Top

Pretentii comerciale, compensatie legala

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Dosar nr. 19/212/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR :

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 29.05.2009

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant SCG cu sediul ales în Constanţa, şi pe pârât SCE cu sediul în Constanţa, având ca obiect acţiune in răspundere contractuală.

Prezenta acţiune s-a timbrat cu taxă de timbru de 2202 lei şi timbru judiciar de 4 lei, taxe anulate de instanţă şi ataşate la dosar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 13.05.2009, au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face corp comun cu prezenta sentinţă, când instanţa pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 20.05.2009, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 27.05.2009 şi ulterior la data de 29.05.2009, când,

INSTANŢA,

Asupra cererii în discuţie:

Prin cererea adresată instanţei, astfel cum a fost precizată , înregistrată sub nr. 19/212/2008, reclamanta SCG în contradictoriu cu SCE a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumelor de 33.280,1 lei reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere convenţionale potrivit Contractelor de prestări servicii nr.13/18.03.2004, nr.7/15.03.2006 respectiv 9/06.04.2006 şi 1289,21 lei dobândă legală, calculată cu începere de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data îndeplinirii obligaţiei de plată.

În motivarea cererii arată reclamanta că părţile au încheiat contractele de închiriere având ca obiect asigurarea unor locaţii în scopul amplasării de panouri şi bannere publicitare, pentru perioadele cuprinse între 26.05.2005, 22.03.2006 – 21.03.2007, respectiv 28.04.2006 -27.04.2007, statuând asupra preţului, modalităţilor de plată şi condiţiilor antrenării răspunderii contractuale.

Arată reclamanta că obligaţia de plată a preţului a fost îndeplinită cu întârziere, astfel că a procedat la calcularea penalităţilor de întârziere aferente debitului, potrivit prevederilor contractuale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969 – 973 c.civ rap. la art.1073 şi 1082 c.civ, art. 1087 şi 1088 c.civ, art. 43 c.com, art. 720 ind.1 c.proc civ, OG 9/2000, iar în susţinere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiza contabilă.

Au fost ataşate cererii, în copie , înscrisuri constând în : situaţii calcul penalităţi, anexa nr.1 la contract, ordine de compensare, facturi fiscale,contracte, acte adiţionale, convenţie, invitaţie la conciliere, dovada de comunicare,proces verbal, situaţie calcul, contract leasing

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că părţile aveau datorii reciproce derivând pe de o parte din prestaţii, iar pe de altă parte din ratele de leasing, şi au convenit asupra stingerii acestora prin compensare, modalitate în care au fost stinse debitele reprezentând penalităţi de întârziere reciproc datorate.

Relativ la plata dobânzilor, apreciază pârâta că cererea este nefondată motivat de faptul că dobânda legală poate fi solicitată numai în situaţia în care părţile nu au convenit plata unor penalităţi, neputându-se cumula dobânzile cu penalităţile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1114 c. civ, iar în apărare a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi cu expertiza contabilă efectuată de experţii AV şi BN

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Părţile au încheiat la data de 18.03.2004, 15.03.2006 şi 06.04.2006 contractele în discuţie având ca obiect închirierea unor locaţii în vederea amplasării de panouri şi bannere publicitare pentru perioadele cuprinse între 26.05.2005, 22.03.2006 – 21.03.2007, respectiv 28.04.2006 -27.04.2007 precum şi operaţiunile de realizare şi montare a acestora.

Pentru serviciile prestate şi contravaloarea locaţiunii, reclamanta a emis si facturile ataşate la dosar, în valoare de 22.602, 79 lei pentru contractul 13/18.03.2004, respectiv de 43.702, lei pentru contractele 7/15.03.2006 şi 9/16.04.2006, valoarea totală facturată fiind achitată potrivit ordinelor de compensare 6700635/ 12.06.2006, 6700638/ 31.07.2006, 6700639/ 08.08.2006, 6700640/ 27.10.2006, 6700642/ 20.12.2006, 6700643/ 28.12.2006, 5873367/ 25.05.2005, 5873383/ 21.12.2005, respectiv 670635/12.06.2006.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în contractele 7/15.03.2006 respectiv 9/16.04.2006, preţul locaţiunii urma a se achita în termen de 5 zile de la eliberarea facturii, care se emitea în primele 5 zile ale fiecărei luni de chirie, pentru luna în curs, iar în situaţia neîndeplinirii obligaţiei de plată beneficiarul urma a plăti penalităţi de întârziere de 0,5%/zi din suma datorată, pentru primele 30 de zile şi 2% pe zi, pentru perioada ce depăşea 30 de zile de la data scadenţei. De asemenea, în capitolul III al convenţiei cu nr. 13/18.03.2004 este stipulată modalitatea de plată şi condiţiile antrenării răspunderii contractuale în situaţia neîndeplinirii acestei obligaţii.

Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert BN stabilesc că în situaţia în care părţile au efectuat plăţi prin compensare potrivit contractelor ataşate la dosar, penalităţile datorate de pârâtă se cifrează la suma totală de 33.280,1 lei.

