadrul dosarului nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel, solicitând reducerea cheltuielilor de executare şi a onorariului de avocat în cuantum de 12.041,6 lei stabilit în cadrul acestui dosar.
Prin sentinţa civilă nr.2014/8.08.2008 Judecătoria Tulcea a respins contestaţia la executare ca nefondată, reţinând în motivare următoarele:
Prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 28.03.2008 a fost stabilit în temeiul art. 371 ind.7, al.1,2,3 şi 4 c. proc civ. cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 3.432,3 lei.
De asemenea , se observă că la data de 26.06.2008, respectiv 04.08.2008 au fost încheiate în temeiul art. 388 c.proc civ procese verbale prin care s-a consemnat predarea sumei de 10.000 EUR creditoarei, urmare a demarării procedurii de executare silită, iar din conţinutul cărora reiese faptul că executarea silită viza recuperarea creanţei reţinută în titlu executor şi pentru care a fost instituit sechestrul asigurător, precum şi a cheltuielilor de judecată şi executare în cuantum de 12.041 lei.
Potrivit art. 399 al.1 c.proc civ,”împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”
Se observă că motivele contestaţiei vizează cuantumul cheltuielilor de judecată şi a cheltuielilor de judecată stabilite la cuantumul total de 12.041 lei.
Relativ la cheltuielile de judecată, se constată că acestea au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, iar pe calea contestaţiei la executare nu se pot repune în discuţie şi administra probe pentru a combate situaţia de fapt, soluţionată cu ocazia procesului de fond, nefiind posibil a se schimba fondul soluţiei cuprinse în titlu executoriu.
În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite acestea sunt, potrivit art. 371 ind.7 al.2 în sarcina debitorului urmărit. Este un principiu similar cu cel consacrat în art. 274 c.cproc civ, iar debitorul, şi de această dată este în culpă procesuală, întrucât nu şi-a executat voluntar obligaţiile impuse prin titlul executoriu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs ambele părţi.
Recurenta (…)a invocat în motivarea recursului faptul că în mod greşit s-a admis doar în parte capătul de cerere privitor la obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în faţa primei instanţe. Potrivit preved. art.274 al.3 cpc, judecătorul are dreptul să micşoreze onorariul avocatului, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câtre ori constată că acesta este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În prezent acest tablou nu mai există, astfel că norma de drept devine inaplicabilă, acesta fiind şi punctul de vedere al practicii judiciare din prezent.
Aceeaşi recurentă a mai invocat şi faptul că atunci când prima instanţă a analizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a nesocotit mai multe principii de drept şi anume: principiul disponibilităţii al contradictorialităţii, a legalităţii armelor, oralităţii, cel al respectării dreptului la apărare precum şi principiul organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie.
S-a mai invocat şi faptul că, întrucât textul de lege reprezintă o restrângere a dreptului părţii care a câştigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecată, s-a apreciat că judecătorii pot micşora onorariile doar prin utilizarea celor două criterii legale, respectiv valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat. În speţă, valoarea pricinii este de 12.000 EURO, iar munca avocatului trebuie analizată doar prin prisma culpei procesuale a părţii care a căzut în pretenţii, neputând reduce onorariul în funcţie de posibilităţile materiale ale părţii aflate în culpă. Chiar şi atunci când partea care a câştigat procesul a optat pentru a fi reprezentată de un avocat foarte bine cotat, partea adversă fiind evident în culpă procesuală, trebuie acordat întregul onorariul plătit, pentru că în caz contrar instanţa ar ajunge să dirijeze indirect o piaţă ce se vrea a fi liberă.
În drept, s-au invocat preved. art.304 pct.9 rap. la art.312 alin.1 şi 2 cpc, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În recursul său, contestatoarea (…) – (…) a invocat faptul că în dosarul nr.1247/327/2008 al Judecătoriei Tulcea, având ca obiect sechestru asigurator se află împuternicirea avocaţială nr.45/28.03.2008 a av. Andrei Felix, în care se menţionează “redactare acţiune sechestru asigurator”, precum şi chitanţa nr.166 cu o valoare de 2.000 lei, chitanţă care nu a fost luată în considerare, întrucât aceasta nu viza faza de executare silită. Oricum, în această fază procesuală munca avocatului se reduce la redactarea unei simple cereri, iar instanţa poate face aprecieri şi în raport de complexitatea cauzei, pentru a nu se ajunge ca în faza executării silite, onorariul avocatului să depăşească debitul datorat.
Aceeaşi recurentă a mai invocat şi faptul că, contestaţia formulată viza cheltuielile de executare şi onorariul de avocat din faza de executare şi nu acele cheltuieli făcute în cursul proceselor, mai exact contestaţia viza suma de 7000,3 lei (12.041 – 5.039,3) cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariul de avocat.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a mai invocat faptul că în condiţiile în care imediat după primirea somaţiei s-a achitat cea mai mare parte din debit, respectiv suma de 10.000 EURO, se apreciază că onorariul executorului, în cuantum de 5.000 lei este foarte mare, raportat la munca depusă şi la complexitatea dosarului, iar instanţa trebuia să reducă acest onorariu,
În drept, s-au invocat prev. art.304 indice 1 cpc, art.274 cpc, iar în dovedire ambele recurente au depus la dosar practică judiciară.
Faţă de recursul contestatoarei (…) – (…), intimata (…)a formulat întâmpinare arătând că motivul pentru care a înţeles să solicite prestaţia avocaţială şi în faza executării silite îl reprezintă indisponibilitatea sa de a se preocupa prin demersuri personale de recuperarea creanţei precum şi faptul că, nu are încredere în debitoarea sa, aceasta acţionând de maniera tergiversării tuturor procedurilor în scopul amânării cât mai mult cu putinţă a momentului executării silite. Apărătorul său a făcut multe demersuri, în scopul executării silite, a acordat consultaţii juridice precum şi multe alte demersuri.
Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile formulate de cele două recurente, tribunalul constată că recursul formulat de recurenta (…) – (…) este neîntemeiat, iar cel formulat de (…)este întemeiat, potrivit celor ce succed:
Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.1247/327/2008, această instanţă a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea contestatoarei, până la concurenţa sumei de 12.000 EURO, iar ulterior, după punerea în executare silită a acestei încheieri şi formarea dosarului de executare nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel, la data de 28.03.2008, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prin proces verbal a cuantumului cheltuielilor de executare, la suma totală de 3.432,3 lei reprezentând: 1200 lei + TVA 19% reprezentând onorariu de executare conform OMJ nr.2550/C/14.11.2006 şi art.37 din Legea nr.188/2000, 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat în dosarul de executare şi 4,3 lei reprezentând contravaloare taxă timbru.
În zilele de 26.06.2008 şi respectiv 4.08.2008 au fost încheiate de executorul judecătoresc, în tem.art.388 cpc, procese verbale prin care s-a consemnat predarea sumei de 10.000 EURO creditoarei, urmare demarării procedurii de executare silită pentru recuperarea sumei totale de 12.000 EURO şi 12.041,6 lei reprezentând contravaloare creanţă şi cheltuieli de judecată şi executare.
Potrivit art.37 al.1 lit.a din Legea nr.188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale şi maximale stabilite de Ministrul Justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, iar pentru executările silite purtând asupra creanţelor ce au ca obiect plata unor sume de până la 50.000 lei, onorariul poate fi de 10% din valoarea creanţei.
În cauză, executorul judecătoresc a stabilit onorariul apropiat de limita de 10% raportat la o creanţă de 12.000 EURO. Nu se poate însă considera că valoarea creanţei la care trebuie să se raporteze executorul judecătoresc trebuie redusă la suma rămasă după achitarea de către contestatoare a unei părţi din debit, pentru simplul motiv că executarea silită a fost pornită pentru întreaga sumă de 12.000 EURO. În plus, până la achitarea unei părţi din creanţă , executorul judecătoresc a declarat sechestrate cele 5 părţi sociale pe care debitoarea le deţinea la SC “(…)” SRL Tulcea, prin procesul verbal întocmit la data de 31.03.2008, a emis înştiinţări şi somaţii, iar plata parţială a debitului s-a făcut abia după cinci luni de zile de la data pornirii executării silite.
Astfel, raportat la munca depusă şi la valoarea creanţei pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este legal şi justificat şi nu se impunea reducerea acestuia.
În ceea ce priveşte onorariul avocatului, în cursul executării silite, se reţine că la dosarul de executare nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel se află în original împuternicirea avocaţială nr.45/28.03.2008, prin care apărătorul intimatei – recurente a fost împuternicit să o reprezinte pe aceasta în faţa executorului judecătoresc şi să redacteze actele creditoarei în scopul instituirii sechestrului asigurator.
Chitanţa emisă în baza acestei împuterniciri poartă nr.116/27.03.2008 şi dovedeşte plata unui onorariu în cuantum de 2.000 lei.
Prin urmare, mandatul avocatului a fost dat şi remunerat pentru redactare şi reprezentare şi nu doar pentru redactarea acţiunii vizând sechestrul asigurator, aşa cum eronat a susţinut recurenta (…) – (…).
Relativ la aplicarea preved.art.274 al.3 cpc, se reţine că nu se poate face o analogie între munca depusă de executorul judecătoresc şi munca îndeplinită de avocat, la care se referă acest text de lege.
Orice creditor este îndreptăţit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită la serviciile unui avocat din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speţă, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă.
În acest sens, statuează şi preved. art.371 indice 7 al.2 cpc, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu , prin executare voluntară.
Pe cale de consecinţă, motivele invocate de recurenta (…) – (…) nu pot fi reţinute şi în baza art.312 al.1 cpc, recursul formulat de aceasta va fi respins ca neîntemeiat.
Cât priveşte dispoziţia de obligarea intimatei la plata către contestatoare doar a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în condiţiile în care a fost dovedit un cuantum mai mare, aceasta este nelegală întrucât s-au încălcat mai multe principii de drept.
Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care determină limitele cererii de chemare în judecată, instanţa având a se pronunţa numai asupra a ceea ce s-a cerut pe calea principală sau incidentală. În speţă, niciuna dintre părţi nu a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată.
Totodată, instanţa nu a supus dezbaterii părţilor aspectul cheltuielilor de judecată, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, şi a privat-o pe intimată de posibilitatea susţinerii pretenţiilor sale, încălcând şi principiul organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie.
În acelaşi timp, instanţa a nesocotit dreptul la apărare al părţilor şi nici nu a motivat decizia sa de a reduce cheltuielile de judecată, încălcând atât un drept constituţional al părţilor cât şi preved. art.274 al.3 cpc, potrivit cărora o atare decizie se impune a fi motivată.
Raportat la disp. art.274 al.3 cpc se constată că instanţa poate reduce onorariul avocatului doar prin utilizarea celor două criterii prevăzute de textul de lege: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speţă, valoarea pricinii este ridicată, peste 12.000 EURO, iar munca îndeplinită de avocat justifică plata unui onorariu de 2.000 lei. În cursul executării silite se presupune că avocatul acordă multe consultaţii juridice, asistă şi reprezintă partea, redactează înscrisuri şi face multiple demersuri în scopul achitării debitului şi scurtării perioadei în care executarea poate fi întreruptă, cum este cazul contestaţiei la executare.
Instanţa trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii , fără a ţine seama de posibilităţile materiale ale acesteia, pentru ca şi atunci când partea care a câştigat procesul a optat pentru a fi reprezentată de un avocat cu o înaltă pregătire de specialitate, să poată să beneficieze de rambursarea întregului onorariu plătit. În caz contrar, instanţa ar ajunge ca în mod indirect să planifice o piaţă care se vrea a fi liberă, ori altfel spus, la avocaţi scumpi (şi buni) ar ajunge doar persoanele înstărite care nu vor avea niciodată parte de returnarea integrală a onorariului, acceptând acest risc, ceea ce duce la crearea unui paradox inadmisibil.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art.312 al.1 cpc, va fi admis recursul formulat de (…), se va modifica în parte sentinţa civilă nr.2014/8.09.2008 a Judecătoriei Tulcea, în sensul că va fi obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea instanţa va obliga pe recurenta-intimată (…) să plătească intimatei-recurente (…)suma de 97,3 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare

Recurs-contestatie la executare

Dosar nr.756/179/2008

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Şedinţa publică din data de 05 martie 2009

Asupra recursului civil, tribunalul, deliberând, reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 945 din 27 noiembrie 2008, Judecătoria Babadag a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii (…) şi (…), a anulat în parte formele de executare şi a constatat că din lotul nr. 1 – anexa nr. 2 locuinţa atribuită creditorului (…) prin Sentinţa civilă nr. 185 din 17 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Babadag – camera cioban este proprietatea contestatorului (…); a constatat că beciul face parte din lotul nr. 2 – locuinţa, atribuit contestatoarei (…) prin aceeaşi sentinţă şi a respins contestaţia sub aspectul atribuirii beciului ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 185 din 17 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Babadag s-a admis în parte acţiunea formulată de (…) în contradictoriu cu (…) precum şi cererea reconvenţională formulată de (…).
S-a constatat că în timpul căsătoriei, cele două părţi au dobândit în cotă de 172 fiecare, printre altele, un imobil compus din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 2800 m.p. situat în comuna (…), judeţ Tulcea, aşa cum a fost individualizat în schiţele plan anexă la raportul de expertiză (…).
S-a dispus ieşirea din indiviziune şi s-au format două loturi. S-a atribuit pârâtului din cauză, (…), lotul nr. 1 din imobilul mai sus menţionat, compus din 1400 m.p. teren, anexa 2 locuinţă şi alte bunuri (varianta a doua). De asemenea, prin această sentinţă (…) a fost obligată la plata unei sume de bani cu titlu de sultă către (…).
Sentinţa civilă nr. 185 din 17 aprilie 2007 a fost pusă în executare la cererea lui (…) de către B.E.J. (…), dar contestatoarea (…) a refuzat punerea în executare a acesteia, motivat de faptul că nu a fost de acord să-i fie dat beciul lui (…), beci care era sub camera nr. 2, cameră ce i-a fost atribuită ei prin sentinţa sus menţionată, deoarece exista posibilitatea ca (…) să dărâme beciul şi ca o consecinţă să se dărâme şi camera ei.
(…) a contestat executarea silită a sentinţei civile nr. 154 din 17 aprilie 2007 a Judecătoriei Babadag, nefiind de acord ca tatălui său (…) să-i fie atribuită camera cioban, fiind construită de el special ca locuinţă pentru ciobanii pe care îi avea la oi, el fiind crescător de animale.
Instanţa din oficiu a solicitat expertului (…) să comunice dacă s-a strecurat vreo greşeală la formarea lotului lui (…) în sensul că acestuia i s-a atribuit beciul ce se afla situat sub una din camerele atribuite lui (…), cameră ce făcea parte din lotul acesteia, având în vedere că fiecare parte avea un drept exclusiv de proprietate asupra lotului său ce a fost format şi atribuit prin hotărâre judecătorească.
Expertul (…) a precizat că la propunerea de ieşire din indiviziune a proprietăţii din (…) nu s-a strecurat nicio greşeală în atribuirea beciului aflat sub camera 2 a locuinţei nr. 1 în varianta 2 de lotizare (varianta însuşită de către Judecătoria Babadag) către pârâta (…).
A mai arătat expertul că, confuzia legată de atribuirea beciului se datora probabil alăturării în notele de calcul a celor două variante dispuse de instanţă, concluzionând că beciul era repartizat, aşa cum era normal, către pârâta, actualmente contestatoarea din cauză, (…).
Faţă de aceste precizări ale expertului, instanţa a constatat doar că beciul făcea parte din lotul nr. II – locuinţa 1, atribuit contestatoarei (…), prin Sentinţa civilă nr. 185/17 aprilie 2007, şi pe cale de consecinţă s-a respins contestaţia la executare sub aspectul atribuirii beciului, ca nefondată.
Cât priveşte contestaţia la executare formulată de (…), pe motiv că nu era de acord ca tatălui său, (…), să-i fie atribuită camera cioban, fiindcă această cameră a fost construită de el, special ca locuinţă pentru ciobanii pa care îi avea la oi, el fiind crescător de animale, instanţa a administrat din oficiu proba cu interogatoriu, luat tuturor părţilor.
Pârâtul (…) a arătat că această cameră pentru cioban a fost construită după anul 2001, împreună cu (…), cu (…) şi ceilalţi copii ai lor întrucât a fost crescător de animale până în anul 2003.
Afirmaţiile pârâtului, făcute cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de către instanţă au fost contrazise de afirmaţiile lui (…) şi (…), care, cu ocazia aceluiaşi interogatoriu au afirmat că această cameră a fost construită în anul 2002 după divorţul lui (…), de (…), camera fiind construită de (…) şi (…), aceştia fiind crescători de animale din anii 1992 – 1993.
Faţă de răspunsurile la interogatoriu ale tuturor celor trei părţi care au declarat că această cameră construită special pentru cioban a fost ridicată în anul 2002, după divorţul lui (…) de către (…), instanţa constatând că acesta nu era bun comun al foştilor soţi (…), (…), era bunul contestatorului (…).
Pe cale de consecinţă, instanţa a anulat în parte formele de executare şi a constatat că din lotul nr. 1 – anexa nr. 2 locuinţă atribuit creditorului (…), prin Sentinţa civilă nr. 185 din 17 aprilie 2007, pronunţată de Judecătoria Babadag, camera cioban era proprietatea contestatorului (…).
S-a constatat că beciul făcea parte din lotul nr. 2 – locuinţa 1 atribuit contestatoarei (…) prin Sentinţa civilă nr. 185 din 17 aprilie 2007 şi pe cale de consecinţă s-a respins contestaţia la executare sub aspectul atribuirii beciului ca nefondată.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditorul (…), criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru următoarele motive:
– deşi avea o hotărâre definitivă şi irevocabilă, Judecătoria Babadag a admis parţial contestaţia la executare şi a dispus ca beciul şi camera ciobanului să fie atribuite contestatoarei (…) şi respectiv lui (…), hotărâre vădit ilegală şi nu a atacat cu recurs sentinţa civilă nr. 185/2007;
– nu înţelege cum a ajuns instanţa să constate că (…) este proprietar pe camera ciobanului din moment ce cererea de intervenţie a acestuia a fost respinsă;
– instanţa a justificat acordarea beciului cu motivaţia că dacă voi strica beciul cade camera şi se întreabă cum ar justifica instanţa situaţia ipotetică la un bloc de locuinţe unde o persoană este proprietar pe apartament la etajul III şi are o boxă aferentă în proprietate la subsol şi cum va ajunge (…) la beci dacă va fi nevoită să treacă pe terenul său:
– dacă tot a atribuit beciul lui (…), era firesc să crească valoarea sultei;
– în privinţa acordării camerei ciobanului lui (…), instanţa nu arată cum a ajuns acesta proprietar, cum a construit pe terenul lui (…) şi cu ce autorizaţie; instanţa precizează că această cameră a fost construită în anul 2002, după divorţ, situaţie în care cu ce drept a construit acesta din moment ce instanţa i-a respins cererea de intervenţie şi pe ce teren, şi dacă i-a atribuit-o, era normal să crească valoarea sultei;
– şi în cazul camerei ciobanului, se întreabă cum va avea acces (…) la cameră, fiind obligat să treacă pe terenul său, camera fiind construită tot pe terenul său.
In final, recurentul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei civile nr. 945/2008.
Prin întâmpinare, intimaţii (…) şi (…) au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că au formulat contestaţie la executare întrucât au considerat că acea hotărâre nu putea fi executată atâta timp cât beciul care se afla sub una din camerele ce i-au fost atribuite contestatoarei a fost atribuit recurentului, încălcându-i-se dreptul de proprietate în modalitatea în care s-a făcut partajul. Intimatul (…) a precizat că recurentul nu este îndreptăţit să folosească un bun imobil construit de intimat în 2002, după divorţul părinţilor săi, astfel că acesta este bunul său propriu.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Intr-adevăr, constatarea că imobilul camera ciobanului este proprietatea contestatorului (…) este greşită în contextul în care cererea sa de intervenţie în interes propriu a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa civilă nr. 185/17 aprilie 2007 pronunţată de aceeaşi Judecătoria Babadag, hotărâre rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Aşadar, nu se poate interveni pe calea contestaţiei la executare pentru modificarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.
Din această perspectivă, urmează a admite recursul şi a modifica în parte sentinţa civilă nr. 945/27 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Babadag în sensul că va înlătura dispoziţia referitoare la constatarea că imobilul camera ciobanului este proprietatea contestatorului (…).
Instanţa de control judiciar constată că expertiza tehnică efectuată de acelaşi expert care a efectuat şi expertiza ce a stat la baza pronunţării hotărârii de partaj, a explicat că în privinţa beciului s-a creat o confuzie legată de atribuirea acestuia, probabil alăturării în notele sale de calcul a celor două variante dispuse de instanţă, scoţând în evidenţă că în varianta 2 agreată de instanţă, beciul este repartizat, aşa cum este normal, către pârâtă.
Practic, în contestaţia la executare, prin lămuririle aduse de expertul tehnic se împrăştie confuzia strecurată în varianta 2 de lotizare, instanţa de fond făcând doar o constatare cu privire la faptul că beciul face parte din lotul 2 atribuit pârâtei (…).
Verificând schiţele făcute de expert în dosarul de partaj nr. 1/179/2005 (fila 69 din dosarul de fond), tribunalul constată că beciul făcea parte din lotul atribuit contestatoarei (…), astfel că prin această constatare cuprinsă în sentinţa civilă atacată, nu se încalcă în niciun fel dispoziţiile sentinţei civile nr. 185/2007 pronunţată de Judecătoria Babadag cu autoritate de lucru judecat.
Cum recurentului nu i-a fost încălcat dreptul de proprietate prin constatările făcute cu privire la beci, în mod evident nu se pune problema recalculării sultelor, loturile rămânând cele stabilite iniţial de instanţa care a dispus partajarea bunurilor comune.
Aşa fiind, celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare

Recurs.Contestatie la executare

Dosar nr. 3498/327/2007

R O M Â N I A

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE CIVILĂ Nr. 123

Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată sub nr. 3498/327/2007, contestatoarea SC …….. SRL, prin administrator, în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Tulcea a contestat – Anunţul privind Vânzarea pentru bunuri mobile, înregistrat sub nr. 11510/14.06.2007.

Prin sentinţa civilă nr.1922 din 18 aug.2008 Judecătoria Tulcea a respins contestaţia la executare formulată de contestator, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:

În baza titlurilor executorii 365761,365759, 365764 şi 365763 din 17.12.2007 s-a pornit împotriva contestatoarei executarea silită, formându-se dosarul de executare 5088780/16.02.2007, vizând obligaţii fiscale în sumă de 9.529 lei constând în impozit pe venit microîntreprinderi, CAS angajator, CASS angajator, CASS asiguraţi. În acest sens a fost emisă în temeiul art. 140 din OG 92/2003, somaţia 4865/17.12.2005 ( fila 87 din dosar).

În temeiul art. 147 al.4 din OG 92/2003, s-a procedat la instituirea sechestrului asupra unor bunuri mobile ale contestatoarei constând în – „Centrală termică motorină” şi „Centrală termică gaz metan”, încheindu-se procesul verbal de sechestru nr.3074/16.02.2007.

La data de 14.06.2007 sub nr. 11510, a fost emis de către intimată, în temeiul art. 158 alin.1 din OG 92/2003, „Anunţul privind vânzarea pentru bunuri mobile”, act de executare ce face obiectul prezentei contestaţii. Potrivit dispoziţiilor menţionate „Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.”

Din analiza „Anunţului privind vânzarea pentru bunuri mobile”, rezultă că acesta cuprinde elementele menţionate în dispoziţiile art. 158 al.4 din acelaşi act normativ, efectuându-se publicitatea vânzării potrivit dispoziţiilor alin.2, aspecte faţă de care s-a apreciat că actul de executare în cauză a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

În ceea ce priveşte aspectul invocat de contestatoare cu privire la existenţa debitului datorat către bugetul de stat, în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză sunt evidenţiate sumele datorate de către contestatoare cu titlu de impozit pe venit microîntreprinderi, CAS angajator, CASS angajator, CASS asiguraţi, în sumă totală de 9.134 lei, stabilindu-se faptul că provin din datoriile preluate de la SC „……..” SRL luna iunie 2003, în baza Balanţei de verificare a conturilor la data preluării, în conformitate cu dispoziţiile incidente din legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, respectiv legea 31/1990 republicată.

