Procedura insolventei. Contestatie împotriva tabelului final. Depunere declaratie creanta peste termenul limita pentru înregistrare – tardivitate. Exceptia opozabilitatii actelor de procedura (art.7 al.3 din legea insolventei).

În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar potrivit art.61 al.1 din Legea nr.85/2006 „va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit.c ori, dupa caz, în conditiile art.32 alin.2, debitorului si Oficiului registrului comertului, sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii”.

Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, „citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor, a notificarilor, se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa”, iar conform art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, prin exceptie de la prevederile alin.1, se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii, însa pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificarii prevazute la art.61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin buletinul procedurilor de insolventa.

Potrivit art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006, „în urma deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit. c ori, dupa caz, în conditiile art.32 alin.2, debitorului si Oficiului registrului comertului, sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii”.

Textul de lege sus-citat stabileste scopul notificarilor, ce consta în efectuarea, în registrele specificate, a mentiunii privind deschiderea procedurii insolventei asupra unui debitor, ce trebuie adusa la cunostinta creditorilor cunoscuti, precum si institutiilor interesate în aceasta privinta, ca de altfel si tuturor registrelor în care este înmatriculat debitorul si, totodata, de publicitatea starii debitorului.

În conformitate cu dispozitiile cuprinse în legea insolventei, în toate cazurile, notificarea deschiderii procedurii insolventei trebuie realizata dupa regulile Codului de procedura civila, fiind necesara publicarea într-un ziar de larga circulatie, si în Buletinul Procedurilor de Insolventa.

Cu alte cuvinte, ca regula, citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, a convocarilor si notificarilor, se realizeaza prin intermediul publicatiei Buletinul procedurilor de insolventa si, în mod exceptional, se va recurge la dispozitiile Codului de procedura civila.

Este cunoscut ca legiuitorul a avut în vedere ca modalitatile si mijloacele de citare si comunicare a actelor de procedura sa reprezinte expresia principiului celeritatii procedurilor insolventei.

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea – Sectia civila, comerciala si de contencios administrativ, la data de 14 octombrie 2008 si înregistrata în dosar nr. 2574/88/2008, S.C. C. LTD SRL Bucuresti a dedus judecatii contestatie împotriva tabelului final al creditorilor S.C. B.M.I. SRL întocmit în cauza de lichidatorul judiciar C.I IPURL CONSTANTA.

Motivând contestatia, petenta SC C. LTD SRL Bucuresti învedereaza, în esenta, ca sentinta ce reprezinta titlul executoriu este pronuntata de Judecatoria Babadag, hotarâre ce a fost investita cu formula executorie, ulterior pronuntarii Tribunalului Tulcea asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei, respectiv în data de 17.09.2008.

Mai arata petenta ca, în conformitate cu prevederile art.37 din Legea nr.85/2006, prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul sindic va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului, astfel încât, instanta jurisdictionala sa poata aplica dispozitiile art.36 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care, „de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

S-a mai aratat ca cererea de investire este o astfel de actiune, în realizarea creantelor asupra averii debitoarei, iar Judecatoria Babadag era obligata de legea speciala sa dispuna suspendarea cauzei investirii, pronuntata în data de 17.09.2008, ulterior deschiderii procedurii.

Având în vedere pronuntarea titlului executoriu anterior deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar desemnat avea obligativitatea sa-i notifice pentru înscrierea creantei în conditiile codului de procedura civila si nu a buletinului procedurilor de insolventa.

Prin întâmpinare, C.I IPURL Constanta, în calitate de lichidator judiciar pentru SC B.M.I SRL Tulcea, a aratat ca, prin sentinta civila nr.1158/30.05.2008, Tribunalul Tulcea a dispus deschiderea falimentului în forma simplificata fata de SC B.M.I SRL, iar în calitate de lichidator judiciar a desemnat C.I IPURL; prin aceasta hotarâre, judecatorul sindic a stabilit ca termen limita pentru depunerea declaratiilor de creanta data de 18.07.2008; lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile necesare pentru a intra în posesia evidentei contabile a falitei în timp util pentru a putea efectua notificarile prevazute de textul Legii nr.85/2006; cu toate acestea pâna la expirarea termenului stabilit de judecatorul sindic pentru depunerea declaratiilor de creanta lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidentei contabile a falitei; fostul administrator nu a depus actele prevazute de art. 28 din Legea 85/2006; în consecinta, lichidatorului judiciar nu i-a fost predata lista creditorilor prevazuta de art. 28 alin.1 lit.c din Legea 85/2006.

S-a mai aratat ca documentele falitei au fost predate în doua transe, respectiv la data de 24.07.2008 si 07.10.2008, deci dupa data expirarii termenului pentru depunerea declaratiilor de creanta; prin ziarul Adevarul din 28.06.2006 s-a realizat notificarea prin publicitate largita cu privire la deschiderea falimentului în forma simplificata fata de SC B.M.I SRL si cu privire la termenele procedurale stabilite de judecatorul sindic; notificarea prin publicitate s-a efectuat si prin Buletinul procedurilor de insolventa nr. 2.735/07.07.2008; contestatoarea SC C. LTD SRL a depus declaratia de creanta la data de 01.10.2008.

S-a mai sustinut ca, în urma analizei, lichidatorul judiciar a înlaturat creanta solicitata motivat de faptul ca, declaratia de creanta a fost depusa tardiv, cu depasirea termenului limita de 18.07.2008 stabilit de judecatorul sindic.

A mai aratat lichidatorul judiciar ca, în speta, devine aplicabil art.7 alin.3 din Legea 85/2006, dar ultima teza, teza care reglementeaza o exceptie de la regula notificarii individuale a creditorilor, si anume ca pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificarii va fi considerata îndeplinita, daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.

În speta, lichidatorului judiciar nu i s-a predat lista prevazuta de art.28 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 si ca atare, nu avea cum sa identifice nu numai creditorul C. LTD SRL ci, nu avea cum sa identifice orice alt creditor.

A apreciat lichidatorul judiciar ca, în speta, exista situatia exceptiei de la regula, în sensul ca contestatoarei îi este opozabila notificarea efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa si cea efectuata prin ziarul Adevarul, iar potrivit art.7 alin.3 teza finala, procedura notificarii SC C. LTD SRL este considerata îndeplinita prin Buletinul procedurilor de insolventa.

S-a mai aratat ca, în ceea ce priveste fondul creantei, în masura în care apararile vor fi înlaturate, creditoarea a solicitat înregistrarea la masa credala cu suma de 2.725,63 lei reprezentând servicii prestate, dobânda legala de la data scadentei pâna la plata efectiva si 39,5 lei cheltuieli de judecata, asa dupa cum rezulta din sentinta civila nr.291/20.05.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag.

Analizând solicitarile creditoarei, lichidatorul arata ca, din creanta de 2.725,63 lei, B.M.I SRL a achitat suma de 1000 lei, astfel cum rezulta din chitanta nr. 708/26.05.2008, suma achitata dupa pronuntarea sentintei si în consecinta C. LTD SRL ar putea fi înregistrata la masa credala cu diferenta de 1.725,63 lei.

Referitor la dobânda legala, se sustine ca urmeaza a fi înlaturata motivat de faptul ca, nu este cuantificata, iar potrivit Legii nr.85/2006 lichidatorul judiciar nu are obligatia de a calcula accesoriile creantelor solicitate de creditori si chiar daca aceasta ar fi fost calculata nu putea depasi data deschiderii procedurii; taxa de timbru de 39,3 lei ar putea fi înscrisa la masa credala.

Prin sentinta civila nr.2552 din 26.11.2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2574/88/2008, s-a respins contestatia formulata de S.C. C. LTD SRL, ca nefondata, retinându-se în esenta ca, prin sentinta civila nr.1158/30.05.2008, Tribunalul Tulcea a dispus deschiderea falimentului în forma simplificata fata de SC B.M.I SRL, iar în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat C.I IPURL Constanta.

Prin aceeasi hotarâre, s-a dispus ca lichidatorul sa notifice conform codului de procedura civila intrarea în faliment tuturor creditorilor debitoarei si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Tulcea pentru efectuarea mentiunii, notificare ce va cuprinde si urmatoarele termene: termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitoarei la 18.07.2008, termenul de verificare a creantelor, întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante la 08.08.2008, termenul de depunere a contestatiilor la 22.08.208, termenul de întocmire si depunere a tabelului definitiv consolidat la 05.09.2008; lichidatorul va publica notificarea si într-un ziar de larga circulatie si în buletinul procedurilor de insolventa, conform art. 61 alin.3 din Legea nr.85/2006.

La data de 28.06.2008, prin ziarul Adevarul, s-a realizat notificarea prin publicitate largita, cu privire la deschiderea falimentului în forma simplificata fata de SC B.M.I SRL si cu privire la termenele stabilite de judecatorul sindic; notificarea prin publicitate s-a efectuat si prin buletinul procedurilor de insolventa nr. 2735/07.07.2008.