Se poate observa din poziţia procesuală a pârâtei că aceasta nu contestă faptul că se datorau penalităţi de întârziere aferente debitului recunoscut şi achitat, însă apreciază că acesta a fost stins prin compensare, aspect neprobat potrivit înscrisurilor ataşate la dosar. De asemenea, în situaţia în care şi reclamanta ar fi datorat debite cu acelaşi titlu şi ar fi fost în măsură să opună compensarea potrivit art. 1144 c.civ, pârâta ar fi avut posibilitatea să valorifice această pretenţie pe calea cererii reconvenţionale.

Se reţine astfel că pârâta nu a făcut dovada existentei unui fapt străin exonerator care să înlăture prezumţia de culpă a sa în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului la data scadentă convenită, astfel că penalităţile calculate potrivit dispoziţiilor contractuale vor fi reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte însă contravaloarea dobânzilor comerciale, această cerere apare ca neîntemeiată, motivat de faptul că părţile au convenit, în condiţiile menţionate anterior, asupra sancţiunii privind neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Astfel fiind şi faţă de dispoziţiile art. art.969 c.civ. potrivit cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante., părţile fiind ţinute de îndeplinirea întocmai şi la termen a obligaţiilor asumate, instanţa urmează să admită în parte acţiunea, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 33.280,1 lei reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere convenţionale potrivit Contractelor de prestări servicii nr.13/18.03.2004, nr.7/15.03.2006, respectiv 9/06.04.2006.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 c.proc civ, urmează a obliga pârâta plata cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi în măsura în care efectuarea acestora a fost probată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată privind pe reclamant SC G cu sediul ales în Constanţa, şi pe pârât SCE cu sediul în Constanţa,. având ca obiect acţiune in răspundere contractuala.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 33.280,1 lei reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere convenţionale potrivit Contractelor de prestări servicii nr.13/18.03.2004, nr.7/15.03.2006 respectiv 9/06.04.2006, valoare determinată potrivit Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert BN.

Respinge restul pretenţiilor ca nefondate.

Obligă pârâta să achite reclamantei 12.234,92 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 29 mai 2009.

Red/tehnored jud. CN/2 ex/10.06.2009

Etichete: ,

Pretenţii comerciale

Asupra cauzei comerciale deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă şi înregistrată la Judecătoria Bacău, reclamanţii F M, F RADU şi F R C au chemat în judecată pe pârâta S.C. P S.R.L. Bacău, solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea acesteia la: plata chiriei neachitate în valoare de 93 565 608 ROL conform contractului de asociere în participaţiune nr. 1/30.09.2003 pentru perioada 01.07.2004 şi până la 13.06.2005 – data eliberării efective a spaţiului şi la plata de daune materiale în cuantum de 395 726 770 ROL, decurgând din efectuarea de lucrări neautorizate la imobilul situat în Municipiul Bacău, str. P R, nr. 8.

În fapt reclamanţii au invocat în esenţă următoarele:

La 30.09.2003 reclamanta F M a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune având ca obiect realizarea în comun de activităţi de distribuţie papetărie, birotică şi tipărituri în spaţiul situat în Municipiul Bacău, str. PR, nr. 8, contribuţia reclamantei constând în dreptul de folosinţă asupra acestui spaţiu comercial.

Conform art. 5 din contract reclamanta trebuia să primească pentru participaţia sa suma de 250 USD lunar de la pârâtă cu titlu de chirie.

Pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie contractuală în perioada 01.07.2004 şi până la data eliberării efective a spaţiului, 13.06.2005.

Pârâta a efectuat intervenţii asupra spaţiului pus la dispoziţie fără să deţină autorizaţie de construcţie, afectând structura de rezistenţă a imobilului.

Astfel, deşi lucrările de consolidare trebuiau efectuate în mod corect pentru întreaga construcţie, pârâta s-a rezumat doar la peretele longitudinal portant al imobilului, punând în pericol stabilitatea diafragmei. Acest fapt a fost confirmat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, care i-a impus să modifice proiectul de consolidare al imobilului.

În aceste condiţii a fost nevoită să încheie contractul nr. 971/01.11.2004 al S.C. PS.A. Iaşi având ca obiect efectuarea unei expertize tehnice asupra imobilului pentru a determina starea structurii de rezistenţă a acesteia, întocmirea proiectului de consolidare a diafragmei în concordanţă cu cerinţele din expertiza tehnică, verificarea tehnică a proiectului şi asistenţa tehnică la execuţia lucrărilor de consolidare a diafragmei.

Faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale, a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 221/25.05.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău, devenită definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat prin decizia civilă nr. 9/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 5219/2005. Prin această sentinţă s-a admis cererea reconvenţională formulată de către reclamantă şi în consecinţă s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea pârâtei din spaţiul comercial.

În finalul cererii reclamanţii au arătat că au încercat, fără succes soluţionarea pe cale amiabilă cu pârâta a pretenţiilor solicitate prin acţiune.

Cererea nu a fost motivată şi în drept.

