Constatare nulitate act

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

DOSAR NR. 889/270/2006

Nr. vechi 4327/2006

înreg. 23.06.2006 – constatare nulitate act –

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3610

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 17.11.2009

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – ANGHEL LUMINIŢA

GREFIER – BEJENARU SABINA MARIA

La ordine a venit spre soluţionare acţiunea civilă având ca obiect anulare act – constatare nulitate absolută, formulată de reclamantul ……………………. în contradictoriu cu pârâţii, …………………………….. şi ………………………..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reprezentantul legal ……………………….., avocat …………………. reprezentând pe pârâţii ………………….. şi ………………., şi avocat …………………., pentru pârâta …………………., lipsă celelalte părţi.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei:

Avocat ……………………….. precizează că reclamantul a sesizat instanţa solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de ………….., defăimând semnătura de pe o declaraţie de renunţare la dreptul de uzufruct. Reclamantul s-a înscris în fals, cauza a fost suspendată şi s-au efectuat două expertize grafologice, una la Poliţia…………….i şi una la I.P.J. ………………. care au concluzionat că scrisul şi semnătura aparţin reclamantului. Solicită aşadar respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Avocat ……………………. precizează că clienta sa a fost chemată în judecată în calitate de cumpărătoare a apartamentului situat în …………………., aşa-zis cumpărătoare de rea-credinţă. Din probele administrate în cauză s-a demonstrat că semnătura aparţine reclamantului, actele au fost perfectate de B.N.P. ………………….. Pârâta ………………….. este cumpărătoare de bună-credinţă, actul fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Solicită respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul legal ……………………. solicită respingerea acţiunii ca nelegală şi nefondată.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de ……………….. sub nr. ……………………. Reclamantul………………………, domiciliat în …………………….., str. …………………………., bl. …………., sector ….. a chemat în judecată pe pârâţii ……………….., domiciliată în ………….., str. ……………., bl. …………, et. …., ………………, cu domiciliul ales în ……………, str………………., …………… prin procurator …………………, domiciliat în ……………..i, str. ……………, bl………………., ………………….., cu domiciliul ale în …………………i, str. ……………., bl. ………….., solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ……… din …………. de B.N.P. ……………………, pentru fraudă la lege şi cauză imorală, obligarea pârâţilor ……………….. la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamantul este tatăl vitreg al pârâtei …………………… şi s-a ocupat de creşterea şi educarea acesteia de la vârsta de 9 ani. În anul 1993, la insistenţele defunctei soţii ………………. (mama naturală a pârâtei) a fost de acord să-i înstrăineze acesteia şi soţului, apartamentul situat ……………….., b-dul ……………….., bl. ……………, etaj …… prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ……………… reclamantul şi defuncta soţie ş-au rezervat un drept de uzufruct viager. Ulterior încheierii acestui contract, soţii …………… şi ………………………….. au dobândit, în anul ………, un apartament în ………………., str. ……………………, nr. ……, et. …., ap. ….., sector …… Pentru că soţii …… locuiesc în …….. şi vin rar în ţară şi pentru că au insistat în repetate rânduri, reclamantul şi defuncta soţie s-au mutat în apartamentul din …………………, având convingerea că dreptul de uzufruct a fost transferat şi asupra noii locuinţe. Soţii ……………… au vândut acest din urmă apartament, ocazie cu care reclamantul a aflat că ar exista o cerere prin care a solicitat preşedintelui Judecătoriei …………. radierea dreptului de uzufruct în baza renunţării ce a fost dată în faţa notarului. Reclamantul susţine că nu a fost niciodată în faţa notarului…………………….. şi nu s-a adresat niciodată Judecătoriei …………………….. cu vreo cerere de radiere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 966-968 şi art. 998-999 din Codul civil.

Acţiunea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâta …………………. a depus întâmpinare prin care susţine că vânzarea apartamentului situat în …………….., bl. …………….. a fost o vânzare corectă sub toate aspectele. La vânzarea apartamentului a găsit acasă pe soţii ………………. şi ……………….. care i-au adus la cunoştinţă că proprietarii sunt fiica şi ginerele, respectiv soţii ………………… Pentru vânzare au făcut demersuri soţii …………………, aceştia semnând declaraţia de renunţare la uzufruct. Drept urmare, pârâta consideră că nu există motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …………….

În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispoziţiile art. 115-117 Cod de procedură civilă.

Pârâţii …………….. şi ……………………. au depus întâmpinare prin care au învederat instanţei că vânzarea apartamentului din ……………………. a fost una reală, corectă, preţul s-a plătit, iar vânzătorii şi-au păstrat dreptul de uzufruct. În anul …………, apartamentul s-a vândut la iniţiativa soţilor ……………: ei, personal, s-au prezentat la notar şi au semnat declaraţia de renunţare la uzufruct asupra locuinţei situate în …………….., str………….., bl. ………….. Astfel, nu există niciun motiv de nulitate, urmând a fi respinsă acţiunea reclamantului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-117 Cod de procedură civilă.

Reclamantul a depus la dosar: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ………………….., declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. …………………………., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr……………………, acte de stare civilă, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …………….., schiţă cadastrală, cerere de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei ………………………

Prin procura judiciară autentificată sub nr. ………………. la B.N.P. …………………. (fila………. dosar) pârâta …………………… l-a mandatat să o reprezinte în instanţă pe……………………..

La termenul din ………………., reclamantul prin apărător, a defăimat ca false declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager şi cererea adresată Judecătoriei……………… pentru radierea uzufructului.

Ca urmare, prin încheierea din …………………., s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria ………………….. pentru a se efectua cercetări asupra celor 2 acte, având ca autor pe pârâta ………………….

Prin rezoluţia nr. ………………….., Parchetul de pe lângă Judecători………………… a reţinut că:

La data de ………………, …………………cheamă în judecată pe fiica sa vitregă şi soţul acesteia – …………………….., ……………………. şi pe …………………….., solicitând instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare şi să-i oblige pe pârâţi la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.

În plângerea adresată instanţei, ……………………….. arată că a fost căsătorit cu …………………., mama lui ……………….., iar în anul ……….. reclamantul, împreună cu soţia sa, au vândut apartamentul lor din…………., fiicei, respectiv soţului acesteia – ……………….. şi ………………………… Vânzarea s-a perfectat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …………………… de fostul Notariat de Stat …………….. La încheierea contractului, vânzătorii şi-au păstrat dreptul de uzufruct viager asupra bunului vândut.

După perfectarea vânzării-cumpărării, …………………. şi ………………, conform declaraţiei primului, s-au mutat şi au locuit în apartamentul din Bucureşti al fiicei lor.

În anul ………, …………………. vinde apartamentul din ……………… lui ……………, la dosarul de vânzare-cumpărare existând şi declaraţia autentificată la nr. …………… de B.N.P. ………………………, prin care soţii ………………. renunţă la dreptul de uzufruct viager rezervat prin contractul de vânzare-cumpărare anterior încheiat.

Reclamantul ………………, prin cererea de chemare în judecată adresată instanţei, arată că el nu a semnat această declaraţie, neavând cunoştinţă de aceasta.

Pentru acest motiv, ……………., prin încheierea din ………………., a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria ……………, pentru a se efectua cercetări privind autenticitatea declaraţiei de renunţare la uzufructul viager.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifico-criminalistice care, în concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică arată că declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager a fost probabil scrisă şi semnată la punctul 1, rubrica „declaraţii”, de ………………….. (soţia acestuia fiind decedată).

A fost audiat martorul ……………… care declară că, în calitate de notar public, îşi aminteşte că părţile au semnat în faţa sa declaraţia autentificată.

Întrucât ……………… şi ………………… au domiciliul în …………., aceştia nu au putut fi audiaţi.

…………………., în declaraţia de la fila …. dosar, arată că la data de ………….., când a cumpărat apartamentul de la …………….., ambii soţi ……………… s-au prezentat la notar şi au semnat în faţa acesteia declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct.

Faţă de întregul material probator administrat în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria ………………… a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de …………………şi ……………………….., pentru infracţiunile prev. de art. 288, 289, 291 Cod penal.

Împotriva acestei rezoluţii, reclamantul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 269/II/2/24.04.2007.

Reclamantul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 269/II/2/24.04.2007 care, prin sentinţa penală nr. 773/14.09.2007 a Judecătoriei ……………. a fost respinsă, cu menţinerea rezoluţiei atacate.

