LITIGIU MUNCĂ. Aplicarea Legii 221/2008 cu privire la personalul din învăţământ.

Ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca în prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învatamânt functioneaza în conditiile în care aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedând în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii Constitutionale si pusa în aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat

Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 05 noiembrie 2009 si înregistrata sub nr. 3064/116/2009 (nr. în format vechi 3725/C/2009), reclamantul Sindicatul Liber din Învatamânt a chemat în judecata pe pârâtii SCOALA S UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA S – prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI S si INSTITUTIA PRIMARULUI solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la calcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01.10.2008, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective.

În motivarea cererii sale, reclamantul arata ca O.G. nr. 15/2008 a reglementat cresteri salariale ale personalului din învatamânt pe anul 2008. În esenta prin acest act normativ s-a aprobat ca începând cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic sa fie de 400.00 lei.

Ulterior publicarii acestui act normativ a fost emisa OUG nr. 136/2008, care prevede ca în perioada octombrie – decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileste la 299,933 lei pentru functiile didactice prevazute la art. 1 alin 1 lit c din OG 15/2008 aprobata cu modificari prin Legea 221/2008 si se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009.

Precizeaza reclamantul ca la data de 12.11.2008, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile OUG 136/2008 sunt neconstitutionale. Însa, anterior pronuntarii deciziei amintite, Guvernul adopta o noua Ordonanta de Urgenta, respectiv OUG 151/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învatamânt. În toate anexele la care se face referire, pe întreaga durata a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei.

Mentioneaza reclamantul ca din toate actele citate anterior rezulta faptul ca începând cu data de 01.10.2008, în conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008, salariile personalului didactic (de predare si instruire / pregatire practica si didactic auxiliar) din învatamântul preuniversitar – membrii de sindicat ale caror drepturi le reprezinta, astfel cum rezulta din tabelul anexat – trebuiau calculate având ca baza o valoare de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000 si desi în speta sunt aplicabile prevederile acestei legii (act normativ aprobat de Parlament si constatat constitutional de catre Curtea Constitutionala, fiind promulgat de Presedintele României), pârâtii nu au procedat la calculul si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi. Dimpotriva, acestia au facut aplicarea OUG 136/2008 si OUG 151/2008, calculând salariile în baza unui coeficient de multiplicare de numai 299,933 cu începere de la 1.10.2008.

Se arata ca la data de 29.01.2009 Guvernul emite o noua ordonanta de urgenta, respectiv OUG 1/2009 prin care practic este modificata din nou Legea 221/2008. Apoi, în Monitorul Oficial nr. 211 din data de 01.04.2009 este publicata o noua ordonanta de urgenta OUG 31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, blocându-se astfel si dupa data de 01.04.2009 aplicarea dispozitiilor Legii 221/2008.

În data de 30 aprilie 2009 este adoptata o ultima ordonanta de urgenta, OUG 41/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009 care îngheata salariile personalului didactic pâna la 31 decembrie 2009.

Considera reclamantul ca efectul OUG 41 /2009 este acela de anulare a dispozitiilor Legii 221/2008 pentru tot restul anului 2009, fapt ce duce la inaplicabilitatea acestui act normativ.

Reclamantul a invocat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct 2 si 3 din OUG 151/2008 , art. 2 si 3 din OUG 1/2009, art. 2 si 3 din OOUG 31/2009, art. 2 din OUG 41/2009.

În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri si orice alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.

În drept, reclamantul si-a întemeiat actiunea sa pe dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999, privind solutionarea conflictelor de munca, art. 28 din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 si ale O.G. nr. 15/2008.

Pârâtii, desi au fost citati legal, nu au formulat aparari în cauza.

La termenul din data de 9 decembrie 2009, reclamantul a renuntat la invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anterior invocate, motiv pentru care nu a mai fost analizata admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.

Totodata, a fost depus tabelul cu numele, functia si data angajarii membrilor de sindicat ale caror interese le reprezinta reclamantul în prezenta cauza.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin dispozitiilor art. 1 alin. 1 lit. b si c din O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ale personalului din învatamânt pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ 50% fata de 31 decembrie 2007.

Prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învatamânt în anul 2008 sunt modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, reducându-se majorarile salariale stabilite de Parlament.

Prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicata în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008, Curtea Constitutionala declara neconstitutional acest act normativ precizând ca adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii personalului din învatamânt adoptata de Parlament, iar în conditiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învatamânt, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara, ai ntrat în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii”.

Tototdata, instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite în prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 47 alin. (1). S-a constatat de asemenea si încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. 5, potrivit carora „În România respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata în M.O. – partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce în art. 1 pct. 1 modifica denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 si 3, reduce în mod substantial majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învatamânt în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.

Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicata în M.O. – Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleasi considerente avute în vedere si la analiza O.U.G. nr. 136/2008.

Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constitutionala constata înca odata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstitutionalitatii art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii în sectorul bugetar.

De remarcat faptul ca, atât prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât si prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 31/2009 si dispozitiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala.

Cum modificarile aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

În consecinta, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca în prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învatamânt functioneaza în conditiile în care aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedând în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii Constitutionale si pusa în aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

De asemenea, nu trebuie omis faptul ca modificarile repetate ale aceluiasi act normativ (în speta modificarile au intervenit la intervale scurte de timp) tind sa încalce cerintele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii. De altfel,atât jurisprudenta Curtii Constitutionale, cât si cea a CEDO au subliniat faptul ca legile trebuie sa întruneasca anumite calitati pentru ca, in procesul de interpretare si aplicare a reglementarilor continute, sa nu se ajunga la încalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate prin Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. În acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie sa corespunda unor cerinte de accesibilitate si previzibilitate.

Apreciind ca în cauza, reclamantii, sunt beneficiarii dispozitiilor O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, ei pot pretinde cel putin o „speranta legitima” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale.

Aceasta „speranta legitima” a reclamantilor îsi gaseste justificarea si în desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu privire la cresterile salariale ale personalului din învatamânt (în acest sens a se vedea Hotarârea împotriva României, Strain si altii, nr. 57.001/00 &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr. 4.596/03, &34, 16 februarie 2006, Radu nr. 13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).

Pe de alta parte, în speta nu s-a dovedit ca ingerinta în dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor reglementate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie care prevede ca privarea de un bun se poate face daca aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este impusa de o cauza de utilitate publica.

În cauza Viasu contra României, Hotarârea din 9 decembrie 2008, CEDO a statuat ca pentru ca o ingerinta sa fie „legala”, aceasta trebuie, pe de o parte sa fie prevazuta de lege, asigurându-se astfel principiul suprematiei legii, principiu fundamental într-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just echilibru între cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor.

Or, în speta de fata, însasi Curtea Constitutionala a considerat ca normele emise de Guvern si care se constituie într-o ingerinta în dreptul la un salariu marit al reclamantilor încalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decât sa contracareze unele masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii personalului din învatamânt adoptate de Parlament.

Totodata, dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat în situatia în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, or neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încalcare a contractului de munca intervenit între angajator si salariat, ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.

Având în vedere considerentele expuse si retinând ca în cauza sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, priveste întemeiata cererea reclamantului urmând a o admite, tinându-se seama si de data angajarii fiecarui membru de sindicat, precum si de faptul ca fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din aceasta suma cât si din corectia ei cu indicele de inflatie.