Împotriva acestei sentinţe civile în termen legal a formulat recurs S.C……… SRL Tulcea, criticând sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.

Astfel, arată recurenta că S.C……… SRL Tulcea şi-a încetat activitatea la data de 10 aprilie 2003 prin vânzarea unor părţi din active către alte societăţi. La momentul semnării actului adiţional s-au depus certificate fiscale care atestau faptul că S.C. …….. SRL nu avea datorii fiscale la data de 24 aprilie 2003.

Arată recurenta că, văzând că S.C……… SRL nu are datorii fiscale şi fiind de bună credinţă a cumpărat acţiunile acestei societăţi.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei la executare ca fiind fondate.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile recurate prin prisma criticilor aduse, precum şi din oficiu, se constată că instanţa de fond, pe baza unei juste analize a probelor dosarului a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, potrivit următoarelor considerente.

Astfel, în temeiul titlurilor executorii din data de 17 dec.2007, DGFP Tulcea a pornit executarea silită împotriva recurentei S.C……… SRL Tulcea, formându-se dosarul de executare nr.5088780 din 16 febr.2007, vizând obligaţii fiscale în sumă de 9.529 lei constând în impozit pe venit microintreprinderi, CAS angajator, CASS angajator şi CASS asiguraţi. În acest sens a fost emisă în temeiul art.140 din OG nr.92/2003, somaţia nr.4865 din 17 dec.2005.

Cu privire la motivul de recurs invocat, se reţine următoarele:

Chiar dacă la data cumpărării de către contestatoare a activelor de la S.C……… SRL aceasta din urmă nu avea datorii fiscale, din concluziile raportului de expertiză contabilă reiese clar că datoriile fiscale provin de la S.C. …….. SRL.

Aceasta, deoarece s-a avut în vedere balanţa de verificare a conturilor încheiată de S.C……… SRL la data de 31 iulie 2003 care prelua soldurile iniţiale din balanţa de verificare încheiată de S.C……… SRL la data de 30 iunie 2003.

Deasemeni, prin vânzare activele materiale fixe sau mobile se transformă în active de natură financiară, ele nu dispar.

Tot din raportul de expertiză contabilă rezultă faptul că indiferent dacă S.C. ……. SRL a preluat sau nu active de la S.C. …….. SRL nu are nici o relevanţă raportat la preluarea unor datorii restante către buget care sunt clar prezente în balanţa de verificare.

FAŢĂ DE TOATE ACESTE CONSIDERENTE URMEAZĂ A RESPINGE RECURSUL CA NEFONDAT ŞI A MENŢINE SENTINŢA ATACATĂ CA LEGALĂ ŞI TEMEINICĂ.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare

Recurs.Contestatie la executare

Dosar nr. 368/253/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.122

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr.368/253/2008 din 23.04.2008 S.C. ……….. S.R.L cu sediul în Măcin a formulat în contradictoriu cu pârâta S.C ……….. S.A. Bucureşti, contestaţie la executare împotriva procesului-verbal încheiat la data de 10.04.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc „ ………..” – Măcin încheiat în dosarul de executare silită nr.78/2007 prin care s-a vândut prin licitaţie publică imobilul clădire autogară P + 1 (fără teren) proprietatea contestatoarei.

A mai solicitat creditoarea ca instanţa, în temeiul art.403 alin.(4) C.proc.civ. să dispună suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că, prin sentinţa arbitrală nr.281 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 927.037.218 lei (ROL) reprezentând rate de leasing, rate, asigurare penalităţi de întârziere, taxă de operare, taxă de reziliere, dobânzi şi diferenţe de curs valutar , datorate pentru neexecutarea obligaţiei de leasing financiar nr.030402MC01 şi la plata sumei de 36.977,37 Euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată a contractului şi despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de-al treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing, precum şi 15.857,40 lei (RON) reprezentând taxă arbitrală.

Urmare acestui titlu executoriu, la solicitarea pârâtei în calitate de creditoare s-a început executarea silită a reclamantei-debitoare, formându-se dosarul de executare silită nr.78/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc „ ………..” – Măcin în care s-a început procedura vânzării prin licitaţie publică a imobilului clădire autogară P + 1 (fără teren) proprietatea debitoarei.

Reclamanta şi-a motivat prezenta contestaţie arătând că din totalul debitului stabilit prin titlul executoriu a făcut plăţi parţiale, pe care executorul judecătoresc refuză să le ia în considerare.

Astfel, se arată că din debitul în sumă de 927.037.218 lei (ROL) a achitat suma de 798.195.166 lei, iar din debitul în sumă de 36.977,37 Euro a achitat suma de 750 Euro.

Reclamanta a solicitat instanţei recunoaşterea acestor plăţi parţiale şi implicit diminuarea debitului cu sumele menţionate, arătând că în situaţia diminuării debitului nu se mai justifică vânzarea la licitaţie a întregului imobil, ci numai a etajului 1 al imobilului şi numai dacă din valorificarea acestuia nu se acoperă debitul, să fie vândut şi parterul.

Astfel, se arată în cererea de chemare în judecată că, întrucât în cuprinsul titlului executoriu se menţionează că „în măsura în care, cu ocazia punerii în executare a prezentei hotărâri, pârâta va face dovada unor astfel de plăţi, ele urmează a se imputa”, în data de 25.02.2008 reclamanta s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc făcând dovada (cu ordine de plată, bilet la ordin învestit cu formulă executorie avalizat parţial de bancă), achitării a pestei 600.000.000 lei (ROL), precum şi motivat de faptul că la acelaşi birou al executorului judecătoresc se află şi dosarul de executare silită nr.77/2008 a unui bilet la ordin ce face referire la un debit existent şi în conţinutul sentinţei arbitrale.

Executorul judecătoresc apreciază că se impune convocarea creditoarei la o dată viitoare, încheind procesul-verbal din 25 februarie 2008 pe care îl anexează în xerocopie.

Creditorul nu se prezintă, are loc prima şedinţă de vânzare a imobilului autogară, dar nu se prezintă nici un ofertant la data de 21 martie 2008.

Executorul judecătoresc anunţă o nouă vânzare pentru data de 30 aprilie 2008, de această dată diminuând valoarea de pornire a licitaţiei cu 25 %, respectiv la 732.176,61375 lei.

În data de 4 aprilie 2008 se prezintă din nou reclamanta la sediul executorului judecătoresc ……….. solicitând şi de această dată să ţină cont de înscrisurile depuse în data de 25 februarie 2008, dar şi de această dată nu le ia în considerare, apreciind că se impune o nouă convocare a creditorului pentru data de 10 aprilie 2008 ora 14,00.

În data de 10 aprilie 2008 ora 14,00 se prezintă din nou, dar creditorul nici de această dată nu răspunde convocării executorului judecătoresc.

Astfel, reclamanta a solicitat în acţiune ca instanţa să recunoască plata parţială a debitului, după cum urmează:

– ordin de plată nr.15 din data de 22.03.2003 în sumă de 101.300.000 lei reprezentând taxă operare –fila 9,verso;

– ordin de plată nr.14 din data de 22.03.2003 în sumă de 48.815.000 lei reprezentând asigurare;

– bilet la ordin avalizat în sumă de 401.005.000 lei , scadent la 08.11.2003, sumă refuzată la plată 161.576.118 lei – fila 10;

– ordin de plată nr.73 din 12 nov. 2003 în valoare de 161.580.000 lei, reprezentând suma refuzată la plată în data de 08.11.2003 din lipsă de lichidităţi;

– ordin de plată nr.17 din 08.04.2004 în sumă de 247.075.166 lei reprezentând rată leasing scadentă aprilie 2004.

Însumate (101.300.000 + 48.815.000 + 401.005.000 + 247.075.166 = 798.195.166) acestea sunt în cuantum de 798.195.166.

Se arată că aceste sume, se regăsesc în fişierul intitulat S.C. ……….. S.R.L 030402MC01 – plăţi ajunse la scadenţă, fie în cuantumul documentelor bancare, fie defalcate, dar având aceeaşi dată a încasării – fila 9.

La această sumă se menţionează că trebuie adăugată suma de 750 Euro, ori echivalentul în lei a acestora, sumă confirmată ca fiind încasată în data de 24 iunie 2006 de către executorului judecătoresc ……….. în dosarul de executare silită nr.77/2005.