Sentinţa penală a fost atacată cu recurs şi prin decizia penală nr. 243/18.03.2008 a Tribunalului ……………, recursul a fost admis, iar cauza s-a reţinut spre rejudecare. Instanţa de control judiciar a admis plângerea, a desfiinţat rezoluţiile procurorilor şi a dispus:

– trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria ……………. în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor…………………, …………………. şi …………………………, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 288, 289, 291 şi 215 Cod penal.

– audierea făptuitorilor…………………,…………… şi ………………;

– efectuarea unei expertize grafologice având următorul obiectiv:

„dacă declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager autentificată la Notarul Public sub nr. ………………… a fost semnată şi scrisă la pct. 1 de ………………………”, având în vedere scriptele de comparaţie deja existente, plus scriptele de comparaţie luate de la …………………..

Expertiza trebuie să cuprindă concluzii neechivoce.

– administrarea de orice alte probe în vederea aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria………………… s-a conformat dispoziţiilor deciziei penale nr. 243/18.03.2008 a Tribunalului ……………….. şi a reţinut că:

În prezent, soţii …………… sunt divorţaţi, au locuit şi locuiesc în străinătate. Nu s-a putut stabili adresa lui ………………. şi nu a fost audiat. ……………….., care locuieşte în………………., a trimis prin avocat …………………, o declaraţie olograf dată în …………….. A fost audiată făptuitoarea ……………….. S-a efectuat expertiza grafologică care a concluzionat fără echivoc că declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct autentificată la notarul public sub nr. ………………………, a fost scrisă şi semnată de …………………….

Pe baza acestor probe, Parchetul de pe lângă Judecătoria ……………… a dispus, prin rezoluţia nr. ……………, neînceperea urmăririi penale faţă de ………………., ……………… şi …………………… pentru infracţiunile prev. de art. 288, 289, 291 şi 215 Cod penal.

Reclamantul a formulat plângere împotriva rezoluţiei, dar, prin rezoluţia nr. 389/II/2/2008/16.10.2008, plângerea a fost respinsă.

Şi împotriva acestor rezoluţii, reclamantul a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 Cod de procedură penală. Prin sentinţa penală nr. 27/14.01.2009 a Judecătoriei ……………, plângerea a fost respinsă cu următoarea motivare:

Au fost reaudiate făptuitoarele …………… şi……………….

Aceasta din urmă locuieşte în prezent la …………….., astfel că a trimis la dosar, prin intermediul apărătorului său, o declaraţie olografă dată în faţa unui notar public- filele ……………… dosar nr. …………………….

Declaraţia făptuitoarei ………………………. sesizează aspectele esenţiale ale pricinii, aşa, încât audierea acesteia prin comisie rogatorie ar fi constituit un demers inutil.

Între această făptuitoare şi ……………….. a intervenit divorţul, domiciliul actual al acestuia nefiind cunoscut. Din motive obiective făptuitorul ………………… nu a putut fi, aşadar, audiat în dosarul nr. …………….

În dosarul sus-menţionat s-a efectuat şi expertiza tehnico-ştiiţifică grafologică ce a concluzionat la data de ……………….. că menţiunea ……………………” şi semnătura de la poziţia „……………………..” de pe declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. ………………. au fost executate de petentul …………………….

Este adevărat că la efectuarea lucrării de expertiză nu s-au avut în vedere şi scriptele de comparaţie luate de la ………………………..

Chiar în aceste condiţii raportul de expertiză aflat la filele ………….. din dosarul nr……………… a concluzionat că menţiunea şi semnătura sus-invocate au fost executate, indubitabil, de petent.

În altă ordine de idei, ……………… nu a formulat, personal ori prin intermediul apărătorului, vreo obiecţiune la raportul de expertiză şi nici, nu a solicitat a se efectua o altă lucrare de specialitate.

Soluţia atacată de ………………. este, aşadar, legală şi temeinică astfel că în baza art. 2781 al.8 lit. a Cod procedură penală plângerea acestuia a fost respinsă ca nefondată iar rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale nr. ………………… a fost menţinută.

Hotărârea de mai sus a fost recurată de reclamant în motivarea căruia a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ordonanţa procurorului de scoatere de sub urmărire penală este legală şi temeinică întrucât făptuitorii …………….. şi ……………. nu au fost audiaţi şi în plus, în cauză scrisul şi semnătura acestora nu au fost expertizate. Recurentul a solicitat trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea expertizei sus-menţionate.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 indice 6, alin. 3 Cod de procedură penală, sub toate aspectele, Tribunalul a constatat următoarele:

Instanţa de fond a verificat ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului de la dosarul cauzei, însă cum din analiza acestora nu a rezultat că faptele reclamate de petent nu există, în mod corect, a respins plângerea acestuia. Astfel, potrivit art. 200 Cod de procedură penală, în speţă, hotărârea penală are ca obiect în primul rând strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor având în vedere că presupuşii autori au fost indicaţi de petent în plângere. Cum însă din probele cu martorii audiaţi şi din expertiză rezultă că semnătura de pe înscrisul defăimat aparţine petentului recurent şi cum şi notarul public………………., audiat ca martor,m a arătat că părţile au semnat declaraţia de renunţare la uzufruct în prezenţa sa, se constată că soluţia adoptată de scoatere de sub urmărire penală a acestuia pentru temeiul prevăzut de art. 10 lit. a Cod de procedură penală, este legală şi temeinică. Susţinerea recurentului petent că în cauză falsul există şi că autorii sunt persoanele indicate în plângerea sa, este infirmată de probele sus menţionate.

Potrivit art. 75 Cod de procedură civilă, declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Cum însă, în speţă, susţinerile părţii vătămate (petent recurent), nu se coroborează nici cu fapte şi nici nu împrejurări rezultate din probele administrate, se constată că nu pot fi apreciate şi reţinute ca având valoare probantă.

Prin urmare, numai pe baza acestor susţineri ce emană de la recurentul petent, nu se poate reţine nici existenţa faptelor şi vinovăţia persoanelor arătate în plângere deoarece acestea nu constituie probe apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind neaudierea intimatei ……………………., se constată că este nefundat, deoarece la fila ….. dosar urmărire penală există declaraţia scrisă şi semnată de aceasta, în care aceasta arată că petentul recurent a semnat înscrisul defăimat în prezenţa martorilor şi a notarului. Or, în speţă, dacă ar fi existat suspiciuni ori indicii că ………………………ar fi comis vreuna din faptele imputate, atunci s-ar fi impus audierea acesteia şi eventual efectuarea unei expertize tehnice asupra scrisului acesteia. Cum însă, în speţă, astfel de suspiciuni ori indicii nu există, este evident, că nici reaudierea acestei intimate şi nici efectuarea expertizei solicitate de petent nu erau necesare.

De asemenea, din declaraţia dată de intimata ……………….., mai rezultă că la semnarea acestor acte intimatul …………………….. nu a fost prezent, aspect ce este real, deoarece este confirmat de petent cât şi de notarul………………… şi de martora ………………. Or, în aceste împrejurări, audierea acestuia nu constituie o probă utilă şi nici expertiza solicitată, referitoare la scrisul şi semnătura acestuia.

Astfel, prin decizia penală nr. 308/14.04.2009 a Tribunalului ………………, recursul a fost respins, fiind menţinută sentinţa penală nr. ………………. a Judecătoriei………………..

Continuând judecata civilă, instanţa de fond va reţine următoarele:

Nulitatea absolută intervine în cazul încălcării în momentul încheierii actului juridic a unei dispoziţii legale, care ocroteşte un interes general.

Nulitatea este absolută în următoarele cazuri:

1. când a lipsit consimţământul şi această lipsă se datorează unei erori-obstacol, distructivă de voinţă;

2. când actul s-a încheiat prin nerespectarea condiţiilor privind capacitatea sau incapacitatea;

3. când a lipsit obiectul ori acesta este ilicit sau imoral;

4. când a lipsit cauza ori aceasta este ilicită sau imorală;

5. când actul juridic s-a încheiat cu încălcarea unor norme imperative;

6. când actul juridic s-a încheiat cu nerespectarea formei cerută „ad solemnitatem”;

7. când actul juridic s-a încheiat în lipsa autorizaţiei prealabile cerută de lege pentru anumite acte de dispoziţie;

8. când actul s-a încheiat în frauda legii.