În consecinta, pârâta Scoala S, unitate de învatamânt ce functioneaza potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 – legea învatamântului, în calitate de angajator, împreuna cu Consiliul Local S, în calitate de finantator, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 si Institutia Primarului si Unitatea administrativ – teritoriala S, prin primar, în calitate de ordonator principal de credite, urmeaza a fi obligati la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, începând cu data de 01.10.2008 si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective membrilor de sindicat mentionati în dispozitivul prezentei hotarâri.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: Litigiu muncă

LITIGIU MUNCĂ. Drepturi speciale prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Întrucât valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate s-a prelungit de drept si pentru anul urmator (2009) în temeiul articolului art. 2 alin. 3 din contract, drepturile prevazute în favoarea salariatilor, fara a face distinctie dupa natura sau obiectul acestora, sunt câstigate si trebuie acordate în continuare.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1717/116/2009 la data de 23.06.2009 reclamantii … având calitatea de personal contractual în cadrul Primariei Lehliu Gara, au chemat în judecata pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A ORASULUI LEHLIU GARA, JUD. CALARASI, reprezentata prin PRIMAR solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca aceasta sa fie obligata la plata drepturilor banesti reprezentând drepturile speciale pentru asigurarea unei mese, în cuantum de 25 de lei/zi lucratoare, aferente perioadei 01.03.2009 – la zi, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data nasterii dreptului pâna la plata lui efectiva.

În motivarea cererii lor reclamantii arata ca au încheiat cu pârâta contractul colectiv de munca la nivel de unitate nr. 4521/11.06.2008 prin care aceasta se obliga sa le asigure pentru fiecare zi lucratoare o masa în cuantum de 25 de lei .

Mentioneaza ca în conformitate cu art. 18 alin 1 din contractul mentionat , acest drept special se acorda personalului contractual în urmatoarele situatii: sunt efectiv prezenti la munca, se afla în concediu de odihna, se afla în concediu medical, dar nu mai mult de o luna, se afla în concediu pentru evenimente deosebite, iar ca o exceptie s-a convenit ca aceste drepturi sa nu acorde celor aflati în concediu pentru cresterea copilului.

Precizeaza reclamantii ca acest contract colectiv de munca la nivel de unitate a fost înregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Jud. Calarasi în data de 17.06.2009.

Mai arata reclamantii ca desi , pe calea sesizarii prealabile, au solicitat primariei acordarea acestor drepturi speciale, raspunsul a fost negativ, pârâta apreciind ca oportuna suspendarea acestor drepturi.

În dovedirea cererii se depun acte

Desi legal citata reprezentantul legal al pârâtei nu s-a prezentat la judecata si nici nu a depus întâmpinare pentru asi preciza pozitia cu privire la pretentiile reclamantilor.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Conform art. 18 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate nr. 4522/11.06.2008 încheiat între Primarul orasului Lehliu – Gara si personalul contractul din aparatul de specialitate al primarului, partile contractante au stabilit în baza prevederilor Titlului VIII din Legea 53/2003 ca personalului contractual i se acorda pentru fiecare zi lucratoare o masa în cuantum de 25 de lei . Acordarea acestui drept se realizeaza în urmatoarele situatii: sunt efectiv prezenti la munca, se afla în concediu de odihna, se afla în concediu medical, dar nu mai mult de o luna, se afla în concediu pentru evenimente deosebite În aliniatul 4 din acest articol, partile au stipulat ca o exceptie, ca aceste drepturi nu se acord[ celor aflati în concediu pentru cresterea copilului. Contractul colectiv de munca la nivel de unitate a fost înregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Jud. Calarasi în data de 17.06.2009, astfel cum rezulta din adresa nr. 4301/17.06.2008 emisa de aceasta institutie.

Prin adresa nr. 4800/1706.2009 pârâta comunica instantei faptul ca nici una dintre partile contractante nu a denuntat contractul colectiv de munca la nivel de unitate cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, situatie fata de care, în raport de prevederile art. 2 alin 3 din contract, valabilitatea acestuia s-a prelungit de drept si pentru anul urmator.

Din copiile carnetelor de munca depuse de reclamanti reiese ca acestia fac parte din categoria personalului contractual , iar conform adeverintelor emise de pârâta la data de 11.06.2009 cu numarul 4680 , reclamantii îndeplinesc conditiile prevazute de art. 18 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate nr. 4522/11.06.2008.

Potrivit art. 236 din Codul muncii contractul colectiv de munca este conventia încheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Dispozitiile art.40 alin.2 din Codul Muncii, rap. la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca. Totodata contractul de munca la nivel de unitate, are calitatea de izvor de drept, impunându-se partilor ca si legea, astfel ca executarea obligatiilor care rezulta din acesta este prevazuta sub sanctiunea atragerii raspunderii partii care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia .

În speta, întrucât valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate s-a prelungit de drept si pentru anul urmator ( 2009) în temeiul articolului art. 2 alin 3 din contract, drepturile prevazute in favoarea salariatilor, fara a face distinctie dupa natura sau obiectul acestora sunt câstigate si trebuie acordate în continuare.

Fata de aspectele sus – retinute si având în vedere ca pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contract, instanta priveste întemeiata cererea reclamantilor urmând a o admite si în consecinta va obliga pârâta la plata catre fiecare reclamant a drepturilor banesti reprezentând drepturile speciale pentru asigurarea unei mese, în cuantum de 25 de lei/zi lucratoare, aferente perioadei 01.03.2009 – 14.10.2009 ( data pronuntarii prezentei sentinte), drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

Va lua act ca reclamantii nu solicita cheltuieli de judecata.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 299 si urm Cod procedura civila.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: Litigiu muncă

Litigiu munca – contestatie deciziei desfacere contract munca

Dosar nr. 2726/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL “…”

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ NR. 374

Şedinţa publică din data de 6 martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2726/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2749/36RU/2.10.2008 emisă de S.C. “…” S.A. solicitând : anularea dispoziţiei, repunerea în situaţia anterioară prin reintegrare în funcţia de tehnician în cadrul U.T.C. “…” – C.R.C. “…” şi cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 2749/36RU/02.10.2008 a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se în sarcina sa că a emis şi semnat contract de furnizare de energie pentru consumatorul “…” fără a efectua verificările obligatorii ale documentaţiei şi fără a avea dreptul de a semna un astfel de contract.

A menţionat că în perioada respectivă s-a creat o aglomeraţie foarte mare la ghişeu în vederea încheierii de contracte de furnizare. Angajatorul nu a înaintat o procedură pentru contractare aşa încât contractele de furnizare a energiei se încheiau de către el şi ceilalţi colegi pe baza actului de identitate, o factură de energie şi o dovadă a locului de consum acolo unde era posibil. În aceste condiţii, şeful său ierarhic superior i-a dat dispoziţie să încheie contracte pentru toţi cei prezenţi la ghişeu, inclusiv pentru beneficiarul “…”.

Precizează că, semnând respectivul contract, nu s-a produs nici un prejudiciu angajatorului.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe art.78 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003.

În dovedire a depus la dosarul cauzei : decizia nr. 2749/36 UR/02.10.2008, act adiţional la contractul individual de muncă, nota de chemare la ore suplimentare şi foaie de prezenţă.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei : întâmpinare, şi în copie : procesul verbal nr. 2432/2008; adresa nr. 2660/2008; nota explicativă dată de către contestator; procesul verbal nr. 2430/2008; extras din C.C.M.; contract individual de muncă al contestatorului ; fişa postului contestatorului; decizia nr. .23/2008; raportul de audit; nota explicativă dată de “…”; decizia nr. 33/2008; contractarea furnizării energiei electrice la consumatorii eligibili care nu uzează de dreptul de eligibilitate; contravaloarea furnizării energiei la consumatorii captivi şi note scrise.

Contestatorul a mai depus la dosarul cauzei în dovedire în copie, fişa postului; C.I. seria T.C. nr. 122382; contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 7587171/2008; cerere de racordare; avizul tehnic de racordare nr. 15110/2008; titlul de proprietate; actul adiţional la contractul individual de muncă şi concluzii scrise.

Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Prin emiterea deciziei nr. 2749/36 RU/2.10.2008, intimata l-a sancţionat pe contestator cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă potrivit art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii.

Pentru a emite această decizie, intimata a avut în vedere faptul că “…” a emis şi semnat contractul de furnizare de energie încheiat cu consumatorul “…” sub nr. 757171/2008, fără să fi efectuat în prealabil verificările obligatorii ale documentaţiei prevăzută a însoţi cererea clientului.

