Prin sentinţa  civilă  nr. 474/2012 pronunţată în dosar  nr.  1023/208/2011, instanţa  a admis  acţiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtului pentru pretenţii. Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 7500 lei cu titlu de despăgubiri.Respinge cererea reconvenţională formulată de pârât. Obligă pârâtul la 967 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru şi onorar avocat.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeş cu nr. 1023/208/2011, reclamantul Drăghicescu Lazăr a chemat în judecată pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, solicitând instanţei să oblige pârâtul la plata sumei de 7500 lei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, a convenit cu pârâtul să se ocupe de îngrijirea fratelui acestuia, Nuţescu Aurelian şi, ulterior, de înmormântarea acestuia şi de pomeni, în schimbul apartamentului proprietatea defunctului. Reclamantul arată că cei doi au încheiat un înscris sub semnătură privată denumit „declaraţie” la sediul Primăriei Mehadia, urmând ca, ulterior, să încheie act autentic în faţa notarului public. Pârâtul nu şi-a respectat promisiunea de a-i ceda apartamentul, a solicitat evacuarea reclamantului din apartament. Reclamantul mai arată că a suportat cheltuielile de înmormântare ale fratelui pârâtului, în cuantum de 4000 lei. Cu pomenile s-a cheltuit suma de 1000 lei. În apartamentul defunctului, reclamantul arată că a procedat la zugrăvirea acestuia, a montat interfon, a înlocuit uşa de la intrare şi geamurile, a achitat cheltuielile la bugetul local.
Se solicită obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 998, 999 Cod civil.
Cererea s-a timbrat cu 561 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 lei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: declaraţia (promisiune de vânzare – fila 4 dosar), certificat deces (f. 6), certificat fiscal (f. 8), facturi fiscale (f. 9-12 dosar).
Pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel a formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională şi a solicitat respingerea cererii reclamantului şi obligarea acestuia la plata sumei de 6560 lei, reprezentând contravaloare chirie.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant reconvenţional arată că reclamantul-pârât reconvenţional, Drăghicescu Lazăr, a locuit pe o perioadă de 8 luni în apartamentul moştenit de reclamantul reconvenţional de la fratele său, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor. Solicită, de asemenea, obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
Cererea reconvenţională este motivată în drept, pe disp. art. 119-112, 382 şi 112 Cod procedură civilă.
Cererea reconvenţională s-a timbrat cu 505 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant reconvenţional a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de moştenitor (f. 32), contract de vânzare-cumpărare (f. 33), declaraţie (f. 34), facturi (f. 35-36).
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii Mirea Marin (f. 59) şi Rădoi Petru Traian (f. 60), probe din analiza căriora instanţa reţine în fapt următoarele:
Conform declaraţiilor martorilor (filele 59-60 dosar), la decesul numitului Nuţescu Aurelian, în data de 27.06.2010, reclamantul Drăghicescu Lazăr , cu acordul pârâtului Nuţescu Liviu-Viorel (fratele defunctului), s-a ocupat de înmormântare acestuia şi a suportat cheltuielile cu pomenile ulterioare. Cei doi martori declară că reclamantul a dat pârâtului suma de 2000 lei pentru a achiziţiona sicriul şi cele necesare pentru înmormântare, urmând ca pârâtul, în calitate de moştenitor, să beneficieze de ajutorul de înmormântare oferit de CAS. Cei doi martori au fost de faţă când cele două părţi au încheiat la Primăria Mehadia înscrisul denumit „declaraţie” (fila 4 dosar), care este de fapt o promisiune de vânzare. Conform acestui înscris, pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, în calitate de moştenitor legal al defunctului Nuţescu Aurelian, a consimţit ca Drăghicescu Lazăr să se ocupe de înmormântarea fratelui decedat, ca acesta să achite sumele datorate bugetului local, fiind de acord şi ca apartamentul din Mehadia, bl. 67, et. 2, ap. 12 – proprietatea fratelui decedat să rămână definitiv numitului Drăghicescu Lazăr.