Regimul juridic al nulităţii absolute constă în următoarele reguli:

a) nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes juridiceşte recunoscut şi chiar din oficiu de către organul de jurisdicţie;

b) nulitatea absolută poate fi invocată oricând, acţiunea ori excepţia bazată pe nulitatea absolută fiind imprescriptibilă;

c) nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt fel.

Cu privire la declaraţia de renunţare a reclamantului la dreptul de uzufruct, s-a pronunţat instanţa penală, motiv pentru care se vor aplica dispoziţiile art. 22 al. 1 Cod de procedură penală: hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Analizând pricina dedusă judecăţii prin prisma motivelor de drept invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 966, 967, 968 şi art. 998-999 Cod civil, instanţa constată că nu există niciun motiv de nulitate al contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, art. 966 Cod civil prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect. Între părţile contractante, cauza a fost valabilă pentru că a îndeplinit condiţiile: a existat, a fost reală, licită şi morală.

Art. 967 Cod civil stipulează valabilitatea convenţiei şi în acele cazuri în care cauza nu este expresă. Nici acest articol de lege nu este aplicabil speţei, întrucât, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ambele părţi au stabilit şi au atins scopul imediat şi mediat al convenţiei.

Prin art. 968 Cod civil sunt reglementate alte condiţii ale cauzei convenţiilor: cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. Fără îndoială, această reglementare se corelează cu dispoziţiile art. 5 din Codul civil în virtutea căruia nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri. Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …………….. de către B.N.P………………., părţile nu au fraudat legea, cauza fiind în concordanţă cu bunele moravuri şi ordinea publică. Nu a existat o încercare de deturnare a legii de la finalitatea ei sau un abuz de drept.

Analizând şi din oficiu existenţa celorlalte cazuri de nulitate absolută enumerate, instanţa constată că nicio normă legală în materie nu a fost înfrântă, interesul general fiind protejat.

Pentru toate aceste motive şi văzând şi dispoziţiile art. 969, 970 Cod civil, va fi respins capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

Daunele morale, cerute de reclamant în baza art. 998-999 Cod civil, au caracter de cerere accesorie, rezolvarea ei depinzând de soluţia din cererea principală. Întrucât cererea principală a fost respinsă, aceeaşi soluţia va avea şi cererea accesorie referitoare la daunele morale.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală. Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod de procedură civilă, reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecată către pârâta ……………………….

Cererea pârâtei ……………………. pentru cheltuieli de judecată urmează a fi respinsă deoarece apărătorul acesteia nu a depus dovada plăţii onorariului.

Pentru aceste motive

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge acţiunea formulată de reclamantul …………………………, domiciliat în …………………….., str. …………….., bl. ……………., sector ….. împotriva pârâţilor …………………………., domiciliată în……………., str………….., bl………………., et. …., ……………………., cu domiciliul ales în ………………., str. ……………., bl. ……………….. prin procurator ………………, domiciliat în ……………, str. ………….., bl. ………….., …………………, cu domiciliul ale în…………….., str. ………….., bl…………….

Conform art. 274 Cod de procedură civilă obligă reclamantul să plătească pârâtei ………………….. suma de ………… lei cheltuieli de judecată.

Respinge ca nedovedită cererea pârâtei ………………. pentru cheltuielile de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.11.2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. A.L. – 7.12.2009

Dact. B.S. – 9.12.2009

Exemplare: 7 (şapte)

Tags: Constatare nulitate act

Constatare nulitate act

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 5640/270/2008

Înreg. 06.12.2008 constatare nulitate act

SENTINŢA CIVILĂ NR. 891

Şedinţa publică din data de 19.03.2009

Completul de judecată format din:

Preşedinte – ION ANGHEL

Cu participarea

Grefier – LIDIA MATEI

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta S.L., în contradictoriu cu pârâtii: O.A., O. B., şi L., O. S.I., SC A… SRL Oneşti, SC S… SRL Oneşti având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat M.M. care substituie pe avocat B.V. pentru reclamanta S.L., cu delegaţie de substituire la fila 53 dosar, avocat T.M. pentru pârâţi, pârâţii O.B. O. L. şi O.S.I., avocat L.S. pentru pârâta SC A. SRL Oneşti, lipsă fiind reclamanta S.L., pârâţii O.A., SC A… SRL Oneşti şi SC S…SRL Oneşti.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul registratură al acesteia, întâmpinare de către SC A…SRL Oneşti.

Instanţa înmânează câte un exemplar întâmpinare părţilor prezente.

Avocat T.M. depune o adeverinţă medicală pe numele pârâtei O.A. şi arată sunt părţile prezente pentru interogatorii şi partea din Sibiu.

Avocat L.S., pentru pârâta SC A…SRL Oneşti arată că nu se poate face nimic până când reclamanta nu plăteşte taxele prevăzute de lege.

Avocat M.M. solicită termen pentru studiu întâmpinării şi arată că este absurd să nu se i-a interogatorii unei părţi care a venit din Sibiu.

Instanţa consideră că nu se impune acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.

Nemaifiind cereri noi de formulat şi excepţii de ridicat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat M.M., pentru reclamantă solicită admiterea acţiunii, a se constata întrunite condiţiile necesare pentru declararea nulităţii actelor din dosar. Ne aflăm în prezenţa unei vânzări a bunului indiviz, ceea ce este considerat drept o vânzare a lucrului altuia, vânzătorul şi cumpărătorul fiind de rea credinţă faţă de situaţia de fapt.

Vânzarea cumpărarea este nulă din cauză ilicită, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia 634/2004. solicită admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecată şi depune chitanţă la dosar.

Avocat M.M. solicită amânarea pronunţării pentru a depune practică judiciară.

Avocat T.M. pentru pârâţii O.A., O.B., O.L. şi O.S.I. arată că împărtăşeşte punctul de vedere din întâmpinarea depusă la dosar. Urmează a se constata că nu există motiv de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare intervenite între părţi. La data încheierii contractului, respectiv 08.01.2004 erau întrunite condiţiile impuse de art. 948 Cod Civil privind validitatea acestuia act juridic şi condiţiile speciale impuse notarului, respectiv consimţământ, capacitate, obiect şi cauză licită. Sunt îndeplinite toate aceste condiţii pentru validitate actului întocmit.

În 2006 se introduce acţiune prin care se cere nulitatea titlului de proprietate. În 2007 se constată că suprafaţa de teren de 1048 mp. nu este proprietatea exclusivă a lui O.A. ci este în coproprietate cu S.L. Invocă nulitate relativă preluată din literatura de specialitate care stipulează că în momentul în care se vinde un bun din moştenire nedivizată se tinde ca bunul să se introducă în lotul vânzătoarei cu sultă pentru cealaltă parte.

Solicită respingerea acţiunii cu cheltuieli de judecată.

Avocat L.S., pentru pârâta SC A… SRL Oneşti arată că cererea a fost prematur introdusă. Vânzătoarea O.A. nu are dreptul ei asupra terenului ci a rămas în coproprietate. Aceasta a vândut copiilor ei şi aceştia la rândul lor au vândut altor persoane. Ultimii cumpărători nu pot fi consideraţi cumpărători de rea credinţă. Cabinetul notarial a avut grijă să scoată toate actele doveditoare. Societatea cumpărătoare nu poate fi considerată dobânditor de rea credinţă. Reaua credinţă nu trebuie numai invocată ci şi dovedită. La fila 38 dosar reclamanta prin răspunsul la întâmpinare arată pentru care contracte doreşte nulitatea absolută. Suprafaţa cu nr. cadastral 4731 nu face obiectul acestei cereri. Reclamanta nu doreşte nulitatea tuturor contractelor de vânzare cumpărare chiar şi numai relativă, ci numai pentru unele. Firma cumpărătoare a cumpărat teren cuprins în totalul suprafeţei de teren ce poartă numărul cadastral 4731 iar reclamanta nu doreşte anularea acestor acte.

Solicită respingerea acţiunii, cel puţin pentru contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.09.2009.

Instanţa respinge cererea de amânare a pronunţării.

Dezbaterile fiind încheiate cauza a rămas în pronunţate.