Iniţial cererea a fost timbrată cu 2 250 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

La acţiune au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: contractul nr. 1/30.09.2003 de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta, convocarea la conciliere pentru data de 28.05.2007 şi 09.02.2005, adresa nr. 97/03.11.2004 şi răspunsul nr. 30/06.04.2005 ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, procesul verbal de contravenţie nr. 0415/24.03.2005 încheiat de Primăria Municipiului Bacău, contractul de prestări servicii nr. 971/01.11.2004 încheiat cu S.C. P S.A. Iaşi, 4 facturi fiscale, 2 ordine de plată şi un deviz analitic de lucrări.

La termenul de judecată din 03 octombrie 2007 pârâta a depus întâmpinare la acţiune. Prin întâmpinare pârâta a invocat două excepţii: a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F R C , motivat de faptul că în perioada executării contractului de asociere nu era proprietar al imobilului şi lipsa calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, întrucât nu ea este autoarea lucrărilor arătate de către reclamanţi.

Pe fondul cauzei, pârâta a invocat în apărare în esenţă următoarele:

În perioada executării contractului proprietari ai imobilului erau FC MM, F Radu şi Belcin M.

Din suma totală ce trebuie plătită reclamanţilor cu titlu de chirie trebuie scăzută partea care i-ar fi revenit numitei B M, care nu a formulat acţiune şi sumele datorate cu titlu de impozit, în contract fiind stabilit că acestea trebuiau plătite în contul bugetului statului de către pârâtă.

Referitor la daunele materiale solicitate de reclamanţi pârâta a afirmat că sunt exagerat de mari.

Prin întâmpinare pârâta a formulat în subsidiar şi cerere de chemare în garanţie a S.C. A C S.R.L. Bacău, societatea care a efectuat lucrările de construcţii.

La întâmpinare pârâta a anexat în copie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 29.08.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău faţă de TV, administratorul S.C. P S.R.L.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică construcţii.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă şi înregistrată la Judecătoria Sectorului nr. 4 din Bucureşti sub nr. 7007/4/16.07.2007, reclamanta S.C. P S.R.L. Bacău a chemat în judecată pe pârâţii FC M M, F R şi B M A , solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata contravalorii la zi a materialelor şi manoperei folosite pentru efectuarea lucrărilor de amenajare a spaţiului situat în Municipiul Bacău, str. P nr. în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 1/30.09.2003.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a invocat în esenţă faptul că în baza acestui contract a efectuat la imobil lucrări de amenajare interioară şi exterioară în valoare totală de 42 692,2989 RON şi că aceste lucrări, după predarea spaţiului comercial au rămas ataşate imobilului, astfel că cei trei coproprietari ai acestuia şi-au îmbogăţit patrimoniul cu valoarea lucrărilor executate de către ea.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 494 C.civ. care reglementează accesiunea imobiliară artificială.

Cererea a fost timbrată cu 685 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

O acţiune identică a fost depusă de S.C. P S.R.L. Bacău la aceeaşi instanţă sub nr. 7482/4/03.08.2007.

Pârâta F C M a depus întâmpinare la acţiune. Prin întâmpinare aceasta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor F R şi B M A, motivat de faptul că aceştia nu au semnat contractul de asociere în participaţiune.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că lucrările efectuate de reclamantă nu le-au profitat coproprietarilor imobilului în nici un fel, fiind efectuate în mod defectuos şi cu încălcarea legii.

Prin încheierea din 23.11.2007 Judecătoria Sectorului nr. 4 Bucureşti a dispus conexarea dosarului nr. 7482/4/2007 la dosarul nr. 7007/4/2007, iar prin încheierea din 01.02.2008 aceeaşi instanţă a dispus conexarea dosarului nr. 7007/4/2007 la dosarul nr. 7880/180/2007 al Judecătoriei Bacău.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. 7482/4/2007 pârâta B M a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că numai pârâta F C M a încheiat contractul de asociere cu S.C. P S.R.L. şi excepţia lipsei dovezii de reprezentant convenţional a domnului avocat în ceea ce o priveşte pe S.C. P S.R.L., invocând faptul că împuternicirea avocaţială nu poartă semnătura administratorului acestei societăţi.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

La 30.09.2003 pârâta-reclamantă S.C. P S.R.L. a încheiat cu reclamanta-pârâtă F C M M contractul nr. 1 de asociere în participaţiune, obiectul contractului fiind desfăşurarea de activităţi rentabile de distribuţie de papetărie, birotică şi tipărituri în spaţiul comercial adus în asociere de coproprietara F M.

Conform contractului contribuţia asociatei F C M M a constat în dreptul de folosinţă asupra spaţiului comercial situat în Municipiul Bacău, str. P R, nr. 8, iar a S.C. P S.R.L. în lucrările de amenajare, consolidare, realizare instalaţie electrică şi sanitară, aducţia conductei de gaze, racordul aducţiei de gaze şi amenajarea faţadei şi a trotuarului aferent spaţiului.

Tot prin contract părţile au stipulat că pentru dreptul de folosinţă adus la aport F C M M va primi lunar suma de 250 USD cu titlu de dividend în cotă unică.

La momentul încheierii contractului imobilul la care face referire contractul se afla în coproprietatea reclamanţilor F C M M, F R şi B M.