S-a mai reţinut în sarcina contestatorului că a semnat contracte de furnizare energie electrică până la o putere instalată de 100 Kw, denumiţi mici consumatori, în baza unor dispoziţii verbale date de superiorul ierarhic, fără a avea acest drept conform fişei postului şi fără să fi existat o decizie organizatorică în acest sens.

Potrivit art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, sancţiunea disciplinară pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin fişa postului, contestatorul avea ca atribuţie de serviciu să întocmească contractele, să le actualizeze, să consilieze clienţii şi să aplice corect tarifele pe tipuri şi niveluri de tensiuni pentru consumatorii mici şi casnici aferenţi centrului şi să emită avize în limita competenţei fixate.

În nota explicativă dată la data de 25.09.2008, contestatorul a menţionat că a primit dispoziţie să încheie contracte de furnizare clienţilor ce nu au contract de furnizare.

Precizează acesta că a dus la îndeplinire sarcinile şi dispoziţiile primite de la şeful ierarhic superior.

Potrivit deciziei nr. 23, începând cu data de 3.03.2008, au drept de semnătură pentru emiterea avizelor tehnice de racordare, în cazul schimbărilor de natură administrativă pentru consumatorii casnici şi mici, următorii salariaţi : “…”, “…” şi “…”.

Din nota explicativă dată de către “…” şi înregistrată sub nr. 2427/2008 rezultă că C.R.C. “…” a fost angrenat în perioada 1.01.2008 – 30.05. 2008 în campania de actualizare a contractelor de furnizare a energiei electrice la locurile de consum fără contract.

Acesta a precizat că schimbările administrative de contracte casnice s-au făcut până la această dată fără emiterea de A.T.R., fără concursul U.T.R., fără a respecta o procedură anume, de multe ori prin simpla declaraţie a noului proprietar care sesiza că factura emisă este pe alt nume.

Prin nota explicativă, “…” a adus la cunoştinţă intimatei faptul că a dispus maistrului “…” emiterea în baza ordinului 32, fără prea multe formalităţi a A.T.R.-ul cu valoare “0”, tocmai datorită valorii şi fără a avea cunoştinţă de obligativitatea verificării în teren a locurilor de consum, de care nu avea cunoştinţă şi U.T.R., neexistând procedură, ci numai un instructaj sumar de modul cum se operează în noul program.

A precizat “…” că “…” nu a putut să facă nici o legătură între “…”care a depus în 4.03.2008 cererea nr. 338 şi “…” pentru care s-a prezentat “…” în data de 10.04.2008 să mijlocească o schimbare de abonat administrativă şi a emis formal în baza dispoziţiilor primite avizul nr. 369 şi 15110/10.04.2008, sub presiunea zecilor de solicitări.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că din fişa postului contestatorului rezultă că trebuie să îndeplinească şi unele servicii suplimentare dispuse de şeful ierarhic legate de cerinţele postului şi, întrucât prin nota explicativă înregistrată sub nr. 2427/2008, “…” a precizat că personalul din subordinea sa a executat dispoziţiile pe care el le-a dat verbal, dispoziţii pe care le-a dat în urma consultărilor cu conducerea U.T.C. “…”, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula ca netemeinică şi nelegală decizia nr. 2749/36/RU din data de 2 octombrie 2008,emisă de “…” S.A.

Având în vedere că decizia nr. 2749/36/RU/2.10.2008 este nelegală şi netemeinică, văzând şi dispoziţiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Urmează a obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea efectivă.

Întrucât contestatorul a efectuat cheltuieli în proces, instanţa urmează a obliga intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.

Tags: Litigiu muncă

Litigiu munca

Dosar nr. 532/89/2008 litigiu munca

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 727

Sedinta publica de la 31 Mai 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE

Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE

Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta MD, domiciliata în comuna, în contradictoriu cu pârâtii Colegiul Agricol DC Husi, cu sediul în mun. Husi, judetul Vaslui, si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, cu sediul în mun. Vaslui, judetul Vaslui, având ca obiect litigiu de munca – anulare act administrativ – rejudecare.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-au verificat si citit actele si lucrarile dosarului, constatându-se ca reclamanta MD a depus concluzii scrise, dupa care:

Se mai constata ca, dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica din data de 27 mai 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotarâre, când, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, în baza art. 146 si art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 31 mai 2010, când s-au retinut urmatoarele:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra cauzei civile de fata;

Prin cererea formulata la data de 03.03.2008 si înregistrata sub nr. 532/89/2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta MD a chemat în judecata pârâtii Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir ” Husi si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. 50 din data de 02.10.2007 privind eliberarea sa din functia de director adjunct, anularea calificativului acordat de catre consiliul de administratie din cadrul Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir” Husi, precum si obligarea la încheierea contractului de management privind functia de director adjunct al Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir” Husi.

Cauza a fost solutionata prin sentinta civila nr. 86/CA/20-03-2009, ce a fost casata prin decizia nr. 686/CA/14-12-2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, dosarul fiind trimis la rejudecare.

Cu ocazia rejudecarii, reclamanta MD si-a precizat actiunea (fila 21 dosar), solicitand anularea deciziei nr. 50/02-10-2007, reintegrarea pe functia de director adjunct si incheierea contractului de management.

La termenul de judecata din data de 23-06-2008 (fila 52 dosar), reclamanta personal a renuntat la capatul de cerere privind anularea calificativului acordat de catre consiliul de administratie din cadrul Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir” Husi.

Cu ocazia rejudecarii, nu s-au mai administrat alte probe.

In cauza s-au invocat urmatoarele exceptii:

Pârâtul Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia tardivitatii, exceptia lipsei de interes, exceptia inadmisibilitatii.

Instanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui

Paratul Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile. La termenul din 09-03-2009, Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui a renuntat la aceasta exceptie numai in ce priveste primul capat de cerere.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta de judecata retine urmatoarele:

În temeiul prevederilor art. 137 Cpc, instanta de judecata se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor invocate în cauza.

În ceea ce priveste exceptia lipsei de interes, invocata de catre pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi, instanta retine ca aceasta exceptie este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:

Demisia, potrivit prevederilor art. 79 din Codul Muncii, constituie acel act unilateral de vointa, care trebuie sa îmbrace forma scrisa, irevocabil, prin care salariatul îsi manifesta vointa încetarii contractului individual de munca, care înceteaza dupa expirarea termenului de preaviz.

În speta, conform prevederilor art. 24 pct.6 din Ordinul nr. 3142/2006, contractul de management înceteaza prin renuntarea directorului la contract, cu respectarea termenului de preaviz pentru functii de conducere, care este de 30 de zile calendaristice de la data notificarii manifestarii de vointa.

Reclamanta MD, în urma promovarii examenului desfasurat în luna noiembrie 2006, în conformitate cu prevederile art. 21 al. 9 din Ordinul nr. 3142/2006 privind Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director si director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat, prin decizia nr. 23/04.12.2006 a directorului pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi a fost numita ca si director adjunct al acestei unitati de învatamânt .

Începând de la aceasta data, pâna la data emiterii deciziei contestate, respectiv pâna la data de 04.12.2007, reclamanta a îndeplinit efectiv atributiile specifice directorului adjunct în cadrul unitatii de învatamânt preuniversitar mai sus aratate, chiar daca acest lucru nu s-a materializat în încheierea unui contract de management educational.

La data de 09.05.2007, a depus la ISJ Vaslui un înscris prin care-si manifesta vointa de a înceta unilateral, prin demisie, raporturile de management educational cu pârâtul Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi. Acest înscris a fost înregistrat în evidenta unitatii de învatamânt preuniversitar Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi la data de 14.06.2007, dupa cum reiese din mentiunile existente pe cererea de demisie a reclamantei în partea dreapta sus ( fila 34 dosar).