Pârâta SC. ……….. S.A. a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, motivat de faptul că aceasta trebuie formulată cf.art.401 al.1 C.pr. civilă în termen de 15 zile de la data efectuării plăţii, respectiv, februarie 2008 când reclamanta afirmă că a achitat 60.000 lei (RON).

De asemenea, se mai arată în susţinerea excepţiei, în condiţiile în care debitoarea susţine că ar fi efectuat plăţile în valoare de 60.000 lei (RON) înainte de momentul recepţionării somaţiei de executare transmise de executor, dar doar a prezentat executorului dovezile în ziua de 25 februarie 2008, atunci contestaţia la executare trebuia formulată în termen de 15 zile de la primirea somaţiei de executare.

Aşa cum se poate observa, data la care a fost redactat textul contestaţiei la executare este 22.04.2008. Dosarul de faţă a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 23.04.2008. În condiţiile în care chiar debitoarea afirma în cuprinsul contestaţiei la executare că încă din cuprinsul lunii februarie 2008 era în posesia unor dovezi ale efectuării unor plăţi parţiale, nu se explica de ce a aşteptat mai bine de 2 (două) luni înainte de a formula contestaţia la executare.

Prin încheierea din 20 mai 2008 prima instanţă a luat act de renunţarea contestatoarei la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării în condiţiile art.403 C.proc.civ.

Soluţionând cauza, Judecătoria Măcin prin sentinţa civilă nr.508 din 18 sept.2008 a respins excepţia tardivităţii contestaţiei şi contestaţia.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei că prin precizările formulate de contestatoare ulterior introducerii cererii de chemare în judecată aceasta a arătat că înţelege să conteste procesul verbal încheiat la data de 10.04.2008, ori contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 23.04.2008 înlăuntrul termenului de 15 zile prev.de art.401 C.proc.civ.

Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr.78/2007 al B.E.J. „………..” – Măcin a început la cererea creditoarei SC. ……….. S.A., depusă la data de 25.05.2007, în baza titlului executoriu, sentinţa arbitrală nr.281/21.12.2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, învestită cu formulă executorie.

Prin titlul executoriu menţionat, debitoarea SC. ……….. S.R.L. Măcin a fost obligată să-i plătească creditoarei SC. ……….. S.A. – suma de 927.037.218 lei (ROL) reprezentând rate de leasing, rate, asigurare penalităţi de întârziere, taxă de operare, taxă de reziliere, dobânzi şi diferenţe de curs valutar , datorate pentru neexecutarea obligaţiei de leasing financiar nr.030402MC01 şi la plata sumei de 36.977,37 Euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată a contractului şi despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de-al treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing, precum şi 15.857,40 lei (RON) reprezentând taxă arbitrală.

Susţinerea reclamantei în sensul că executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare, respectiv să recunoască plăţi parţiale din debitul stabilit prin titlul executoriu este eronată, întrucât:

– executorul judecătoresc a convocat creditoarea la o dată ulterioară, tocmai pentru ca aceasta să-şi precizeze poziţia referitoare la susţinerile debitoarei, în sensul efectuării de plăţi parţiale (a se vedea procesul-verbal din 25 februarie 2008 încheiat de B.E.J.);

– câtă vreme creditoarea (care de altfel nu are obligaţia legală de a se prezenta la convocările făcute de debitoare prin intermediul executorului în faza executării silite) nu a confirmat plata plăţilor parţiale, în mod corect executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării;

– atitudinea executorului în acest sens este corectă, întrucât plăţile parţiale la care face referire debitoarea nu s-au făcut prin intermediul executorului judecătoresc (consemnarea sumelor la dispoziţia creditoarei), numai atunci putând fi în situaţia unui refuz al organului de executare de a îndeplini un act de executare, în speţă de a recunoaşte în cadrul executării a plăţilor parţiale.

De asemenea, cererea reclamantei, în sensul ca instanţa să dispună recunoaşterea plăţilor parţiale invocate, este nefondată întrucât:

– nu suntem în situaţia unor plăţi parţiale în cadrul executării silite ale debitului stabilit prin titlul executoriu, întrucât:

– aşa cum rezultă din ordinele de plată şi biletul la ordin menţionate în cuprinsul prezentei sentinţe şi depuse la dosar în copie de reclamantă, perioada în care s-au făcut aceste plăţi este 22.03.2003 – 08.04.2004, anterioară titlului executoriu care are data de 21 decembrie 2006 şi implicit, anterioară începerii executării silite din dosarul nr.78/2008 al B.E.J. „………..” – Măcin;

– ori, dacă respectivele plăţi reprezintă parte din debit, debitoarea avea posibilitatea de a le depune în cadrul litigiului arbitral ce face obiectul dosarului nr.248/2006 în care s-a pronunţat titlul executoriu, însă aceasta nu a făcut dovada susţinerilor sale că o parte din sumele pretinse de creditoare ar fi fost achitate (cum de altfel se şi menţionează în cuprinsul sentinţei arbitrale);

– dosarul de executare silită 77/2005 are ca titlu executoriu biletul la ordin învestit cu formulă executorie în valoare de 5.736 Euro, scadent la 04.08.2004, emis de debitoare la data de 04.02.2004 în favoarea creditoarei, iar plata sumei de 750 Euro în cadrul acestui dosar este efectuată la data de 24.06.2006, la fel anterioară pronunţării sentinţei arbitrale.

Împotriva acestei sentinţei civile a declarat recurs contestatoarea ……….. SRL Măcin, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A arătat recurenta că prin contestaţia la executare cu care a investit prima instanţă a solicitat anularea procesului verbal încheiat la data de 10.04.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc ……….. deoarece nu a recunoscut plăţile efectuate de către aceasta prin ordine de plată, bilet la ordin avalizat şi chiar o plată parţială efectuată chiar la acest birou, dar în alt dosar de executare, suma acestor plăţi ridicându-se la valoarea de 798195,166 lei (Rol) din debitul de 927.037.218 lei (Rol) respectiv 750 euro din debitul de 36.977,37 euro.

A mai arătat recurenta că deşi a depus la dosarul cauzei la solicitarea primei instanţe în original OP nr.15/22.03.2003, OP nr.-14/22.03.2003 şi OP nr.17/08.04.2004 precum şi extrasele de cont aferente lunilor în care s-au emis ordinele de plată menţionate, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestora. Contestatoarea recurentă nu a solicitat executorului judecătoresc şi nici primei instanţe să recunoască decât acele sume menţionate înlăuntrul hotărârii arbitrale.

Contestatoarea a solicitat în data de 08 mai 2008 administrarea probei cu expertiza contabilă, însă instanţa a respins această cerere deşi apreciază contestatoarea, numai în baza acestei probe se poate stabili cuantumul real al obligaţiilor acesteia faţă de creditoare.

Prin interpretarea greşită a prevederilor legale contestatoarea recurentă se află în situaţia de a plăti încă o dată suma de 800.000.000 lei (Rol).

Pe cale de consecinţă, contestatoarea recurentă a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare şi recunoaşterea plăţilor efectuate de către aceasta.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că pretenţiile susţinute de recurent în această cale de atac au mai fost tranşate de către instanţa arbitrală şi soluţionate prin hotărârea arbitrală nr.281 din 21 decembrie 2006 (reprezentând anexa 1), care a statuat faptul că „pârâta nu a făcut dovada susţinerii sale în sensul că o parte a sumelor pretinse prin acţiune ar fi fost, cu adevărat achitate”.

Hotărârea instanţei arbitrale este irevocabilă şi nu a fost desfiinţată.

Examinând cauza sub aspectul excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate, instanţa reţine că este neîntemeiată.

Potrivit art.1201 C.proc.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În speţă nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.

Se constată astfel că, deşi atât în cauza de faţă, cât şi în cea care a făcut obiectul dosarului nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în care s-a pronunţat sentinţa arbitrală nr.281/2006 părţile sunt aceleaşi, nu există identitate de obiect şi cauză.

În cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj obiectul cererii de chemare în judecată a constat în pretenţiile intimatei faţă de contestatoare fondate pe contractul de leasing încheiat între acestea, iar în cauza de faţă se solicită anularea unor acte de executare şi obligarea executorului judecătoresc de a lua în considerare o serie de plăţi făcute de contestatoare.

Prin cel de-al treilea element – cauză – se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate, respectiv situaţia de fapt calificată juridic, ori intenţia sau categoria juridică, sau principiul de drept substanţial, pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia sa.

Cum în dosarele nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj cauza litigiului îl reprezintă acţiunea în pretenţii, iar cauza prezentului litigiu este reprezentată de instituţia contestaţiei la executare, nu există identitate de cauză.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia de recurent tribunalul reţine că recursul este întemeiat.

Se constată că prin sentinţa arbitrală nr.281 din 21 dec.2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă acţiunea formulată de S.C……… SA cu sediul în Bucureşti şi a obligat-o pe S.C………… SRL la plata sumei de 101.862.239 lei (Rol), reprezentând taxă de operare datorată reclamantei conform contractului de leasing 030402MC01 încheiat de părţi la data de 14.03.2003 reziliat de către reclamantă la data de 25.08.2003, pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor asumate;

– 58.410.322 lei (Rol) reprezentând prime de asigurare achitate de reclamantă pentru autovehiculele care au făcut obiectul contractului de leasing, sumă scadentă în sarcina pârâtei la data de 10.04.2003.;

– 330.478.509 lei (Rol) reprezentând rate de leasing, penalităţi şi diferenţă de curs valutar datorate de pârâtă la data de 9.10.2003;

– 233.553.598 lei (Rol) reprezentând rate de leasing, penalităţi şi diferenţă de curs valutar, datorate de pârâtă la data de 6.04.2004;

– 12.968.723 lei (Rol) reprezentând penalităţi de întârziere, datorate de pârâtă la data de 9.04.2004;

– 234.763.827 lei (Rol) reprezentând rată de leasing, dobândă şi diferenţe de curs valutar, datorate de pârâtă la data de 5.07.2004.

S-a mai reţinut că suma de 36.977,37 euro la care a fost obligată contestatoarea se compune din 14.069 euro, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată din culpa utilizatorului a contractului de leasing, datorată conform clauzei penale prevăzute în art.4.8 din Condiţiile Generale ale contractului de leasing;

– 22.098 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâtă prin refuzul restituirii unuia dintre autovehiculele ce au făcut obiectul contractului de leasing şi utilizarea acestui autovehicul proprietatea reclamantei.

În considerentele aceleiaşi instanţe s-a reţinut că recurenta contestatoare, în calitate de pârâtă în acea cauză nu a făcut nici o dovadă în sensul susţinerilor sale că o parte a sumelor pretinse prin acţiune ar fi fost cu adevărat achitate, însă în măsura, în care cu ocazia punerii în executare a acestei sentinţe, pârâta va face dovada unor astfel de plăţi, ele urmează a se imputa.

Stabilirea sumelor pe care contestatoarea le datorează intimatei S.C………… SA Bucureşti s-a făcut numai pe baza înscrisurilor depuse de intimată şi nu rezultă că au fost analizate şi plăţile pe care contestatoarea susţine că le-a făcut în contul datoriei faţă de intimată, Curtea de Arbitraj lăsând posibilitatea efectuării unei astfel de verificări cu ocazia punerii în executare a hotărârii.

Cum o astfel de analiză nu poate fi făcută decât prin administrarea probei cu expertiza contabilă, în mod greşit prima instanţă a respins cererea recurentei în acest sens.

Faţă de aceste considerente, urmează a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat ca nefondată, a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în vederea administrării probei cu expertiza contabilă, care să verifice susţinerile recurentului şi pe baza căreia să se stabilească dacă actele de executare întocmite sunt legale.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare

Recurs-contestaţie la executare

Dosar nr.223/253/2008

DECIZIA CIVILA NR.148

Sedinta publica din data de 17 februarie 2009

Asupra recursului civil de fata:

Prin cererea formulata si înregistrata la Judecatoria Macin la data de 11 martie 2008 reclamanta S.C. … SRL, cu sediul în oras Macin, jud. Tulcea a chemat în judecata pe pârâta Primaria oras Macin, jud. Tulcea, solicitând caprin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna anularea titlului executor nr.78 din 4 martie 2008 si a somatiei de plata din aceeasi data.

Prin sentinta civila nr.286 din 12 mai 2008 Judecatoria Macin a respins exceptia autoritatii de lucru judecat formulata de pârâta PRIMARIA ORAS MACIN, în contradictoriu cu reclamanta S.C…. SRL, cu sediul în or. Macin, str. …, nr.4, jud. Tulcea.

A respins contestatia la executare silita formulata de reclamanta S.C…. SRL, cu sediul în or. Macin, str. …, nr.4, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA ORAS MACIN.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin somatia de plata din 4 martie 2008 pârâta Primaria oras Macin a atentionat reclamanta ca figureaza cu un debit de 29484 lei reprezentând impozit pe teren si pentru care s-a emis titlul executor 78/4 martie 2008.

Împotriva titlului executor si a somatiei de plata S.C. … SRL a formulat contestatie la executare aratând ca terenul intravilan în suprafata de 81744,383 mp nu se afla în deplina sa proprietate , aceasta calitate fiind tagaduita de unele persoane.

Reclamanta mai arata ca terenul intravilan în suprafata de 81744,383 mp a fost cumparat în anul 1992 de societate, în baza unui contract de vânzare – cumparare încheiat în temeiul legii si consemnat în scris , cu Comisia de Lichidare a … SRL Macin.

În aceste conditii atunci când a cerut înscrierea imobilului în Cartea Funciara cererea a fost respinsa pe motiv ca nu au un titlu de proprietate valabil, deoarece vânzarea nu a fost încheiata în forma autentica în fata unui notar public.

Reclamanta sustine însa ca au calitatea de proprietara asupra imobilului, deoarece actul translativ de proprietate a fost încheiat în forma autentica, acesta fiind semnat de un functionar abilitat sa faca un asemenea act, care a procedat astfel în temeiul legii.

Dar, constatând ca tertii si autoritatile statului în diferite alte împrejurari – mai putin fiscul – nu recunosc calitatea de proprietara asupra terenului, au initiat în instanta de judecata procedurile legale, în vederea obtinerii unei hotarâri judecatoresti. A urmarit pe acea cale sa se consfinteasca dreptul reclamantei de proprietate asupra terenului intravilan, acelasi pentru care instanta îi considera proprietari si îi someaza sa plateasca impozitul în valoare totala de 29484 lei.

De aceea , a apreciat instanta de fond ca, instanta sesizeaza cu contestatie , ca o chestiune prejudiciala, dar nu numai, ci si ca o problema fundamentala de fond , va trebui sa aprecieze asupra calitatii de proprietar asupra terenului agricol în suprafata de 81744,383 mp, situat în intravilanul orasului Macin , în baza actului de vânzare al Comisiei de Lichidare a … SRL Macin.

Dupa rezolvarea acestei chestiuni, mai arata reclamanta, în situatia în care se va retine ca actul respectiv nu confera calitatea de proprietara a imobilului, pe cale de consecinta,instanta de executare, va putea sa constate împrejurarea ca debitoarea contestatoare nefiind proprietar nu are nici obligatia fiscala de plata a impozitului aferent acestei suprafete de teren agricol.

Mai arata reclamanta S.C. … SRL ca în situatia în care se va retine calitatea sa de proprietar a terenului considera ca de asemenea nu datoreaza impozitul ce face obiectul titlului de executare întrucât conform art. 258 alin.5.1 din Legea 571/2003 ,cu modificarile aduse prin art. 233 din Legea 343/2006 , ca exceptie de la prevederile alin.2 ale art. 258 , în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la alta categorie decât cea de terenuri de constructii, impozitul pe teren se calculeaza conform prevederilor alin. 3-5, numai daca se îndeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii:

a) are prevazut în statut ca obiect de activitate agricultura.

b) are înregistrate în evidenta contabila venituri si cheltuieli din desfasurarea obiectului de activitate prevazut la lit.”a”

Cum societatea cu raspundere limitata SC … SRL îndeplinesc ambele conditii prevazute de norma juridica invocata, urmeaza ca impozitul datorat pentru terenul intravilan sa se calculeze conform art. 258 alin. 3-5, nu conform alin.2 asa cum s-a întâmplat, atunci când autoritatile locale au stabilit impozitul înscris în somatia de plata adresata subscrisei în data de 4.03.2008. Cuantumul impozitului datorat în aceasta situatie ar coincide cu suma achitata de catre S.C. … SRL, în data de 13.03.2007.