S-a retinut faptul ca SC C. LTD SRL Bucuresti a depus declaratia de creanta la data de 01.10.2008.

Art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006 stipuleaza ca, în urma deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit.c ori, dupa caz, în conditiile art.32 alin.2, debitorului si Oficiului registrului comertului, sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor a notificarilor, se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa, iar conform art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, prin exceptie de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii, însa pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificarii prevazute la art.61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin buletinul procedurilor de insolventa.

Cum, pentru contestatoare, notificarea a fost îndeplinita prin publicare în buletinul procedurilor de insolventa, iar declaratia de creanta a fost depusa tardiv, în raport cu acest moment, judecatorul sindic a respins contestatia ca nefondata.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs contestatoarea SC C. LTD SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civila, si urmatoarea motivatie, în esenta:

În mod gresit, instanta de fond a dispus respingerea contestatiei dedusa judecatii, atât timp cât, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei recurenta nu a fost notificata cu privire la luarea acestei masuri, în vederea depunerii cererii de înscriere creanta.

Arata recurenta ca nu se poate justifica obligatia tuturor persoanelor juridice de a urmari Buletinul Procedurilor de Insolventa.

Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar C.I IPURL pentru SC B.M.I SRL în faliment solicita respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform disp.art.312 Cod pr.civila, a apreciat Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Fata de debitoarea SC B.M.I SRL s-a dispus deschiderea falimentului în forma simplificata prin sentinta civila nr.1158/30.05.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea – judecatorul sindic, în dosar nr.691/88/2008, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat C.I IPURL, ce urma a exercita atributiile prev.de art.24 si art.25 din Legea nr.85/2006, precum si cele care îi erau stabilite de judecatorul sindic, ca de altfel, si orice alte atributii care îi revin.

În temeiul art.33 al.7 din Legea nr.85/2006, raportat la art.108 si art.109 din legea insolventei, judecatorul sindic a dispus ca lichidatorul sa notifice conform Codului de procedura civila intrarea în faliment a tuturor creditorilor debitoarei si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Tulcea, pentru efectuarea mentiunii, notificarea urmând a cuprinde termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitoarei la 18 iulie 2008; termenul de verificare a creantelor, întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante la 8 august 2008; termenul de depunere a contestatiilor la 22 august 2008 si termenul de întocmire si depunere a tabelului definitiv consolidat la 5 septembrie 2008.

Prin aceeasi hotarâre, judecatorul sindic a dispus ca lichidatorul judiciar sa publice notificarea într-un ziar de larga circulatie si în Buletinul Procedurilor de Insolventa, conform art.61 al.3 din Legea nr.85/2006.

Probatoriul administrat în cauza cu respectarea art.1169 Cod civil face dovada ca, la data de 28.06.2008, s-a realizat dispozitia instantei de a se proceda la notificarea prin publicitate largita, cu privire la deschiderea procedurii falimentului în forma simplificata fata de SC B.M.I SRL, precum si cu privire la termenele stabilite de judecatorul sindic, ca de altfel si efectuarea prin Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.2735 din 07.07.2008 a notificarii prin publicitate.

Retine Curtea ca, contestatoarea SC C. LTD SRL BUCURESTI a depus declaratia de creanta la data de 01.10.2008, peste termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitoarei, stabilit de instanta pentru data de 18.07.2008.

Potrivit art.61 al.1 din Legea nr.85/2006, „în urma deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit. c ori, dupa caz, în conditiile art.32 alin.2, debitorului si Oficiului registrului comertului, sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii”.

Textul de lege sus-citat stabileste scopul notificarilor, ce consta în efectuarea, în registrele specificate, a mentiunii privind deschiderea procedurii insolventei asupra unui debitor, ce trebuie adusa la cunostinta creditorilor cunoscuti, precum si institutiilor interesate în aceasta privinta, ca de altfel si tuturor registrelor în care este înmatriculat debitorul si, totodata, de publicitatea starii debitorului.

În conformitate cu dispozitiile cuprinse în legea insolventei, în toate cazurile, notificarea deschiderii procedurii insolventei trebuie realizata dupa regulile Codului de procedura civila, fiind necesara publicarea într-un ziar de larga circulatie, si în Buletinul Procedurilor de Insolventa.

În contextul dat, retine Curtea ca cele trei cerinte ale efectuarii notificarii sunt cumulative, iar neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a acestora, atrage sanctiunea nulitatii, putând fi invocata de orice persoana interesata.

Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, „citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor a notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa”, Curtea retinând ca, daca în temeiul vechi, citarea partilor si comunicarea actelor de procedura se realizau în principal, dupa regulile Codului de procedura civila, în noua reglementare astfel cum sus a fost citata, aceste operatiuni au fost supuse unor transformari fara precedent, fiind introdus un nou mijloc pentru efectuarea lor si anume Buletinul procedurilor de insolventa.

Cu alte cuvinte, ca regula, citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, a convocarilor si notificarilor, se realizeaza prin intermediul publicatiei Buletinul procedurilor de insolventa si, în mod exceptional, se va recurge la dispozitiile Codului de procedura civila.

Este cunoscut ca legiuitorul a avut în vedere ca modalitatile si mijloacele de citare si comunicare a actelor de procedura sa reprezinte expresia principiului celeritatii procedurilor insolventei.

În continutul art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, legiuitorul a prevazut, prin exceptie de la prevederile alin.1, ca citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor, se vor realiza „conform Codului de procedura civila”, pentru situatia anterioara deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii, „însa pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificarii prevazute la art.61 va fi considerata îndeplinita daca, a fost efectuata prin buletinul procedurilor de insolventa”.

În atare situatie, Curtea apreciaza ca, în mod legal si temeinic, instanta de fond a dispus respingerea contestatiei ca nefondata, odata ce probatoriul administrat în cauza face dovada ca lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidentelor contabile ale falitei, falsul administrator nu a depus actele prev.de art.28 din Legea nr.85/2006 si nu i-a fost predata lichidatorului judiciar în timp util lista creditorilor.

Sustinerile recurentei referitoare la neopozabilitatea notificarii efectuate prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, facându-se referire la Decizia nr.1137/04.12.2007, pronuntata de Curtea Constitutionala, cu privire la exceptia neconstitutionalitatii disp.art.7 din Legea nr.85/2006, nu poate fi primita de instanta deoarece lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia listei creditorilor prev.de art.28 al.1 lit.”c” din lege, anterior expirarii termenului fixat de judecatorul sindic pentru depunerea declaratiilor de creanta, astfel încât nu avea cunostinta despre contestatoare si, în atare situatie, în speta, au devenit aplicabile dispozitiile art.7 al.3 din Legea nr.85/2006, ultima teza, ce reglementeaza exceptia de la regula notificarii individuale a creditorilor, astfel cum s-a expus mai sus.

De altfel, urmare a Deciziei nr.1137/04.12.2007, pronuntata de Curtea Constitutionala, prin OUG nr.173/2009, legiuitorul a introdus în continutul disp.art.7 din Legea nr.85/2006 alineatul 3, ce reglementeaza în mod expres exceptia de la prevederile art.7 al.1 din Legea nr.85/2006.

Cum nu au fost identificate motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, si cum pentru contestatoare, notificarea a fost îndeplinita prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolventa si printr-un ziar de maxima publicitate, iar declaratia de creanta a fost depusa tardiv, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea a apreciat în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolventei – închidere procedura. Raport cu propunere de închidere procedura în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006. Contestatie împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar. Termenul de contestare. Calculul acestuia.

Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, „În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Textul de lege sus-citat face referire la întrunirea cumulativa a doua conditii, si anume:

– insuficienta bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative si,

– inexistenta unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzatoare

De vreme ce textul de lege stipuleaza posibilitatea închiderii procedurii în orice stadiu al acesteia, este evident ca nu este necesara întocmirea si comunicarea raportului final si, în mod asemanator, nu este necesara nici stabilirea eventualelor persoane vinovate de ajungerea debitoarei – persoana juridica, în stare de insolventa spre a se face aplicarea disp.art.138 din lege.

Aceasta întrucât textul de lege nu conditioneaza închiderea procedurii de analizarea posibilitatii atragerii raspunderii membrilor organelor de conducere si control, referindu-se, în mod explicit, numai la situatia în care nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situatie, rezida din scopul legii, reglementat de art.2 din Legea nr.85/2006, si anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa ori, în situatia în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsita de ratiune.

În ceea ce priveste contestatia împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar în temeiul art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, este necesar a se retine ca abordarea unei astfel de cai de atac presupune respectarea dispozitiilor art.21 alin.3 din lege, potrivit cu care „Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la al.1”, indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul de judecata la care s-a depus acesta.