Ulterior, la 15.02.2006 a devenit coproprietar al imobilului şi reclamantul-pârât F R-C prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 953 încheiat la B.N.P. Z C-M din P (filele nr. 166-167 dosar).

Prin sentinţa civilă nr. 221/25.05.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3940/2004 s-a dispus, printre altele, rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea reclamantei S.C. P S.R.L. Bacău din spaţiul situat în Municipiul Bacău, str. P R, nr. 8. Totodată s-au respins şi cererile de intervenţie principale formulate de B M A şi Fl R ca nefondate.

În considerentele sentinţei care fac corp comun cu dispozitivul acesteia, întrucât îl explicitează, instanţa a reţinut printre altele următoarele:

S.C. PS.R.L. şi-a încălcat obligaţiile asumate prin contract şi cele prevăzute de lege, atât în ceea ce priveşte obligaţiile băneşti, cât şi cele referitoare la folosinţa imobilului, prin acţiunile întreprinse cauzând degradarea acestuia.

Prin procurile autentificate sub nr. 3604/07.08.2000 şi nr. 9072/09.11.2000 F R şi B M A au mandatat-o pe F C M M să administreze în bune condiţii cota indiviză ce li se cuvine din imobil, de a încheia contracte de închiriere şi de vânzare-cumpărare în condiţii cât mai avantajoase.

Susţinerile intervenienţilor conform cărora contractul de asociere în participaţiune a fost încheiat de F C M M fără a avea şi consimţământul lor nu pot fi primite.

Această sentinţă a devenit definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 9/23.01.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 5219/2005 şi irevocabilă prin nerecurarea deciziei din apel.

Pârâta-reclamantă S.C. P S.R.L. a părăsit imobilul la 13.06.2005.

Lucrările de consolidare efectuate de pârâtă la imobil în baza contractului de asociere nu au respectat legislaţia, dispoziţiile legale în materie, recte ale Legii nr. 10/1995, fapt confirmat şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Din cauza lucrărilor defectuoase efectuate de către pârâta-reclamantă, care au afectat însăşi structura de rezistenţă a imobilului, reclamanţii au fost nevoiţi să încheie un contract de prestări servicii cu o firmă autorizată pentru a putea realiza consolidarea diafragmei imobilului. Valoarea totală a acestor lucrări a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză de Nicolae Giuşcă la 41 022 lei.

În drept instanţa reţine următoarele:

Regimul juridic al coproprietăţii nu este organizat prin lege. De aceea ,elaborarea şi construcţia lui s-a realizat de literatura de specialitate şi practica judiciară. Conform acestora, actele de administrare şi de conservare încheiate de un singur coproprietar sunt valide, considerându-se că între copărtaşi există un mandat tacit sau că acel copărtaş a acţionat în calitate de gerant de afaceri.

În consecinţă, contractul de asociere în participaţiune este deci opozabil şi numiţilor F R, F R C şi B M A, chiar dacă aceasta a fost semnat doar de către reclamanta F C M M.

De altfel, calitatea de părţi a acestui contract în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii F Rşi F RC a fost reţinută cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 221/25.05.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău.

În aceste condiţii este deci irelevant faptul că ceilalţi pârâţi, fie nu au semnat personal contractul de asociere, fie nu aveau la momentul încheierii acestui contract calitatea de coproprietari ai imobilului.

Pentru aceste considerente instanţa va respinge ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B M A.

Există identitate între persoana pârâtei S.C. P S.R.L. şi debitorul obligaţiei raportului juridic obligaţional dedus judecăţii, întrucât reclamanţii au chemat-o în judecată pe aceasta în calitatea sa de cocontractant în contractul de asociere în participaţiune, şi nu de executant al lucrărilor de consolidare. Lucrările de consolidare au fost iniţiate de această pârâtă în baza art. 5 din contract.

În consecinţă, instanţa va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte invocate prin întâmpinare.

Excepţia lipsei dovezi calităţii de reprezentant a apărătorului ales al pârâtei-reclamante S.C. P S.R.L. Bacău va fi respinsă ca nefondată, deoarece legea nu prevede că delegaţia avocaţială trebuie semnată şi de partea care este reprezentată de avocat, în condiţiile în care avocatul a confirmat prin semnătură pe delegaţie că a atestat identitatea părţii pe care o reprezintă.

Referitor la fondul cauzei, instanţa constată că în ceea ce priveşte plata chiriei sunt incidente dispoziţiile art. 1073 teza I din C.civ., iar cu privire la daunele materiale solicitate de reclamanţi sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 1075 C.civ. raportat la art. 981 din Codul civil.

Astfel, în ceea ce priveşte chiria solicitată de reclamanţi se observă că aceasta trebuia achitată de pârâtă în baza art. 5 din contractul de asociere pentru folosinţa imobilului.

Nu se poate reţine că din suma totală reprezentând dividende neachitate conform contractului ar trebui scăzută partea cuvenită numitei B M, deoarece suma de 250 USD/lună a fost stabilită în cotă unică de către părţile contractante (a se vedea menţiunea expresă din contract). Pe de altă parte, modul în care coproprietarii îşi împart beneficiile între ei nu îl priveşte pe chiriaş.

