Loviri si alte vatamari

SENTINŢA PENALĂ NR.361/2.10.2009

Prin rechizitoriul nr.843//P/2009, Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 22.07.2009, sub nr.3371/260/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in

judecată in stare de libertate a inculpatului Ş C fiul lui .. ..şi……, născut la data de

……….. în ……………… cu domiciliul în ………….., pentru infracţiunea de

lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.

In cauză s-au depus acte şi materialul de urmărire penală, probatorii din analiza cărora instanţa reţine următoarele :

Partea vătămată şi inculpatul au declarat în şedinţa publică din 02.10.2009 că s-au împăcat.

Având în vedere poziţia părţilor,instanţa urmează ca în baza art.ll pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală, să înceteze procesul penal privind pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor.

în baza art.346 alin.l Cod procedură penală rapoprtat la art. 132 alin.l Cod penal, va constata stingerea acţiunii civile.

In baza art. 192 pct.2 lit.b Cod procedură penală va obliga atât inculpatul cât şi partea vătămată la plata a câte 40 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Tags: loviri şi alte vătămări

Loviri şi alte vătămări

Infracţiunea de lovire , vătămare corporală şi amenintare, prev. de art. 181 alin. 1 C.p.,180 alin. 2 Cod Penal şi art. 193 Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal .

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău nr. 1193 /P/ 2008 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.18154/180/2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor CC pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod Penal şi GS pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal şi ameninţare prevăzută de art. 193 Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal .

În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în data de 20.05.2008, inculpatul GS a ameninţat cu moartea şi a agresat fizic pe CC, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale , iar în data de 20.05.2008 inculpatul CC, a agresat fizic pe GS, cauzându-i leziuni vindecabile în 38-40 zile îngrijiri medicale .

Analizînd întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 21.05.2008 CC, în calitate de parte vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului GS sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire şi ameninţare în varianta prevăzută şi pedepsită de art.180 al.2 Cod penal şi art.193 al.1 Cod penal .

La data de 27.05.2008, GS, în calitate de parte vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului CC sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, în varianta prevăzută şi pedepsită de art.181 al.1 Cod penal .

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că între cele două persoane, colocatari ai imobilului situat în mun.Bacău , str… există o stare conflictuală mai veche, datorată încălcării normelor de convieţuire de către membrii familiei inculpatului GS . Aceasta s-a materializat în mai multe sesizări formulate de inculpatul CC (şef de scară) către Primărie, în urma cărora numita PS a fost sancţionată contravenţional .

Starea conflictuală a degenerat în data de 20.05.2008, în jurul orei 17,30, când cei doi inculpaţi s-au întâlnit în scara blocului , inculpatul GS proferând ameninţări cu moartea la adresa inculpatului CC . Ulterior, cei doi inculpaţi au început să se agreseze reciproc, GS lovind pe CC în zona capului şi abdomenului cauzându-i multiple leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijri medicale şi internarea sa în perioada 21-22.05.2008 în Spitalul Judeţean – Secţia Chirurgie .

Altercaţia s-a încheiat prin intervenţia vecinilor RR, CD şi IM, care au solicitat telefonic şi intervenţia lucrătorilor de poliţie .

Fapta descrisă mai sus se probează cu : plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, documentaţia medico-legală, adresele Primăriei, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor .

Faptele inculpatului GS întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire şi ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art.180 al.2 Cod penal, art.193 al.1 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal .

La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere că altercaţia s-a datorat inculpatului GS , atitudinii agresive a acestuia , acesta fiind cel care a venit în casa scărilor şi aagresat pe inculpatul CC , urmând să aplice inculpatului câte o pedeapsă cu amendă penală orientată peste minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa .

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii .

Faptele reţinute în sarcina sa au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni motiv pentru care acestea urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art .33 lit. a Cod Penal .

Va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 631 Cod Penal a căror nerespectare , respectiv neplata amenzii penale cu rea credinţă , are ca urmare

înlocuirea amenzii penale cu pedeapsa închisorii . În ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului CC privind săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod Penal din declaraţiile martorilor reiese că inculpatul C doar s-a apărat la acţiunea agresivă a inculpatului Stoian , care aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice a sărit să-l agreseze ,strângându-l de gât pe inculpatul C acesta încercând să-l imobilizeze de mâini pe inculpatul S , după care s-a refugiat în locuinţa martorului RR , care a intervenit pentru a-i despărţi , aspecte declarate atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei .

Aceleaşi aspecte au fost relevate şi de martora MS atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei.

La dosar urmărire penală se află declaraţia martorei CD care descrie modul în care s-a petrecut incidental , declaraţia acesteia fiind asemănătoare cu a celorlalţi martori .

La dosar urmărire penală se regăseşte declaraţia martorului CR care declară că stătea de vorbă cu inculpatul C. când a apărut inculpatul S , şi-a trântit bicicleta după care s-a repezit la inculpatul C , lovindu-l cu pumnul în zona feţei , după care martorul s-a refugiat în locuinţa sa .

Întregul probatoriu dovedeşte că cel care a săvârşit o faptă cu caracter penal este inculpatul GS.

Probele administrate în cauză nu dovedesc că inculpatul C ar fi aplicat vreo lovitură inculpatului S şi în acest fel leziunile constatate prin certificatul medico legal nu rezultă câ ar fi fost cauzate prin lovituri aplicate de inculpatul C .

Pentru aceste motive instanţa va dispune achitarea inculpatului CC în baza prevederilor art. 10 lit. c Cod Procedură Penală întrucât fapta nu a fost săvârşită de către acesta .

În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de partea vătămată GS acestea urmează a fi respinse întrucât nu s-a dovedit că inculpatul C i-ar fi cauzat vreun prejudiciu .

În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de partea civilă CC acestea urmează a fi admise în parte doar sub aspectul reparării suferinţelor fizice şi psihice cauzate de inculpatul GS.

Tags: loviri şi alte vătămări

Loviri şi alte vătămări

Prin sentinţa penală nr. 578/15.07.2008 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul 2581/270/2008 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.T. , privind revizuirea s.p. 460/2006 a Judecătoriei Oneşti.

În baza art. 193 al.2 C.p.p. a obligat revizuientul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 16.10.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a înaintat instanţei cererea formulată de condamnatul M.T. prin care a solicitat rezilierea sentinţei penale nr. 460/07.04.2006 a Judecătoriei Oneşti.

În concluziile sale parchetul a solicitat respingerea cererii cu motivarea că nu s-a invocat vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, că la nici unul din termenele de judecată nu a invocat că nu are reprezentarea faptelor sale.

Prin încheierea din 26.02.2007, în temeiul art. 403 al. 3 Cod procedură penală, instanţa a admis în principiu cererea formulată de condamnat şi a dispus ca Serviciul de Medicină Legală Bacău să completeze raportul medico-legal întocmit la data de 25.01.2007, cu obiectivul solicitat de instanţă, respectiv dacă în perioada 29.06-03.08.2005, M.T. avea discernământ asupra faptelor şi consecinţelor.

S-a reţinut în considerentele încheierii că s-a reţinut în sarcina lui că la data de 29.06.2005, a lovit-o pe partea vătămată M.A. şi a ameninţat-o că o ucide, iar la data de 3.08.2005 a lovit-o pe partea vătămată D.M..

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate în sentinţa penală nr. 1278/2004 şi nr. 1331/2004 ale Judecătoriei Oneşti şi s-a dispus executarea pedepsei rezultate în urma contopirii, de 600 lei alături de pedeapsa de 500 lei.

S-au respins pretenţiile civile ale părţilor civile D.M. cu privire la daunele morale.

În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală şi 192 pct.1 lit. a Cod procedură penală, inculpatul şi părţile vătămate au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât partea vătămată D.M. cât şi inculpatul.

Inculpatul a solicitat casarea hotărârii motivând că prima instanţă a lăsat nesoluţionată cauza pe fond sub aspectul laturii penale.

Prin decizia penală nr. 865/R/28.09.2006, Tribunalul Bacău le – a respins ca nefondate.

Prin cererea de revizuire, revizuientul a invocat fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţa de recurs, respectiv că la data judecării cauzei nu avea discernământ asupra faptelor sale.