În baza acestei înţelegeri, reclamantul Drăghicescu Lazăr a făcut şi pomenile ulterioare, conform obiceiului locului, iar după înmormântarea defunctului Nuţescu Aurelian – s-a mutat în apartamentul acestuia.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor care se coroborează cu facturile depuse de reclamant (f. 9-13 dosar), reclamantul a adus unele îmbunătăţiri apartamentului, a zugrăvit, a montat interfon, a montat uşă nouă la intrare, geam termopan. Conform facturilor şi chitanţelor de la dosar, valoarea cheltuielilor efectuate de reclamant cu înmormântarea şi renovarea apartamentului este de 7500 lei.
Întrucât pârâtul  nu şi-a respectat obligaţia faţă de reclamant, aceea de a transmite definitiv apartamentul proprietatea fratelui său reclamantului, contravaloarea prestaţiilor efectuate de reclamant urmează să fie restituite de către pârât.
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 177 din 7.10.2010 întocmit de notar public Renee Andronache, pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel este moştenitorul defunctului Nuţescu Aurelian şi proprietar în cotă de 1/1 părţi al apartamentului situat în Mehadia nr. 67, et. 2, ap. 12, în care a locuit defunctul său frate şi, ulterior, cu acordul pârâtului, reclamantul Drăghicescu Lazăr.
După obţinerea certificatului de moştenitor, pârâtul, în baza declaraţiei din 27.06.2010, şi-a asumat obligaţia de a preda reclamantului acest apartament, în schimbul cheltuielilor suportate la înmormântarea fratelui său, obligaţie pe care acesta nu şi-a respectat-o. La rândul său, reclamantul care a intrat în posesia apartamentului, comportându-se ca viitor proprietar, a făcut îmbunătăţiri la acest apartament.
Conform art. 1635 Noul Cod civil, ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este supus restituirii.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat, toate prestaţiile şi îmbunătăţirile efectuate de reclamant în temeiul acestei înţelegeri a părţilor nerealizată, urmează să fie restituite de pârât, singurul responsabil de crearea acestei situaţii.
În acest context, cererea reconvenţională formulată de pârât este neîntemeiată şi nedovedită. Reclamantul reconvenţional solicită obligarea pârâtului reconvenţional Drăghicescu Lazăr la plata sumei de 6560 lei, reprezentând chirie percepută de acesta pentru închirierea apartamentului în litigiu. Din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamantul Drăghicescu Lazăr a locuit în apartament după decesul numitului Nuţşescu Aurelian.
Conform înscrisului denumit „declaraţie”- fila 4 dosar, folosirea imobilului s-a făcut cui acordul pârâtului Nuţescu Liviu-Viorel, în ideea vânzării către reclamantul Drăghicescu Lazăr. Între părţi nu s-a încheiat un contract de locaţiune, care să justifice plata unei chirii, în condiţiile art. 1796, 1797 Noul Cod civil. De asemenea, reclamantul reconvenţional nu a făcut dovada că pârâtul reconvenţional Drăghicescu Lazăr ar fi închiriat la rândul său acest apartament şi a obţinut din aceasta un venit.
Faţă de considerentele precizate mai sus, în baza art. 1635, 1636 Noul Cod civil, instanţa va admite acţiunea reclamantului Drăghicescu Lazăr împotriva pârâtului Nuţescu Liviu Viorel. Va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 7500 lei cu titlu de despăgubiri.
Constatând neîntemeiată şi nedovedită cererea reconvenţională formulată de pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, instanţa va dispune respingerea ei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 967 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru de 56 lei şi onorar avocat în sumă de 400 lei, conform chitanţei de la fila 79 dosar.

Prin sentinţa  civilă  nr. 726/2012 , pronunţată  în  dosar  nr.  522/208/2012, instanţa a admis contestaţia formulată de contestatoarea CMA în contradictoriu cu intimata D.G.F.PCS. A  fost anulată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1840/19.04.2011, emisă de intimată, precum şi toate actele de executare întocmite în baza acesteia.
Instanţa  a reţinut  că :
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.02.2012, sub numărul 522/208/2012, ulterior precizată, contestatoarea CMA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P.
CSca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1840/19.04.2011, precum şi toate actele de executare întocmite în baza acesteia de către intimată.
