Contract de închiriere. Evacuare pentru încălcarea interdicţiei subînchirierii.

Încheierea de către locatar a unor contracte de asociere în participaţiune, în temeiul cărora a pus la dispoziţia unor terţi parte din spaţiul închiriat, pe o perioadă care depăşea termenul propriului contract, cu toate că prin contractul de locaţiune era interzisă cesionarea dreptului de folosinţă asupra spaţiului, îndreptăţeşte cererea de evacuare a terţilor din spaţiul comercial ocupat în baza unui titlu inopozabil locatorului.

Reclamanta S.C. C S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. EA S.R.L, S.C. RGT S.R.L. şi S.C. LSO S.R.L., solicitând instanţei să dispună evacuarea lor din spaţiul comercial situat în mun. Constanţa, B-dul Eliberării nr. 10.

Reclamanta a arătat că spaţiul a fost închiriat pârâtei S.C. EA S.R.L., prin contractul nr. 1687/ 06.06.1996 a cărui valabilitate a fost prelungită până la 10.06.1999.

Cu toate că la data expirării contractului, locatarul avea obligaţia predării ,,patrimoniului primit în bună stare de funcţionare’’, conform clauzei 3 lit. e). din contract, pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Mai mult, deşi prin clauza 9 cesionarea dreptului de folosinţă asupra spaţiului era interzisă, pârâta a încheiat cu alte două societăţi contracte de asociere în participaţiune, conform cărora a pus la dispoziţia terţilor parte din spaţiul închiriat, pe o perioadă care depăşea termenul propriului contract.

Acţiunea este întemeiată.

Probele administrate susţin afirmaţiile societăţii reclamante, privind nerespectarea obligaţiei de eliberare a spaţiului comercial către locator, la momentul expirării contractului de închiriere, precum şi încălcarea clauzei de interzicere a cesiunii dreptului de folosinţă către terţi.

În consecinţă, pârâta urmează a fi evacuată din spaţiul comercial pentru a cărui deţinere şi exploatare nu mai beneficiază de vreun titlu.

Cât priveşte pe pârâtele S.C. RGT S.R.L. şi S.C. LSO S.R.L., instanţa va reţine că acestora nu putea să le fie transmis un drept de folosinţă fără acordul proprietarului spaţiului, după cum un asemenea drept nu poate supravieţui dreptului chiriaşului, stins prin împlinirea termenului contractual. Pentru aceste considerente, acţiunea în evacuare va fi admisă şi în privinţa acestor două societăţi.

(sentinţa civilă nr. 8576 COM/ 06.12.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Nulitate pentru interdicţia subînchirierii. Invocarea erorii obstacol.

Art. 954 cod civil dispune că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Nu se poate invoca nulitatea actului încheiat pentru eroare asupra substanţei contractului, atunci când intenţia părţilor de a încheia un contract de închiriere a fost neechivocă.

Reclamanta S.C. MVA S.R.L. a solicitat instanţei să dispună anularea contractului de închiriere încheiat la 01.03.2000 cu pârâta S.C. AD S.R.L., pentru o suprafaţă de 8 m2 din spaţiul deţinut în Constanţa, str. Cişmelei nr. 15, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Temeiul în fapt al acţiunii îl constituie constatarea ulterioară, făcută de societatea reclamantă, privind interdicţia de a subînchiria spaţiul pus la dispoziţie de Consiliul Local Constanţa, apreciind că în aceste condiţii consimţământul său a fost viciat prin eroarea asupra substanţei contractului.

În drept au fost invocate prevederile art. 948 pct.4 , art. 968, art. 969 alin.2 şi art. 970 cod civil, cu aplicabilitate faţă de dispoziţiile H.G. nr. 140/1991 şi H.G. 279/1992.

Acţiunea a fost respinsă, pentru următoarele considerente :

Nulitatea actului juridic civil este definită ca fiind acea sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, ea operând în cazul încălcării acestor norme.

Contractul de închiriere încheiat între cele două societăţi are ca obiect folosinţa spaţiului comercial tip chioşc, în suprafaţă de 8 m2, în timp ce obiectul contractului de închiriere perfectat la 06.04.1994 între reclamantă şi autoritatea administraţiei publice locale vizează transmiterea folosinţei suprafeţei de teren de 50 m2.

În consecinţă, instanţa reţine că raportul juridic dintre părţi nu priveşte acelaşi obiect, cuprins în contractul de concesiune încheiat între reclamantă şi autoritatea administraţiei publice locale.

Cât priveşte eroarea, ca viciu de consimţământ, ea este definită ca o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act civil. Art. 954 cod civil dispune că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Ori, în speţă, reclamanta nu poate invoca nulitatea actului încheiat pentru eroare asupra substanţei contractului, fiind neechivocă intenţia părţilor de a încheia un contract de închiriere.

(sentinţa civilă nr. 480COM/ 06.03.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 818/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Act juridic subsecvent celui constatat nul. Consecinţe.

Întrucât nulitatea desfiinţează retroactiv efectele juridice produse de actul declarat nul, va fi supus acestei sancţiuni orice act juridic subsecvent, născut pe temeiul actului desfiinţat.(cu notă critică)

Reclamanta S.C. E S.A. , prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtele S.C. MT S.R.L. şi S.C. AT S.R.L., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat la 09.04.2001 între societăţile pârâte, pentru Braseria Belona din Eforie Nord, precum şi dreptul de proprietate al reclamantei asupra aceluiaşi activ.

În considerente s-a arătat că activul turistic a reintrat în patrimoniul reclamantei, ca efect al constatării, prin sentinţa civilă nr. 460/15.06.2000 a Curţii de Apel Constanţa, a nulităţii absolute a licitaţiei organizate la 02.07.1992 şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 03.07.1992.

La data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, spaţiul comercial era ocupat de pârâta S.C. MT S.R.L., care refuză să-l elibereze datorită existenţei unui contract de închiriere încheiat cu S.C. AT S.R.L.

Instanţa a reţinut temeinicia acţiunii, sub aspectul tuturor capetelor de cerere.

S-a avut în vedere că nulitatea actului juridic civil operează, ca sancţiune, nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, ea producându-şi efectele retroactiv, chiar de la momentul încheierii actului constatat nul.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 111 cod proc.civilă, este întemeiată acţiunea în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, nulitatea actului de înstrăinare dând posibilitatea societăţii în patrimoniul căreia a reintrat bunul să-şi afirme acest drept. Cât priveşte cererea de constatare a nulităţii contractului de închiriere s-a reţinut că aceasta este justificată de faptul că bunul este deţinut de pârâta locatară în temeiul unui act juridic subsecvent celui constatat nul prin hotărâre judecătorească.

Actul juridic încheiat pe fundamentul unui act nul va fi desfiinţat, la rândul său, retroactiv.

(sentinţa civilă nr. 3855 COM/ 11.06.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Notă : Sancţiunea nulităţii actului juridic iniţial (licitaţie urmată de adjudecare) nu putea avea, din perspectiva dispoziţiilor art. 973 cod civil, efectul aplicării aceleiaşi sancţiuni unui act juridic cu o existenţă independentă, încheiat ulterior. Între contractul de vânzare a unui imobil şi cel ulterior, de locaţiune, nu există raporturile specifice dintre principal-accesoriu.

În plus, probele administrate dovedesc faptul că locaţiunea spaţiului nu a fost încheiată de locatar cu adjudecatarul activului licitat în 1992, ceea ce presupune existenţa unor raporturi juridice succesive, intervenite după momentul organizării licitaţiei.

În consecinţă, convenţia încheiată între pârâte nu era opozabilă reclamantei, iar dreptul de proprietate îndrituia pe reclamantul proprietar să acţioneze direct împotriva celor care încălcau acest drept, fără a fi necesară o constatare a nulităţii unui act inopozabil.

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Invocarea nulităţii pentru cauză ilicită.

Conform art. 968 cod civil, cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

Nu constituie cauză ilicită încheierea unui contract de închiriere a unui spaţiu comercial între alte persoane decât cele pentru care s-a emis un act al administraţiei publice locale.

Reclamanta S.C. M S.A. Constanţa, prin reprezentant legal, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii S.C. D S.R.L. şi R.A.E.D.P.P. Constanţa să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte la 29.05.2000 pentru folosinţa spaţiului situat în Constanţa, str. Ştefan cel Mare nr. 70.

Temeiul nulităţii îl constituie, potrivit susţinerilor reclamantei, cauza ilicită, întrucât actul administraţiei publice locale menţionat în preambulul contractului priveşte, în anexă, doar persoane fizice pentru care Consiliul Local Constanţa a dispus încheierea de spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă; ori, în speţă, spaţiul comercial a fost închiriat către o societate comercială.

Acţiunea este nefondată.

Nulitatea este definită ca fiind sancţiunea de drept civil, care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Cauza sau scopul este acea premisă a actului juridic care defineşte obiectivul urmărit de părţi la încheierea lui.

Caracterul licit şi moral al cauzei constituie una din condiţiile de valabilitate a convenţiei şi este prevăzută de art. 966 cod civil; cauza este ilicită când este prohibită de lege ori când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

În speţă nu se poate reţine caracterul ilicit al contractului de închiriere.

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 204/21.04.2000 a prevăzut în anexă, la pct. 2, repartiţia spaţiului comercial menţionat către PT şi MV, beneficiari ai Legii nr. 42/1990. Persoanele fizice au fost cooptate ca asociaţi ai S.C. D S.R.L. Constanţa prin act adiţional autentificat la 05.05.2000.

Printr-o adresă emisă la 28.07.1998, Municipiul Constanţa prin Primar a apreciat că la instrumentarea contractelor de închiriere pentru spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, repartizate în condiţiile Legii nr. 42/1990, se va putea înscrie ca beneficiară societatea comercială în care titularul repartiţiei este asociat/acţionar.

Această interpretare dată de emitentul actului administrativ a justificat încheierea contractului de închiriere de către administratorul spaţiului cu societatea cu răspundere limitată, iar măsura nu poate fi apreciată ca având o cauză ilicită.

De altfel, încheierea raportului juridic în beneficiul altei persoane decât cea nominalizată în hotărârea Consiliului Local nu poate fi considerată ca prejudiciantă pentru terţi, ci eventual pentru titularul repartiţiei.

Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantei este nefondată. (sentinţa civilă nr. 566 COM/13.03.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 882/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Asumarea de către locator a unei clauze de exclusivitate în favoarea locatarului.

Includerea, în contractul de închiriere a spaţiului comercial, a unei clauze prin care locatorul şi-a asumat obligaţia de a asigura locatarului exclusivitatea în ce priveşte comercializarea, în cadrul spaţiului afectat închirierii, a anumitor produse, dă dreptul acestuia din urmă de a pretinde proprietarului spaţiului să respecte această clauză şi să nu încheie contract de închiriere cu alte societăţi comerciale.

Reclamanta S.C. C&C S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat obligarea pârâtei SC. GALERIA MALL S.A. Constanţa la retragerea, de îndată, a dreptului de exclusivitate acordat S.C. GIOELLI S.R.L. pentru comercializarea în cadrul Complexului Galeria Mall Constanţa a bijuteriilor din aur şi argint, cu plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

S-a solicitat, totodată, reducerea cuantumului chiriei stipulate prin contractul de închiriere spaţiu comercial în cadrul Complexului Mall, la o cotă de ? .

În considerente s-a arătat că prin contractul de închiriere nr. 211/ 2001 încheiat între cele două societăţi, proprietarul spaţiului comercial – pârâta în cauză – a acceptat clauza de exclusivitate privind comercializarea unor mărfuri speciale : obiecte din argint şi aur, covoare, kilim-uri.

În mod abuziv, pârâta a acordat drept de exclusivitate pentru comercializarea aceloraşi bunuri şi unui terţ, cu care s-a încheiat un contract de închiriere a spaţiului, ulterior celui al reclamantei.

Analizând înscrisurile depuse, instanţa a reţinut următoarele considerente :

Exclusivitatea desfacerii unor produse, astfel cum rezultă din chiar noţiunea instituţiei juridice, instituie obligaţia unui comerciant de a nu mai permite altuia, cu care se află în raporturi comerciale, de a întreprinde vreo activitate care să aducă atingere dreptului conferit beneficiarului acestui drept.

Încheierea de către pârâtă a unui contract de închiriere pentru un spaţiu comercial în cadrul Complexului Galeria Mall, chiar pe o perioadă limitată în timp, cu o societate care desface acelaşi tip de produse, este de natură a lipsi de eficienţă obligaţia asumată prin convenţia anterioară.

Prin urmare, vor fi incidente în speţă dispoziţiile art. 969, 970 şi ale art. 1073 cod civil, pârâta urmând a fi obligată, în virtutea principiului forţei obligatorii a contractului, să respecte sarcina asumată prin convenţia părţilor şi să retragă, pe cale de consecinţă, dreptul de exclusivitate acordat S.C. GIOELLI S.R.L.

Faţă de dispoziţiile art. 5803 cod proc.civilă, cererea de instituire a daunelor cominatorii va fi respinsă, debitorul putând fi constrâns din punct de vedere judiciar pentru îndeplinirea obligaţiei personale prin aplicarea unei amenzi civile, în condiţiile legii.

(sentinţa civilă nr. 2629 COM/ 23.04.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Natura cheltuielilor locatarului pentru spaţiu.

Lucrările efectuate de locatar, care nu au caracterul de reparaţii curente, normale pentru exercitarea activităţii şi pentru menţinerea funcţionalităţii imobilului închiriat, ci au avut ca scop creşterea gradului de confort şi de atractivitate a spaţiului comercial, nu pot fi pretinse ca valoare locatorului, în absenţa unei clauze exprese în acest sens.

Locatarul şi-a asumat riscul nerecuperării acestor cheltuieli, în condiţiile în care nu a obţinut, în timpul derulării raporturilor comerciale, acceptul locatorului de a efectua aceste lucrări.

Reclamanta S.C. T S.A., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Regia Autonomă a Exploatării Domeniului Public şi Privat Constanţa, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 118.360.150 lei, în valoare actualizată cu indicele de inflaţie şi cu o dobândă de 35% pe an, până la achitarea sumei.

Societatea a arătat că a deţinut, în baza contractului de închiriere nr. 2885/1991, un spaţiu comercial, căruia i-a adus multiple îmbunătăţiri pe parcursul derulării acestor raporturi juridice; valoarea acestora nu a fost recuperată de la locatori – pârâţii în cauză, cu toate că eliberarea spaţiului a avut loc la 5.02.1998.

Acţiunea reclamantei este nefondată.

Dispoziţiile clauzei 7 din contractul de închiriere încheiat între pârâta R.A.E.D.P.P. – ca locator – şi societatea pe acţiuni – ca locatar – prevăd că nu se poate efectua, fără acordul proprietarului, nici o modificare în structura interioară a suprafeţei cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.

Acestea fiind singurele prevederi contractuale referitoare la eventualele îmbunătăţiri aduse spaţiului închiriat, lucrările efectuate de locatar şi obligaţia de suportare a contravalorii lor urmează a fi analizate şi prin prisma dispoziţiilor art. 1420 cod civil.

Expertiza efectuată şi administrarea interogatoriului au relevat faptul că îmbunătăţirile aduse constau în tâmplărie de aluminiu, geam termopan, amenajarea trotuarului cu material mozaicat şi în refacerea parţială a faţadei clădirii. Valoarea lucrărilor a fost determinată prin expertiză la 1.347.036.369 lei.

Conform art. 1420 pct. 2 şi art. 1421 alin. 2 cod civil, locatarul trebuie să menţină lucrul în stare de a servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat; în acest scop el este obligat să efectueze reparaţiile necesare pe tot timpul locaţiunii, dacă în cursul acesteia bunul are nevoie de asemenea reparaţii.

Lucrările efectuate de locatar în cauză nu au, însă, caracterul de reparaţii curente, normale pentru exercitarea activităţii şi pentru menţinerea funcţionalităţii imobilului închiriat, ci au avut ca scop creşterea gradului de confort şi de atractivitate a spaţiului comercial.

În aceste condiţii, reclamanta şi-a asumat riscul nerecuperării lor de la locator, cu atât mai mult cu cât nu a obţinut, în timpul derulării raporturilor comerciale, acceptul locatorului de a efectua aceste lucrări.

Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantului este nefondată.

(sentinţa civilă nr. 3715 COM/ 18.12.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 589/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Clauză de impreviziune. Majorare a chiriei.

Când părţile au convenit asupra indexării trimestriale a locaţiei, în raport de rata medie lunară a inflaţiei, nu are relevanţă nesemnarea de către pârâta-locatar a actelor adiţionale privind reevaluarea, dacă a continuat să utilizeze spaţiul comercial închiriat, în termenul de valabilitate al contractului.

Reclamanta S.C. P S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. GL S.R.L. la plata sumei de 19.912.242 lei chirie pentru spaţiul închiriat şi contravaloarea utilităţilor.

Temeiul în fapt al acestor pretenţii îl constituie contractul de închiriere din data de 22.12.1996, care a stabilit un termen de trei ani de utilizare a spaţiului, cu acest titlu, de către societatea pârâtă.

Din actele dosarului rezultă că aceste raporturi juridice s-au derulat conform clauzei III, de la 25.11.1996 până la 25.11.1999.

Potrivit clauzei IV referitoare la modalitatea de plată, se va reţine că părţile au convenit asupra indexării trimestriale a locaţiei, în raport de rata medie lunară a inflaţiei, plata urmând a fi efectuată lunar.

Sub acest aspect, părţile au înţeles să supună valoarea contractului unei continue reevaluări, iar nesemnarea de către pârâtă a actelor adiţionale prevăzute prin clauza IV art. 5 nu este de natură a înlătura răspunderea sa contractuală.

Societatea pârâtă a utilizat spaţiul pus la dispoziţie pe toată durata contractului şi nu a invocat neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligaţiei corelative, asumate de reclamantă.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 cod civil şi va admite acţiunea.

(sentinţa civilă nr. 492 COM/ 25.02.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 582/2000 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere.

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Iaşi, reînnoirea contractul de închiriere în calitate de descendent al titularului de contract, decedat.

În fapt, reclamanta a locuit de la naştere în acelaşi apartament cu bunica, precedată, titulară de contract. Ulterior decesul titularei (18.11.1997) şi până la primirea somaţiei de evacuare (anul 2003) reclamanta a locuit în imobil, netulburată locaţiunea fiind de peste 20 ani.

Conform art.27 lit. c din Legea nr.114/1996, în caz de deces al titularului contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere, condiţii îndeplinite în cauză. Refuzul pârâtei de a încheia contractul de închiriere cu reclamanta nu este justificat.

Decizia civilă nr. 1534/08.10.2004

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Neefectuarea plăţii chiriei la termen. Consecinţe.

Conform capitolului 5 pct. 8 din contractul de închiriere a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, nr. 8227/17.08.1998 dintre Consiliul Local al Municipiului Huşi, în calitate de proprietar, şi S.C. „SECUND” SRL Huşi, în calitate de chiriaş, plata chiriei s-a stabilit să se facă lunar, cel mai târziu până în ultima zi a lunii pentru care se face aceasta. În caz de neplată a chiriei în termenul stipulat în contract, se vor percepe majorări de întârziere în procent de 0,5% zi. Cuantumul majorărilor nu poate depăşi chiria datorată. Acest contract a fost semnat de ambele părţi fără obiecţiuni, fiind incidente în cauză art. 969, 970 şi 1073 Cod civil.
Faţă de aceste prevederi legale şi contractuale, în mod greşit prima instanţă a obligat pârâta la plata unor majorări de întârziere mult mai mari decât valoarea chiriei.
Decizia civilă nr. 303/12.07.2004 a Curţii de Apel Iaşi prin care s-a admis recursul introdus de pârâta – reclamantă S.C. „SECUND” SRL Huşi împotriva sentinţei civile nr. 552/22.03.2004 a Tribunalului Vaslui.
Decizia comercială nr. 303/12.07.2004

Tags: contract de inchiriere

Contract de închiriere. Tacita relocaţiune.

Prin cererea formulata, reclamantii S.I.-I, S.M. si S.I. au solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL IASI, prin PRIMARUL MUNICIPIULUI IASI, obligarea pârâtului sa încheie contract de închiriere pentru imobilul situat în Iasi.

În motivare, reclamantii arata ca locuiesc în imobilul mentionat în baza contractului de închiriere din 2004, încheiat de reclamantul S. I.I. Prin sentinta civila nr.1537/23.02.2005, titularul contractului de închiriere si membrii familiei sale au fost evacuati din locuinta, dar au continuat sa locuiasca în imobil, în calitate de tolerati, achitând, pâna la data introducerii prezentei actiuni, chiria si cheltuielile de întretinere aferente. Întrucât hotarârea de evacuare nu a fost pusa în executare, reclamantii considera ca sunt aplicabile dispozitiile din materia tacitei relocatiuni. Se mai sustine faptul ca reclamanta S. M. este grav bolnava, astfel încât reclamantii nu au posibilitatea cumpararii unei locuinte.

Legal citat, pârâtul Municipiul Iasi, prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata si nedovedita.

Pe fondul cauzei, se sustine ca reclamantii ocupa imobilul în speta fara a fi titularii unui contract de închiriere, locuind fara forme legale în imobil din anul 2005 pâna în prezent. Plata efectuata pentru folosinta spatiului nu impune nici o obligatie pentru proprietar, fiind o plata datorata. Mai mult, nu poate opera tacita relocatiune întrucât conventia a fost reziliata, Prin urmare, instanta nu poate impune pârâtului încheierea unui nou contract în care sa fie inclusa si suprafata locativa ocupata abuziv.

Analizând materialul probator administrat în cauza, cu privire la fondul cauzei, instanta constata ca cererea formulata este neîntemeiata.

În fapt, la data indicata, între pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iasi, prin D.A.P.P.P., si reclamantul S.I.-I. s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect imobilul situat în Iasi. Prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Iasi la data de 23.02.2005 a fost admisa cererea Consiliului Local Iasi, dispunându-se rezilierea contractului de închiriere si evacuarea pârâtilor din imobil. Prin urmare, contractul de închiriere a încetat, cu privire la aceasta locuinta, înca din 2005, desi reclamantul si familia sa au ocupat-o pâna în prezent.

În drept, potrivit dispozitiilor art.1437 si 1452 Cod civil, tacita relocatiune opereaza numai daca locatarul ramâne în folosinta lucrului si dupa expirarea termenului contractual si fara ca locatorul sa-l împiedice. Prin urmare, reînnoirea locatiunii este conditionata de ramânerea locatarului în stapânirea bunului, împrejurare ce nu se confirma si în prezenta cauza. Faptul lasarii reclamantului si a familiei sale în folosinta camerei nu-l îndreptateste pe acesta sa considere ca a intervenit o tacita relocatiune, nici macar în situatia achitarii chiriei restante. Sustinerile reclamantilor, privind plata la zi a chiriei si a cheltuielilor de întretinere, nu au relevanta în prezenta cauza, atât timp cât plata respectiva este datorata, reclamantii beneficiind de folosinta locuintei.

Mai mult, instanta observa ca nu se poate substitui proprietarului unui imobil, pentru a aprecia utilitatea închirierii acestuia, având în vedere principiul libertatii contractuale si în absenta unei dispozitii legale care sa oblige proprietarul si admnistratorul unui bun la încheierea unei astfel de conventii.

Tags: contract de inchiriere