În acest sens, a depus la dosar copia sentinţei penale nr. 687/1998 prin care s-a dispus obligarea făptuitorului M.T., la tratament medical, precum şi sentinţa penală nr. 1204/2003 prin care s-a respins propunerea de înlocuirea măsurii de siguranţă dispuse prin sentinţa penală nr. 687/1998 cu măsura internării.

Revizuientul a depus şi copia unui raport medico-legal din data de 15.03.2004, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău din care rezultă că M.T. prezenta tulburare depresivă recurentă şi că nu păstrează discernământul asupra faptelor sale şi consecinţelor acestora.

La data de 19.03.2007, Serviciul de Medicină Legală Bacău a comunicat că revizuientul M.T. a fost expertizat şi că prezintă diagnosticul „tulburare depresivă recurentă cu episoade psihotice repetate şi nu păstrează capacitatea de discernământ asupra faptelor.

Acest diagnostic a fost dat pentru data examinării 25.01.2007.

Pentru faptele încriminate la data de 29.06-3.08.2005, comisia nu s-a putut pronunţa.

La solicitarea revizuientului prin apărător, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize la IML Iaşi.

Întrucât revizuientul nu s-a prezentat la examinare, institutul a fost în imposibilitate să efectueze raportul de expertiză. La instanţă revizuientul a declarat că refuză să se prezinte la institut întrucât a fost examinat anterior în condiţii de internare.

Într-adevăr examinând înscrisurile depuse de părţi, instanţa a reţinut că M.T. a fost examinat la data de 15.03.2004-31.12.2003 şi la 7.09.2004 în cadrul Serviciului de Medicină Legală Bacău, de fiecare dată comisia concluzionând că nu păstrează discernământ asupra faptelor şi consecinţelor acestora.

Dar a fost examinat şi în condiţii de internare la data de 16.07.2004 în cadrul I.M.L. Iaşi, comisia concluzionând că prezintă diagnosticul de „tulburare depresivă organică şi deteriorare psiho-cognitivă” în contextul vârstei şi că fapta imputată a fost comisă cu discernământ diminuat.

Faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 460/2006 au fost comise la data de 25.06 şi 3.08.2005, deci mai apropiate în timp de raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Iaşi.

Pentru a putea uza de revizuirea pe temeiul prevăzut de art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală, se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:

a)să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

faptele sau împrejurările ce au fost invocate ca noi în revizuire să aibă o anume influenţă asupra hotărârii a cărei revizuire se cere, mai exact să se ajungă la o soluţie contrară celei adoptate cu ocazia primei judecăţi.

Instanţa a reţinut că cererea nu este întemeiată şi prin s.p. 544/13.06.2007 a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs recurentul, fără nici o motivare în cerere scrisă.

Oral, în faţa instanţei personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a cereri de revizuire întrucât la dosar există acte din care se poate reţine că nu păstrează discernământul faptelor sale, aspect invocat de către instanţa de recurs atunci când a fost analizată sentinţa penală 460/2006 a Judecătoriei Oneşti.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate, iar pe fond admiterea cereri de revizuire.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi din oficiu a constatat următoarele:

Potrivit art. 391 al. 1 lit. a din Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută, între altele , când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată în raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cerere, se constată că textul de lege menţionat este aplicabil întrucât susţinerile acestuia nu au fost avute în vedere şi nici nu au fost cunoscute în faţa judecării pe fond a cauzei şi în recurs.

Mai mult, instanţa de fond a admis în principiu cererea de revizuire prin încheierea din 26.02.2007 şi a dispus completarea raportului medico-legal întocmit la 25.01.2007 cu obiectivul dacă în perioada 29.06.-05.08.2006 revizuientul avea discernământ asupra faptelor şi consecinţelor.

Această expertiză nu a fost efectuată de către IML Iaşi deoarece revizuientul a refuzat să se prezinte la expertiză.

Potrivit art. 117 al. 1 din Cod procedură penală efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.

Alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea învinuitului sau inculpatului pe timp necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie.

Faţă de dispoziţiile textului de lege mai sus menţionat s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de revizuire fără a face demersuri pentru ca revizuientul-inculpat să se prezinte la expertiza deja dispusă şi care în cauză se impunea, având în vedere susţinerile acestuia şi actele medicale depuse la dosar.

La rejudecare, revizuientul s-a prezentat la termenul din 24.06.2008 şi a declarat că nu doreşte să se interneze pentru a fi expertizat, iar la termenul din 15.07.2008 nu s-a mai prezentat.

Faţă de atitudinea procesuală a revizuientului, instanţa a respins cererea.

Fiind în culpă procesuală, revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 193 al. 2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs revizuientul M.T. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti.

Acesta din urmă a criticat hotărârea sub aspectul nelegalităţii , întrucât nu a respectat dispoziţiile deciziei penale nr. 227/R/2008 , de trimitere spre rejudecare a cauzei şi greşita respingere a cererii de abţinere formulată de doamna judecător A. L.

Recurentul revizuient a depus la dosar memoriu în care arată situaţia de fapt , însoţită de acte medicale şi expertize psihiatrice.

Tribunalul analizând hotărârea recurată sub toate aspectele , în fapt, în drept , precum şi din perspectiva motivelor de recurs invocate, constată că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise întrucât, prin decizia penală nr. 227/13.03.2008 Tribunalul Bacău a impus instanţei de fond clarificarea stării de sănătate mintală a revizuientului, prin orice mijloace, ori aceasta s-a rezumat doar la verificarea consimţământului acestuia.

Pentru aducerea la îndeplinire a decizieie penale , avea la îndemână şi dispoziţiile art. 114 C.p., respectiv „ când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.

Această măsură poate fi luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii „

Se impune astfel casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă , urmând a se avea în vedere şi critica formulată de reprezentantul parchetului , ca un al doilea motiv de recurs- greşita respingere a cererii de abţinere a doamnei judecător A.L.

Pentru aceste motive , în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c C.pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti şi recurentul – revizuient M.T. împotriva sentinţei penale nr. 578/15.07.2008 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 11192/180/2008.

Va casa în totalitate sentinţa penală recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă Judecătoria Oneşti.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat D. A.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Tags: loviri şi alte vătămări

Loviri şi alte vătămări. Vătămarea corporală din culpă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani a fost trimis în judecată inculpatul SFD privind săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culă (3 fapte), prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal

În fapt se reţine că în ziua de 29.10.2006, inculpatul, de profesie preot, a participat la o slujbă la biserica din satul H, după care, împreună cu preotul DAI şi dascălii bisericeşti PV şi MA, au mers la o înmormântare în Parohia C, deplasându-se cu autoturismul Dacia 1310, proprietatea preotului DAI, condus de către inculpat.

După înmormântare inculpatul a consumat două pahare cu vin liturgic, iar în jurul orelor 16,30, împreună cu personale sus-menţionate a plecat spre locuinţa lui MA la solicitarea lui DAI, care consumase o cantitate mai mare de vin, inculpatul a condus autoturismul. În timp ce cobora o pantă spre centrul comunei, inculpatul a greşit drumul spre locuinţa lui MA, crezând că este necesar să vireze la stânga şi în momentul în care a fost atenţionat că trebuie să meargă înainte, a pierdut controlul maşinii, carosabilul fiind umed, intrând cu autoturismul într-o fântână în construcţie.

În urma impactului, toţi ocupanţii autoturismului au suferit leziuni, astfel : DAI a suferit o fractură subtuberozitară tibia stângă cu deplasare care a necesitat pentru vindecare 100 – 120 zile de îngrijiri medicale; PV a prezenta o fractură tasare L 1, entorsă gleznă dreapta, vindecabilă în 65 – 70 de zile de îngrijiri medicale; MA suferit fractură cominutivă de corp vertebral C 5, cu luxaţie C 5 – C6, tetraplegie flască şi plagă tăiată care au necesitat pentru vindecare 80 – 90 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul a prezenta o fractură dublă de mandibulă şi excoriaţii, vindecabile în 50 – 55 zile de îngrijiri medicale.

După recoltarea probelor biologice s-a stabilit că inculpatul prezenta la orele 16,50 o alcoolemie de 0,65 gr % şi, respectiv de 0,35 gr %, o oră mai târziu.

În urma efectuării expertizei-tehnice auto s-a stabilit că viteza de circulaţie a autoturismului în momentul premergător impactului era de 91,65 km/h, iar starea de pericol a fost creată de către conducătorul auto, concurând la conducerea accidentului neadaptarea vitezei de circulaţie la condiţiile de trafic (carosabil umed), precum şi consumul de băuturii alcoolice.

Aceleaşi cauze care au generat producerea accidentului sunt menţionate şi în suplimentul raportului de expertiză tehnică-auto.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.

Persoanele vătămate DAI şi PV au declarat că nu doresc să formuleze plângere împotriva inculpatului şi nu s-au constituit părţi civile. În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată MA cu sumele de 25.000 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale şi 25.000 lei despăgubiri morale.

De asemenea, s-au mai constituit părţi civile spitalele la care au fost internate persoanele vătămate.

(…)

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: la data de 29.10.2006, orele 16,25, organele de poliţie au fost sesizate precum că, pe DJ 208 K , pe raza localităţii C s-a comis un accident de circulaţie soldat cu victime omeneşti. La faţa locului s-a constatat că accidentul s-a comis pe DJ 208 K, la km 0+900m, în localitatea C, la intersecţia cu uliţa Vatră a satului Ci, pe sensul de mers Homiţa înspre DN 2 (E 85). Drumul prezintă două benzi pentru fiecare sens de mers, fără marcaj de delimitare a benzilor, este uşor în pantă şi cu uşoare denivelări, carosabilul umed şi vizibilitate bună.

În centul intersecţie DJ 208 K cu uliţa Vatră se află o fântână înconjurată cu zid şi pământ, iar la o distanţă de 0,30 m de acest zid a fost găsit autoturismul Dacia 1310 care prezenta avarii la spoiler, mască faţă, aripa dreaptă-faţă, aripa stângă-faţă, capotă motor, faruri, lămpi semnalizare dreapta şi stânga-faţă, parbriz, portiere stânga şi dreapta-faţă, geam portiere stânga-faţă, roţi şi jante stânga şi dreapta-faţă, mecanism direcţie, oglinzi retrovizoare stânga şi dreapta. Aceste avarii au fost constatate şi prin procesul verbal privind verificarea stării tehnice a autoturismului.

Ulterior organele de poliţie au identificat la Spitalul Municipal Paşcani toate victimele accidentului de circulaţie, respectiv, pe numiţii: SFD, DAI,PV, MA.

Instanţa reţine că cele constatate prin procesul verbal încheiat sunt confirmate prin schiţa locului accidentului şi planşele foto aflate la dosar şi declaraţii martorului asistent BC.

Din declaraţiile pasagerilor autoturismului rezultă că au plecat de la Biserica din H spre Ci, cu autoturismul lui DAI, acesta solicitându-i inculpatului să-l conducă, el susţinând că era obosit şi consumase anterior băuturi alcoolice. Numitul DAI nu cunoştea dacă inculpatul se afla sub influenţa alcoolului. Se mai arată că îndreptându-se spre locuinţele numiţilor MA şi PV şi ajungând pe o porţiune de asfalt, inculpatul a accelerat maşina deşi DAI i-a solicitat să reducă viteza pentru că afară ploua. Într-o curbă la dreapta autoturismul s-a dezechilibrat, după care inculpatul a virat brusc la stânga, izbindu-se de fântâna din faţa Primăriei C.

Se reţine că pasagerii autoturismului au fost scoşi ulterior afară de către mai mulţi cetăţeni după care au fost transportaţi la dispensarul din localitate şi apoi la spital.

Din raportul de constatare medico-legal întocmit pentru numitul DAI se reţine că acesta a prezenta fractură sub subtuberozitară tibia stângă cu deplasare care a necesitat pentru vindecare 100 – 120 zile de îngrijiri medicale, leziune produsă prin lovire de obiecte din interiorul autovehiculului, în cadrul unui accident rutier. Acesta a fost internat ulterior la Spitalul Clinic de Urgenţe.

În ceea ce priveşte pe numitul PV, şi pentru acesta s-a întocmit un raport de constatare medico-legală din care rezultă că a prezenta o fractură tasare L 1, entorsă gleznă dreapta, escoriaţie, leziuni care au necesitat pentru vindecabilă în 65 – 70 de zile de îngrijiri medicale şi care au putut fi produse în cadrul unui accident rutier. Persoana vătămată a fost internată ulterior la Spitalul Municipal Paşcani.

Cu privire la partea vătămată MA, din raportul de constatare medico-legal se reţine că acesta a suferit fractură cominutivă de corp vertebral C 5, pentru care s-a practicat corperctomie, cu paraplagie flască luxaţie C 5 – C6, şi plagă tăiată, leziuni produse în cadrul unui accident rutier şi care a necesitat pentru vindecare 80 – 90 zile îngrijiri medicale. Se mai reţine că partea vătămată prezintă incapacitate totală de muncă pentru perioada respectivă. Din celelalte acte medicale depuse la dosar, precum şi din conţinutul certificatului de încadrare în grad de handicap, se reţine că MA prezintă gradul de handicap grav, pentru deficit motor tetraplegic, necesitând asistent personal. Prin urmare, acestuia i-a fost stabilită o pensie privind persoanele cu handicap, în cuantum de 259 lei.

Şi inculpatul a suferit o fractură dublă de mandibulă şi excoriaţii, leziuni produse în cadrul unui accident rutier, vindecabile în 50 – 55 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit.

În ceea ce priveşte pe inculpat, acesta fost supus ulterior accidentului unor analize, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2308-9 din 31.10.2006 rezultând că acesta prezenta o alcoolemie de 0,65 gr % la orele 16,50 şi, respectiv, de 0,35 gr % la orele 17,50.

Instanţa reţine că în cursul urmării penale a fost efectuată o expertiză tehnică-auto şi ulterior un supliment la aceasta, privind dinamica şi cauzele producerii accidentului. Din raportul întocmit se reţine că conducând autoturismul în apropierea intersecţie dintre DJ 208 K cu uliţa Vatra, inculpatul a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi a intrat în construcţia ce înconjoară fântâna aflată în centrul intersecţiei. S-a precizat că viteza de circulaţie a autoturismului condus de inculpat în momentul premergător impactului a fost de 91,62 km/h, la producerea accidentului concurând neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic, în condiţiile în care carosabilul era umed, dar şi faptul că inculpatul-conducător auto se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, prezentând alcoolemia menţionată. Se concluzionează astfel că stare de pericol a fost creată de către conducătorul auto pentru motivele arătate, accidentul de circulaţie putând fi evitat dacă acesta nu pierdea controlul asupra direcţie de deplasare, rula cu viteza legală de deplasare în localitate (50 km/h), dar şi preventiv ţinând cont de particularităţile carosabilului (umed).

Inculpatul recunoaşte săvârşirea faptelor aşa cum acestea au fost reţinute, arătând că după serviciile religioase la care a participat, a consumat două pahare cu vin apoi s-a urcat la volanul autoturismului menţionat. Ulterior evenimentele s-au desfăşurat aşa cum s-a arăta prin probele reţinute mai sus. Inculpatul a mai menţionat că este conştient că accidentul a avut loc din culpa sa, regretând faptele şi dorind să se împace cu persoanele accidentate.

Se reţine astfel că prin fapta sa, inculpatul a determinat vătămarea a trei persoane, fiecare dintre ele necesitând peste 60 de zile de îngrijiri medicale neavând relevanţă juridică împrejurarea că acestea nu au solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

Coroborând probele astfel administrate, instanţa constată dovedită vinovăţia inculpatului privind săvârşirea a trei infracţiuni de vătămare corporală din culpă, reţinând că acesta nu a respectat dispoziţiile legale privind adaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi, de asemenea, aflându-se în stare de ebrietate. Urmează a dispune condamnarea inculpatului la trei pedepse de câte 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 184 alin. 2, 4 şi 4 ind. 1 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea pedepselor instanţa reţine împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptelor, precum şi aceea că este cunoscut ca având un comportament corespunzător şi are în întreţinere un copil minor, aşa cum rezultă din declaraţia martorului OC.

În temeiul art. 33 lit. b şi 34 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare. Va interzice acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. A, b Cod penal în condiţii art. 71 Cod penal (vezi cauza Sabou şi Pârcălab împotriva Românei).

Având în vedere circumstanţele sus-menţionate, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi îndeplinit şi fără executarea efectivă a acestuia şi în temeiul art. 81 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei închisorii, termenul de încercare fiind de 4 ani. Se va atenţiona inculpatului asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal urmează a suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa constată că partea vătămată MA a solicitat de la inculpat acordarea unor despăgubiri materiale şi morale. Cu privire la despăgubirile materiale solicitate, instanţa reţine prin coroborarea declaraţiilor martorilor BN şi RAE că mama părţii vătămate a fost nevoită să vândă vaca pe care o avea în gospodărie pentru suma de 700 lei, bani cu care a acoperit cheltuielile necesare fiului său. Instanţa reţine astfel această împrejurare, apreciind că suma respectivă a fost necesară inclusiv pentru cheltuielile medicale care au fost făcute de mama părţii vătămate, în condiţiile în care cei doi locuiesc şi gospodăresc în comun. Dată fiind gravitatea vătămării suferite de partea vătămată, aşa cum rezultă din actele medicale puse la dosar, dar şi din multiplele internări suferite de aceasta, apare ca evident că partea vătămată a fost nevoită să facă ample cheltuieli medicale, instanţa apreciind în aceste condiţii că nu mai este necesară probarea acestora şi prin alte mijloace de probă.

Astfel, urmează a obliga inculpatul la plata sumei menţionate, reţinându-se totodată că partea vătămată MA nu a făcut dovada şi a altor cheltuieli medicale în limita sumei solicitate cu acest titlu.

În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate de partea vătămată MA, instanţa apreciază că acestea sunt pe deplin justificate în cauză, având în vedere că aceasta a suferit leziuni deosebit de grave în cursul accidentului rutier, care l-au afectat fizic şi psihic. Astfel, partea vătămată a fost nevoită să suporte regimul restrictiv a unor spitalizări multiple, toate acestea la o vârstă tânără (29 ani), partea vătămată a rămas imobilizată total într-un scaun rulant, fiind încadrată la un grad de handicap grav şi depinzând permanent de îngrijirile unui însoţitor (mamei sale). În aceste condiţii, apreciind că despăgubirile morale solicitate nu pot oferi părţii vătămate decât într-o mică măsură o compensaţie morală, urmează a obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei.

Instanţa obligă inculpatul la plata despăgubirilor materiale şi morale menţionate întrucât în cauză nu a fost indicat asigurătorul din asigurarea obligatorie RCA a autoturismului implicat în accident şi nici nu a putut fi identificat, cu toate diligenţele depuse de instanţă, din oficiu. În aceste condiţii, nefăcându-se dovada existenţei acesteia, instanţa apreciază că o astfel de asigurare, deşi obligatorie, nu există (…).

Tags: loviri şi alte vătămări

Cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Caz fortuit

C. A. Constanţa

Tip: Decizie

Nr./Dată: 181/P/12.03.2004 (12.03.2004)

Domenii asociate: loviri şi alte vătămări

Cerintele art.47 cod penal sunt întrunite atunci când accidentul soldat cu vatamarea corporala a victimei s-a datorat unor împrejurari imprevizibile si care nu au putut fi preîntâmpinare de inculpat.

Judecatoria Constanta, prin sentinta penala nr.1038 din 24.04.2003, în baza art.11 pct.2 lit.a cod pr.penala rap.la art.10 lit.2 cod pr.penala în referire la art.47 cod penal a achitat pe inculpatul B.F.D. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.184 al.2 si 4 cod penal.

Pentru a se pronunta astfel s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 15.05.2002, inculpatul B.F.D aflat la volanul autoturismului marca „Nissan Blue Bird”ce rula pe B-dul 1 Mai (vechi) din municipiul Constanta, din directia Poarta 6 catre Poarta 5 Port pe banda a II-a a sensului de deplasare cu viteza de 49 km/h.

In zona blocului PF8, pe trotuarul din stânga, raportat la directia de deplasare a autoturismului condus de inculpat, pietonul E.N. în vârsta de 95 ani decide sa se angajeze în traversarea carosabilului printre doua autovehicole parcate, fara a se asigura corespunzator.

Sesizând ca pietonul îsi continua deplasarea si dorind sa evite impactul, inculpatul a actionat brusc sistemul de frânare,cu consecinta blocarii rotilor directoare.Ca urmare a acestei manevre autoturismul a continuat sa se deplaseze pe directia înainte si usor la stânga, pietonul fiind lovit cu partea frontala stânga.

Victima a fost transportata la spital de catre conducatorul auto, ulterior acesta revenind la locul producerii accidentului.

Raportul de constatare medico-legal efectuat în cauza a concluzionat ca partea vatamata a suferit în urma impactului vatamari ce au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale daca nu survin complicatii.

Impotriva acestei hotarâri a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.897 din 18.11.2003, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, cu motivarea ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinnica.

In termen legal împotriva acestor hotarâri Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a declarat recurs, prin care solicita casarea acestora prin admiterea recursului si condamnarea inculpatului, pentru care s-a dispus trimiterea în judecata si raportat la data comiterii infractiunii, inculpatul sa beneficieze de gratiere.

Din motivele scrise de recurs rezulta ca, nu ne aflam sub incidenta art.47 Cod penal, deoarece probele administrate în cauza, au demonstrat fara dubiu atât culpa inculpatului, cât si a partii vatamate în producerea accidentului.

Nu rezulta care ar fi fost obligatiile inculpatului si ce reguli de circulatie au fost încalcate din lecturarea recursului, dar se arata ca partea vatamata este o femeie în vârsta, a aparut dintre doua autoturisme stationate pe banda I a sensului de mers a inculpatului, situatie în care vizibilitatea inculpatului era partial redusa, dar se imputa inculpatului ca acesta putea si trebuia sa prevada aparitia unei persoane pe carosabil, desi în zona respectiva nu era o zona sub incidenta indicatorului trecere de pietoni.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintelor pronuntate în raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constata ca recursul declarat în cauza este nefondat.

In mod corect instanta de fond si de apel, a retinut ca în cauza inculpatul nu se face vinovat de savîrsirea unei infractiuni din culpa, fiind aplicabile în speta disp.art.47 Cod penal.

In privinta rezultatului produs, urmare a accidentului auto, în care a fost implicat inculpatul, acesta nu l-a conceput, nu l-a urmarit si s-a datorat numai conduitei imprudente a partii vatamate, E.N. care în momentul angajarii în traversarea B-dului 1 Mai (vechi) din municipiul Constanta, având directia de deplasare dinspre Poarta 6 catre Poarta 5.

Din raportul de expertiza efectuat în cursul urmaririi penale, rezulta ca, aparitia starii de pericol a fost determinata de actiunea pietonului, respectiv a partii vatamate, de angajare în traversarea carosabilului prin loc nemarcat nesemnalizat si fara a se efectua o asigurare corespunzatoare privind siguranta efectuarii acestei actiuni.

In ceea ce priveste inculpatul, se retine ca acesta conducea autoturismul cu o viteza de 49 km/h inferioara vitezei admisa în localitati.

In cursul cercetarii judecatoresti s-a mai efectuat un raport de expertiza tehnica care concluzioneaza ca accidentul putea fi evitat de partea vatamata, daca se asigura la traversarea drumului public.

Analizând probele tehnice administrate în cauza si declaratiile inculpatului, martorilor, în mod corect instanta de fond ca de altfel si cea de apel au stabilit ca ne aflam în situatia unei împrejurari fortuite imposibil de prevazut de catre inculpat raportat la configuratia drumului unde a avut loc accidentul.

Pe cale de consecinta, cum nu s-au constatat alte nulitati de natura a duce la casarea celor doua hotarâri, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b cod pr.penala, urmeaza a se respinge recursul declarat de parchet, ca nefondat.

Tags: caz fortuit, circulaţie rutieră, loviri şi alte vătămări, OUG 195/2002