Chiar si dupa expirarea termenului de preaviz prevazut pentru functiile de conducere de 30 de zile calendaristice, reclamanta MD si-a continuat activitatea specifica de director adjunct în cadrul Colegiului Agricol Dimitrie Cantemir, fara sa fie împiedicata în vreun fel pâna la data eliberarii sale din functie la data de 04.12.2007, drept urmare a emiterii deciziei nr. 50/4.12.2007, prin care s-a dispus eliberarea acesteia din functie drept urmare a acordarii calificativului slab la evaluarea anuala.

Raportat la aceasta situatie de fapt, instanta retine faptul ca ambii pârâti si-au manifestat acordul tacit ca reclamanta sa-si continue activitatea în functia de director adjunct, demisia reclamantei fiind astfel retractata prin acordul tacit al pârâtilor.

Fata de cele expuse, instanta constata ca reclamanta justifica existenta unui drept subiect recunoscut de lege, a carei realizare se urmareste prin promovarea prezentei actiuni, în conditiile în care contractul sau de management nu a încetat prin demisie în conditiile art. 24 pct. 6 din Ordinul nr. 3142 din 2006, exceptia lipsei de interes urmând a fi respinsa în consecinta.

În al doilea rând, în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi, instanta retine faptul ca aceasta este neîntemeiata.

Astfel, în cazul primului capat de cerere privind anularea deciziei de eliberare din functia de director adjunct a reclamantei, decizia nr. 50/4.12.2006 a fost emisa de director în calitate de reprezentant al unitatii de învatamânt pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir, nu în calitate de persoana fizica.

În ceea ce priveste cel de la doilea capat de cerere, respectiv cel privind obligarea la încheierea contractului de management educational, instanta retine, raportat la dispozitiile art. 21 alin. 9 din Ordinul nr. 3142/2006, ca exceptia este neintemeiata.

De asemenea, instanta retine faptul ca si exceptia tardivitatii procedurii prealabile cu privire la cel de la doilea capat de cerere este neîntemeiata, raportat la considerentele deciziei nr. 686/CA/14-12-2009 a Curtii de Apel Iasi, unde se arata ca litigiul este un conflict de munca, astfel incat o astfel de procedura nu trebuia urmata.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui raportat la capatul de cerere referitor la obligarea acestui pârât la încheierea în forma scrisa a contractului de management educational, instanta retine faptul ca aceasta exceptie este neîntemeiata, raportat la dispozitiile art. 21 alin. 8 din Ordinul nr. 3142/2006.

Cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile invocata de pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, instanta retine faptul ca aceasta exceptia este neîntemeiata deoarece nefiind in prezenta unui act administrativ, nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.

In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii actiunii, raportat la dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, instanta retine ca la data de 01-11-2007 reclamanta MD a formulat plangere prealabila impotriva deciziei nr. 50/02-10-2007, astfel incat aceasta si-a manifestat intentia de a o contesta, chiar la un organ necompetent. Urmeaza ca, raportat la aceasta imprejurare, instanta sa respinga exceptia tardivitatii formularii actiunii.

In conformitate cu dispozitiile art. 3 Cod civil, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata exceptia inadmisibilitatii, urmand a fi respinsa.

In temeiul art. 246 C.p.c., instanta va lua act renuntarea la judecata capatului de cerere referitor la anulare calificativ.

Pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta MD, în urma promovarii examenului desfasurat în luna noiembrie 2006, în conformitate cu prevederile art. 21 al. 9 din Ordinul nr. 3142/ 2006 privind Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director si director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat, prin decizia nr. 23 din data de 04.12.2006 a directorului pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir a fost numita ca si director adjunct al acestei unitati de învatamânt. Începând de la aceasta data, pâna la data emiterii deciziei contestate, respectiv pâna la data de 04.12.2007, reclamanta MD a îndeplinit efectiv atributiile specifice directorului adjunct în cadrul unitatii de învatamânt preuniversitar mai sus aratate, chiar daca acest lucru nu s-a materializat în încheierea unui contract de management educational.

Numirea reclamantei, în acord cu prevederile art. 21 din Ordinul 3142/2006 s-a realizat pe o perioada de proba de 90 de zile, perioada de proba care este inclusa în durata contractului de management educational.

Desi prevederile art. 23 din acelasi act normativ impun ca înainte de expirarea perioadei de proba sa se realizeze o evaluarea a activitatii manageriale a directorului adjunct de catre inspectorul scolar de management educational, evaluare care sa fie consemnata în fisa de evaluare a directorului adjunct, si pe baza careia consiliul de administratie al unitatii de învatamânt trebuia sa stabileasca punctajul obtinut la evaluare si sa stabileasca daca directorul adjunct corespunde din punct de vedere managerial postului ocupat, în caz contrar, adica de necorespundere, contractul de management educational încetând în temeiul prevederilor art. 24 pct. 1 din Ordinul nr. 3142/2006, în cazul concret al reclamantei o asemenea evaluare la finalul perioadei de proba nu s-a realizat.

De abia pe parcursul solutionarii prezentei cauze, reclamanta a fost evaluata de inspectorul scolar de management educational, primind calificativul bine.

La data de 10.09.2007, în cadrul sedintei consiliului de administratie al Colegiului Dimitrie Cantemir Husi, desi evaluarea anuala a directorilor adjuncti, se realizeaza de catre consiliul de administratie al inspectoratului scolar judetean, care stabileste punctajul final, pe baza fisei de autoevaluarea a directorului adjunct, avizata de directorul unitatii de învatamânt, care poate transmite observatiile sale în cazul în care nu este de acord cu autoevaluarea realizata de directorul adjunct , s-a procedat de acest organism de conducere al Colegiului Dimitrie Cantemir Husi la evaluarea anuala a reclamantei pentru anul scolar 2006/2007, acordându-i-se calificativul slab ( nesatisfacator).

Avându-se în vedere acest calificativ, care atrage conform prevederilor art. 24 pct. 3 din ordinul nr. 3142/2006 încetarea contractului de management educational, la data de 4.12.2007, directorul Colegiului Dimitrie Cantemir Husi a dispus eliberarea reclamantei din functia de director adjunct al acestei unitati de învatamânt.

Raportat la aceasta situatie de fapt retinuta în cauza, în ceea ce priveste capatul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi , având drept obiect anularea deciziei nr. 50 din 2 .10.2007 emisa de catre pârâtul Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi, prin directorul sau, instanta retine ca decizia nr. 50 din 4 .12.2007 este nelegala pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr. 50 din 2 .10.2007, s-a dispus eliberarea reclamantei din functia de director adjunct al pârâtului Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir Husi, datorita obtinerii calificativului anual ,, slab” ( nesatisfacator), caz de încetare al contractului de management prevazut de art. 24 pct. 3 din Ordinul MEC nr. 3142/2006.

Evaluarea directorilor si directorilor adjuncti din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat, evaluarea manageriala a directorilor si directorilor adjuncti se realizeaza anual prin parcurgerea mai multor etape.

Astfel, prima etapa consta într-o autoevaluare, realizata de directorii si directorii adjuncti, supusi acestui proces de evaluare manageriala si consta în completarea de catre acestia a fiselor de evaluare proprie .

Aceste fise de evaluare proprie, însotite de raportul de autoevaluare, detaliat pe criteriile din fisa si raportul de analiza, asupra activitatii desfasurata în unitatea respectiva în unitatea respectiva, vor fi depuse la inspectoratul scolar judetean.

Fisa de evaluare manageriala a directorului adjunct este avizata de director, de inspectorul scolar teritorial si de catre inspectorul general adjunct. În cazul în care directorul nu e de acord cu acest punctaj stabilit prin autoevaluare, va depune la secretariatul inspectoratului o analiza a activitatii adjunctului sau în care va motiva dezacordul.

Procesul de evaluare manageriala se finalizeaza prin analizarea fiselor în cadrul Consiliului de Administratie al ISJ, la care participa ca observator un reprezentant al sindicatelor si, care decide asupra punctajului final.