Nu se vor deduce nici sumele reprezentând impozit pe venit, deoarece pârâta nu a făcut dovada faptului că a achitat anticipat acest impozit. Oricum, la momentul formulării acţiunii contractul de asociere era desfiinţat prin reziliere judiciară, astfel că este irelevantă apărarea pârâtei care face referire la clauza din contract conform căreia obligaţia de plată a impozitului îi revenea ei.

Cuantumul daunelor materiale solicitate de reclamanţi va fi reţinut de către instanţă astfel cum a fost stabilit de expertiza tehnică efectuată în cauză. Necesitatea efectuării reparaţiilor ulterioare de către reclamanţi s-a datorat exclusiv culpei pârâtei, care a făcut lucrările de construcţie fără autorizaţie de construire, cu depăşirea limitelor contractuale şi cu nerespectarea Legii nr. 10/1995.

În ceea ce priveşte acţiunile conexe, instanţa constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 C.civ.,ci principiile lui actio de in rem verso (îmbogăţirea fără justă cauză), deoarece accesiunea imobiliară artificială presupune prin ipoteză că persoana care construieşte (constructorul) se raportează la dreptul de proprietate asupra terenului şi nu la o obligaţie contractuală de a face. Or, în cauza pendinte reclamanta-pârâtă a efectuat lucrările de amenajare a spaţiului ca aport la realizarea asocierii contractuale şi nu ca urmare a faptului că se considera proprietară asupra terenului de sub construcţie.

Este de principiu că una dintre condiţiile cumulative ale intentării lui actio de in rem verso este mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani.

Ţinând seama pe de o parte de considerentele sentinţei civile nr. 221/25.05.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău mi sus menţionate, care au putere de lucru judecat, iar pe de altă parte de faptul că lucrările efectuate de reclamanta-pârâtă, fie au afectat structura de rezistenţă a imobilului, fie nu mai există în mare parte, instanţa nu poate reţine că aceste lucrări au profitat sau profită în vreun mod reclamanţilor, astfel că lipseşte condiţia măririi valorii patrimoniului reclamanţilor proporţional cu micşorarea patrimoniului reclamantei-pârâte.

Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 ,instanţa va admite acţiunea principală şi va respinge acţiunile conexe şi va soluţiona cererea de chemare în garanţie în sensul celor reţinute prin dispozitivul prezentei sentinţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ.

Etichete:

Pretenţii comerciale

Asupra acţiunii de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. /110/2008, reclamanta D SRL în contradictoriu cu pârâta SC R SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se oblige pârâta să preia prin proces-verbal de predare primire, staţia de alimentare cu carburanţi şi teren în suprafaţă de mp, situată în localitatea Brastavatu, jud. Olt şi staţia de distribuţie carburanţi, situată în Botoieşti,jud. Mehedinţi sub sancţiunea daunelor interese de 100 lei pe zi de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea obligaţiei.

S-a achitat taxă timbru de 9 lei. S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că între părţi s-a încheiat Contractul de prestări servicii pază şi protecţie nr. /4.01.2007, la art.4 menţIându-se că rezilierea de drept va avea loc odată cu predarea bunurilor avute în pază de către prestator, conform procesului verbal de predare-primire către SC R SA.

Contractul nr. /4.01.2007 a fost ulterior modificat prin Actul adiţIal din, în sensul că începând din 05.03.2007 a fost eliminat art.5 din Cap.III care prevedea că „ durata contractului nu poate depăşi 60 de zile calendaristice”.

Prin adresa nr.339/07.08.2008 a fost informată despre faptul că pârâta considera reziliat contractul, motivat de faptul că reprezentantul său ar fi refuzat predarea bunurilor menţIate în contract, însă această situaţie este nefondată, între părţi existând o corespondenţă prin care s-a prelungit în câteva rânduri contractul încheiat, astfel încât prestarea serviciilor s-a desfăşurat în continuare.

Deoarece între părţi nu s-a realizat predarea bunurilor conform contractului încheiat, astfel că procesul verbal de predare-primire încheiat în lipsa reprezentanţilor săi, este un act emis unilateral de către pârâtă, despre care nu a avut cunoştinţă.

S-a mai arătat că anterior promovării acţiunii a notificat pârâta în vedere predării bunurilor, care au făcut obiectul contractului, prin proces verbal de predare-primire, dar acest lucru nu s-a realizat, astfel că interesul său în promovarea prezentei acţiuni este actual, direct şi pe deplin justificat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.1075, 969, 970,973,974 Cod civil.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând ulterior următoarele excepţii: excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apărătorului reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei şi excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Referitor la excepţia netimbrării, instanţa a respins-o, conform motivelor expuse prin Încheierea din data de 13.05.2009.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului reclamantei, s-a arătat că împuternicirea avocaţială depusă la dosarul cauzei, este semnată doar de avocat nu şi de către client, încălcându-se dispoziţiile art.68 alin.1 Cod procedură civilă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei capacităţii procesuale, s-a arătat că cererea de chemare în judecată este introdusă de SC D SRL-punct de lucru Craiova, contrar dispoziţiilor art.41 alin.2 Cod procedură civilă şi art.43 alin.3 din Legea nr.31/1990, deoarece Punctul de lucru Craiova, nu poate sta în judecată, în nume propriu în calitate de reclamant.