INSTANŢA,

DELIBERÂND,

Asupra cauzei civile de faţă

Prin cererea formulată la data de 09.12.2008 şi înregistrată sub nr. 5640/270/2008, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâţii O.A., domiciliată în …, O.B., O. L. şi O.S.I., toţi domiciliaţi în …., S.C. A… S.R.L. Oneşti, prin reprezentant legal administrator M.E., având sediul în … şi S.C. S… S.R.L. Oneşti, …, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/08.01.2004 încheiat între pârâta O.A. şi O.B. şi O.L., având drept obiect un imobil, teren în suprafaţă de 1619 mp. precum şi a contractelor de vânzare – cumpărare subsecvente încheiate între soţii O.B. şi O.L. – vânzători, cu cheltuieli de judecată.

Cererea fost timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru şi 1 leu timbru judiciar, iar în motivarea acesteia se arată că terenul situat în Oneşti, …, obiect al contractului de vânzare – cumpărarea fost dobândit în mod fraudulos, prin inducerea în eroare a autorităţilor competente de numita O.A., prin reconstituirea dreptului de proprietate conform T.P. 89755 / 07.01.2002 eliberat pentru suprafaţa de 1619 mp. Cunoscând ilegalitate săvârşită şi urmărind a se proteja în eventualitatea anulării titlului de proprietate, pârâta O.A. procedează la vinderea prin act autentic a terenului fiului său, O. B. Mai precizează reclamanta că ulterior vânzării a promovat o acţiune în justiţie prin care a solicitat nulitatea absolută parţială a titlului sus amintit, ocazie cu care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 238/31.01.2007 în dosarul nr. 4133/R/2006 prin care s-a constatat nulitatea T.P. nr. 89755/2002 şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru S. L. şi O.A. pentru suprafaţa de 1048 mp. teren situat în Oneşti, megieşit cu … şi teren liber de construcţii, ca moştenitoare ale defunctei S. I. Pentru a îngreuna aplicarea legii, reclamanta arată că dobânditorii terenului, dând dovadă clară de rea credinţă, procedează la dezmembrări şi vânzări succesive.

Astfel, pe data de 20 mai 2004, prin act autentic soţii O. înstrăinează fiicei lor suprafaţa totală de 525,137 mp. teren, având nr. cadastral 2862.

Un an mai târziu, în 6 iulie 2005 aceeaşi soţi prin act autentic dezmembrează suprafaţa de 143,008 mp. din acelaşi corp de teren dobândit şi înstrăinează 44,24 mp. S.C. S… SRL Oneşti, restul de 98,76 mp. grevându-l cu o servitute de trecere în folosul societăţii cumpărătoare.

Continuând în aceeaşi manieră, în 2007 prin act autentic soţii procedează la dezlipirea a două corpuri de proprietate, compunând respectivul teren în suprafaţă de 1619 mp. având numerele cadastrale 2860 şi 2861 în suprafaţă de 538,254 respectiv 413,90 mp. în câte două corpuri de proprietate – în total patru corpuri, din care ulterior înstrăinează celeilalte societăţi pârâte în cauză 96 respectiv 63 mp. ( imobile având nr. cadastrale 4731 şi 4733).

În drept sunt invocate prevederile art. 966, 968, din Codul Civil, art. 1294 şi următoarele Cod civil şi art. 109, 112, 274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus în copie contractul de vânzare-cumpărare nr. 44/08.01.2004, contractul de vânzare cumpărare nr. 309/20.05.2004, act dezmembrare şi contract de vânzare – cumpărare nr. 474/06.07.2005 şi act de dezlipire şi contract de vânzare – cumpărare nr. 2553/07.09.2007.

Pârâţii O.A., O.B., O.L. şi O.S.I. au depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei. În motivarea acesteia se arată că după eliberarea titlului de proprietate, precum şi a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta S.L. formulează o acţiune în justiţie în anul 2006, dosar civil nr. 4133/2006 al Judecătoriei Oneşti, solicitând să se constate nulitatea absolută totală titlului de proprietate nr. 89755/07.01.2002, pentru suprafaţa de 1619 mp. din T61/5/33 P. 1/1 şi T61/5/3 P. 1/1/1/1, şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafaţă de teren pe numele său ca moştenitoare a defuncţilor S.I. şi G.I.

Judecătoria Oneşti, prin sentinţa civilă nr. 238/31.01.2007 irevocabilă, a admis acţiunea reclamantei S.L. şi constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 89755/2002, pentru suprafaţa de 1619 mp. teren situat în T 61/5/33 P.1/1 şi T 61/5/33 P. 1/1/1/1.

Totodată se constată că la data când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, pârâta O.A. era proprietarul exclusiv al terenului conform titlului de proprietate, iar din acest punct de vedere actul de vânzare-cumpărare întruneşte toate condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 din Codul civil, respectiv capacitate, consimţământul, obiect, cauză licită.

În drept pârâta invocă prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă şi solicită în apărare interogatoriul reclamantei şi expertiza tehnică.

Pârâta S.C S…SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată. Se arată în motivarea acesteia că prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 473 din 06.07.2005 BNP „F.T.”, a cumpărat o suprafaţă de teren situată pe str. Sfinţii Apostoli de la numita I.S.-I.

La data perfectării contractului de vânzare-cumpărare notarial nu exista nici un impediment legal care să împiedice perfectarea vânzării – vânzătorul era proprietar al terenului în baza unui contract de vânzare-cumpărare notarial, terenul nu era scos din circuitul civil, nu era grevat de sarcini şi nu era în litigiu.

Pentru aceste motive pârâta consideră că este un cumpărător de bună credinţă care a dat dovadă de diligenţă maximă la perfectarea acestui act juridic.

Faţă de întâmpinările depuse de pârâţi, reclamanta a înţeles să dea un răspuns cu argumente de drept şi de fapt, arătând că încă din anul 2004, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta O.A. partajarea suprafeţei de 1000 mp. care face parte din totalul suprafeţei de 1619 mp. ce a fost înstrăinată de la mamă la fiu (dosar 3910/2004).

Şi pârâta SC A…SRL Oneşti a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei deoarece cele două suprafeţe de teren de 96 mp. cu nr. cadastral 4731 şi 63 mp. cu nr. cadastral 4733 vândute de pârâtul O.B. prin contract autentificat sub nr. 2553/07.09.2007 fac parte din terenul rămas în proprietatea moştenitorilor O. A. după pronunţarea sentinţei civile nr. 238/2007 în dosarul nr. 4133/R/2006.

La dosar s-au depus acte şi s-au ataşat dosarele nr. 3910/23.06.2004 şi nr. 4133/R/15.06.2006, instanţa reţinând în fapt următoarele:

Pârâta O.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1619 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oneşti compus din 399 mp. teren arabil, T 61/5/33, P. 1/1 şi 1220 mp. teren curţi construcţii, T. 61/5/33, P 1/1/1. conform titlului de proprietate nr. 89755/07.01.2002 ca moştenitoare a defunctului G. I. ( fila 8, dosar nr. 3403/2005 dosar ataşat).

La data de 08.01.2004 pârâta O.A. vinde pârâtului O.B.(căsătorit cu pârâta O.L.) întreaga suprafaţă de 1619 m.p. teren situat în intravilanul municipiului Oneşti din care suprafaţa de 538, 254 mp. teren curţi construcţii având număr cadastral 2860, suprafaţa de 413,908 mp. teren curţi construcţii având nr. cadastral 2861, suprafaţa de 525,137 mp. din care 231,684 mp. teren curţi construcţii şi 293.453 mp. teren arabil având nr. cadastral 2862 si suprafaţa de 143,008 mp. teren drum având nr. cadastral 2863( contract de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 44/08.01.2004 de B.N.P. B.V. fila 8 dosar).

Pârâţii O.B. si O. L. având prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 309/20.05.2004 de B.N.P. F.T. pârâtei O.S.I. suprafaţa totală de 525,137 mp. din care 231,684 mp. teren construcţii si 293,453 mp. teren arabil, situată în intravilanul municipiului Oneşti T/61/5/33, P1/1 şi 1/1/1 (fila 9 dosar).

Aceeaşi pârâţi procedează la dezmembrarea suprafeţei de 143,008 mp. drum situat în intravilanul municipiului Oneşti T 61/5/33, P1/1 şi 1/1/1 în două loturi: suprafaţa de 98.76 mp. lotul nr. 1 şi 44,24 mp. lotul nr. 2 şi vând apoi pârâtei S.C. S… S.R.L. Oneşti suprafaţa de 44,24 m.p. drum (act de dezmembrare şi contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 474/06.07.2005 de B.N.P. F. T. filele 10-11 dosar .)