În urma evaluarii, punctajul obtinut va determina acordarea calificativului anual, care poate fi F.B.( 86-100 p), bine (71-85), satisfacator (61-70) si nesatisfacator ( 0-60 p).

Este, astfel, evident faptul ca evaluarea anuala a reclamantei, pentru anul scolar care din 2006, 2007 nu avea contract de management educational, ca forma a contractului individual de munca încheiat în forma scrisa exercita efectiv atributii de director adjunct, nu putea fi realizata decât cu respectarea procedurilor mai sus aratate.

În cauza, evaluarea reclamantei MD, contrar prevederilor mai sus aratate, s-a realizat de catre consiliul de administratie al pârâtului Colegiul Agricol ,,Dimitrie Cantemir” Husi, care evident era necompetent a proceda la evaluarea reclamantei, ca si director adjunct, drept pentru care decizia atacata, ca si act subsecvent, respectiv, decizia nr. 50 din 2.10.2007 a directorului pârâtului Colegiul Agricol ,,Dimitrie Cantemir” Husi , prin care s-a dispus practic încetarea contractului de management educational si eliberarea din functie a reclamantei datorita obtinerii calificativului anual slab (nesatisfacator) este evident nelegala.

Decizia mai sus aratata este nelegala si datorita faptului ca, consiliul de administratie în cadrul caruia s-a aprobat calificativul reclamantei pentru anul scolar 2006-2007 din data de 10.11.2007 a fost nelegal constituit raportat la prevederile art. 34 din Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de învatamânt preuniversitar, care arata ca, consiliul de administratie este legal constituit doar în prezenta a 2/3 din membrii sai, iar hotarârile se iau prin vot, cu jumatate plus unu.

Din adresa emisa de Inspectoratul Scolar Judetean ( fila 51) rezulta ca hotarârea cu privire la calificativul reclamantei s-a luat doar cu 6 voturi, trebuia luata cu 7 voturi pentru a respecta cvorumul legal de jumatate plus unu, iar la sedinta au fost prezenti doar 8 membri , deci mai putin 2/3 din numarul membrilor necesari pentru ca, consiliul de administratie sa fie legal constituit. In finalul adresei se mentioneaza ca activitatea reclamantei va fi reanalizata.

Raportat la toate cele retinute, instanta retine ca acest capat de cerere este întemeiat, drept pentru care va anula decizia nr. 50 din 2 .10.2007.

Se impune a se remarca faptul ca prin adoptarea acestei solutii, prin care practic s-a anulat decizia nr. 50 pentru nerespectarea procedurii de evaluare, adica pentru nelegalitate nu semnifica faptul ca instanta a cenzurat justetea calificativului acordat în conditiile în care evaluarea competentei manageriale a reclamantei, sub aspectul temeiniciei, constituie atributul exclusiv al organelor mai sus aratate.

Ca efect al anularii dispozitiei nr. 50/02-10-2007 si al aplicarii principiului repunerii partilor in situatia anterioara – art. 78 Codul muncii, instanta va dispune reintegrarea reclamantei pe functia de director adjunct al paratului Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir ” Husi.

În ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea Inspectoratului Scolar Judetean Vaslui si a Colegiului Agricol “Dimitrie Cantemir ” Husi sa încheie cu reclamanta un contract de management educational, instanta retine faptul ca si acest capat de cerere este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

Conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, directorii unitatilor de învatamânt liceu sunt numiti, în urma câstigarii concursului, printr-un ordin al Ministerului educatiei, la propunerea inspectorului scolar general, pentru o perioada de 4 ani, iar pentru exercitarea atributiilor ce-i revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educational cu inspectoratul scolar general.

Directorul adjunct este numit prin decizia directorului unitatii de învatamânt preuniversitar, pe baza hotarârii consiliului de administratie, cu, consultarea consiliului profesoral, dintre persoanele care au promovat concursul de ocupare al acestui post.

Legea nr. 128/1997 nu prevede cu cine încheie contract de management educational directorul adjunct. Totodata, conform prevederilor art. 21 din Ordinul nr. 3142/2006 , privind aprobarea Metodologiei de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director si director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar, se stabileste ca numirea în functia de director si director adjunct la institutiile de învatamânt preuniversitar se face în urma reusitei candidatilor la concursul organizat în acest sens, directorul unitatii de învatamânt liceal fiind numit prin ordin al ministerului educatiei si cercetarii pentru o perioada de 4 ani, iar contractul de management se încheie cu inspectoratul scolar general , pe o perioada de 4 ani de la numire.

Directorul adjunct e numit printr-o decizie a directorului unitatii de învatamânt, cu avizul consultativ al consiliului local, pe baza hotarârii consiliului de administratie cu , consultarea consiliului profesoral, dintre candidatii care au promovat examenul.

Nici prin Ordinul nr. 3142 /2006 nu se reglementeaza printr-o norma juridica cu cine încheie contractul de management educational directorul adjunct.

În atare conditii, instanta, aplicând regula de interpretare logica constând în interpretarea legii prin analogie, care reprezinta practic (procedeul) prin care se determina un text de lege care sa fie aplicabil la o situatie concreta, nereglementata de lege, bazata pe identitate de ratiune, retine ca în cauza trebuie aplicata norma juridica incidenta în cazul contractului de management educational încheiat de director.

Astfel, pentru cele expuse anterior, instanta retine ca pentru identitate de motivare si în cazul directorilor adjuncti ai unitatii liceale, contractul de management educational trebuie încheiat de directorul adjunct cu inspectorul general scolar, ca urmare a emiterii deciziei de catre director.

Astfel, instanta va admite si capatul de cerere al actiunii reclamantei si va obliga pârâtii Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir ” Husi si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, sa încheie cu reclamanta MD un contract de management educational privind functia de director adjunct al Colegiului Agricol “ Dimitrie Cantemir” Husi, începând cu data de 01.12.2006 (data numirii, conform deciziei nr. 23/04-12-2006).

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedura civila, întrucât pârâtii au cazut în pretentii, vor fi obligati sa achite reclamantei suma de 1650 lei, cu titlu cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu aparator ales.

De asemenea, va fi respinsa cererea pârâtului Colegiul Agricol ,,Dimitrie Cantemir” Husi, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariu aparator, deoarece reclamanta nu a cazut în pretentii, spre a putea fi obligata la plata acestor cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia tardivitatii.

Respinge exceptia lipsei procedurii prealabile.

Respinge exceptia inadmisibilitatii.

Respinge exceptie lipsei de interes.

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Colegiul Agricol DC Husi.

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui.

Ia act de renuntarea la judecata capatului de cerere referitor la anulare calificativ.

Admite actiunea formulata de catre reclamanta MD, domiciliata în, în contradictoriu cu pârâtii Colegiul Agricol DC Husi, cu sediul în Husi,judetul Vaslui, si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, cu sediul în Vaslui,judetul Vaslui.

Anuleaza dispozitia nr. 50 din 02 octombrie 2007 emisa de catre pârâtul Colegiul Agricol DC Husi, prin director.

Dispune reintegrarea reclamantei pe functia de director adjunct al Colegiului Agricol DC Husi.

Obliga pârâtii Colegiul Agricol DC Husi si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui sa încheie cu reclamanta MD un contract de management educational cu privire la functia de director adjunct al Colegiului Agricol DC Husi, începând cu data de 01 decembrie 2006.

Obliga pârâtii sa-i achite reclamantei MD suma de 1.650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu aparator.

Respinge cererea formulata de pârâtul Colegiul Agricol DC Husi privind acordarea cheltuielilor de judecata, constând în onorariu aparator.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 31 mai 2010.

Presedinte, Judecator, Grefier,

A.C.S. M.D.M. R.Gh.

Asistenti judiciari,

T.S.M. R.D.G.