Prin Încheierea din data de 28.09.2009 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.11628/118/2007 al Tribunalului Constanta, a fost admisa exceptia decaderii creditoarei SC R. Constanta SA din dreptul de a formula obiectiuni împotriva raportului depus la data de 16.04.2009 de catre lichidatorul judiciar C.T. SPRL.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, prin raportul contestat, s-a propus în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolventei aplicate fata de debitoarea SC C.P SRL, motivat de faptul ca în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, nu au fost facute plati si încasari pe perioada de faliment, iar raportul asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa nu a putut fi întocmit întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale debitoarei.

La data de 29.05.2009, creditoarea SC R. Constanta SA a formulat obiectiuni, aratând ca lichidatorul judiciar nu a efectuat suficiente demersuri pentru identificarea bunurilor din averea debitoarei si nici arhiva financiar contabila pentru determina masa activa si pasiva. Din precizarile lichidatorului judiciar este evident ca activitatea sa s-a marginit la emiterea de notificari.

A precizat creditoarea ca nu este de acord cu închiderea procedurii si solicita formularea actiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 si identificarea administratorilor debitoarei.

Fata de obiectiunile formulate, lichidatorul judiciar a invocat exceptia decaderii din drept, motivat de faptul ca temeiul de drept al contestarii raportului lichidatorului judiciar este dat de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, care stabileste un termen procedural de 5 zile, ce se calculeaza de la data depunerii raportului lichidatorului judiciar.

Judecatorul sindic a motivat ca, în cauza, creditoarea SC R. Constanta SA a depus obiectiuni, calificate drept contestatie, la raportul întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SC C.P SRL în dosarul nr.11628/118/2007, contestând solicitarea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, cât si precizarea acestuia ca nu întelege sa formuleze actiune întemeiata pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 fata de administratorul societatii debitoare.

Potrivit art.21, la fiecare termen de continuare a procedurii lichidatorul judiciar este obligat sa depuna un raport de activitate. Împotriva masurilor luate de catre lichidatorul judiciar, debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori si orice persoana interesata pot formula contestatie, ce trebuie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

Rezulta ca termenul de introducere a contestatiei este de 5 zile de la depunerea raportului, indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul la care s-a depus raportul ce se contesta.

Fiind un termen procedural pe zile, acesta se calculeaza pe zile libere, conform art.101 alin.1 din codul de procedura civila, în calcul nefiind luate nici ziua când a început sa curga si nici cea în care se împlineste.

Din actele dosarului de aplicare a procedurii insolventei fata de debitoarea SC C.P SRL reiese ca raportul de activitate cu propunerea de închidere a procedurii, cât si precizarea lichidatorului judiciar ca nu întelege sa formuleze actiune întemeiata pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 fata de administratorul societatii debitoare, a fost depus la data de 16.04.2009, data la care a fost afisat la usa Tribunalului.

Prin urmare, termenul pentru formularea contestatiei s-a împlinit la data de 22.04.2009, iar contestatia a fost introdusa pe rolul instantei la data de 29.05.2009, cu mult dupa trecerea termenului prevazut de lege.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea SC R. Constanta SA, care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala si netemeinica, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca, la data de 13.04.2009, prin Încheierea nr.2717, se constata depunerea raportului de activitate cu propunerea de închidere a procedurii si se acorda termen pentru data de 08.06.2009, raport ce nu i-a fost comunicat.

Raportul de activitate nu a fost publicat în Buletinul de insolventa nici pâna la aceasta data. Sedinta de judecata din data de 08.06.2009 s-a amânat pentru data de 28.09.2009, motivat de faptul ca a fost sarbatoare legala.

Urmare a studierii dosarului la arhiva tribunalului în data de 26.05.2009, a luat la cunostinta de continutul raportului si, astfel, a formulat obiectiunile nr.1112 din 28.05.2009 la raport si depuse pe data de 29.05.2009. Prin obiectiunile formulate a solicitat lichidatorului judiciar sa identifice cei doi administratori ai firmei SC C.P SRL, având în vedere ca din documentele existente la dosar rezulta ca debitoarea are acelasi sediu cu SC C.G. SRL, si sa se stabileasca cauzele insolventei si aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006.

Din adresa nr.1117/17.07.2009, semnata de administrator R.B., se poate concluziona ca este posibil ca debitoarea sa stagneze activitatea intentionat, pentru a nu înregistra venituri si totodata administratorul îsi aroga dreptul de a hotarî când va plati.

Recurenta considera ca atât administratorul judiciar, cât si lichidatorul, nu si-au îndeplinit obligatiile conform art. 21 – 25 din Legea nr.85/2006, nu au prezentat situatiile financiare ale debitoarei, multumindu-se sa constate ca nu exista acte contabile si ca nu s-a raspuns la notificarile transmise.

Admiterea propunerii de închidere a procedurii, fara a se formula cererea de antrenare a raspunderii administratorilor, prejudiciaza creditorii, iar debitorul si lichidatorul sunt descarcati de obligatii.

Mai arata recurenta ca, la termenul din 28.09.2009, s-a sustinut de catre reprezentantul lichidatorului ca obiectiunile trebuiau sa fie depuse în termen de 5 zile de la depunerea raportului. Însa, cum acest raport nu s-a publicat în Buletinul procedurilor insolventei, nu se poate considera ca obiectiunile sunt tardive.

Art.21 alin.3 si 4 se refera la contestatia împotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau lichidator, ori, în speta, nu este vorba de contestatie care sa se solutioneze în camera de consiliu cu citarea contestatorului, lichidatorului si comitetului creditorilor în termen de 10 zile de la înregistrarea ei.

În opinia recurentei, instanta trebuia sa manifeste rolul activ si din oficiu sa impuna lichidatorului sa-si îndeplineasca atributiile prevazute de lege.

Considera ca s-au eludat prevederile Legii nr.85/2006, sens în care se impune anularea încheierii pronuntate de instanta de fond si continuarea procedurii inclusiv cu formularea de catre lichidator a cererii de antrenare a raspunderii administratorului debitoarei.

Intimata debitoare, legal citata, nu a formulat aparari în cauza.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, „În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Se retine ca, în urma demersurilor facute de catre lichidatorul judiciar, s-a constatat prin raportul depus la dosarul cauzei pentru termenul din 08.06.2009 ca, în lipsa documentelor contabile ale societatii, lichidatorul nu a avut posibilitatea sa întocmeasca un raport amanuntit cu privire la cauzele si împrejurarile care au dus la aparitia insolventei cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila aceasta stare si nu a fost în masura sa faca referiri la incidenta în cauza a disp. art.138 din Legea nr.138/2006, motiv pentru care, constatând ca nu pot fi identificate bunuri în averea debitoarei pentru a fi valorificate, a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.

Raportul întocmit de catre lichidator nu reprezinta un raport final conform art.129 din Legea nr.85/2006, raport ce se întocmeste dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, ci reprezinta un raport de activitate prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege constatându-se ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Prin urmare, în mod corect judecatorul sindic a calificat „obiectiunile” creditoarei ca fiind o contestatie împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar întemeiata pe art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestatie ce trebuie depusa în termen de 5 zile de la depunerea raportului conform art.21 alin.3.

Curtea constata ca, în situatia data, legea nu impune obligatia de comunicare a raportului catre creditori si de publicare în Buletinul procedurilor insolventei, astfel cum se prevede în cazul raportului final întocmit în baza art.129 din lege, iar termenul de contestare nu este legat de astfel de comunicari, ci se calculeaza de la momentul depunerii raportului.

Ori, fata de momentul depunerii raportului, respectiv 16.04.2009, formularea contestatiei la data de 29.05.2009, apare ca tardiva.

În ceea ce priveste criticile legate de neîndeplinirea de catre administratorul si lichidatorul judiciar a obligatiilor legale referitoare la identificarea persoanelor raspunzatoare de starea de insolventa si formularea cererii de antrenare a raspunderii fostilor administratori, Curtea constata ca, fata de solutia pronuntata, astfel de critici exced prezentului recurs, deoarece vizeaza fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, Curtea a respins recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolventei. Cerere privind prelungirea termenelor de înregistrare a cererilor de admitere a creantelor, de verificare a acestora, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante si a termenului de definitivare a tabelului

Finalitatea notificarii deschiderii procedurii insolventei, reglementate de art.61 din Legea nr.85/2006, nu se rezuma doar la efectuarea unei simple mentiuni în registrele în care este înmatriculat debitorul si nici la a-i încunostiinta pe creditori în legatura cu dificultatea financiara în care se afla debitorul, ci se urmareste si comunicarea principalelor masuri si operatiuni ce vor fi întreprinse în cadrul procedurii, precum si conditiile si termenul în care se vor realiza.

Notificarea apare ca un veritabil plan de actiune cu etape si termene clar stabilite de catre legiuitor si pe care creditorii trebuie sa-l urmeze întocmai, sa se conformeze cu strictete celor impuse în continutul lui, pentru ca numai în acest mod se realizeaza cerinta legii, respectiv satisfacerea intereselor creditorilor.

Pentru aceasta, textul art.62 din lege dispune ca notificarea va cuprinde si termenul de verificare a creantelor, precum si termenul de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, cu mentiunea ca termenul de realizare a operatiunilor specificate difera în raport cu procedura incidenta, fiind de 30 de zile pentru procedura generala si de 15 zile în cazul procedurii simplificate, ambele termene curgând de la data expirarii celor 60 de zile de la data deschiderii procedurii.

În continutul dispozitiilor art.62 al.2 legiuitorul consacra posibilitatea prelungirii termenelor de înregistrare a cererilor de admitere a creantelor, a termenului de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante si a termenului de definitivare a tabelului de creante.

Astfel, potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, „În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.”

Depunerea cu întârziere a listei creditorilor de catre debitoare poate fi apreciata ca un motiv temeinic care sa justifice prelungirea termenelor, odata ce, scopul procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolventa si nu de a înlatura creantele unor creditori cu consecinta prejudicierii acestora în conditiile unei atitudini culpabile a debitoarei însasi.

Prin încheierea nr.5160/31.08.2009, pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.11209/118/2008 al Tribunalului Constanta, au fost admise cererile formulate de C.I.I S.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B. SA, si, în baza art.4 alin.1 si 2, coroborat cu art.25 lit.b din Legea nr.85/2006, si cu prevederile pct.2 al Normelor Metodologice pentru aplicarea art.4, a încuviintat ca administratorul judiciar sa mentina contul în lei deschis la BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, pe numele averii debitoarei SC B. SA, destinat sa suporte cheltuielile aferente procedurii falimentului.

Totodata, s-a dispus majorarea termenelor prevazute în sentinta civila nr.3639/COM/15.05.2009 stabilindu-se: termen limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor – 17.08.2009; termen limita pentru verificarea creantelor, întocmire, afisare si comunicarea tabelului preliminar al creantelor –3.09.2009; termen limita pentru depunerea contestatiilor – 28.09.2009 si termen limita pentru întocmirea si afisarea tabelului definitiv– 5.10.2009.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, la solicitarea creditoarei BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, prin sentinta civila nr.3639 pronuntata la data de 15.05.2009 judecatorul sindic a deschis procedura insolventei reglementata de Legea nr.85/2006 fata de debitoarea SC B. SA, desemnând în calitate de administrator judiciar pe S.L.C.

Daca debitorul nu se conformeaza îndatoririi prevazute la pct.1, contul va fi deschis de administratorul judiciar în exercitarea atributiei prevazute de art.20 lit. f) din Legea 85/2006.

Fata de nesocotirea de catre debitoarea SC B. SA a obligatiei instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic a constatat întemeiata cererea formulata de administratorul judiciar, în sensul mentinerii contului deschis pe numele SC B. SA la BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, ca si cont pe numele averii debitoarei destinat sa suporte cheltuielile procedurii.

În ceea ce priveste cererea de majorare a termenelor, s-a retinut ca o astfel de cerere se justifica în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societatii debitoare, precum si de timpul scurt estimat initial pentru fiecare operatiune prevazuta de art.108 din Legea nr.85/2006 si de volumul de lucru aferent acestei operatiuni.

Împotriva încheierii mentionate, a declarat recurs creditorul N.M.D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurentul ca judecatorul sindic a admis cererea de prelungire a termenelor si a dispus prelungirea termenului limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor la data de 17.08.2009 apreciind ca, se justifica în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societatii debitoarei, timpul scurt estimat initial pentru fiecare operatiune prevazuta de art.108 din Legea nr.85/2006 si de volumul de lucru aferent acestei operatiuni.

A aratat recurentul ca art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006 impune ca si conditie pentru majorarea termenelor sa se aiba în vedere circumstantele cauzei si existenta unor motive temeinice.

Ori, motivele retinute de judecatorul sindic atunci când a dispus majorarea termenelor, nu sunt temeinice. La data de 29.06.2009 s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolventa privind deschiderea procedurii fata de debitorul SC B. SA.

Recurentul arata ca a dat dovada de diligenta, depunând cererea de admitere a creantei în data de 07.07.2009, respectiv în termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii, astfel ca, orice creditor ar fi trebuit sa respecte termenul. Considera ca cererea de prelungire a termenelor a fost formulata de administratorul judiciar pentru a proteja interesele altor creditori, care au stat în pasivitate.

Intimatul administrator judiciar, legal citat, nu a formulat aparari în cauza.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, si, pe cale de consecinta, a dispus respingerea acestuia, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Astfel, la cererea creditorului BRD – GSG – suc. Constanta, prin sentinta civila nr.3639/COM/15.05.2009, s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa si ridicarea dreptului de administrare al SC B. SA Medgidia, fiind desemnat administrator judiciar C.I S.L.C.

Prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa s-au stabilit urmatoarele termene: termenul limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor împotriva averii debitoarei la 17.07.2009; termenul limita pentru verificarea creantelor si întocmirea tabelului preliminar la 19.08.2009; termenul pentru formularea contestatiilor la 8.09.2009 si pentru definitivarea tabelului la 18.09.2009.

Administratorul judiciar a motivat cererea de prelungire a termenelor prin aceea ca, desi notificata potrivit legii, debitoarea nu si-a îndeplinit obligatia de a depune la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel ca s-a procedat la notificarea creditorului BRD GSG SA si a prezumtivilor creditori bugetari.

Abia la data de 21.07.2009 debitoarea, prin directorul economic, a raspuns solicitarii administratorului judiciar si a depus o serie de acte, precum si lista cu numele, adresele si creantele creditorilor la data de 30.04.2009 si 31.05.2009.

În aceste conditii, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor la data de 23.07.2009, concomitent cu formularea în instanta a unei cereri de majorare a termenelor.

Potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, „În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.”

În cauza, depunerea cu întârziere a listei creditorilor de catre debitoare poate fi apreciata ca un motiv temeinic care sa justifice prelungirea termenelor. Scopul procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolventa si nu de a înlatura creantele unor creditori cu consecinta prejudicierii acestora în conditiile unei atitudini culpabile a debitoarei însesi.

Ori, fata de modul în care debitoarea a înteles sa-si respecte obligatiile legale, în mod corect administratorul judiciar a depus toate diligentele pentru notificarea tuturor creditorilor în vederea întocmirii tabelului de creante.

Curtea constata ca dispozitiile citate nu impun un anumit moment pentru formularea cererii de prelungire a termenelor, singura conditie fiind aceea ca termenele sa fie majorate cu maxim 30 de zile (termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului), 15 zile (termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante) si 15 zile (termenul de definitivare a tabelului creantelor).

Prin urmare, singura conditie ce se desprinde din prevederile mentionate este aceea ca la momentul formularii cererii de prelungire a termenelor sa nu fi fost depasit maximul cu care se poate majora termenul respectiv.

În speta, cererea de prelungire a termenelor a fost formulata mai înainte de împlinirea termenelor maxime ce se puteau stabili conform art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, astfel ca solutia judecatorului sindic respecta întru totul dispozitiile legale invocate.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurent sunt nefondate, Curtea a respins recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolventei. Cerere privind aprobarea bugetului previzionat. Conditia absentei disponibilitatilor.

Obiectul reglementarii cuprinsa în art.4, intitulat „Cheltuielile aferente procedurii insolventei”, îl reprezinta sursele acoperirii cheltuielilor necesare desfasurarii procedurii si modul lor de utilizare.

În alin.1 al art.4 din legea insolventei se prevede, cu valoare de principiu, ca toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului.

Când averea debitorului este insuficienta pentru satisfacerea cheltuielilor, acestea vor fi acoperite din fondul de lichidare.

Asadar, potrivit textului legal, doua sunt sursele principale ale suportarii cheltuielilor necesare procedurii insolventei, averea debitorului si fondul de lichidare, cu mentiunea ca nici o norma legala nu interzice avansarea cheltuielilor aferente de catre anumite persoane interesate.

În ceea ce priveste modul de constituire si utilizare a celor 2 surse de acoperire a cheltuielilor, legea cuprinde anumite reguli speciale.

Astfel, potrivit art.4 al.4 din legea insolventei „În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.

Desi alin.4 al art.4 creeaza aparenta ca în lipsa fondurilor banesti din averea debitoarei, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, judecatorul sindic se afla în situatia de a aprecia ca „lipsa disponibilitatilor” este reala, deoarece aceasta nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.

Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani, nici de alte bunuri, judecatorul sindic va autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare.

Lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura falimentului SC A.C. SA a investit judecatorul sindic cu solutionarea cererii de aprobare buget previzionat în cuantum de 36.000 lei alcatuit din contravaloarea cheltuielilor ce vor fi efectuate în procedura de faliment pentru perioada ianuarie-iunie 2010.

Motivând cererea, s-a aratat ca în contul averii debitoarei nu mai sunt disponibilitati, astfel încât se impune a se aproba bugetul previzionat pentru a se putea asigura conservarea si paza activelor din averea debitoarei dar si continuarea operatiunilor de valorificare a activelor, pentru ca, se afla în imposibilitatea de a mai organiza licitatii publice în vederea valorificarii bunurilor ramase, datorita lipsei de disponibilitati în contul averii debitoarei.

Prin Încheierea nr.7017/COM din 16.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a respins ca nefondata cererea formulata de lichidatorul judiciar S. SPRL, retinându-se în esenta ca motivele care fundamenteaza cererea de aprobare buget previzionat sunt obiective si ar putea determina o solutie favorabila, însa, raportat la temeiul juridic invocat art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, s-a constatat ca nu este îndeplinita conditia fundamentala – absenta disponibilitatilor.

Astfel, potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 „în lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.

Desi alin.4 al art.4 creeaza aparenta ca, în lipsa fondurilor banesti din averea debitoarei, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, judecatorul sindic a apreciat ca „lipsa disponibilitatilor” nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.

Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani, nici de alte bunuri, judecatorul sindic va autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare.

Ori, din datele spetei, a rezultat ca societatea supusa procedurii concursuale poseda bunuri care sunt în curs de valorificare, sens în care avansarea pe baza de buget previzionat a sumelor de bani necesare atât conservarii, cât si valorificarii din fondul de lichidare, nu poate opera.

Retine judecatorul sindic faptul ca intra în obligatia practicianului în reorganizare de a avansa sumele corespunzatoare din fondurile sale personale, ulterior valorificarii, putând participa la distribuire prioritar, incluzându-le astfel în cheltuieli de procedura.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs lichidatorul judiciar S. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivatia în esenta ca, în speta, sunt aplicabile disp.art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, sens în care s-au depus dovezi din care rezulta ca în contul debitoarei nu exista disponibilitati.

Recursul este nefundat, urmând a fi respins, în temeiul art.312 Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie în esenta, apreciaza Curtea:

Obiectul reglementarii cuprinsa în art.4 intitulat „Cheltuielile aferente procedurii insolventei” îl reprezinta sursele acoperirii cheltuielilor necesare desfasurarii procedurii si modul lor de utilizare.

În alin.1 al art.4 din legea insolventei se prevede, cu valoare de principiu, ca toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului.

Când averea debitorului este insuficienta pentru satisfacerea cheltuielilor, acestea vor fi acoperite din fondul de lichidare.

Asadar, potrivit textului legal, doua sunt sursele principale ale suportarii cheltuielilor necesare procedurii insolventei, averea debitorului si fondul de lichidare, cu mentiunea ca, nici o norma legala nu interzice avansarea cheltuielilor aferente de catre anumite persoane interesate.

În ceea ce priveste modul de constituire si utilizare a celor 2 surse de acoperire a cheltuielilor, legea cuprinde anumite reguli speciale.

Astfel, potrivit art.4 alin.4 din legea insolventei „În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.

Asa dupa cum corect a retinut instanta de fond, indiscutabil, motivele care fundamenteaza cererea dedusa judecatii, de aprobare a bugetului previzionat, sunt obiective si ar putea determina o solutie favorabila, însa raportat la temeiul juridic invocat – art.4 al.4 din Legea nr.85/2006 – într-adevar, nu este îndeplinita conditia fundamentala si anume absenta disponibilitatilor.

Este real ca alin.4 al art.4 din legea insolventei creaza aparenta ca, în lipsa fondurilor banesti din averea debitorului, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, însa legal si temeinic judecatorul sindic a apreciat ca „lipsa disponibilitatilor” nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.

Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani si nici de alte bunuri, judecatorul sindic se afla în situatia de a autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare, masura ce este de natura a proteja lichidarea însasi.

Daca debitorul dispune de bunuri ce pot fi valorificate, cum de altfel rezulta din actele si lucrarile dosarului, recunoasterile lichidatorului judiciar si probatoriul administrat, administratorul/lichidatorul judiciar, dupa caz, va trebui sa lichideze pentru obtinerea resurselor necesare desfasurarii procedurii deoarece, sub aspectul aplicarii procedurii, lipsa bunurilor din averea debitorului va face foarte greu aplicabila instituirea unei proceduri de reorganizare.

În conditiile date, Curtea a retinut ca societatea debitoare supusa procedurii poseda bunuri care sunt în curs de valorificare, sens în care avansarea pe baza unui buget previzionat a sumelor de bani necesare atât conservarii, cât si valorificarii din fondul de lichidare, nu poate opera, astfel dupa cum corect a retinut si instanta de fond.

Cum nu au fost constatate motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea a respins recursul, ca nefondat.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolventei. Deschidere procedura faliment în forma simplificata. Neinstituirea obligatiei formularii unei cereri de deschidere a procedurii, în sarcina lichidatorului, de lege. Situatia recunoasterii starii de insolventa din declaratia expresa

Potrivit art.1 alin 2 lit. c) pct.2 din Legea 85/2006, „procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în categoria societatilor comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite”.

În conformitate cu dispozitiile art.260 al.(4) din Legea nr.31/1990 a societatilor comerciale, lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.

Potrivit art.1 alin.2 lit.e din Legea 85/2006, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:

“e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive”;

Insolventa este definita de art.3 pct.1 din lege ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

De asemenea, art.3 pct.25 din Legea nr.85/2006, defineste procedura simplificata ca fiind procedura prin care debitorul, care îndeplineste conditiile prevazute la art.1 alin.(2), intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art.1 alin.(2) lit.c) si d).

În situatia lipsei documentelor contabile care trebuiau sa însoteasca în mod obisnuit cererea de deschidere a procedurii formulata de debitoare (art. 28), nu se poate retine în mod neîndoielnic existenta starii de insolventa, asa cum este definita de art. 3 pct. 1 din lege.

Insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

De asemenea, potrivit prevederilor art.2701 din Legea nr.31/1990 „în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei”, însa acest articol este cuprins în capitolul intitulat „lichidarea societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni”, ceea ce înseamna ca lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, doar în cazul acestor societati nu si în cazul celor cu raspundere limitata.

Lichidarea societatilor cu raspundere limitata este reglementata de art.262-art.263 din Legea nr.31/1990, dispozitii care nu instituie în sarcina lichidatorilor o obligatie similara celei din art.2701.

Prin cererea înregistrata sub nr.3584/118/2009 la Tribunalul Constanta, debitoarea SC M.T. SRL, prin lichidator R.M., a solicitat sa fie supusa prevederilor Legii 85/2006, în sensul deschiderii procedurii falimentului în forma simplificata, cu motivarea ca societatea se afla în dizolvare de drept potrivit dispozitiilor art.237 din Legea 31/1990, iar prin Încheierea nr.23573/30.07.2008 pronuntata de judecatorul delegat la ORC Constanta a fost desemnat în calitate de lichidator d-na R.M.

Lichidatorul a precizat ca a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, fara ca societatea debitoare sa dea curs acestei notificari, precum si creditorii bugetari si de utilitati.

La data de 29.09.2008 SC A.C. SA – prin lichidator judiciar S. SPRL – si-a declarat o creanta în suma de 2.064,90 lei.

Prin sentinta civila nr.207/COM/28.09.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta – sectia comerciala, a respins cererea privind deschiderea procedurii insolventei reglementata de Legea nr.85/2006, formulata de debitoare, reprezentata prin lichidator R.M.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatorul sindic a retinut ca cererea este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.1 alin 2 lit. c) pct.2 din Legea 85/2006, „procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în categoria societatilor comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite”.

În speta, recunoasterea starii de insolventa provine de la lichidatorul societatii, afirmarea starii de insolventa facându-se exclusiv pe declaratia SC A.C. SA.

Cum în cauza lipsesc documentele contabile care trebuiau sa însoteasca în mod obisnuit cererea de deschidere a procedurii formulata de debitoare (art. 28), nu se poate retine în mod neîndoielnic existenta starii de insolventa asa cum este definita de art. 3 pct. 1 din lege.

Insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

Desi o asemenea cerinta nu este reglementata expres si pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creantelor împotriva averii debitoarei în aceasta procedura presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar, 120 lei taxa de timbru, la care se adauga cheltuielile de comunicare si publicitate) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor (2.065 lei).

Într-o situatie similara, pentru creantele bugetare, art.178 alin.1 din codul de procedura fiscala prevede anularea debitelor care, prin valoare, sunt inferioare cheltuielilor de executare.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs debitoarea SC M.T. SRL prin lichidator R.M. –C.I.I. , criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

– Prima critica adusa hotarârii pronuntata de instanta de fond vizeaza starea de insolventa a debitoarei, astfel: SC A.C. SA detine împotriva debitoarei SC M.T. SRL o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 2.064,90 lei, creanta care nu a fost platita de debitoare pâna în prezent.