In anul 2007, pârâţii O.B. şi O.L. hotărăsc ca suprafeţele pe care le mai aveau în proprietate respectiv 538,254 mp. teren situat în intravilanul municipiul Oneşti, având nr. cadastral 2860 şi 413,908 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oneşti având nr. cadastral 2861 să fi dezlipite fiecare în câte două corpuri de proprietate distincte. Astfel suprafaţa de 538,254 mp. a fost dezlipită în două corpuri de proprietate unul având nr. cadastral 4730 cu o suprafaţă de 442 mp., iar celălalt corp de proprietate având nr. cadastral 4731 cu suprafaţa de 96 mp. Cealaltă suprafaţă a fost dezlipită în două corpuri de proprietate unul având nr. cadastral 4732 cu suprafaţa de 351 mp. şi celălalt corp de proprietate având nr. cadastral 4733 în suprafaţă de 63 mp.

Suprafeţele de 96 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oneşti cu nr. cadastral 4731 şi suprafaţa de 63 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oneşti cu nr. cadastral 4733 au fost vândute pârâtei SC A… SRL Oneşti (act de dezlipire şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2553/07.09.2007 de B.N.P. …, filele 12-13 dosar).

La data de 23.06.2004 reclamanta S. L. formulează o cerere prin care solicită în contradictoriu cu pârâta O. A. partajarea averii rămase după defuncta S.I., cerere ce a făcut obiectul dosarului de partaj succesoral nr. 3910/2004. În motivarea cererii reclamanta arată că pârâta O. A. a depus cerere în baza Legii nr. 18/1991 la Primăria Oneşti şi prin titlul de proprietate i-a fost atribuită suprafaţa de 1000 mp. în imediata apropiere cu Restaurantul M…. Reclamanta precizează că şi ea a depus cererea în termenul legal (02.04.1998) la Primăria Oneşti pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra cotei de moştenire legala de 1/2 din averea defunctei S.I.

Această cauza a fost suspendată deoarece reclamanta a promovat o acţiune în modificarea titlului de proprietate nr. 88395/1994, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 378/2005. La termenul din 12.04.2005 reclamanta a renunţat la judecată.

La data de 25.05.2005, prin cererea înregistrată sub nr. 3403/2005 reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 89755/07.01.2002 pentru tarlaua 61/5/33 parcela 1/1 şi tarlaua 61/15/33, parcela 1/1/1 pentru suprafaţa de 1619 mp. şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1619 mp. pentru parcelele indicate, pe numele G.I., după S.I.

Prin sentinţa civilă nr. 2797/05.01.2005 Judecătoria Oneşti a respins ca prematură acţiunea reclamantei. Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 395/03.04.2006, a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza la rejudecare.

La rejudecare cauza a primit număr nou, respectiv nr. 4133/R/2006. Judecătoria Oneşti prin sentinţa civilă nr. 238/31.01.2007 a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 89755/07.01.2002 pentru suprafaţa de 1619 mp. teren situat în Oneşti, T. 61/5/33, P 1/1 şi T 63/5/33, P 1/1/1.

Totodată a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei şi a pârâtei O.A. ca moştenitoare a defunctei S.I. pentru suprafaţa de 1048 mp. teren situat în Oneşti megieşit cu … şi teren liber de construcţii (conform schiţei raportului de expertiză).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta O.A., însă Tribunalul Bacău a respins recursul prin decizia civila 1136/05.11.2007.

Prin cererea de faţă reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 44/08.01.2004 încheiat între pârâţii O.A., O.B. şi O.L., având drept obiect terenul în suprafaţă de 1619 mp .

În virtutea principiului „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis” reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute şi a contractelor de vânzare cumpărare subsecvente.

Reclamanta consideră că dat fiind legătura de rudenie dintre cumpărător şi părţile din proces, frauda apare fără tăgadă şi că un asemenea act este un act juridic intenţionat, fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua credinţă a părţilor.

În acest sens se invocă decizia nr. 632/29.01.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a situat că „nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma în cunoştinţă de cauză relevă, semantic, înţelesul că părţile contractului au ştiut bine că bunul (individual determinat) nu este proprietatea vânzătorului şi că aparţine altuia. În acest caz contractul încheiat, ascunzând intenţia de a aduce altuia o pagubă, este un act juridic intenţional fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua credinţă a părţilor”.

Decizia invocată se referă la o cauză diferită de cea dedusă judecăţii. Instanţa supremă a statuat că „apare nefiresc(ilogic), în absenţa altor probe să se reţină că subdobânditorii au ştiut bine că bunul nu este proprietatea vânzătorului şi că aparţine altuia”.

Reclamanta nu a făcut nici o proba pentru a dovedi frauda sau cauza ilicită şi nici reaua credinţă a părţilor.

În replică, pârâţii O.A., O.B., O.L. şi O.S.-I. invocă decizia numărul 2369/1992 a Curţii Supreme de Justiţie. Vânzarea lucrului altuia chiar şi proparte, atrage nulitatea relativă a actului deoarece vânzătorul poate dobândi totalităţile dreptului de proprietate şi deci posibilitatea de a transmite acest drept către cumpărători. O atare situaţie are loc în cazul înstrăinării de către un moştenitor asupra unui bun asupra căruia există o stare de indiviziune, mai înainte de încetarea acesteia.

Cum pârâta este proprietar proparte în cauza de faţă nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, soarta contractului de vânzare cumpărare depinzând de rezultatul partajului .

Pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat reclamanta poate cere ieşirea din indiviziune, iar soarta contractului de vânzare cumpărare, validitatea lui va depinde de rezultatul partajului.

Partajul deşi iniţiat din 2004 nu s-a finalizat nici până în prezent, cauza fiind suspendată în condiţiile art. 1551 Cod procedură civilă.

La data când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/08.01.2004 pârâta O.A. era proprietarul exclusiv al terenului conform titlului de proprietate nr. 89755/07.01.2002.

Instanţa apreciază că actul de vânzare cumpărare întruneşte toate condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 din Codul Civil, respectiv capacitate, consimţământ, obiect şi cauză licită.

Faptul ca prin sentinţa civilă nr. 238/31.01.2007 a Judecătoriei Oneşti s-a anulat parţial titlul de proprietate al pârâtei O.A., aceasta nu a pierdut proprietatea terenului, întrucât prin această sentinţă instanţa a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei şi al pârâtei ca moştenitoare defunctei S.I. pentru suprafaţa de 1048 m. teren situat în Oneşti. În aceste condiţii pârâta O.A. a rămas proprietara exclusivă pe diferenţa de teren până la 1619 mp. ca moştenitoare a defunctului G.I.

Reclamanta nu a făcut dovezi cu privire la reaua credinţă a celorlalţi subdobânditori.

Aşa fiind, instanţa apreciază că se impune ocrotirea bunei credinţei a subdobânditorilor cât şi necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil.

Şi Curtea Europeană în cauzele Androne contra României şi Raicu contra României a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 966 şi următoarele din Codul civil instanţa va respinge acţiunea reclamantei.

Fiind in culpă procesuală conform art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată reclamanta să achite pârâţilor O.A., O.B., O.L. şi O.S.-I., cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.L. domiciliată în …, împotriva paraţilor O.A.,domiciliată în …, O.B. şi O.L., soţi, domiciliaţi în …, O. S.-I., domiciliată în …, SC A… SRL cu sediul în … şi SC. S… SRL cu sediul în …

Conform art. 274 Cod procedură civilă obligă reclamanta să achite pârâţilor O.B., O.A., O.L. şi O.S.-I., cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.03.2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. I.A 01.04.2009, dact L.M. 03.04.2009

Tags: Constatare nulitate act

Constatare nulitate act

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

DOSAR NR.5659/270/2008

Înreg.9.12.2008 const.nulit.act

SENTINTA CIVILA NR.724

Sedinta publica din data de 4.03.2009

Completul de judecata format din:

Presedinte – CARMEN CIOSU

Grefier – ELIZA FEKETE

Astazi a fost pe rol judecarea constatarii nulitatii act formulata de reclamanta V.V. împotriva pârâtilor S.V. s.a.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta avocat N.M. pentru reclamanta si avocat T.M. pentru pârâti.