Tags: Litigiu muncă

Litigiu muncă – contestaţie decizie de concediere

Dosar nr. 2858/89/2009

litigiu munca – contestatie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 170

Sedinta publica de la 11 Februarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE

Judecator LAURA-MONICA BALAN

Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea U C, domiciliata în , în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de munca – contestatie împotriva Deciziei de concediere nr. 23 din 28 iulie 2009.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la ordine si la reluarea dosarului la sfârsitul sedintei de judecata, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, învederând stadiul procesual al dosarului, care se afla la al cincilea termen, ca procedura de citare cu contestatoarea s-a realizat prin afisare la adresa indicata, fiind citata cu mentiunea pentru interogatoriu, ca societatea intimata nu a depus interogatoriul si lista cu martor, asa cum s-a dispus la termenul anterior, si ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, dupa care:

Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului, si consultându-se, apreciaza ca nu sunt alte motive de amânare si constatând ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, declara cercetarea judecatoreasca închisa, dupa care lasa dosarul în pronuntare, trecând apoi la deliberare, conform art. 256 Cod procedura civila, pentru când:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra contestatiei de fata;

Cu nr. 2858/89 din 31-08-2009, s-a înregistrat contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009, solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul detinut si plata salariilor neachitate de la data desfacerii si pâna la reintegrarea efectiva.

În motivarea contestatiei, contestatoarea U C arata ca la data de 05-11-2007 a încheiat cu intimata S.C.”D S” S.R.L. contract individual de munca. În luna iulie 2007 a solicitat concediu de odihna, astfel încât la data întocmirii deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 nu se afla în localitate si nu a putut da curs convocarii.

Precizeaza contestatoarea ca adresa pentru convocare trebuia trimisa recomandat cu confirmare de primire, iar cercetarea disciplinara era obligatorie.

Apreciaza contestatoarea U C ca prestarea muncii în cadrul unei alte societati nu este în masura a produce grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii intimatei S.C.”D S” S.R.L.

În drept, contestatoarea U C a invocat dispozitiile art. 263 – 268, art. 284 alin. 2 Codul Muncii.

În dovedirea contestatiei, contestatoarea U C a folosit proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata S.C.”D S” S.R.L. solicita respingerea contestatiei. Precizeaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca în perioada 20 iulie – 25 iulie 2009 contestatoarea U C a efectuat o parte din concediul de odihna. La data de 22 iulie 2009, administratorul intimatei S.C.”D S” S.R.L. a fost informat de catre o clienta ca U C a invitat-o la un alt salon pentru a-i presta diverse servicii de coafura.

În urma acestui incident, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C în vederea cercetarii disciplinare, aceasta semnând confirmarea de primire.

Deoarece contestatoarea U C nu s-a prezentat la convocare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a hotarât desfacerea contractului individual de munca.

Apreciaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca U C avea obligatia de fidelitate fata de angajator si de respectare a secretului de serviciu.

În aparare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a depus înscrisuri.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul individual de munca înregistrat la ITM Iasi sub nr. 346067/20-11-2007, contestatoarea U C a fost angajata la intimata S.C.”D S” S.R.L., punct de lucru Copou, în meseria de coafor.

Contractul individual de munca al contestatoarei a încetat la data de 28-07-2009 prin decizia nr. 23/28-07-2009 emisa de intimata S.C.”D S” S.R.L., în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii. În motivarea deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 se arata ca la data de 22-07-2009, contestatoarea U C a fost gasita de organele de control ITM Iasi, lucrând fara forme legale in cadrul altei societati, ceea ce a produs grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii.

Cu adresa nr. 19/22-07-2009, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C la cercetarea disciplinara pentru data de 27-07-2009 (fila 7 dosar), convocarea fiind comunicata cu recomandata cu confirmare de primire (fila 26 dosar).

Din cuprinsul procesului – verbal nr. 22/27-07-2009 (fila 31 dosar) rezulta ca UC nu s-a prezentat în fata comisiei de disciplina în vederea efectuarii cercetarii disciplinare si nici nu a comunicat motivele absentei sale.

Analizând continutul contractului individual de munca se retine ca la litera M pct. 2 a fost înserata obligatia de fidelitate a salariatei U C fata de angajator în executarea atributiilor de serviciu, precum si obligatia de a respecta secretul de serviciu.

Din continutul declaratiei date de numita C M (fila 30 dosar), depusa de intimata S.C.”D S” S.R.L., rezulta ca la data de 22-07-2007, contestatoarea U C presta servicii de coafura în cadrul salonului “Unisex”, salon ce nu apartine societatii intimate S.C.”D S” S.R.L.

Acest fapt este recunoscut chiar si de contestatoarea U C, care în cuprinsul contestatiei precizeaza ca nu a încheiat cu intimata clauze de neconcurenta sau de confidentialitate, iar faptul de a lucra la mai multi angajatori nu este interzis de lege.

Potrivit art. 61 lit. a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Instanta retine ca U C nu a respectat clauzele din contractul individual de munca referitoare la obligatia de fidelitate si de respectare a secretului de serviciu, prin prestarea acelorasi servicii în cadrul altei societati cu acelasi profil, precum si prin îndrumarea clientelei intimatei S.C.”D S” S.R.L. catre salonul “Unisex”.

În ceea ce priveste sustinerile contestatoarei cu privire la neregularitatile convocarii la cercetarea disciplinara, se constata ca sunt nefondate, întrucât adresa nr. 19/22-07-2007 îndeplineste conditiile prevazute de art. 267 alin. 2 Codul muncii, care prevede ca: ”în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii”.

Potrivit mentiunilor înscrise în confirmarea de primire a adresei referitoare la convocare, se constata ca aceasta corespondenta a fost primita de soacra contestatoarei, astfel încât, raportat la dispozitiile art. 92 alin. 2 Cod procedura civila, procedura de comunicare îndeplineste cerintele impuse de art. 267 alin. 2 Codul Muncii.

Referitor la încalcarea dispozitiilor art. 268 Codul Muncii se observa ca decizia de concediere nr. 23/28-07-2009 cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, astfel încât nici aceste aparari ale contestatoarei nu pot fi retinute.

Fata de acestea, instanta apreciaza ca U C a savârsit o abatere grava, constând în încalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator si a obligatiei de respectare a secretului de serviciu, prin aceea ca a prestat servicii în favoarea unei firme concurente si a desfasurat activitati de preluare a clientelei S.C.”D S” S.R.L.

Drept urmare, instanta va respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009.

Instanta va lua act ca intimata S.C.”D S” S.R.L. nu solicita cheltuieli de judecata.

Contestatia este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si timbrul judiciar, conform art. 285 Codul Muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, domiciliata în, în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în

Ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 11 februarie 2010.

Tags: Litigiu muncă

Litigiu munca – contestatie la decizia de eliberare din functie

Dosar nr. 2931/89/2009

litigiu munca – contestatie la decizia de eliberare din functie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 2741

Sedinta publica de la 10 Decembrie 2009

Instanta constituita din:

PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE

Judecator LAURA-MONICA BALAN

Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea B D, cu domiciliul ales, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Mun. de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, str. Republicii, nr. 300, judetul Vaslui, având ca obiect litigiu de munca – contestatie împotriva Dispozitiei de eliberare din functie nr. 282 din 12 august 2009.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la pronuntare, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-au verificat si citit actele si lucrarile dosarului, constatându-se ca intimatul a depus concluzii scrise.

Se constata ca, dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica din data de 03 decembrie 2009, sustinerile si concluziile formulate oral de catre parti fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotarâre, când, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, în baza art. 146 si art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 10 decembrie 2009, când s-au retinut urmatoarele:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra cauzei civile de fata;

Prin contestatia înregistrata la aceasta instanta, sub nr. 2913/89/2009 din data de 14 septembrie 2009, contestatoarea B D a solicitat constatarea nulitatii absolute a dispozitiei nr. 282 emisa de intimatul Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad pe data de 12 august 2009, reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii dispozitiei contestate, plata unor despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara de la data eliberarii din functie pâna la reintegrarea efectiva, daune morale în cuantum de 5.000 lei si cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Motivându-si în fapt contestatia, B D arata ca a ocupat prin concurs postul de director financiar contabil la Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad (conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Sanatatii Publice nr. 284 din 12 februarie 2007), încheindu-se între ea si unitatea intimata un contract individual de munca pe durata determinata (3 ani), respectiv între 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010.