În motivare, a arătat că, în perioada 22.02.2011-18.04.2011, contestatoarea a fost supusă inspecţiei fiscale, iar la finele controlului efectuat au fost emise Decizia de impunere nr. 1821/18.04.2011 şi Decizia de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1840/19.04.2011, specificându-se că are de plătit suma de 36.091 lei, reprezentând T.V.A. în perioada supusă inspecţiei fiscale şi procedându-se la sechestrarea mai multor bunuri. Susţine că, dintre acestea, doar apartamentul din oraşul C se află în proprietatea comună a contestatoarei şi a soţului acesteia, iar restul bunurilor nu sunt deţinute de către aceasta. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este legală, întrucât nu rezultă că ar exista pericolul înstrăinării bunurilor proprietate personală. Intimata nu a întocmit procese-verbale de sechestru asigurător al bunurilor mobile şi imobile, încălcând Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2605/2010. Contestatoarea nu este de rea-credinţă, achitând 50% din valoarea debitului contestat, iar decizia atacată nu este motivată, necuprinzând argumente obiective care au condus la luarea măsurilor în discuţie. Simpla convingere subiectivă a organului de inspecţie fiscală, că debitorul s-ar sustrage de la urmărire, nu este suficientă pentru a conduce la luarea măsurilor asigurătorii.
Intimata a formulat întâmpinare, arătând, cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestaţia împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii (singurul cu care instanţa a mai rămas învestită, după declinarea competenţei pe celelalte capete de cerere din dosarul cu nr. 2186/208/2011), că acestea au fost dispuse în conformitate cu prevederile art. 129 din O.G. nr. 92/2003, luarea acestora impunându-se datorită faptului că reclamanta figurează cu obligaţii la bugetul general consolidat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin raportul de inspecţie fiscală din data de 18.04.2011, intimata a stabilit existenţa unor obligaţii de plată în sarcina contestatoarei, respectiv TVA suplimentar de plată (2009-2010), în cuantum de 28.354 lei, la care s-au adăugat penalităţi de întârziere în cuantum de 36.091 lei (f. 25).
În consecinţă, a fost emisă Decizia de impunere nr. 1821/18.04.2011, decizie atacată de către contestatoare pe calea recursului graţios (f. 7) precum şi în contencios administrativ, instanţa dispunând disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestaţia împotriva acestei decizii şi declinarea judecării sale la Tribunalul Caraş-Severin.
Prin Decizia nr. 1840/19.04.2011, emisă de ANAF, D.G.F.P. Caraş-Severin, au fost luate măsuri asigurătorii asupra mai multor active patrimoniale enumerate în referatul justificativ întocmit (f. 33), reţinându-se că, prin actul administrativ-fiscal nr. 1821 din data de 18.04.2011, s-au stabilit în sarcina contestatoarei CMobligaţii de plată în cuantum de 36.091 lei.
Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii (f.33) nu este motivat, formularul tipizat fiind completat doar cu datele mai sus menţionate, privind obligaţiile de plata şi actul administrativ-fiscal prin care au fost stabilite, respectiv bunurile selectate pentru aplicarea măsurilor asigurătorii.
Contestatoarea a mai depus la dosarul cauzei certificatul de atestare fiscală nr. 15486/04.08.2011, din care rezultă că PFA
CMA figura, la data respectivă (04.08.2011), cu obligaţii de plată accesorii de 7737 lei, respectiv că nu figurează cu sume solicitate a fi restituite.
În drept, potrivit art. 129 alin.2 din C. proc. fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
De asemenea, potrivit alin.5 al aceluiaşi articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Conform alin. 11, împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172.
Apoi, conform art. 9 din O.G. 92/2003, înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
Alin.2 prevede excepţiile, respectiv organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; când situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale; când se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere; respectiv când urmează să se ia măsuri de executare silită.
Văzând starea de fapt mai sus expusă precum şi dispoziţiile legale enunţate, instanţa reţine că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, din două motive.
În primul rând, măsurile au fost luate fără ascultarea contribuabilului, respectiv a contestatoarei, în condiţiile în care, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre situaţiile de excepţie enumerate de alin.2 al art. 9 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând şi nedovedind nicio situaţie concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenţei pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situaţiei contribuabilului faţă de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, şi pune instanţa în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate. Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, având în vedere că, deşi a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanţă crucială revine proporţionalităţii dintre ingerinţă şi motivele care justifică ingerinţa în dreptul de proprietate.