Procedura completa.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta,dupa care, avocat N. depune fotografii facute astazi privind starea imobilului,acte din care rezulta ca au fost trimise sume de bani pe întretinerea reclamantei dar nu de catre pârâti si de un al copil,si acte medicale din care rezulta starea sanatatii reclamantei. Solicita în dovedirea actiunii proba cu doi martori pentru a face dovada naturii contractului si conditiile în care s-a încheiat acest contract.

Avocat T. , cu privire la martorii propusi apreciaza ca proba este inadmisibila. Este cu totul altceva ce se invoca prin actiune si altceva ce vrea sa se demonstreze cu martori. Solicita respingerea probei testimoniale.

Avocat N. sustine ca pârâtii ridica niste bani de la statul german pentru ca o întretine pe reclamanta în virtutea contractului încheiat. Reclamanta a încheiat actul pentru a fi îngrijita, întretinuta fiind la o vârsta înaintata. Solicita admiterea probei cu acte,urmând ca pârâtii sa fie obligati sa depuna înscrisuri care sa ateste cele sustinute astazi si proba cu martori.

Avocat T. arata ca reclamanta are mai multi copii, iar pârâtul S.V. este unul dintre ei. Nu s-a negat faptul ca si alti copii îi trimis bani reclamantei. Reclamanta în prezent locuieste la o fiica a sa, nu vrea sa locuiasca în apartament.

Avocat N. arata ca actiunea nu este sicanatorie, reclamanta nu poate locui în imobil. Nu este respectata clauza stipulata în contract.

Instanta respinge ca inadmisibila atât proba testimoniala cât si cea cu înscrisuri formulata de reclamanta, constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.

Pentru reclamanta, avocat N. solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, a se constata nulitatea actului de vânzare-cumparare încheiat între parti. Apartamentul nu a fost vândut în realitate, nu s-a platit nici un pret, însa pârâtul nu respecta clauza de întretinere. Invoca Decizia Tribunalului Bucuresti 1564/1996-sectia civila . Solicita obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru pârâti, avocat T. arata ca prin întâmpinarea formulata, pârâtii au aratat ca au domiciliul stabil în Germania si si-au ales domiciliul la Cabinetul de avocatura. Considera ca motivul de nulitate invocat-eroarea nu a fost dovedit, motiv pentru care, solicita respingerea actiunii. În aceasta cauza potrivit art.954 Cod civil eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substantei obiectului contractului. Ambele vointe sa fi fost în eroare cu privire la substanta contractului respectiv. Partile au încheiat un contract de vânzare-cumparare. Nu s-a facut nici o dovada ca s-au exercitat manopere împotriva acestei persoane. Daca nu s-a achitat pretul, trebuia formulata o alta actiune. Solicita obligarea pârâtilor la cheltuieli de judecata.

Cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata ;

Constata ca reclamanta V. V. i-a chemat în judecata pe pârâtii: S.V. si S.L.R. solicitând constatarea nulitatii contractului de vânzare-cumparare încheiat la 21.X.1997 si autentificat la nr.1600/1997 si cheltuieli de judecata.

Cererea este legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 479 lei.

În motivare se arata ca desi s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare cu clauza de uzufruct, nu s-a platit pretul si asa neserios.

Se invoca eroarea-obstacol neprevazuta de codul civil, distructiva de consimtamânt care atrage nulitatea absoluta a contractului.

Pârâtii formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea actiunii, contractul fiind încheiat cu respectarea art.948 Cod civil, fiind un contract care îndeplineste toate conditiile legale referitoare la consimtamântul valabil exprimat, ambele parti fiind prezente, citindu-li-se continutul si fiind de acord cu toate clauzele, pretul achitat.

Arata ca nu este vorba despre o eroare asupra naturii contractului. În motivare invoca textul art.954 Cod civil, 1356 Cod civil si 1334 Cod civil, referitoare la eroare care produce nulitatea numai atunci când cade asupra substantei obiectului conventiei, rezolutiunea vânzarii si actiunea pentru complinirea pretului.

Prin raspunsul la întâmpinare, reclamanta arata ca pretul bunului a fost achitat de un alt fiu din Grecia si din nou invoca eroarea obstacol.

S-au depus înscrisuri din analiza carora se retin în fapt urmatoarele:

Reclamanta este mama pârâtului S.V. si soacra pârâtei S.L.R.

Între parti s-a încheiat la 21.X.1997 contractul de vânzare-cumparare autentificat la nr.1600/1997 la Biroul Notarului Public din Onesti, str.Republicii 68/1.

Conform clauzelor contractuale reclamanta în calitate de vânzatoare a vândut pârâtului fiu S.V. casatorit cu L.R. nuda proprietate asupra apartamentului din …, compus din sufragerie, dormitor, hol, bucatarie, bunul reclamantei, dobândit prin cumparare de la RAGCL Onesti în 1995, contra pretului achitat de 12.000.000 lei, anterior semnarii actului.

Actul s-a încheiat cu clauza uzufructului viager.

Într-un paragraf separat ambele parti arata ca pretul declarat este cel real. Acestea declara pe propria raspundere, cunoscând consecintele care decurg din falsul în declaratii.

Mai arata partile ca înainte de semnarea actului au citit continutul acestuia si au constatat ca corespunde vointei lor si conditiilor stabilite de comun acord.

Contractul de vânzare-cumparare îndeplineste conditiile art.948 Cod civil, privind consimtamântul, obiect determinat, pret si cauza licita, nefiind vorba despre eroare cu privire la natura juridica a contractului. Mai mult de la data încheierii contractului au trecut 12 ani.

Conform art.954 Cod civil, „Eroarea nu produce nulitatea decât atunci când cade asupra substantei obiectului conventiei”.

În cazul contractelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este determinant hotarâtor pentru încheierea actelor juridice civile, cerinta impusa de nevoia asigurarii stabilitatii si corectitudinii operatiunilor juridice din circuitul civil.

Or, partile au încheiat un contract de vânzare-cumparare cu clauza de uzufruct, pentru care s-a achitat pretul convenit.

Daca partile ar fi convenit sa stipuleze clauza de întretinere, sa încheie contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, ar fi trebuit enumerate obligatiile privitoare la acest aspect, hrana, lemne, medicamente si ar fi trebuit evaluata separat întretinerea.

Contractul este de vânzare-cumparare si perfect valid.

Pentru neplata pretului, reclamanta avea la dispozitie actiunea în rezolutiune prev. de art.1365 Cod civil, iar pentru plata pretului neserios, o actiune izvorâta din dispozitiile art.1334 Cod civil care trebuie introdusa în termen de un an de zile, ceea ce presupune ca nu a fost în eroare din 1992 si pâna în prezent.

Cererea reclamantei nefiind întemeiata, conform art.948 Cod civil, se va respinge.

Va fi obligata reclamanta la cheltuieli de judecata catre pârâti.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E :

Respinge actiunea formulata de reclamanta V.V., domiciliata în … împotriva pârâtilor: S.V. si S.L.R., domiciliati în …

Obliga reclamanta la 3200 lei cheltuieli de judecata – onorariu avocat ales, catre pârâti.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata azi 4.III.2009, în sedinta publica.

P R E S E D I N T E , G R E F I E R ,

Red. C.C. – 2.IV.2009

Tehnored. C.M. – 2.IV.2009

Exemplare – 5.

Tags: Constatare nulitate act

Constatare nulitate act

Dosar nr. 1805/244/2008 – constatare nulitate act

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 380/R

Sedinta publica de la 15 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE DIANA ELENA SÎRGHI

Judecator MIRELA-CRISTINA TÂRLEA

Judecator RADU-NICOLAE OANA

Grefier FLORENTINA POPA

S-a luat în examinare solutionarea recursului civil declarat de recurentul SC.S SRL. ASRL.Vaslui cu sediul în în contradictoriu cu intimatul SC.S SRL. Husi, prin reprez. CD, cu sediul în Husi, împotriva sentintei civile nr. 416 din 16 aprilie 2009 data de Judecatoria Husi în dosarul nr. 1805/244/2008, având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-au citit si verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care;

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza faptul ca dezbaterile din prezenta cauza au avut loc în sedinta publica din data de 08 martie 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta decizie si când din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 15 martie 2010.