Contestatoarea precizeaza ca, prin dispozitia nr. 282, unitatea intimata, în speta Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, a dispus eliberarea sa din functia detinuta începând cu data de 12 august 2009.

B D sustine ca dispozitia nr. 2828 din 12 august 2009 este lovita de nulitate absoluta, întrucât nu respecta prevederile art. 74 Codul muncii, în sensul ca nu contine elementele obligatorii prevazute imperativ de acest articol.

De asemenea, contestatoarea precizeaza ca dispozitia contestata este nelegala si netemeinica, unitatea intimata nerespectând termenul de valabilitate a contractului individual de munca încheiat, respectiv termenul de 3 ani (între 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010).

B D considera ca prin eliberarea sa din functia detinuta i s-a creau un prejudiciu de imagine si de competenta, solicitând daune morale în cuantum de 5.000 lei.

În sustinerea contestatiei, a depus la dosar copii de pe dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, înscrisuri din care rezulta calificativele obtinute si indicatorii de performanta.

Prin întâmpinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata si mentinerea dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009 ca legala si temeinica.

În ceea ce priveste nulitatea absoluta a deciziei contestate, intimatul sustine ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute de lege, neputându-se constata nulitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, intimatul arata ca eliberarea din functie a fostului manager L Dsi numirea altui manager a dat posibilitatea legala de schimbare a echipei manageriale, determinând implicit si schimbarea membrilor din organele de conducere.

Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sustine ca eliberarea contestatoarei din functia detinuta a avut un caracter managerial, dându-se eficienta actelor normative indicate în dispozitia nr. 2828 din 12 august 2009 si nu a avut o latura subiectiva bazata pe criterii politice, cu atât mai mult cu cât managerul are dreptul sa numeasca noii membri ai comitetului de conducere al unitatii.

În ceea ce priveste capatul de cerere solicitat de contestatoare, privind acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, intimatul a solicitat respingerea acestora, motivat de faptul ca B D nu a demonstrat în mod concret cum i-a fost atinsa demnitatea personala si mai mut acordarea unor astfel de daune, ca si clauza expresa, nu a fost înserata nici în Contractul Colectiv de Munca si nici în contractul individual de munca al contestatoarei.

În aparare, intimatul a depus copii de le C.C.M. încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2011, dispozitia contestata, Ordinul nr. 5950 din 14 august 2009 prin care C A este numita începând cu data de 13 august 2009 în functia de director financiar contabil în locul contestatoarei, Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1494 din 27 iulie 2009 privind eliberarea din functia de manager a ing. Lefter Dionisie si Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1495 din 27 iulie 2009 privind numirea în functie a unui alt manager, dispozitia nr. 284 privind numirea contestatoarei în functia de director financiar contabil al Spitalului municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, Decizia nr. XL din 7 mai 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Ordinul nr. 1836 din 23 octombrie 2007 pentru stabilirea atributiilor managerului interimar al spitalului public.

Din întreg probatoriul administrat în cauza, instanta retine urmatoarea situatia de drept si de fapt:

Potrivit contractului individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, încheiat între B D si intimat, în perioada 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010, contestatoarea trebuia sa exercite functia de director financiar contabil în cadrul Spitalului municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad.

Datorita faptului ca, la data de 27 iulie 2009, vechiul manager este eliberat din functie si este numit un nou manager prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1495 din 27 iulie 2009, contestatoarea este eliberata din functia detinuta, prin Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, noul manager având prerogativa legala de a numi noi membri ai comitetului de conducere a spitalului.

În ceea ce priveste nulitatea absoluta a Dispozitiei nr. 282/12 august 2009, instanta constata ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute de lege, neputându-se constata nulitatea acesteia.

Referitor la faptul ca decizia contestata nu respecta dispozitiile art. 74 Codul muncii, care se refera la elementele obligatorii ale deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului (art. 65 si art. 66 Codul muncii), instanta apreciaza ca nu este vorba despre acest gen de concediere si unitatea intimata nu era obligata sa cuprinda în dispozitie lista locurilor vacante pentru care Bors Daniela ar fi putut opta.

În ceea ce priveste Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, instanta constata ca aceasta este nelegala, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

Prin derogarea de la regula prevazuta de art. 12 alin. 1 Codul muncii, angajatorii au posibilitatea, potrivit art. 80 alin. 1 din acelasi cod, de a angaja personal salariat cu contract individual de munca pe perioada determinata.

În speta, contractul individual de munca dintre contestatoare si unitatea intimata a fost încheiat pe o perioada de 3 ani, respectiv 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010.

Intimatul nu a respectat termenul prevazut în contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, emitând pe data de 12 august 2009 dispozitia prin care B D era eliberata din functia de director financiar contabil, ori, conform prevederilor art. 56 lit. j Codul muncii, contractul individual de munca înceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost încheiat.

Având în vedere faptul ca contractul individual de munca a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale în materie, constituind legea partilor, iar unitatea intimata cu rea-credinta nu a respectat termenul pentru care acesta a fost încheiat, instanta va constata ca Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009 este netemeinica si nelegala, si va dispune, în consecinta, anularea acesteia.

În baza prevederilor art. 78 Codul muncii, instanta va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009 si va obliga unitatea intimata sa plateasca contestatoarei B D despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara, de la data eliberarii din functie si pâna la eliberarea efectiva.

Instanta va respinge daunele morale solicitate de contestatoare, motivat de faptul ca acestea nu sunt prevazute nici de Contractul Colectiv de Munca (depus de intimat la dosar în copie) si nici de contractul individual de munca aplicabil. Ori, pentru a putea fi acordate daunele morale, conform Deciziei nr. 40/2007 a Înaltei Curti de Casatie si justitie – Sectiile Unite, ele trebuiau prevazute în mod expres în aceste doua acte juridice aratate.

Conform dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga unitatea intimata sa achite contestatoarei duma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Conform prevederilor art. 285 Codul muncii, prezenta cauza este scutita de taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte contestatia formulata de contestatoarea B D, domiciliata în, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad.

Dispune anularea Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009, emisa de intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, str. Republicii, nr. 300, judetul Vaslui.

Dispune reintegrarea contestatoarei B D pe postul detinut anterior emiterii Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009.

Obliga intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sa plateasca contestatoarei B D despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara, de la data eliberarii din functie si pâna la reintegrarea efectiva pe postul detinut anterior.

Respinge cererea formulata de contestatoarea B D cu privire la daunele morale.

Obliga intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sa plateasca contestatoarei B D cheltuieli de judecata de 1.500 lei.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 10 decembrie 2009.

Tags: Litigiu muncă

Litigiu muncă. Conforma alin. 2 al art. 17 din OUG nr. 115/2007 modificată şi completată prin O.G. nr. 17/2008 prevede că : „ pentru personalul încadrat şi care începând cu data de 01.04.2008 urmează să beneficieze de salarizarea prevăzută în anexa nr. I, salariile de bază individuale se stabilesc pe funcţia, gradul sau treapta profesională avută după cum urmează: a) la limita minimă, dacă salariul de bază individual se situează sub salariul de bază minim; b) se menţine salariul de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim şi maxim; c) conform evaluării performanţelor individuale, cu respectarea prevederilor alin. 1”.

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 800/C din 06.08.2010

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 4029/103/2009 reclamanta Cojiţă Mariana în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, judeţul Neamţ, a solicitat obligarea unităţii sanitare pârâte la plata diferenţelor salariale, reprezentând creşterea salariului de bază, în funcţie de noua grilă de salarizare, stabilită prin Legea nr. 115/2004 modificată prin O.G. nr. 17/2008 pentru spitalele de urgenţă şi a punctajului realizat în urma evaluărilor anuale a performanţelor profesionale conform art. 12 din H.G. nr. 150/1999 modificat prin H.G. nr.414/2000, începând cu data de 01.04.2008, actualizate cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că este angajată a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman şi în această calitate consideră că este îndreptăţită să beneficieze de salariile de bază prevăzute în grila de salarizare din anexa nr. 1 din Legea nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractant din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar astfel cum a fost modificată începând cu 1.04.2008 de O.G. nr. 17/2008.