Prin Încheierea nr.32573/30.07.2008 pronuntata de judecatorul delegat la ORC de pe lânga Tribunalul Constanta, a fost admisa cererea SC A.C. SA în calitate de creditoare – privind numirea unui lichidator la societatea debitoare SC M.T. SRL.

În îndeplinirea obligatiilor, lichidatorul a notificat administratorii SC M.T. SRL, cu privire la obligatia acestora de a preda documentele financiare contabile lichidatorului, însa scrisoarea recomandata cu confirmare de primire a fost returnata, lichidatorul judiciar neavând posibilitatea de a intra în posesia documentelor debitoarei.

Desi judecatorul sindic a pus în vedere administratorului social sa predea lichidatorului toate documentele debitoarei, pâna la termenul din data de 01.06.2009, acesta nu s-a conformat, fiind evidenta starea de insolventa.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, starea de insolventa a debitoarei este neîndoielnica, aceasta fiind dovedita cu documentele aflate la dispozitia lichidatorului si anexate cererii de deschidere a procedurii, fiind recunoscuta implicit de catre administratorul social al debitoarei care nu a predat lichidatorului documentele debitoarei si nu a contestat în nici un mod starea de insolventa.

– O alta critica adusa hotarârii pronuntata de instanta de fond vizeaza împrejurarea ca legea nu impune existenta unui anumit prag valoric pentru creantele înregistrate împotriva averii debitoarei, în situatia cererii formulate de catre debitor – prin reprezentantul sau legal.

În opinia recurentei, valoarea prag a creantei este prevazuta de legiuitor numai în cazul cererii formulate de catre creditor, conform dispozitiilor art. 3 alin.12.

A aprecia în mod arbitrar o valoare a creantei care sa justifice admiterea cererii debitorului de deschidere a procedurii insolventei în forma simplificata, înseamna a adauga la lege, ceea ce nu este permis, sau înseamna a face o distinctie pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere.

De asemenea, apreciaza recurenta ca nu se poate retine motivatia instantei de fond referitoare la prevederile codului de procedura fiscala, nici din perspectiva eventualei similitudini de situatii – având în vedere dispozitiile art.149 din Legea nr.85/2006 si nici din perspectiva consecintelor juridice, cât timp starea de insolventa a debitoarei persista, debitele nefiind anulate.

– Pe de alta parte, potrivit art. 270 ind.1 din Legea nr. 31/1990 lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei.

În speta, constatând starea de insolventa a debitoarei SC M.T. SRL, lichidatorul a investit Tribunalul Constanta cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei în forma simplificata, în conformitate cu dispozitiile legale.

La data de 19.01.2010, recurenta a depus la dosar precizari cu privire la onorariul lichidatorului.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta, si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Fata de debitoarea SC M.T. SRL s-a dispus masura dizolvarii în temeiul art.237 al.1 lit.b din Legea nr. 31/1990, fiind numit în calitate de lichidator R.M. –C.I.I – prin Încheierea nr.23573/30.07.2008 a judecatorului delegat la O.R.C de pe lânga Tribunalul Constanta.

În conformitate cu dispozitiile art.260 al.(4) din Legea nr.31/1990, lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.

Potrivit art.1 alin.2 lit. e din Legea 85/2006, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:

“e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

Insolventa este definita de art.3 pct.1 din lege ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

De asemenea, art.3 pct.25 din Legea nr.85/2006 defineste procedura simplificata ca fiind procedura prin care debitorul care îndeplineste conditiile prevazute la art.1 alin.(2) intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art.1 alin.(2) lit.c) si d);

Din probele administrate nu a rezultat ca debitoarea este în insolventa, deoarece insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art.3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

Desi o asemenea cerinta nu este reglementata expres si pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creantelor împotriva averii debitoarei în aceasta procedura presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor.

De asemenea, potrivit prevederilor art.2701 din Legea nr.31/1990 „în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei”, însa acest articol este cuprins în capitolul intitulat „lichidarea societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni”, ceea ce înseamna ca lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, doar în cazul acestor societati nu si în cazul celor cu raspundere limitata, categorie din care face parte debitoarea.

Lichidarea societatilor cu raspundere limitata este reglementata de art.262-art.263 din Legea nr.31/1990, dispozitii care nu instituie în sarcina lichidatorilor o obligatie similara celei din art.2701.

Concluzionând, Curtea a retinut ca hotarârea tribunalului este legala si temeinica, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolventei. Cerere de deschidere a procedurii formulata anterior modificarii dispozitiilor Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009. Principiul neretroactivitatii legii civile.

Dispozitia legala cuprinsa în art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii la cuantumul sumei de 10.000 lei, în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

În atare situatie, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

Este necesar a se retine ca, în atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Prin cererea formulata la data de 15.07.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6979/118/2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC „Z.A.” SRL Castelu invocând o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 12.329 lei reprezentând creante bugetare.

Prin sentinta civila nr. 6882/com/09.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa cererea de deschidere a procedurii insolventei ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolventa debitorului este prezumata când acesta nu plateste datoriile sale scadente în termen de 30 de zile.

Art.3 pct.12 instituie obligativitatea unui cuantum minim al creantei pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de 30.000 lei, cuantum care trebuie respectat atât la data introducerii cererii, cât si la data pronuntarii hotarârii de deschidere a procedurii.

A motivat instanta ca, desi cererea creditoarei îndeplinea cerinta pragului minim al creantei la data înregistrarii ei pe rolul Tribunalului Constanta, modificarea Legii nr.85/2006, intervenita prin Legea nr.277/2009, impune un prag mai mare, modificare care trebuie avuta în vedere la data solutionarii cererii, potrivit principiului cu care legea veche nu poate ultraactiva.

Retinând ca, în speta, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege, judecatorul sindic a respins cererea creditoarei ca nefondata.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea DGFP Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost înregistrata la Tribunalul Constanta la data de 15.07.2009, astfel cum se precizeaza chiar în cuprinsul sentintei pronuntate, data la care aceasta îndeplinea în totalitate conditiile prevazute de Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit art.31 coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 în vigoare la data înregistrarii cererii, „orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva” daca creanta „împotriva patrimoniului debitorului este creta, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile” si daca valoarea prag este mai mare de 10.000 lei.

Ulterior, într-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006, legiuitorul a prevazut cuantumul minim al creantei de 30.000 lei, însa aceste modificari au intrat în vigoare pe data de 17.07.2009, deci dupa data înregistrarii cererii.

Prin urmare, faptul ca instanta de judecata s-a pronuntat asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoare în data de 09.11.2009, nu justifica respingerea acesteia pe motiv ca, la data pronuntarii Sentintei civile nr.6882/COM/09.11.2009, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de art.3 pct.12 din legea insolventei, articol a carui modificare a intrat în vigoare la data de 17.07.2009, dupa data introducerii actiunii.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC Z.A. SRL îndeplineste elementele obligatorii si necesare prevazute de legea în vigoare la data de 15.07.2009.

Intimata debitoare, legal citata, nu a depus întâmpinare si nu a formulat cereri în aparare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, creditoarea DGFP Constanta a învestit la data de 15.07.2009 Tribunalul Constanta cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC Z.A. SRL Castelu, jud. Constanta, invocând o creanta certa, lichida si exigibila în suma de 12.329 lei.

Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la data introducerii cererii, cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei este de 10.000 lei.

Aceasta dispozitie legala ce instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii a fost în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

Curtea apreciaza ca, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

În atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, conditie pe care recurenta creditoare o îndeplineste, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Pentru considerentele expuse, constatând ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cererii de deschidere a procedurii, Curtea a apreciat ca, în cauza, sunt incidente dispozitiile art.312 alin.1 si 5 din Codul de procedura civila, si admitând recursul a dispus casarea hotarârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Dispozitia legala cuprinsa în art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii la cuantumul sumei de 10.000 lei, în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

În atare situatie, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

Este necesar a se retine ca, în atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Prin cererea formulata la data de 15.07.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6979/118/2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC „Z.A.” SRL Castelu invocând o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 12.329 lei reprezentând creante bugetare.

Prin sentinta civila nr. 6882/com/09.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa cererea de deschidere a procedurii insolventei ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolventa debitorului este prezumata când acesta nu plateste datoriile sale scadente în termen de 30 de zile.

Art.3 pct.12 instituie obligativitatea unui cuantum minim al creantei pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de 30.000 lei, cuantum care trebuie respectat atât la data introducerii cererii, cât si la data pronuntarii hotarârii de deschidere a procedurii.

A motivat instanta ca, desi cererea creditoarei îndeplinea cerinta pragului minim al creantei la data înregistrarii ei pe rolul Tribunalului Constanta, modificarea Legii nr.85/2006, intervenita prin Legea nr.277/2009, impune un prag mai mare, modificare care trebuie avuta în vedere la data solutionarii cererii, potrivit principiului cu care legea veche nu poate ultraactiva.

Retinând ca, în speta, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege, judecatorul sindic a respins cererea creditoarei ca nefondata.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea DGFP Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost înregistrata la Tribunalul Constanta la data de 15.07.2009, astfel cum se precizeaza chiar în cuprinsul sentintei pronuntate, data la care aceasta îndeplinea în totalitate conditiile prevazute de Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit art.31 coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 în vigoare la data înregistrarii cererii, „orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva” daca creanta „împotriva patrimoniului debitorului este creta, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile” si daca valoarea prag este mai mare de 10.000 lei.

Ulterior, într-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006, legiuitorul a prevazut cuantumul minim al creantei de 30.000 lei, însa aceste modificari au intrat în vigoare pe data de 17.07.2009, deci dupa data înregistrarii cererii.

Prin urmare, faptul ca instanta de judecata s-a pronuntat asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoare în data de 09.11.2009, nu justifica respingerea acesteia pe motiv ca, la data pronuntarii Sentintei civile nr.6882/COM/09.11.2009, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de art.3 pct.12 din legea insolventei, articol a carui modificare a intrat în vigoare la data de 17.07.2009, dupa data introducerii actiunii.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC Z.A. SRL îndeplineste elementele obligatorii si necesare prevazute de legea în vigoare la data de 15.07.2009.

Intimata debitoare, legal citata, nu a depus întâmpinare si nu a formulat cereri în aparare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, creditoarea DGFP Constanta a învestit la data de 15.07.2009 Tribunalul Constanta cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC Z.A. SRL Castelu, jud. Constanta, invocând o creanta certa, lichida si exigibila în suma de 12.329 lei.

Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la data introducerii cererii, cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei este de 10.000 lei.

Aceasta dispozitie legala ce instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii a fost în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

Curtea apreciaza ca, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

În atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, conditie pe care recurenta creditoare o îndeplineste, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Pentru considerentele expuse, constatând ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cererii de deschidere a procedurii, Curtea a apreciat ca, în cauza, sunt incidente dispozitiile art.312 alin.1 si 5 din Codul de procedura civila, si admitând recursul a dispus casarea hotarârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

PROCEDURA INSOLVENŢEI. DOVADA CREANŢELOR BUGETARE CONDIŢIE DE ADMITERE A UNEI ASTFEL DE PROCEDURI

PROCEDURA INSOLVENŢEI. DOVADA CREANŢELOR BUGETARE CONDIŢIE DE ADMITERE A UNEI ASTFEL DE PROCEDURI

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 06 ianuarie 2011, sub nr. 253/98/2011 creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Slobozia, cu sediul în mun. Slobozia, b-dul Matei Basarab, nr. 14, judeţul Ialomiţa a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. C.I. SRL Slobozia, cu sediul în mun. Slobozia, str. Ardealului, bloc 2, sc. C, apt. 3, judeţul Ialomiţa.

În motivarea cererii sale creditoarea a arătat că are o creanţă faţă de debitoare în sumă de 90.266 lei, din care 70.520 lei creanţe garantate reprezentând datorii faţă de bugetul consolidat al statului.

Întrucât această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, depăşeşte valoarea prag reglementată de lege, iar de la data scadenţei creanţei au trecut mai mult de 90 de zile, creditoarea consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se deschide procedura insolvenţei faţă de debitoare.

În dovedirea cererii sale creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea sa pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Cererea este legal scutită de taxă de timbru potrivit art. 177 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.

Prin întâmpinare debitoarea S.C. C.I. SRL Slobozia a invocat că în cauză nu se dovedeşte faptul că, creditoarea este titulara unor creanţe în valoarea indicată în cererea introductivă.

Se invocă în acest sens sentinţa comercială nr. 906/F/06.11.2009, în considerentele căreia se consemnează că soldul final debitor aferent conturilor ce privesc bugetul statului este „0”.

Mai mult decât atât debitoarea, având în vedere aceeaşi hotărâre judecătorească prin care în mod irevocabil s-a respins o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de aceeaşi creditoare, a invocat şi autoritatea de lucru judecat.

În raport de întâmpinarea depusă de debitoare, creditoarea a invocat excepţia tardivităţii apărărilor formulate de debitoare, considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Mai mult, a arătat creditoarea, din probele dosarului rezultă cu prisosinţă că starea de insolvabilitate a debitoarei este certă, iar în cauză nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat întrucât prin decizia prin care s-a confirmat irevocabilitatea soluţiei instanţei de fond, Curtea de Apel Bucureşti nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele :

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării apărărilor debitoarei judecătorul sindic urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru considerentele de mai jos :

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă.

Termenii cuprinşi în textul mai sus arătat sunt explicitaţi la art. 3 din Legea nr. 85/2006 iar potrivit art. 33 alin. 5 din aceeaşi lege, judecătorul sindic este obligat să verifice dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile admiterii unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.

În acest sens judecătorul sindic va trebui să aibă în vedere atât susţinerile creditoarei şi probele solicitate de aceasta cât şi apărările debitoarei şi probele propuse de aceasta.

Din economia textelor cuprinse în Legea nr. 85/2006 rezultă că apărările debitoarei împotriva pretinsei stări de insolvenţă invocată de creditoare se pot face fie pe calea contestaţiei reglementate de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fie pe calea întâmpinării reglementate de art. 118 alin. 1 Cod procedură civilă cu care legea se completează, potrivit art. 149.

Doar când debitorul optează pentru calea contestaţiei, acesta este ţinut de termenul de 10 zile reglementat de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,

Cum în cauză debitorul nu a înţeles să formuleze contestaţie invocarea de către creditoare a termenului de 10 zile apare ca inadmisibilă.

Nefondată apare şi excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie ridicată de debitoare.

Starea de insolvenţă este o situaţie de fapt şi este definită de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

Rezultă aşadar că această stare se referă la o anumită perioadă care însă în cazul de faţă este diferită decât cea avută în vedere de judecătorul sindic care a pronunţat sentinţa civilă nr. 906/F din 06.11.2009, intervalul de 90 de zile reglementat de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 fiind de asemenea altul decât cel avut în vedere în suspomenita hotărâre, motiv pentru care nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat.

În plus în cauză din motivarea sentinţei comerciale nr. 906/F din 06.11.2009 rezultă mai degrabă că lipsa stării de insolvenţă a fost probată de existenţa unor operaţiuni şi plăţi efectuate de debitoare, situaţie care în prezenta cauză pentru intervalul scurs de la pronunţarea acelei hotărâri şi până la promovarea prezentei acţiuni nu există probe că s-ar mai fi derulat astfel de operaţiuni.

În sfârşit, pe fondul cauzei însă cererea apare ca neîntemeiată.

Potrivit art. 1 şi 3 din Legea nr. 85/2006 procedura insolvenţei se aplică acelui debitor a cărei stare a patrimoniului său se caracterizează prin insuficienţa fondurilor disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

O astfel de procedură poate fi declanşată la cererea unui creditor, dacă acesta dovedeşte că are împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile, a cărei valoare depăşeşte 45.000 lei.

Proba îndeplinirii condiţiilor legale necesare deschiderii procedurii insolvenţei cade în sarcina creditorului potrivit art. 1169 Cod civil, care reglementează principiul că oricine face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească.

În cauză creditoarea invocă existenţa unor creanţe bugetare pe care aceasta le are împotriva debitoarei, depunând la dosarul cauzei, în sensul dovedirii acestora, un referat al unui inspector asistent din cadrul Serviciului Colectare venituri – Administraţia Finanţelor Publice Slobozia, fişa sintetică şi centralizator datorii ale debitoarei.

Potrivit art. 110 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă colectarea creanţelor fiscale se face în termenul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu.

Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite potrivit legii.

La art. 107.1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1050/2004 sunt enumerate titlurile de creanţă, enumerare care nu cuprinde şi înscrisuri de natura celor depuse de către creditoare în prezenta cauză, şi prin care aceasta tinde să dovedească existenţa datoriilor pe care debitoarea le are faţă de buget.

Aşa fiind, cum în cauză creditoarea nu a dovedit cu înscrisuri prevăzute de lege creanţele pe care aceasta le are faţă de debitoare, judecătorul sindic urmează a respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta-creditoare Administraţia Finanţelor Publice Slobozia împotriva pârâtei S.C. C.I. SRL Slobozia.

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 508 F DIN

13 MAI 2011 – JUDECĂTOR SINDIC

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

PROCEDURA INSOLVENŢEI. ONORARIU PENTRU ADMINISTRATOR JUDICIAR STABILIT DE ADUNAREA CREDITORILOR. INOPOZABILITATEA ACESTUI ONORARIU FAŢĂ DE JUDECĂTORUL SINDIC CÂND PLATA SE FACE DIN FONDUL CONSTITUIT POTRIVIT ART.4 DIN LEGEA NR. 85/2006.

Potrivit sentinţei comerciale nr. 184/F din 16.04.2010 , s-a admis cererea creditoarei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE Slobozia şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. LA FURNY S.R.L. SLOBOZIA.

Ulterior, urmare a verificărilor efectuate de administratorul judiciar numit în cauză s-a constatat de acesta că societatea debitoare nu are bunuri în patrimoniu şi că nici un creditor nu avansează sume pentru susţinerea cheltuielilor de procedură, situaţie în raport cu care, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a propus închiderea procedurii, dizolvarea şi radierea societăţii din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului.

Totodată, administratorul judiciar a invocat hotărârea adunării creditorilor care au solicitat majorarea onorariului acestuia de la 1000 lei cât a fost stabilit provizoriu de judecătorul sindic la 3000 lei.

Cu privire la această cerere judecătorul sindic a admis-o în parte pentru considerentele de mai jos.

S-a reţinut astfel că judecătorul sindic nu este legat de această hotărâre întrucât plata onorariului administratorului judiciar se face din fondul constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 şi nu din averea debitorului.

În atare situaţie, în cauză se aplică dispoziţiile art. 19 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora onorariul administratorului judiciar se stabileşte de judecătorul sindic în raport de criteriile reglementate de O.U.G. nr. 86/2006.

Ori, făcând aplicarea acestor dispoziţii legale în coroborare cu cerinţele reglementate de art. 37 alin. 2 din O.U.G. nr. 86/2006, judecătorul sindic a considerat că în raport de durata, volumul şi complexitatea activităţii desfăşurată de administratorul judiciar se impune majorarea onorariului de la 1000 lei stabilit iniţial la 1500 lei.

TRIBUNALUL IALOMIŢA – SECŢIA COMERCIALĂ – Decizia comercială nr. 337/9 iulie 2010.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura Insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Inadmisibilitatea adaugarii accesoriilor la creante bugetare dupa data deschiderii procedurii

PROCEDURA INSOLVENTEI. CONTESTATIE LA TABELUL DE CREANTE. INADMISIBILITATEA ADAUGARII ACCESORIILOR LA CREANTE BUGETARE DUPA DATA DESCHIDERII PROCEDURII.

Potrivit sentintei comerciale nr. 182/F din 15.05.2008 s-a deschis procedura insolventei fata de debitoarea S.C. ROLA IMPEX SRL OGRADA.

În tabelul preliminar al creantelor din data de 07.09.2009 si 19.10.2009 creditoarea Administratia Finantelor Publice Tandarei figura cu o creanta în suma de 848.041 lei.

Potrivit succesiunii tabelelor preliminare de creante întocmite în cauza rezulta ca la data de 15.08.2009 cuantumul creantei creditoarei Administratia Finantelor Publice Tandarei era de 598.571 lei, ca ulterior la datele de 07.09.2009 si 19.10.2009 acest cuantum sa fie modificat si stabilit la nivelul sumei de 848.041 lei, aceasta ca urmare a depunerii unor cereri modificatoare de creante, ultima din data de 26.08.2009, care a avut la baza raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 31.07.2009, prin care s-au constatat majorari calculate dupa deschiderea procedurii insolventei.

Potrivit art. 41, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca nicio dobânda, majorare sau penalitate de orice fel nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii.

Prin exceptie de la dispozitiile art. 41, alin. 1, la alin. 2 se stabileste ca aceste accesorii pot fi adaugate creantelor înscrise ulterior datei deschiderii procedurii, doar în cazul în care un plan de reorganizare a fost confirmat.

Cum în cauza nu s-a propus si nu s-a confirmat un plan de reorganizare rezulta ca majorarea creantei creditoarei Administratia Finantelor Publice Tandarei dupa deschiderea procedurii insolventei nu îsi gaseste corespondent legal, motiv pentru care contestatia formulata de debitoare urmeaza a fi admisa si a constata ca întinderea creantei creditoarei Administratia Finantelor Publice Tandarei este de 598.571 lei.

TRIBUNALUL IALOMITA – SECTIA COMERCIALA –

ÎNCHEIEREA DIN DATA DE 13.11.2009

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI

Procedura insolvenţei. Cerere de suspendare în recurs. Inadmisibil.

Cererea de suspendare a executării sentinţei prin care s-a dispus deschidere a procedurii generale a insolvenţei, până la soluţionarea recursului. Lipsa contestaţiei debitorului. Inadmisibilitatea cererii de suspendare.

Încheierea din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa comercială nr. 231/09.02.2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 402/121/2010 al Tribunalului Galaţi, s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. P 2003 S.R.L., prin lichidator judiciar CCM IPURL pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. J S.R.L. cu consecinţa declanşării procedurii insolvenţei asupra acestei societăţi.

S-a desemnat administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă Insolvexpert S.P.R.L. Galaţi, cu atribuţiile prev. de disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi o renumeraţie lunară în sumă de 700 lei care va fi plătită din averea debitoarei.

S-a dispus obligarea debitoarei ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii generale a insolvenţei să depună actele şi informaţiile prevăzute de disp. art. 28 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 modificată.

De asemenea, s-a dispus luarea primelor măsuri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele considerente;

Creditoarea S.C. P 2003 S.R.L. Galaţi deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, împotriva debitoarei S.C. J S.R.L. care este prezumată în insolvenţă întrucât a încetat plăţile către creditoare cu peste 30 de zile.

Creanţa deţinută de creditoare este în cuantum de 37312,22 lei iar debitoarea nu a contestat starea de insolvenţă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 31 coroborat cu art. 3 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs şi cerere de suspendare a executării sentinţei recurate, debitoarea S.C. J S.R.L.

Prin cererea de suspendare a executării sentinţei recurate a motivat următoarele:

S.C. J S.R.L. Galati nu se afla în stare de vădita de insolvenţă în sensul Legii nr.85/2006, aceasta derulează în continuare relaţii comerciale cu partenerii săi comerciali si este la zi cu plata datoriilor către bugetul statului si ceilalţi parteneri comerciali, este la zi cu plata salariilor către salariaţii săi, iar cererea S.C. P 2003 S.R.L. a fost introdusă abuziv şi fără nici o prealabilă notificare a debitoarei S.C. P 2003 S.R.L. încearcă pe această cale să-şi recupereze o pretinsă creanţă pe care o are de încasat de la societatea S.C. J S.R.L., dar faţă de pretenţiile acesteia, societatea debitoare are de formulat apărări şi are de solicitat administrarea unor probatorii care nu se pot face în cadrul procesual al insolvenţei.

În drept, a invocat art. 581-582 şi următoarele Cod procedură civilă.

Legal citată, intimata creditoare S.C. P 2003 S.R.L., prin lichidator judiciar C CM IPURL a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererilor formulate de debitoare.

A precizat că debitoarea a fost convocată în vederea concilierii directe la data de 02.11.2009, confirmarea de primire fiind la data de 08.10.2009, însă aceasta nu s-a prezentat. A arătat că debitoarea a efectuat o plată parţială în sumă de 2500 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele;

Deşi recurenta debitoare a invocat prev. art. 581 Cod procedură civilă, Curtea a calificat cererea formulată de debitoarea S.C. J S.R.L. ca fiind o cerere de suspendare a executării sentinţei prin care s-a deschis procedura insolvenţei până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 300 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă.

Debitoarea a făcut dovada consemnării CEC Bank S.A. a sumei de 500 lei cu titlu de cauţiune aşa cum rezultă din recipisa de consemnare nr. 697277/1 din 30.06.2010.

Sentinţa nr. 231/09.02.2010 este o hotărâre pronunţată de judecătorul sindic, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei S.C. J S.R.L.

Debitoarea S.C. J S.R.L. nu a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei conform art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 modificată şi completată.

Potrivit art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de la disp. art. 300 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs, cu excepţia cazurilor strict enumerate de disp. art. 8 alin. 5 din aceeaşi lege.

Prin urmare, se poate dispune suspendarea executării sentinţei recurate până la soluţionarea recursului, în temeiul art. 300 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 8 alin. 5 lit. a-d din Lege numai în cazul următoarelor hotărâri pronunţate de judecătorul sindic: sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii, sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată, sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. 3.

Sentinţa a cărei suspendare se solicită, priveşte deschiderea procedurii generale a insolvenţei asupra debitoarei S.C. J S.R.L., debitoare care nu a formulat contestaţie în temeiul art. 33 alin. 2 din Lege.

Aşa fiind, o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi suspendată deoarece nu se încadrează în excepţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 8 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Pe cale de consecinţă cererea de suspendare a executării sentinţei recurate este afectată de un fine de neprimire conform art. 8 alin. 4 din Lege.

Faţă de considerentele mai sus reţinute, va respinge cererea de suspendare până la soluţionarea recursului, ca fiind inadmisibilă.

Prin respingerea cererii de suspendare nu s-a dispus nici o măsură de natură a produce vreun prejudiciu intimatei creditoare, astfel că urmează a elibera cauţiunea celui care a depus-o, potrivit art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă.

Tags: PROCEDURA INSOLVENŢEI