S-a trecut la deliberare conf. art. 256 Cod proc.civila, dându-se decizia de fata.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de fata,

Prin sentinta civila nr. 416 din 16 aprilie 2009 Judecatoria Husi a respins exceptia de prematuritate a promovarii actiunii, invocata de pârâta si, în consecinta:

A admis actiunea civila intentata de reclamanta S.C. „S” S.R.L. Husi, cu sediul social în mun. Husi, , în contradictoriu cu pârâta S.C. „S AGROIND” S.R.L. Vaslui, cu sediul social în mun. Vaslui, si, în consecinta:

A constatat nulitatea absoluta a actului juridic intitulat act aditional nr. 1 din 27.06.2005.

A obligat pârâta la plata sumei de 3.004,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecata avansate de reclamanta.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele :

La data de 27.06.2005 între parti a fost încheiat actul intitulat „act aditional” nr. 1 la contractul de asociere în participatiune nr. 637 din 21.07.1999 prin care S.C. „Cyprinus S.R.L. Vaslui s-a asociat cu pârâta S.C. „S AS.R.L. Vaslui în scopul desfasurarii în comun a activitatii de exploatare pe principii comerciale, a fermei piscicole Ghermanesti.

Prin acest act intitulat „act aditional” nr. 1 din 27.06.2005, partile au convenit ca reclamanta sa achite pârâtei suma de 18.600 lei Ron, reprezentând cheltuieli efectuate pentru administrarea Fermei Piscicole Ghermanesti, în perioada 15.11.2001-27.06.2006, însa actul principal de asociere în participatiune îsi încetase valabilitatea, înca din 2001.

Reclamanta a investit instanta cu o actiune în constatarea nulitatii unui act juridic intitulat „act aditional nr. 1” la contractul de asociere în participatiune, invocând disp. art. 948, 953 si 961 Cod civ, însa prin decizia data în acest dosar de instanta de control judiciar s-a stabilit natura juridica a litigiului dedus judecatii, ca fiind un litigiu de natura comerciala, iar fata de aceasta calificare, pârâta a invocat exceptia de prematuritate a promovarii actiunii, cu motivarea ca reclamanta nu a dat curs invitarii pârâtei la conciliere directa asa cum prevad disp. art. 720 1 Cod Comercial.

Astfel fiind, actiunea în constatarea nulitatii acestui act aditional promovata de reclamanta vizeaza un activ comercial, respectiv Ferma piscicola Ghermanesti, ce desfasoara acte si fapte de comert, în sensul art. 3, pct. 1, art. 2, art. 19 Cod com.

Relativ la exceptia invocata de pârâta, instanta a apreciat ca aceasta procedura prealabila este o procedura formala care a fost complinita prin desfasurarea între partile litigante a procedurii somatiei de plata, întemeiata pe O.G. Nr. 5/2001 la initiativa pârâtei, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 2118 din 31.08.2006 pronuntata de Judecatoria Vaslui, si prin urmare, a dispus respingerea exceptiei de prematuritate a promovarii actiunii.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin actul intitulat actul aditional nr. 1, partile au convenit ca „începând cu data de 27.06.2005, contractul de asociere în participatiune nr. 637 pentru punctul piscicol „Ghermanesti” va fi preluat de reclamanta, pârâta renuntând la asociere în favoarea reclamantei S.C. „S” S.R.L. Husi, iar la art. 4 din actul aditional s-a stipulat ca reclamanta va achita prin ordin de plata pârâtei S.C. „S AGROIND” S.R.L. Vaslui, suma de 186.000.000 lei ROL (18.600 lei Ron), suma ce reprezinta cheltuielile de întretinere a fermei piscicole Ghermanesti în perioada 15.11.2001-27.06.2005.

La momentul încheierii actului aditional între partile litigante, respectiv data de 27.06.2005, contractul de asociere în participatiune dintre S.C. „Cyprinus” S.R.L. Vaslui si pârâta îsi încetase valabilitatea înca din data de 15.11.2001, asa cum rezulta din adresa emisa de S.C. „Cyprinus” S.R.L. Vaslui nr. 175/08.08.2006 (fila nr. 9 din dosar), însa acest aspect a fost ascuns de catre pârâta S.C. „S Agroind” S.R.L. Vaslui, în scopul inducerii în eroare a reprezentantului legal al reclamantei.

Ori atâta timp cât pârâta nu mai avea calitatea de asociat în participatiune cu S.C. „Cyprinus” S.R.L. Vaslui, nu mai avea cum sa renunte la dreptul de asociere în favoarea reclamantei S.C. „ S” S.R.L. Husi.

Conform art. 251 Cod comercial „asociatiunea în participatiune are loc atunci când o societate comerciala acorda unei alte societati o participatiune în beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni sau chiar asupra întregului comert”.

Actul aditional a fost încheiat la initiativa reprezentantului pârâtei , care a invocat un drept de retentie asupra Fermei Piscicole Ghermanesti, pâna la recuperarea cheltuielilor efectuate cu paza, protectia si conservarea Fermei Piscicole, aceste cheltuieli fiind cerute atât de la reclamanta, cât si de la S.C. „Cyprinus „ S.R.L. Vaslui, asa cum a recunoscut reprezentantul legal prin raspunsul dat la întrebarea nr. 7 din interogatoriu.

Potrivit art. 960 Cod civil „ dolul este o cauza de nulitate a conventiei când prin mijloace viclene, întrebuintate de una din parti, sunt astfel, încât este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte nu ar fi contractat”., iar potrivit art. 953 Cod civil „consimtamântul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol”.

În cauza a fost dovedita intentia pârâtei de inducere în eroare a reclamantei cu ocazia încheierii actului intitulat „act aditional”, care era secundar la contractul de asociere în participatiune, desi pârâta cunostea ca acesta nu mai era valabil din anul 2001, asa cum a precizat prin raspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 2).

Astfel, pârâta a ascuns reclamantei ca valabilitatea contractului de asociere în participatiune încetase cu mult timp înainte, respectiv din anul 2001, aceasta pretinzând de la reclamanta suma de 18.600 lei, cu titlu de cheltuieli de întretinere, cu administrarea Fermei Piscicole, care asa cum sustine pârâta, ar fi fost efectuate dupa anul 2001 si pâna în anul 2005.

Inducerea în eroare este evidenta, pârâta încercând obtinerea unor foloase atât de la reclamanta, cât si de la S.C. „Cyprinus” S.R.L. Vaslui, asa cum a precizat în raspunsul la interogatoriu, (fila nr. 69), iar aceasta inducere în eroare este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic, astfel întocmit.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanta a apreciat ca actiunea civila este întemeiata si, prin urmare, a admis actiunea civila intentata de reclamanta S.C. „S” S.R.L. Husi în contradictoriu cu pârâta S.C. „S AGROIND” S.R.L. Vaslui si, în consecinta, a constatat nulitatea absoluta a actului juridic intitulat „act aditional nr. 1” din 27.06.2005.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanta a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal pârâta SC.S ASRL.Vaslui pe care o critica din urmatoarele motive:

-instanta de fond a apreciat gresit probele administrate în cauza si gresit a fost solutionata exceptia prematuritatii promovarii actiunii în raport de dispozitiile art. 720 indice 1 Cod proc.civila, prin respingerea ei. Nu s-a avut în vedere faptul ca procedura invocata nu poate fi o procedura formala, asa cum se arata în motivarea sentintei ,ci este o procedura obligatorie;

-instanta de fond a avut în vedere exclusiv expunerea , motivarea si sustinerile reclamantei, ignorând actele care au fost depuse în aparare de recurenta, respectiv ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Husi, somatia de plata si notificarea formulata si transmisa procedural;

-prima instanta face aprecieri care nu corespund realitatii legate de dol si inducerea în eroare a reclamantei.

Examinând cauza în raport de actele dosarului , a criticilor formulate , dar si sub toate aspectele potrivit art.304 indice 1 Cod proc.civila, tribunalul constata ca recursul nu este întemeiat.

Litigiul a fost calificat ca având natura comerciala prin decizia civila nr. 34/A din 12.03.2008 a Tribunalului Vaslui, la circa doi ani dupa sesizarea instantei. In consecinta, necesitatea parcurgerii procedurii concilierii directe prevazuta de art.720 indice 1 Cod proc.civila a ramas fara obiect, actiunea reclamantei nefiind prematur introdusa asa cum corect a concluzionat si prima instanta.

Pe fondul cauzei, solutia pronuntata este legala si temeinica avându-si corespondent în actele dosarului care au fost analizate judicios de prima instanta.