Mai mult decât atât, instanţa nu este în măsură să verifice nici susţinerea contestatoarei, potrivit căreia nu toate bunurile asupra cărora s-a luat măsura sunt în proprietatea acestora, situaţie ce se datorează tot motivării deficitare a deciziei nr. 1840/19.04.2011.

Prin sentinţa  penală  nr. 225/2012 , pronunţată  în  dosar  nr.  356/208/2012, instanţa , prin schimbarea încadrării juridice din art. 85 alin. 1 şi 2 din OUG 195/2002  a condamnat inculpatul BPM  astfel:
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la :
– 8 ( opt) luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură
penală, la:
– 1 ( un) an închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură
penală, la:
– 8 ( opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, art. 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,
aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata
termenului de încercare de 3 ani, potrivit art. 82 Cod penal.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza a II –a) şi b Cod penal, potrivit art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare avansate în sumă de 700 lei, din care 200 lei pentru avocat din oficiu PS.
Pentru a hotărî astfel , instanţa  a reţinut :
Prin   rechizitoriul Parchetului ……  din data de   24.01.2012  s-a   dispus  trimiterea în judecată a inculpatului     BPM pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 85 alin. 1 şi 2 din OUG 195/2002 rep; art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
S-a  reţinut în sarcina inculpatului că la data de 21.11.2011 a condus autoturismul marca Audi cu nr. fals de înmatriculare ……… din direcţia Tincova-Sacu şi invers şi fără a poseda permis de conducere.
La  primul termen de judecată inculpatului i-au  fost  aduse la cunoştinţă prev.  art.  3201  Cod procedură penală aşa cum a fost introdus  prin Legea nr. 202/2010.
Analizând probele administrate în  faza de urmărire penală pe  care inculpatul le-a   cunoscut şi   le-a  însuşit,  şi în urma  audierii acestuia,  instanţa  constată că la data de 21.11.2011 în jurul orelor 11,00, lucrătorii din cadrul secţiei 2 Poliţie Rurală  au observat autoturismul marca Audi cu nr. ……… care circula din direcţia T spre S şi care la un moment dat s-a întors şi s-a deplasat în direcţia T, oprindu-se în faţa imobilului cu nr. 71.  În urma verificărilor în baza de date a rezultat că inculpatul nu este posesor de permis de conducere până la data de 25.11.2011. De asemenea, s-a constatat că autoturismul pe care acesta l-a condus nu figurează ca fiind înmatriculat în circulaţie şi că plăcuţele de înmatriculare cu care acesta circula la data de 21.11.2011 au fost atribuite unui autoturism marca Dacia , deţinător BCG.
În apărare, inculpatul a recunoscut faptele şi a arătat că intenţiona să meargă din T până la balastiera din comuna S, întrucât fratele său era bolnav şi trebuia să îl ducă la dispensarul uman, însă s-a speriat când a văzut maşina poliţiei şi s-a întors la domiciliu.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor  de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, cu număr fals de înmatriculare şi de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Din fişa de cazier a inculpatului   reiese că  inculpatul   este infractor primar.
La termenul de judecată din 09.04.2012 instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, întrucât  faptele inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat şi care are şi număr fals constituie două infracţiuni distincte şi nu una singură după cum a fost trimis în judecată.

Prin sentinţa  penală   nr. 224/2012 , pronunţată  în  dosar  nr.  733/208/2012, instanţa în baza art. 208. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a condamnat  inculpatul PSF, la:
–  2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II – a şi b Cod penal, potrivit art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare de 4 ani.
1. În baza art. 208, 209 lit. a , g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod
procedură penală, condamnă inculpatul GI, la:
– 2 ( doi) ani închisoare
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata
termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, potrivit art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei
complementare pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 346 Cod procedură penală constată recuperat integral prejudiciul material, prin restituirea bunurilor sustrase.