Prin întâmpinarea depusa Primaria oras Macin a solicitat respingerea contestatiei la executare întrucât atât în calitate de proprietar, cât si în calitate de titular al dreptului de folosinta al terenului exista obligatia de plata a impozitului – taxa pe terenul intravilan în suprafata de 81744,383 mp.

Cu privire la sumele datorate de SC … SRL prevazute în Titlul executoriu nr. 78/2008 contestat precizeaza:

La art. 258 , alin.5.1 din Legea 571/2003 modificata si completata prin Legea nr. 343/2006 privind codul fiscal, se prevede” … în cazul contribuabililor persoane juridice,pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la alta categorie de folosinta decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se calculeaza conform prevederilor alin. 3-5 numai daca îndeplinesc, cumulativ urmatoarele conditii:

a) are prevazut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;

b) are înregistrate în evidenta contabila venituri si cheltuieli din

desfasurarea obiectului de activitate prevazut la lit. (a);

La acelasi articol , alin. 5.2 se prevede …”În caz contrar , impozitul pe terenul situat în intravilanul unitatii administrativ -teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculeaza conform art. 258 alin.2 “, respectiv pentru teren cu constructii.

În cursul anului 2007 din analiza dosarului fiscal s-a constatat ca în declaratia fiscala nr. 4833/06.03.2007 (anexa 3) , societatea declara suprafata de 81744,383 mp la categoria “teren agricol”. Prin adresa nr. 15084/30.10.2007 serviciul de specialitate din cadrul Primariei orasului Macin aduce la cunostinta contestatoarei necesitatea depunerii documentelor doveditoare de îndeplinire a celor doua conditii prevazute în art. 258 alin.(5.1), mentionat mai sus.

Urmare acestei adrese , S.C. … depune la Primaria Macin în data de 26.11.2007 Certificatul de înregistrare la Registrul comertului nr. 16057, privind modificarea actului constitutiv al societatii începând cu data de 22.11.2007, aceasta reprezentând prima conditie prevazuta de art.258 alin.5.1. din Legea nr. 571/2003 modificarea si completarea prin Legea nr. 343/2006 privind codul fiscal”.

Analizând aceste documente s-a constatat ca declaratia fiscala nr. 4833/2007 a fost întocmita fara respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a Legii nr. 343/2006 privind modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2007.

Având în vedere ca societatea nu a facut dovada îndeplinirii celor doua conditii legale de încadrare a suprafetei în cauza la categoria “teren agricol” , s-a procedat la recalcularea impozitului pe teren intravilan pe anul 2007 cu încadrarea suprafetei de 81744,383 mp la teren cu constructii. În urma recalcularii a rezultat debitul de 23911 RON la care s-au calculat majorari de 5573 RON , sume ce se regasesc în titlul executoriu contestat.

Aceste sume au fost comunicate si societatii prin înstiintarea de plata nr. 16957/13.12.2007.

Prin depunerea balantei sintetice la 31 decembrie 2007 a fost îndeplinita si a doua conditie prevazuta la art. 258 alin. 5.1. din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal modificata si completata prin Legea nr. 343/2006 ”

Conform art. 259 alin.4 din aceeasi lege, care prevede ca ” daca încadrarea terenului în functie de …categorie de folosinta se modifica în cursul unui an … impozitul datorat se modifica începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care a intervenit modificarea”.

Drept urmare, prin îndeplinirea celor doua conditii prevazute la art. 258 alin. 5.1 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal , coroborate cu art. 259 alin.4 din aceeasi lege, impozitul pe terenul intravilan în cauza este calculat prin aplicarea tarifului corespunzator categoriei “teren agricol” începând cu data de 1 ianuarie 2008.

La dosar au fost depuse în copii titlul executor nr. 78/4 martie 2008 si somatii de plata,copii dupa contractul de v-c. nr. 2/21 mai 1992 , certificatul de atestare fiscala din 13 iunie 2007, declaratie fiscala din 6 martie 2007 depusa de reclamanta, adresa 15084/30 octombrie 2007 a Primariei Oras Macin catre reclamanta, certificatul de înregistrare mentiuni, Hotarârea nr.57/31 octombrie 2006 a Consiliului Local Macin.

De asemenea reclamanta a solicitat luarea unui interogatoriu pârâtei.

Din raspunsurile la interogator rezulta ca impozitul calculat a avut în vedere faptul ca terenul face parte din domeniul privat al orasului si aflat în folosinta reclamantei.

În sedinta publica de astazi pârâta Primaria oras Macin invocând faptul ca reclamanta prin toate întrebarile la interogator se refera la dreptul de proprietate si în mod indirect a solicitat instantei a se pronunta asupra calitatii de proprietar a ridicat exceptia autoritatii de lucru judecat .

În sustinerea exceptiei pârâta invoca sentinta civila nr. 245/ 9 iunie 2004 a Judecatoriei Macin prin care s-a respins actiunea formulata de reclamanta având ca obiect constatarea unui drept de proprietate.

Legat de exceptia autoritatii de lucru judecat trebuie retinut ca potrivit art. 1201 cod civil “Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este facuta între aceleasi parti facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate”.

Obiectul prezentei cauze este contestatie la executare si nu constatarea unui drept de proprietate pentru care într-adevar partile s-au judecat.

Daca se urmareste continutul cererii formulate de S.C. … SRL se poate observa ca aceasta în sustinerea contestatiei invoca existenta sau inexistenta dreptului de proprietate a terenului ca argument al obligatiei de plata astfel:

– daca se apreciaza ca nu are un drept de proprietate nu datoreaza impozit.

– daca se apreciaza ca este proprietarul terenului a achitat impozitul

Se poate deci observa ca nu sunt întrunite prevederile art. 1201 cod civil astfel ca instanta va respinge exceptia.

Pe fond se poate observa din actele existente la dosar ca suma ce face obiectul titlului executor este impozit pe anul 2007 pentru terenul în suprafata de 81744,383 mp pe care S.C. … SRL îl are în folosinta.

Se pune problema cine datoreaza, conform Legii 343/2006, impozit pe teren.

Potrivit art. 256 alin. 1 din Legea 571/2003 modificata si completata prin Legea 343/2006 primii care datoreaza impozit pe teren sunt proprietarii, însa potrivit pct.3 din acelasi articol impozit pe terenurile proprietate publica sau privata a unitatilor administrative, îl datoreaza si cei care au în folosinta aceste terenuri.

Sub acest aspect la fila 27 din dosar exista declaratie fiscala din 6 martie 2007 data de S.C. … SRL prin care aceasta recunoaste ca au în folosinta la rubrica teren constructii suprafata de 81.744,384 mp teren.

Deci conform art. 256 alin.1 pct.3 din Legea 571/2003 modificata si completata prin Lg. 343/2006 datoreaza impozit pe teren.

Legat de cuantumul impozitului trebuie avut în vedere ca potrivit art. 258 , alin.5.1 din Legea 571/2003 modificata si completata prin Legea nr. 343/2006 privind codul fiscal, se prevede ” … în cazul contribuabililor persoane juridice,pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la alta categorie de folosinta decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se calculeaza conform prevederilor alin. 3-5 numai daca îndeplinesc, cumulativ urmatoarele conditii:

c) are prevazut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;

d) are înregistrate în evidenta contabila venituri si cheltuieli din

desfasurarea obiectului de activitate prevazut la lit. (a);

La acelasi articol , alin. 5.2 se prevede …”În caz contrar , impozitul pe terenul situat în intravilanul unitatii administrativ -teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculeaza conform art. 258 alin.2 “, respectiv pentru teren cu constructii.

Cum pentru anul 2007 reclamanta nu îndeplineste conditiile prevazute delege si sub acest aspect impozitul a fost calculat legal .

Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal a formulat recurs reclamanta S.C. … S.R.L. Macin, jud.Tulcea, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Arata în esenta recurenta ca, art.256 al.1 din Legea nr.571/2003 în baza caruia i se solicita sa achite impozitul stabilit, nu este aplicabil în speta întrucât terenul intravilan în suprafata de 81.744,383 mp. nu se afla în proprietatea sa, Primaria Macin nu a facut dovada ca pentru terenul în cauza s-ar fi încheiat un contract de închiriere – concesionare sau a fost dat în administrare ori în folosinta pentru a aduce în sarcina titularului acestor drepturi, obligatia de plata a impozitului pe teren potrivit art.256 pct.3.

Intimata Primaria orasului Macin a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât atât în calitate de proprietar, cât si în calitate de titular al dreptului de folosinta al terenului exista obligatia de plata a impozitului, recurenta recunoscând folosirea lui prin declaratia fiscala nr.4833/6.03.2007.

Totodata intimata a depus si înscrisuri în sustinerea întâmpinarii.

Examinând hotarârea atacata, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, se retine ca recursul este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se retine ca, suma ce face obiectul titlului executor contestat este impozit pe anul 2007 pentru terenul în suprafata de 81.744,383 mp. pe care recurenta S.C. … S.R.L. Macin, jud.Tulcea, îl are în folosinta.

Potrivit art.256 al.1 din Legea nr.571/2003, primii care datoreaza impozit pe teren sunt proprietarii, însa, potrivit pct.3 din acelasi articol, impozit pe terenurile proprietate publica sau privata a unitatilor administrative îl datoreaza si cei care au în folosinta aceste terenuri.

Asa cum rezulta din adresa nr.15961/6.01.2009 (fila 40 dosar recurs) suprafata de 81.744,383 mp. face parte din totalul de 118.078,006 mp. care apartine domeniului privat al orasului Macin (HCL 57/2006).

La fila 27 din dosarul de fond se afla declaratia fiscala din 6 martie 2007 data de recurenta … S.R.L. Macin prin care aceasta recunoaste ca are în folosinta la rubrica teren constructii suprafata de 81.744,384 mp. teren.

Prin urmare, potrivit art.256 al.1 pct.3 din Legea 571/2003, recurenta datoreaza impozit pe teren.

Legat de cuantumul impozitului se retine ca acesta a fost calculat legal întrucât recurenta nu a facut dovada îndeplinirii conditiilor legale de încadrare a suprafetei în cauza la categoria “teren agricol”, astfel încât s-a procedat la recalcularea impozitului pe teren intravilan pe anul 2007 cu încadrarea suprafetei de 81.744,383 mp, la teren constructii (art.258 al.5 pct.2).

Pentru aceste considerente, hotarârea instantei de fond fiind temeinica si legala, urmeaza a respinge recursul ca nefondat.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare

Recurs- Contestaţie la executare

Dosar nr. 758/253/2008

DECIZIA CIVILĂ Nr. 124

Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009

Referitor la recursul declarat de contestatoarea ………, împotriva Sentinţei civile nr. 639 din 22.10.2008, a Judecătoriei Măcin, tribunalul reţine următoarele :

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Măcin cu nr. 758/253/2008, ……… a solicitat în contradictoriu cu S.C. ……… să se constate că a intervenit, perimarea executarii silite care a format obiectul dosarului de executare înregistrat sub nr. 25/2006 a Biroului Executorului Judecatoresc ……… şi, ca urmare, să se dispună desfiinţarea tuturor actelor de executare.

În motivare, se arată ca Judecătoria Măcin a pronunţat sentinţa civilă 64/18 februarie 2004 rămasă definitivă prin Decizia civila nr. 60/C/2006 a Curţii de Apel Constanţa, prin care a dobândit un drept de proprietate asupra unor construcţii în suprafaţă de 322 m.p., situate pe un teren de 3.000 m.p. din com. Luncaviţa fiind în acelaşi timp obligată să plătească către S.C. ………. suma de 169.800 RON.

Pe acest fond, S.C. ……… a procedat la punerea în executare a titlului executor, respectiv a sentinţei mai sus enunţate, prin Biroul Executor Judecătoresc ……… formându-se dosarul de executare 25/2006 .

……… a mai arătat că ultimul act de executare întocmit de către executorul judecătoresc a fost reprezentat de un proces – verbal de reactualizare a debitului, datând din 10 decembrie 2007 şi care a fost comunicat în data de 12 decembrie 2007.

In dovedire, s-a depus la dosar somaţia din 10 martie 2006 , si procesul verbal din 10 decembrie 2007 emise de Biroul Executorului Judecătoresc ……….

Prin sentinţa civilă nr. 639 din 22.10.2008, Judecătoria Măcin a respins cererea având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatoarea ……… .

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că instituţia perimării executării ca şi perimarea acţiunii , contribuie la creşterea diligenţei creditorului si are un rol de accelerare a procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părţi.

A mai reţinut judecătorul fondului că deşi art. 389 Cod pr. civilă cere ca pentru înlăturarea perimării să nu treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea unui act de executare , practica a statuat ca e totuşi suficient ca , creditorul să-şi manifeste numai diligenţa. Dacă, deci spre a exemplifica somaţia nu a fost urmată în termen de 6 luni de un alt act de urmărire din neglijenţa organului de executare este îndestulător că, creditorul să fi depus diligenţa necesară făcând cerere pentru continuarea executării. În acest caz , deşi un nou act de executare nu a intervenit , instanţa apreciază că cererea creditorului constituie un act de procedură care a întrerupt perimarea executării.

A mai reţinut Judecătoria Măcin că în cauza de fata, deşi ultimul act emis de Biroul Executorului Judecătoresc este un proces – verbal de reactualizare a sumei din 10 decembrie 2007, însă creditoarea obligaţiei în speţă S.C. ………. a solicitat la 8 mai 2008 continuarea executării silite. In aceste condiţii, aşa cum am reţinut mai sus nu i se poate imputa creditoarei neglijenţa organului de executare. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi teoria prin prof. Dr. ……… şi prof. Dr. ……… întru-un curs de drept procesual civil referitor la executarea silită publicat în 1998 la Lumina Lex.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea ………, care a criticat-o pentru nelegalitate.

În motivare, s-a arătat că executorul judecătoresc, la al doilea termen de judecată, a depus la dosar o cerere datată 8.05.2008 adresată acestuia de către creditoare prin care a tins să facă dovada faptului că S.C. ………. ar fi depus toate diligenţele necesare în vederea executări silite şi că în acest fel termenul de perimare a fost întrerupt.

A mai învederat recurenta că intimata a administrat singură probă privind cererea de executare silită însă instanţa de fond era datoare să facă demersuri pentru a se observa dacă există o copie de pe Registrul intrări aferent lunii mai pentru a verifica data trecută pe cererea intimatei a fost trecută într-adevăr la acea dată în evidenţele biroului executorului judecătoresc

S-a, mai arătat în motivele de recurs că îndoiala contestatoarei este susţinută şi de faptul că cererea creditoarei nu a fost urmată de un alt act de executare silită.

Tribunalul în recurs, a solicitat ataşarea dosarului nr. 25/2006 E.J. al Biroului executorului judecătoresc ……… care conţinea 98 de file

Analizând recursul tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

Astfel, la fila 86 al dosarului de executare se află cererea lui ……., care în calitate de avocat al S.C. ………. Măcin, care era creditoare, solicită continuarea executării silite începute împotriva debitoarei ……

Tribunalul observă că această cerere este datată 8 mai 2008, poartă semnătura avocatului în cauză şi ştampila cabinetului de avocatură.

În aceste condiţii, se observă că soluţia primei instanţe prin care s-a respins contestaţia la executare , prin care s-a invocat perimarea executării silite este legală.

Instanţa de recurs constată că, deşi ultimul act emis de B.E.J. ……… este un proces verbal de actualizare a sumei din 10.12.2007, creditoarea S.C. ………. Măcin a solicitat la 8.05.2008 continuarea executării silite, astfel încât intimata din acest dosar şi-a manifestat diligenţa pentru continuarea executării, fapt pentru care nu se poate concluziona că aceasta s-a perimat.

Aşa cum corect a reţinut prim a instanţă, faptul că într-un interval de 6 luni de la momentul 10.12.2007 B.E.J. nu a efectuat nici un act ce executare nu poate fi imputat creditoarei obligaţiei, motiv pentru care, soluţia este legală.

Faţă de cele expuse, şi nefiind motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu şi să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează să fie respins recursul declarat de contestatoarea ……… ca nefondat.

Tags: Recurs- Contestaţie la executare