Potrivit actelor dosarului coroborate cu recunoasterea reprezentantului recurentei la interogatoriu pct.3 ( dosar 2414/2006 ), la data încheierii actului aditional nr.1/27.06.2005, contractul de asociere în participatiune nr.637/21.07.1999 era reziliat înca din anul 2001, fapt cunoscut de catre reprezentantul recurentei, însa ascuns celeilalte parti contractante.

Conform actelor dosarului, existenta acestui contract de participatiune a fost elementul determinant pentru reclamanta pentru a accepta încheierea actului aditional în discutie.

In consecinta, actul juridic în litigiu este lovit de nulitate datorita vicierii consimtamântului în conditiile art. 960 ,953 Cod civil.

Sustinerea recurentei potrivit careia actul aditional a fost redactat în acesti termeni datorita lipsei de pregatire juridica a partilor nu este întemeiata, intentia recurentei de a prezenta intimatei o situatie nereala fiind evidenta si confirmata de probele din dosar.

Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 312 Cod proc.civila va respinge recursul declarat de SC.S ASRL.Vaslui împotriva sentintei civile nr. 416 din 16.04.2009 a Judecatoriei Husi pe care o va mentine.

Se va face aplicarea art. 274 Cod proc.civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC.S ASRL. Vaslui împotriva sentintei civile nr.416 din 16.04.2009 a Judecatoriei Husi,pe care o mentine.

Obliga recurenta la plata catre intimata SC.S SRL. Husi a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica de la 15 Martie 2010.

Presedinte,

DIANA ELENA SÎRGHI Judecator,

MIRELA-CRISTINA TÂRLEA Judecator,

RADU-NICOLAE OANA

Grefier,

FLORENTINA POPA

Tags: Constatare nulitate act

Constatare nulitate act – incidenţa abrogării Legii nr. 58/1974

Constatare nulitate act – incidenţa abrogării Legii nr. 58/1974 – sentinţa civilă nr. 965/01.07.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin cererea adresată acestei instanţe reclamanţii SV şi SM au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comuna Moldoviţa prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Deciziilor nr. 28/15.09.1977 şi nr. 29/15.09.1977 ale fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a suprafeţei de teren de 440 mp identic cu parcela 114 din CF nr. 277 a com cad. Argel ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. De asemenea, reclamanţii au mai solicitat să se dispună radierea înscrierilor privitoare la dreptul de proprietate al Statului asupra parcelei în discuţie şi înscrierea lor cu dreptul de proprietate asupra aceleiaşi parcele, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1054/343 din 11.10.1977 autentificat la Notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că terenul în litigiu se află situat în intravilanul localităţii Moldoviţa, sat Argel, identic fiind cu parcela 114 din CF nr. 277 a com. cad. Argel şi a fost dobândit de către ei prin cumpărare de la ŞE, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1054/343 din 11.10.1977 autentificat la Notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc. Terenul a trecut în proprietatea Statului în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, prin Deciziile nr. 28/15.09.1977 şi nr. 29/15.09.1977 ale fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa. Prin Ordinul Prefectului Suceava nr. 191/03.07.2008, li s-a constituit reclamanţilor dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 250 mp, aferentă locuinţei, situată în Moldoviţa, sat Argel. Reclamanţii mai arată faptul că au deţinut întreaga suprafaţă de teren, ca adevăraţi proprietari şi netulburaţi de nimeni, plătind anual impozitul şi exercitând toate atributele dreptului de proprietate. Au arătat că este dată nulitatea absolută a Deciziilor nr. 28/15.09.1977 şi nr. 29/15.09.1977 ale fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa, dată fiind existenţa Decretului lege nr. 1/26.12.1989 care a abrogat în totalitate dispoziţiile Legii nr. 58/1974.

Prin sentinţa civilă nr. 965/01.07.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a respins acţiunea ca nefondată reţinându-se că prin contractul de vânzare cumpărare din 11.10.1977 autentificat la Notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc reclamanţii au cumpărat de la ŞE imobilul proprietatea acesteia compus din clădire de locuit şi anexe, identic cu parcela 114 din CF nr. 277 a com. cad. Argel. În cadrul aceluiaşi contract s-a prevăzut că suprafaţa de teren aferentă parcelei trece în proprietatea Statului în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. Drept urmare a fost emisă Decizia nr. 28/15.09.1977 a fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa act în baza căruia s-a înscris titlul de proprietate al Statului Român pentru parcela 114 teren, din CF 277 a com cad Argel. Prin Decizia nr. 29/15.09.1977 a fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa s-a atribuit în folosinţa reclamanţilor pe durata existenţei construcţiilor, suprafaţa de 250 mp identic cu parcela 114/1 înscrisă în CF 277 a com cad Argel. Reclamanţii au arătat, fără a depune la dosarul instanţei acest înscris, că prin Ordinul Prefectului Suceava nr. 191/03.07.2008, li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 250 mp, aferentă locuinţei, parte din parcela iniţială 114 din CF 277 a com. cad. Argel, conform planului de situaţie şi planului de încadrare în zonă Terenul din fosta parcelă 114 din CF 277 a com. cad. Argel care face obiectul prezentei cauze, este în suprafaţă de 190 mp şi este identic cu parcela virană 114/2 din CF nr. 534 a com. cad. Argel, al cărei proprietar tabular este în prezent Statul Român (

Din declaraţiile martorilor BC şi UG cu privire la construcţii, se confirmă faptul că reclamanţii le-au dobândit în anul 1977 de la ŞE, iar cu privire la teren, au arătat că reclamanţii deţin suprafaţa de 650 mp, respectiv suprafaţa de 4,5 ari, suprafaţă pe care au folosit-o în permanenţă, ca adevăraţi proprietari, nefiind tulburaţi de nimeni în posesie.

Dincolo de inadvertenţele din cele două declaraţii de martori, cu privire la suprafaţa exactă a parcelei deţinute de reclamanţi, fără relevanţă în această privinţă întrucât suprafaţa rezultă din înscrisurile depuse la dosar, faţă de temeiul de drept invocat de către reclamanţi, acţiunea apare ca nefondată pentru următoarele motive:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 modificată şi completată rezultă faptul că un titlu al Statului emis anterior anului 1989 este nul în cazul în care, la momentul la care a fost emis nu respecta Constituţia, tratatele internaţionale la care România era parte şi legile în vigoare la data preluării lor de către stat.

Ori, reclamanţii nu au invocat nici un caz de nulitate din cele exemplificate în dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 amintite mai sus. Faptul că dispoziţiile Legii nr. 58/1974 au fost abrogate prin Decretul lege nr. 1/26.12.1989, nu înseamnă că acest act normativ este lovit implicit de nulitate. Abrogarea şi nulitatea sunt două instituţii diferite ce nu se pot confunda, având efecte diferite – în speţa dedusă judecăţii, important fiind faptul că abrogarea are efecte doar pentru viitor.

De altfel, anularea Deciziilor nr. 28/15.09.1977 şi nr. 29/15.09.1977 ale fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa date în baza unui act normativ valabil la momentul emiterii lor, chiar dacă s-ar fi dovedit existenţa vreunui caz de nulitate a acestor acte, apare ca fiind lipsită de interes.

Astfel, terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 440 mp, a urmat regimul art.30 din Legea nr.58/1974 şi, aşa cum este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, prin care reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiei, iar terenul nu le-a aparţinut niciodată, fiind preluat de stat din patrimoniul fostei proprietare, vânzătoarea ŞE.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, Deciziile nr. 28/15.09.1977 şi nr. 29/15.09.1977 ale fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa nr. 28/15.09.1977, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzătoare, din patrimoniul căreia a fost preluat bunul de către Stat şi nu de către reclamanţi, cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei.

În situaţia dată, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 prin emiterea Ordinului Prefectului Suceava nr. 191/03.07.2008, prin care li s-a constituit reclamanţilor dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 250 mp, atribuită în folosinţă prin Decizia nr. 29/15.09.1977 a fostului Consiliu Popular al comunei Moldoviţa, nu a făcut altceva decât sa înlăture situaţia nefireasca ca proprietarul locuinţei, care de cele mai multe ori o achiziţiona si in vederea terenului, plătind in cazul vânzării-cumpărării si un preţ ce reflecta, de regula, existenta acestuia.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere si dispoziţiile art. 57 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertăţile constituţionale cu bună-credinţa. Repunerea in discuţie a unor drepturi subiective care s-au constituit legal la un moment dat nu poate duce decât la destabilizarea raporturilor juridice.

Tags: Constatare nulitate act