În baza art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998, 999 Cod civil, respinge acţiunea civilă promovată de partea civilă OO pentru daune morale, precum şi cea promovată de  martorul BN pentru daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul PSF să plătească statului cheltuieli judiciare avansate în sumă de 800 lei, iar inculpatul GI în sumă de 1000 lei, din care 200 lei pentru avocat din oficiu II

Pentru a  hotărî astfel  instanţa  a reţinut  că :
Prin   rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria  Caransebeş   din data de   28.02.2012, înregistrat  la această instanţă sub nr.  733/208/02.03.2012   s-a   dispus  trimiterea în judecată a inculpaţilor PSF şi GI pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
S-a  reţinut în sarcina inculpaţilor că în perioada 29.10.2011-31.10.2011 au sustras din incinta SC …………. un nr. de cinci monumente funerare de granit, de culoare neagră, pe care le-au vândut numitului Boldea Nicolae, fără ca acesta să cunoască că monumentele funerare erau sustrase.
La  primul termen de judecată  inculpaţilor le-au  fost  aduse la cunoştinţă prev.  art.  320 ind.1  Cod procedură penală aşa cum a fost introdus  prin Legea nr. 202/2010.
Analizând probele administrate în  faza de urmărire penală ( proces verbal de reconstituire şi planşe foto, proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile unui număr de cinci martori) pe  care inculpaţii le-au   cunoscut şi   le-au  însuşit,  şi în urma  audierii acestora,  instanţa  constată că în noaptea de 29/30 octombrie 2011 cei doi au sustras din incinta SC ………… un nr. de cinci cruci de granit negru, pe care le-au transportat apoi cu o maşină împrumutată în loc. Simeria unde le-au vândut numitului BM, fără ca acesta să cunoască că monumentele funerare erau sustrase.
În drept, fapta inculpaţilor  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Pentru a justifica aplicarea pedepsei în această cauză, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispoziţiile generale privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, prevederile   art. 320 ind.1     al. 6 Cod pr. penală,  introdus  de Lg.  202/2010 .
Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpaţi este prevăzută de legea penală, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea inculpatului PSF la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Văzând atitudinea sinceră a inculpatului şi având în vedere că acesta nu a mai săvârşit fapte cu caracter penal, instanţa apreciază că în raport de persoana sa scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executare în regim de penitenciar. Prin urmare, în baza art. 81 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal şi va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II – a şi b Cod penal, potrivit art. 71 Cod penal, întrucât inculpatul prin fapta pe care a săvârşit-o a dovedit că nu respectă valorile sociale pe care legea penală le ocroteşte şi prin urmare cel puţin pentru o perioadă de timp determinată, nu i se poate acorda nici demnitatea de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 208, 209 lit. a , g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, va condamna inculpatul GI la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prin urmare, în baza art. 81 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal şi va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II – a şi b Cod penal, potrivit art. 71 Cod penal, întrucât inculpatul prin fapta pe care a săvârşit-o a dovedit că nu respectă valorile sociale pe care legea penală le ocroteşte şi prin urmare cel puţin pentru o perioadă de timp determinată, nu i se poate acorda nici demnitatea de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 346 Cod procedură penală va constata recuperat integral prejudiciul material, prin restituirea bunurilor sustrase către partea civilă Boldea Nicolae.
În baza art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998, 999 Cod civil, va respinge acţiunea civilă promovată de partea civilă OO pentru daune morale, precum şi cea promovată de martorul BN pentru daune materiale. La pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere că fapta inculpaţilor de a sustrage bunuri din patrimoniul SC ………nu este de natură a produce administratorului acesteia OO nici un prejudiciu moral. De altfel partea civilă OO nu a motivat în ce anume constă prejudiciul moral pe acre l-a suferit. În ce priveşte acţiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de cumpărătorul de bună credinţă al bunurilor sustrase, respectiv de BN, această acţiune este inadmisibilă pentru că persoana în cauză a  fost citată în cadrul procesului în calitate de martor. Din punct de vedere juridic prezenţa acestuia la  cercetarea judecătorească într-o altă calitate nu era posibilă întrucât nu există nici o legătură de cauzalitate între fapta penală comisă de către inculpaţi şi prejudiciul suferit. Singura cale de recuperare a acestui prejudiciu este eventual promovarea uneia acţiuni  civile împotriva inculpaţilor.
În baza art. 191 Cod procedură penală va obligă inculpatul PSF să plătească statului cheltuieli judiciare avansate în sumă de 800 lei, iar inculpatul GI în sumă de 1000 lei, din care 200 lei pentru avocat din oficiu II