În ce priveşte excepţia lipsei de interes, s-a arătat că reclamanta nu are nici un interes în promovarea şi susţinerea cererii de chemare în judecată, deoarece SC R SA consideră reziliat contractul de prestări service pază şi protecţie începând cu data de 02.06.2008, astfel că reclamanta nu este răspunzătoare de bunurile pe care le-a avut în pază, iar societatea pârâtă nu are nici o pretenţie de acest gen.

Pe fondul cauzei s-a arătat că acţiunea este nefondată deoarece prin adresa nr.42/21.02.2008 a notificat societatea reclamantă în legătură cu rezilierea Contractului de prestări servicii începând cu data de 01.03.2008, conform prevederilor art.19 alin.2 din contract, contractul nemaifiind reziliat la această dată conform înţelegerilor dintre părţi şi a acordului tacit dat de societate pentru continuarea contractului, însă numai până la sfârşitul lunii mai 2008.

Înţelegerea verbală a luat însă sfârşit prin adresa nr.235/02.06.2008 emisă de SC RSA prin care aducea la cunoştinţă reclamantei faptul că la data de 02.06.2008 o comisie de inventariere a societăţii se va prezenta la cele două locaţii pentru a prelua bunurile ai căror proprietari de drept sunt, însă reprezentantul reclamantei a refuzat să încheie procesul verbal de predare-primire a bunurilor, conform declaraţiei dată de salariatul SC R SA ce s-a deplasat la Butoieşti şi Brastavatu.

Referitor la „ora înaintată” la care a fost transmisă adresa nr.235/02.06.2008, pârâta a arătat că este vorba de setarea greşită a aparatului fax, astfel că la data de 02.06.2008, la numărul de fax al reclamantei au fost transmise trei adrese: la ora 13,08, la ora 13,15 şi la ora 13,21, deşi pe confirmările de transmisie-prmire apar orele 20,29, 20,35 şi 20,40, astfel că prima adresă transmisă la ora 13,08 a fost primită de reclamantă la ora 13,10, avându-se declaraţia persoanei care s-a ocupat efectiv de transmiterea prin fax a acestor adrese şi adresa R privind lista convorbirilor din data de 02.06.2008.

S-a mai arătat că societatea a mai emis pârâtei încă două adrese, cu confirmare de primire: nr.3021/10.07.2008 şi nr.339/07.08.2008, prin care îşi manifestă indignarea cu privire la refuzul nejustificat de predare a bunurilor, acest refuz neputând fi imputat societăţii prin emiterea de noi facturi.

În susţinerea apărărilor, s-au depus înscrisuri.

Instanţa, analizând probatoriile administrate în cauză, reţine următoarele:

Conform art.137 Cod procedură civilă , instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos în tot sau în parte soluţIarea pe fond a cauzei.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamantei, instanţa urmează a o respinge, având în vedere că între reclamantă şi apărătorul ales al acesteia, s-a încheiat Contractul de asistenţă juridică nr.055306/16.12.2008 (fila 97), astfel că cerCrea legalităţii împuternicirii este de prisos faţă de caracterul confidenţial al contractului de asistenţă juridică.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, instanţa urmează a o respinge având în vedere faptul că atât Contractul de prestări servicii, pază şi protecţie nr.01/04.01.2007, cât şi cererea de chemare în judecată a fost încheiat şi respectiv a fost formulată de SC DV SRL, conform delegaţiei nr.131/01.08.2008 aflată la fila 98 dosar.

Instanţa urmează a respinge şi excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acţiuni, având în vedere că interesul acesteia derivă din Contractul de prestări servicii pază şi protecţie, contract pe care pârâta arată că l-a reziliat începând cu data de 02.06.2008, iar la rândul ei reclamanta invocă dispoziţii privind modul de reziliere a contractului, aspecte pe care însă instanţa le va analiza cu ocazia cercetării fondului cauzei.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Între părţi s-a semnat contractul de prestări servicii pază şi protecţie nr.01/04.01.2007, având ca obiect asigurarea pazei a următoarelor imobile proprietatea SC R SA: staţie alimentare cu carburanţi+teren în suprafaţă de 5011,7 mp, situată în localitatea Brastavatu, jud.Olt şi staţie distribuţie carburanţi, situată în localitatea Butoieşti, jud.Mehedinţi.

Conform art.4 din contract, acesta a intrat în vigoare începând cu data de 04.01.2007 şi se va rezilia de drept odată cu predarea bunurilor aflate în pază de prestatorul reclamant, conform procesului verbal de predare primire către gestIarul SC R SA, iar art.5 menţIează că durata contractului nu poate depăşi 60 de zile calendaristice, respectiv 04.03.2007, art.5 fiind eliminat prin Actul adiţIal la contract începând cu data de 05.03.2007 (fila 9).

Ca urmare, părţile nu au mai reglementat termenul de derulare a contractului.