Deşi a adus în discuţia conducerii noile modificări legislative care ar fi impus, începând cu 1.04.2008 (data intrării în vigoare a O.G. nr. 17/2008) majorarea salariilor de bază în limitele prevăzute de noua grilă de salarizare, nu a reuşit să se facă ascultată.

Unul din motivele care au stat la baza refuzului angajatorului de a acorda majorările solicitate a fost acela că unitatea sanitară nu se încadrează în niciuna din categoriile enumerate în anexa 1 a Legii nr. 115/2004.

Anexa 1 a Legii nr. 115/2004, astfel cum a fost modificată de O.G. nr. 17/2008 prevede categoriile de unităţi sanitare cărora le este aplicabilă noua grilă de salarizare. Printre acestea se numără şi spitalele de urgenţă.

Ori, Spitalul Municipal Roman a devenit spital de urgenţă încă din anul 2006, în baza Ordinului MSP nr. 1242/12.10.2006 iar din 10.04.2008 prin Ordinul nr. 738 al MSP a fost aprobată structura organizatorică a acestuia.

În aceste condiţii, în mod evident, îi sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate, iar personalul sanitar angajat ar fi trebuit să aibă în raport de funcţia ocupată (medic primar, medic specialist etc.) şi de punctajul obţinut în urma verificărilor anuale (art. 12 din H.G. nr. 150/1999 modificată de H.G. nr. 414/2000) un salariu de bază cuprins în limitele minime şi maxime prevăzute de grila din anexa 1 a Legii nr. 115/2004 astfel cum a fost modificată de O.G. nr. 17/2008.

Diferenţierea între limita minimă şi maximă a salariului de bază prevăzută în textul de lege invocat, pe două perioade (1.04.2008 – 30.09.2008 şi după 1.10.2008), se va face în funcţie de punctajul realizat corespunzător valorii ponderate totale a criteriilor de evaluare, calculate potrivit fişei de apreciere pe anul 2007 pentru 2008. Acest criteriu a fost impus tot de legiuitor încă din 1999 prin art. 12 din H.G. nr. 150/1999. Textul de lege prevede o creştere procentuală a salariului de bază în funcţie de punctajul obţinut la evaluări.

În dovedire, a depus în copie: carnetul de muncă şi ca practică judiciară sentinţa civilă nr. 763/C/9.10.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ-Secţia Civilă în dosarul nr. 4206/103/2008.

La data de 04.12.2009 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Pâslaru-Bontaş Vasile şi la data de 20.01.2010, intervenienta Blanaru Carmen Nicoleta, cu aceleaşi pretenţii ca ale reclamantei, solicitate în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că unitatea are aprobată denumirea de Spital Municipal de Urgenţe, dar valoarea tarifului pe caz ponderat nu este la nivelul unui spital de urgenţe, fiind cea mai mică din judeţ (de ex. Spitalul Judeţean de Urgenţe Piatra Neamţ are o valoare tarif pe caz ponderat 1380, faţă de unitatea pârâtă cu un tarif pe caz ponderat de 1224) majorarea salariilor la nivelul anexei I ar depăşi cheltuielile cu salariile din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Neamţ.

Mai precizează pârâtul că orice creştere salarială se face cu condiţia încadrării în nivelul alocaţiilor pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri şi cheltuieli conform indicatorilor de management, valoarea asumată nu trebuie să depăşească 76%, invocând în acest sens dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 115/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru soluţionarea cauzei s-a dispus la cererea reclamantei şi intervenienţilor proba cu expertiză contabilă, depunându-se raportul de expertiză efectuat potrivit obiectivelor stabilite, raport completat pentru termenul din data de 28.05.2010 (filele 61 – 65).

Analizând actele şi lucrările dosarului faţă de motivele invocate, Tribunalul a constat cererea întemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamanta şi Intervenienţii sunt angajaţi ai Spitalului Municipal de Urgenţă Roman şi în această calitate sunt îndreptăţiţi să beneficieze de salariile de bază prevăzute în grila de salarizare din anexa nr. 1 din O.U.G.nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractant din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată prin O.G. NR. 17/2008.

Prin Ordinul M.S.P. nr. 1242/12.10.2006, Spitalul Municipal Roman a devenit Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, iar structura organizatorică a spitalului este aprobată prin Ordinul MSP nr. 738/10.04.2008.

Prin urmare, începând cu data de 01.04.2008 trebuie aplicată Ordonanţa nr. 17/2008 care modifică şi completează OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, fapt confirmat şi de Autoritatea de Sănătate Publică Neamţ, prin adresa nr. 13453 din 10 mai 2008.

Conform art. 17 alin. 1 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată şi completată prin O.G. nr. 17/2008, „Personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcţiei poate beneficia anual, în perioada mai – septembrie, de o creştere salarială prin evaluarea performanţelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiţia încadrării în nivelul alocaţiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Alin. 2 al art. 17 din OUG nr. 115/2007 modificată şi completată prin O.G. nr. 17/2008 prevede că : „ pentru personalul încadrat şi care începând cu data de 01.04.2008 urmează să beneficieze de salarizarea prevăzută în anexa nr. I, salariile de bază individuale se stabilesc pe funcţia, gradul sau treapta profesională avută după cum urmează: a) la limita minimă, dacă salariul de bază individual se situează sub salariul de bază minim; b) se menţine salariul de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim şi maxim; c) conform evaluării performanţelor individuale, cu respectarea prevederilor alin. 1”.

Din probele administrate în cauză reiese că reclamanta şi intervenienţii, au la ultima evaluare nota maximă (nota 5) ceea ce face ca salariul de bază calculat în funcţie de evaluări să fie valoarea maximă din grila prevăzută în Ordonanţa nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Susţinerile pârâtului că „majorarea salariilor la nivelul anexei I ar depăşi cheltuielile cu salariile din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Neamţ şi faptul că unitatea are aprobată denumirea de Spital Municipal de Urgenţe, dar valoarea tarifului pe caz ponderat nu este la nivelul unui spital de urgenţe, fiind cea mai mică din judeţ nu pot fi reţinute ca motive obiective pentru refuzul dreptului reclamantei şi al intervenienţilor de a beneficia de creşterile salariale pe care le pot obţine doar prin evaluarea performanţelor profesionale individuale în lipsa dispoziţiilor legale prevăzute în acest sens.

Interpretarea pârâtului dată textului de lege incident, în cauză, este atipică atâta timp cât acesta apreciază că legiuitorul a lăsat la buna discreţie a angajatorului drepturile salariale ale angajaţilor, putând să le acorde doar dacă doreşte. O astfel de concluzie nu poate fi admisă nici în urma unei interpretări sistematice a textului citat.

Absenţa fondurilor (invocată de asemenea de pârât) pentru plata salariului în funcţie de noua grilă de salarizare, stabilită de OUG nr. 115/2004 modificată prin O.G. nr. 17/2008 pentru spitalele de urgenţă, nu este imputabilă angajatului, neputând constitui motiv de neplată a drepturilor salariale.

Faţă de toate aceste reţineri, Tribunalul va admite cererea şi va obliga pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada 01.04.2008 – 30.06.2009 potrivit raportului de expertiză, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, în conformitate cu dispoziţiile art. 1084 Cod civil.

La termenul de judecată din data de 19.02.2010 intervenientul Pâslaru-Bontaş Vasile a formulat cerere de renunţare la judecată.

Tribunalul va lua act de cererea de renunţare la judecată a intervenientului Pâslaru-Bontaş Vasile.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei şi intervenientei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert şi onorariu avocat.

Tags: Litigiu muncă