Prin adresa nr.42/21.02.2008 fila 38) pârâta a notificat reclamanta, că în conformitate cu dispoziţiile art.19 alin.2 Cap.IX din contract, începând cu data de 01.03.2008 va înC efectele contractului fără a mai fi necesară nici o altă formalitate, fără a se stabili data la care urmau să fie predate bunurile şi a se încheia procesul verbal de predare-primire, conform art.4 din contract şi fără a solicita acordul reclamantei.

De asemenea, instanţa mai reţine faptul că art.19 alin.1 Cap.IX din contract reglementează situaţia rezilierii contractului doar la iniţiativa prestatorului (reclamantei) şi nu a beneficiarului, iar art.19 alin.2 reglementează înCrea contractului înainte de expirarea duratei sale de valabilitate, prin acordul ambelor părţi contractante.

În speţa de faţă, acest acord însă nu s-a realizat.

Astfel, prin adresa nr.235/02.06.2008-fila 40, transmisă prin fax societăţii reclamante, pârâta îi face cunoscut acesteia că la data adresei, respectiv 02.06.2008, are o comisie de inventariere la obiectivele Casa de Protocol, situată în localitatea Craiova, precum şi la staţiile de carburanţi din localitatea Butoieşti , jud.Mehedinţi şi localitatea Brastavatu, jud.Olt şi ca urmare a solicitat să i se predea bunurile cu proces verbal de predare-primire şi să încheie activitatea de pază la aceste obiective.

Reclamanta a contestat acest mod de soluţIare a diferendumului dintre ele, menţIând că adresa nr.235/2.06.2008 a primit-o la ora 20,29, neavând la dispoziţie timpul material de a se deplasa la cele două locaţii aflate în judeţe diferite, cum de altfel nici pârâta nu avea cum să trimită un delegat înainte de a stabili o dată rezonabilă faţă de locul situării imobilelor.

La rândul ei, pârâta a depus la dosarul cauzei adresa nr.204/01/03/6488/01.06.2009-fila 109 a R privind lista detaliată a convorbirilor din data de 02.06.2009, listă din care rezultă că societatea reclamantă a fost apelată la orele 13,10; 13,17; 13,23.

Dar, chiar şi în această situaţie, instanţa reţine faptul că pârâta nu a stabilit o dată rezonabilă pentru ca reclamanta să se poată prezenta la cele două locaţii aflate în judeţe diferite, pentru a preda obiectivele ce le avea în pază şi pentru a se încheia procesul verbal de predare-primire conform art.4 din contract.

În aceste condiţii, reclamanta a transmis reclamantei notificarea înregistrată sub nr.58/14.07.2008 (fila 59) cu confirmare de primire şi notificarea nr.79/N/22.08.2008 8fila 61), prin executor judecătoresc, prin care solicită pârâta să stabilească o dată la care părţile se pot întâlni în vederea încheierii procesului verbal de predare-primire pentru obiectivele situate în Brastavatu, jud.Olt şi Butoieşti , jud.Mehedinţi, dar nu a primit nici un răspuns.

La rândul ei, pârâta a transmis către reclamantă adresele nr.3021/10.07.2008 şi nr.339/07.08.2008 (filele 46-47) cu confirmare de primire, prin care îi face cunoscut rezilierea contractului de prestări servicii pază şi protecţie nr 01/04.01.2007, începând cu data de 02.06.2008, iar emiterea de facturi după această dată nu au o bază legală.

Instanţa mai reţine că SC R SA a depus la dosarul cauzei declaraţia unui salariat al său-C şi un proces verbal de predare-primire din data de 02.06.2008 (filele 42-43) din care rezultă că acesta s-a deplasat la Craiova pentru semnarea procesului verbal de predare-primire a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar de la locaţia Brastavatu, jud.Olt şi Butoieşti , jud.Mehedinţi, lucru care nu s-a realizat datorită refuzului practicat de către SC D SRL Alexandria, iar la data de 4-5.06.2008, persoana în cauză s-a deplasat iarăşi la Craiova şi nu la locaţiile în cauză, astfel că respectiva declaraţie şi procesul verbal menţIat, au fost întocmite „pro cauza”.

O altă problemă controversată este dacă la obiectivele de la Brastavatu, jud.Olt şi Butoieşti , jud.Mehedinţi, reclamanta a prestat sau nu activitate de pază.

În acest sens, pârâta a depus la dosarul cauzei încheierea din data de 08.04.2009 pronunţată de Judecătoria Strehoaia-Mehedinţi pronunţată în dosarul nr.612/313/2009 prin care s-a admis cererea de asigurare dovezi formulată de SC R SA Oneşti, iar prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc din data de 14.04.2009, s-a constatat că la imobilul –Staţie de distribuţie carburanţi din comuna Butoieşti, jud.Mehedinţi, nu s-a găsit nici o persoană care să poarte însemnele firmei de pază SC D SRL şi nici o altă persoană care să asigure paza, precum şi adresele nr.121/8.12.2008 şi nr.119/14.04.2009 a Postului de Poliţie Butoieşti-filele 121-122 din care rezultă că Staţia de distribuţie carburanţi din comuna Butoieşti nu este asigurată cu pază pe timp de zi şi de noapte, dar nu s-au depus probe cu privire la staţia de distribuţie carburanţi din localitatea Brastavatu, jud.Olt.

Pe de altă parte, reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr.208207/12.10.2009 (fila 134), nr.31/25.09.2009 (fila 135) din care rezultă că ambele locaţii în perioada martie-octombrie 2009 erau păzite corespunzător.

De asemenea, din registrele prezentate atât în copie (filele 139-140), cât şi în original, a rezultat că reclamanta a prestat activitatea de pază în mod continuu, astfel că între părţi nu s-a realizat predarea-primirea prin proces verbal a obiectivelor ce au făcut obiectul Contractului de prestări servicii pază şi protecţie nr.01/04.01.2007, conform art.4 din contract, iar pe de altă parte, în baza art.19 alin.2 din acelaşi contract, între părţi nu s-a realizat acordul de voinţă privind înCrea contractului înainte de expirarea duratei sale de valabilitate.

Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art.969-970 Cod civil, conform cărora convenţiile convenite legal, făcute cu putere de lege între părţile contractante, iar convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, dispoziţiile art.4 şi art.19 alin.2 din Contractul de prestări servicii pază şi protecţie, precum şi art.1075 Cod civil, instanţa urmează a admite acţiunea şi a obliga pârâta să preia prin proces verbal de predare-primire staţia de alimentare cu carburanţi şi teren în suprafaţă de mp, situată în localitatea şi staţia de distribuţie carburanţi situată în, sub sancţiunea daunelor interese de 100 lei/zi de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea obligaţiei.

Referitor la solicitarea pârâtei de a dispune suspendarea judecăţii cauzei în baza art.244 (1) pct.2 Cod procedură civilă, instanţa urmează a o respinge, deoarece nu s-a făcut proba că a început urmărirea penală împotriva numitului B, plângerea penală formulată împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, nu se circumscrie dispoziţiilor legale menţIate.

În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 2.308,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete:

Pretentii comerciale.

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: CERERI.

Dosar nr. 21895/245/2008

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 12312/02.12.2009

TITLU: Pretentii comerciale.

Prin s.c. nr. 12312/02.12.2009 pronuntata in dosarul nr. 21895/245/2008 al
Judecatoriei Iasi instanta a respins ca nefondata cererea formulata de catre
reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C A. S.R.L.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca prin cererea de chemare in
judecata reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 51.222,03 lei cu
titlul de pret si dobanda legala de la scadenta si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de
judecata.
În motivare, reclamanta a aratat ca in baza contractului 102/2005 a devenit
subcontractantul paratei care obtinuse prin licitatie dreptul de a construi autostrada
pe DN17 pentru Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din
Romania SA. Obiectul contractului era efectuarea de lucrari pe segmentul de drum
KM 98 + 000-KM106 + 000.
Intrucat pentru segmentul de drum contractat nu erau finalizate exproprierile
reclamanta a inceput lucrarile pe un alt segment de drum, respectiv Km96+000 –
97+100 si Km109+000 – Km113+000, fara a se mai incheia un nou contract de
subantrepriza.
Arata reclamanta ca parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a pretului
pentru lucrarile efectuate inregistrand un debit in suma de 51.222,03 lei.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp art 969 C Civ. 1073, 1169, art 1 si 46 C
Com 998, 999 C. Civ.
Prin intampinarea formulata parata a invocat exceptia necompetentei generale
a instantelor de drept comun, exceptia necompetentei teritoriale a judecatoriei Iasi si
exceptia prematuritatii, exceptii respinse de catre instante la termenul din 3 feb 2009.
In cauza la propunrea partilor s-au administrat probele cu inscrisuri si
expertiza contabila.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
In baza contractului nr. 102/2005 reclamanta a devenit subcontractantul
paratei care obtinuse prin licitatie dreptul de a construi autostrada pe DN17 pentru
C. N.A.D.N. SA. Contractul are ca obiect efectuarea de lucrari pe segmentul de drum
KM 98 + 000 – KM 106 + 000.
Intrucat pentru segmentul de drum contractat nu erau finalizate exproprierile,
reclamanta a inceput lucrarile pe un alt segment de drum.
Retine instanta ca pentru lucrarile executate, partile nu au incheiat un act
aditional la contractul existent si nici nu au incheiat un nou contract.
De asemeni, lucrarile executate nu sunt evidentiate in contabilitatea
reclamantei, prin emiterea si inregistrarea unei facturi.
Mai retine instanta ca factura fiscala este un document justificativ, care sta la
baza înregistrarilor în contabilitatea prestatorului si a beneficiarului, ea fiind un
mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata. Factura se emite obligatoriu de
catre firme pentru inregistrarea veniturilor aferente livrarilor de bunuri si prestarilor
de servicii, conform art. 155 al 1 din Codul fiscal care prevede ca „orice persoana
impozabila, înregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, are obligatia sa
emita factura fiscala pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate,
catre fiecare beneficiar.”
Mai mult decat atat, factura probeaza existenta unui contract comercial
consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum.
Intrucat in speta lucrarile efectuate de catre reclamanta nu au temei
contractual si nu sunt evidentiate in contabilitatea reclamantei, instanta va respinge
cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.

Etichete: