Societati comerciale.Încheiere pronuntata de judecatorul delegat la cererea Oficiului National al Registrului Comertului. Neîndeplinirea unor obligatii.
Societati comerciale.Încheiere pronuntata de judecatorul delegat la cererea Oficiului National al Registrului Comertului. Neîndeplinirea unor obligatii.
Potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.359/2004 „neefectuarea preschimbarii certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscala cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, pâna la termenul prevazut de art.26 (31.12.2004), atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevazute la art.2”.
Prin încheierea nr. 15.360/06.05.2005 pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta, la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, a fost constatata dizolvarea de drept a SC S.P. SRL, SC S SRL, SC SS SRL,–în conformitate cu disp. art. 30 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice.
S-a retinut ca societatea nu a preschimbat certificatul de înmatriculare si cel de înregistrare fiscala cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare pâna la data de 31.12.2004.
Împotriva încheierii mentionate a declarat recurs A. F. P.Medgidia, care a sutinut ca pe numele societatii dizolvate exista sume restante datorate bugetului de stat, motiv pentru care contesta masura luata de judecatorul delegat, fiind în imposibilitate de a mai recupera creantele bugetare.
Oficiul National al Registrului Comertului, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinând ca îndeplinirea obligatiei legale de preschimbare a certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscala, comerciantii aveau obligatia preschimbarii certificatului, potrivit O.U.G nr. 76/2001, pâna la data de 31.05.2002, acest termen fiind prelungit de 4 ori, prin mai multe acte normative, ultimul act modificator al termenului fiind Legea nr. 359/2004 modificata prin O.U.G. nr. 75/2004 aprobata prin Legea nr. 569 din 2004.
A aratat intimatul ca încheierea a carei desfiintare se cere constata doar o stare de fapt instituita prin lege, reprezentantul persoanei juridice având obligatia numirii si înregistrarii în registrul comertului a lichidatorului în termen de 6 luni de la data pronuntarii încheierii judecatorului delegat. În caz contrar, la cererea oricarei persoane interesate, judecatorul delegat va numi un lichidator.
Având în vedere ca lichidarea societatii în situatia data urmeaza procedura prevazuta de Legea nr. 31/1990, creditorii societatii îsi pot recupera creantele în aceasta procedura.
A mai sustinut intimatul ca unicul temei pentru care ar putea fi admis recursul si s-ar putea dispune repunerea în termenul de preschimbare a certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscala este forta majora, ori, în speta, motivul invocat de recurenta nu constituie un caz de forta majora.
În situatia admiterii recursului, intimatul a solicitat sa se dispuna cu privire la radierea din registrul comertului a mentiunii de dizolvare de drept, precum si la repunerea în termenul de preschimbare a certificatelor.
Examinând încheierea atacata sub aspectul motivelor invocate, curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 359/2004 „neefectuarea preschimbarii certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscala cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, pâna la termenul prevazut de art. 26 (31.12.2004), atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevazute la art. 2”.
Conform art. 31 alin. 2 din aceeasi lege „daca nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridica intra în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
De asemenea, în baza art. 233 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, „dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. Dizolvarea are loc fara lichidare, în cazul fuziunii ori divizarii totate a societatii sau în alte cazuri prevazute de lege”.
Unul dintre cazurile prevazute de lege în care dizolvarea nu are ca efect deschiderea procedurii de lichidare este cel reglementat de art. 236 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, respectiv cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic a carei dizolvare atrage transmiterea universala a patrimoniului societatii catre asociatul unic, fara lichidare.
Fata de cele retinute, curtea apreciaza ca recurenta are posibilitatea de a-si recupera creantele în orice situatie, fie în procedura lichidarii, fie prin urmarirea patrimoniului asociatului unic, astfel ca dizolvarea societatii nu îi produce nici un prejudiciu.
În orice caz, dizolvarea societatii în conditiile art. 30 din Legea nr. 359 din 2004 reprezinta o sanctiune ce opereaza de drept pentru comerciantii care nu si-au îndeplinit obligatia legala de a preschimba certificatele pâna la termenul limita 31.12.2004, judecatorul delegat neavând posibilitatea de a aprecia asupra unei astfel de masuri.
Pentru considerentele expuse, constatând ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, întrucât existenta unei creante bugetare nu poate înlatura sanctiunea legala a dizolvarii de drept a societatiiinstanta de control respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
Decizia civila nr.570/07 iulie 2005
Tags: Societăţi comerciale
Societati comerciale.Constatarea rezilierii contractului de asociere în participatiune. Neîndeplinirea clauzelor contractuale.
Societati comerciale.Constatarea rezilierii contractului de asociere în participatiune. Neîndeplinirea clauzelor contractuale.
Conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante conform art.969 Cod civil, astfel ca, clauza de reziliere de plin drept pentru neplata unei rate din sumele datorate înserata în contract si însusita de ambele parti determina admisibilitatea actiunii.
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala si înregistrata sub nr.2650/COM/25.03.2004, reclamanta S.C.C. S. S.A. a chemat în judecata pe pârâta S.C.E. SRL, solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se constate rezilierea contractului de asociere în participatiune nr.874/10.05.1996, sa se dispuna ca o consecinta a rezilierii contractului evacuarea pârâtei din imobilul Laborator si Bufet „D.” situat în Eforie Sud, cu cheltuieli de judecata.
Motivând actiunea, reclamanta învedereaza în esenta ca, partile au perfectat contractul de asociere în participatiune nr.874/1996 al carui obiect era acela de realizare de catre partile asociate în conditii de calitate si profitabilitate a activitatii de productie si desfacere produse patiserie-cofetarie în cadrul Laboratorului si Bufetului „Debarcader”, proprietatea reclamantei.
Sustine reclamanta ca, pârâta se obliga prin contract sa achite integral si la termen o suma minima anuala garantata, iar neplata acestei sume antreneaza rezilierea contractului în virtutea pactului comisoriu de gr.IV stipulat expres, impunându-se constatarea rezilierii contractului cu consecinta evacuarii pârâtei din spatiul comercial c e a constituit obiectul asocierii.
Prin întâmpinare s-a solicitat de câtre pârâta a se dispune respingerea actiunii ca nefondata,iar pe calea unei cereri reconventionale, pârâta solicita a se constata în favoarea sa un drept de creanta rezultat din îmbunatatiri, dotari si reparatii aduse imobilului proprietatea reclamantei – evaluata provizoriu la suma de 30.000.000 lei – precum si instituirea unui drept de retentie asupra bunului pâna la achitarea integrala a sumei ce va reprezenta dreptul de creanta.
Prin sentinta civila nr.8307/COM/11.11.2004 Tribunalul Constanta admite cererea principala ca fondata,constatând reziliat contractul de asociere nr.874/10.05.1996 intervenit între parti din culpa pârâtei reconveniente cu consecinta evacuarii pârâtei din spatiul comercial litigios .
Prin aceeasi hotrarâre, se repinge ca nefondata cererea reconventionala referitoare la instituirea unui drept de retentie asupra aceluiasi spatiu comercial, pârâta fiind obligata la plata sumei de 3.193.000 lei cheltuieli de judecata în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta sus mentionata hotarâre, instanta a retinut aplicabilitatea în cauza a dispozitiilor art.1079 Cod civil, cu referire la clauzele cuprinse în contractul de asociere intervenit între parti si aplicarea art.969 Cod civil.
Împotriva acestei hotarâri, în termen a declarat apel pârâta reconvenienta S.C.E. SRL criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie în esenta:
– în mod gresit instanta de fond nu a avut în vedere ca intimata reclamanta S.C.Carmen Silva 2000 SA a interpretat în mod abuziv clauzele contractuale, constatând astfel, rezilierea contractului fara a tine seama de întreg material probator administrat în cauza si de împrejurarea ca apelanta si-a respectat obligatiile de plata asumate prin contract;
– în mod gresit instanta de fond a retinut ca apelanta nu si-a îndeplinit obligatia de plata a creantei prevazuta cu titlu de suma minima anuala garantata pentru anul 2001 si în continuare;
– în mod nelegal si netemeinic instanta a procedat la respingerea cererii reconventionale fara a examina probatoriul administrat în cauza, reconvenienta fiind pusa într-o situatie imposibila, urmare a promovarii actiunii de fond.
Prin întâmpinare, intimata solicita respingerea apelului ca nefondat, iar la termenul de judecata din 27 iunie 2005,apelanta depune la dosarul cauzei adresa nr.110/26.04.2005 emisa de S.C.C. S.2000 SA catre S.C.E. SRL si prin care se arata ca, consiliul de administratie a aprobat la 22.04.2005 achitarea debitului în valoare de 303.174.748 lei conform esalonarilor propuse de apelanta, cu conditia achitarii integrale a penalitatilor în suma de 734.446.766 lei pâna la 31.12.2005.
Apelanta depune la dosar oferta de plata adresata intimatei (fila 31) si situatia de plata (filele 32-35) inclusiv chitante fiscale pentru materiale de întretinere.
Apelul este nefondat urmând a fi respins conform art.296 Cod pr.civila pentru urmatoarele considerente în esenta, apreciaza Curtea:
Partiile au perfectat contractul de asociere nr.874/10.05.1996 pe structura activului „Laborator si Bufet Debarcader”, având drept obiect realizarea în conditii de calitate si profitabilitate a activitatii de productie si desfacere produse de patiserie si cofetarie, scop în care intimata reclamanta a pus la dispozitia pârâtei imobilul litigios, iar apelanta pârâta s-a angajat a plati asociatului o cota din profitul brut, dar numai putin de o suma minima garantata anual, care se actualizeaza pâna la data de 01.04. în raport de rata inflatiei.
Astfel cum rezulta din clauzele contractului art.6.5 partile au stipulat expres ca „neplata unei rate da dreptul asociatului sa denunte unilateral contractul fara îndeplinirea altor formalitati”conform art.1079 Cod civil, pentru ca în art.7 al.2 sa se fi stipulat ca „investitiile imobiliare efectuate pe cheltuiala proprie a asociatului pentru lucrari de amenajare, extindere, modernizare si intimizare se considera amortizate la încetarea termenului contractual, ramânând în proprietatea S.C.C. S.2000 SA , asociatul neavând drept de retentie asupra spatiului”.
Legal si temeinic instanta de fond a apreciat asupra disp.art.969 Cod civil, conform cu care conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante, situatie în raport de care, s-a concluzionat asupra administrarii unui probatoriu ce nu a demonstrat îndeplinirea de catre pârâta reconvenienta si apelanta a obligatiei de plata a creantei prevazuta cu titlu de suma minima anuala garantata pentru anul 2001 si în continuare.
Ca situatia de fapt este aceasta, o dovedeste si probatoriul administrat în apel,si din care rezulta ca, partile au tranzactionat asupra cuantumului debitului si penalitatilor de întârziere în plata acestuia, astfel încât, legal si temeinic s-a procedat la admiterea actiunii ca fondata, constatîndu-se rezilierea contractului de asociere.
În ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta apreciaza ca în mod legal si temeinic a fost respinsa ca nefondata de catre instanta de fond, deoarece prin chiar clauzele contractuale partile au înlaturat posibilitatea instituirii vreunui drept de retentie.
În ceea ce priveste dreptul de creanta solicitat a fi retinut prin cererea reconventionala,se constata ca, acesta era constituit din contravaloarea îmbunatatilor aduse imobilului litigios, ori, prin aceleasi clauze contractuale sus citate, partile au stipulat expres situatia „investitiilor imobiliare efectuate”, astfel încât, si sub acest aspect sustinerile facute de apelanta sunt nefondate urmând a fi respinse.
Se va retine ca, clauza de reziliere de plin drept pentru neplata unei rate din sumele datorate este inserata în art.6.5 al.2 din contract fiind însusita de ambele parti, astfel încât, neexistând motive pentru a se dispune reformarea hotarârii apelate, vazând si disp.art.296 Cod pr.civila, instanta respinge apelul ca nefondat.
Decizia civila nr.208/COM/04 iulie 2005
Tags: Societăţi comerciale
Societati comerciale.Încheierea pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul National al Registrului Comertului. Cerere modificare acte constitutive.
Societati comerciale.Încheierea pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul National al Registrului Comertului. Cerere modificare acte constitutive.
Art.117 alin.1-6 din Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei prevede mentiunile necesare a fi respectate în situatia înregistrarii modificarii statutelor pâna la expirarea termenului prevazut la alin.1 din textul de lege mentionat, sub sanctiunea dizolvarii de drept si intrarii în lichidare în conditiile prevederilor art.85-88.
Reclamanta Consumcoop Constanta, reprezentata prin presedinte Chivu Nicolae a formulat recurs împotriva încheierii nr.16470/26 mai 2005 a judecatorului delegat la Registrul Comertului, prin care a fost respinsa cererea de înregistrare de mentiuni, ca urmare a modificarilor survenite în legea de organizare si functionare a cooperatiei nr.1/2005, recursul fiind înregistrat la Curtea de Apel Constanta sub nr.688/COM/14.06.2005.
Motivând recursul, petenta învedereaza în esenta ca, dupa intrarea în vigoare a Legii nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, în respectarea dispozitiilor cuprinse în art.117 al.1 Consumcoop Constanta si-a modificat statutul de functionare, în conformitate cu prevederile legii, iar pentru aprobarea acestor modificari în temeiul art.117 al.5, în termen legal, a convocat adunarea generala a membrilor cooperatori.
La data de 20 aprilie 2005, arata recurenta a fost adoptata Hotarârea nr.1/2005 prin care s-a aprobat schimbarea denumirii si a formei juridice a cooperativei, precum si noul statut al acesteia, Hotarârea AGA fiind depusa spre înregistrare la Registrul Comertului si ulterior respinsa de judecatorul delegat, în mod nelegal si netemeinic, cu retinerea ca, actul constitutiv nu a fost semnat de catre toti membrii fondatori.
Procedând la examinarea actelor si lucrarilor dosarului si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, instanta constata ca urmeaza a admite recursul, pentru urmatoarele considerente în esenta:
La data de 04.05.2005 recurenta a formulat cerere de înregistrare în Registrul Comertului a modificarilor privind modificarea formei juridice conform Hotarârii nr.1/2005, urmare a obligatiilor instituite prin dispozitiile cuprinse în Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, referitoare la reorganizarea organizatiilor cooperatiste mestesugaresti si de consum înfiintate în baza Decretului Lege nr.66/1990 si Legii nr.109/1996 în societati cooperatiste.
În vederea îndeplinirii dispozitiilor legale cuprinse în Legea nr.1/2005, adunarea generala a membrilor cooperatori ai Consumcoop Constanta, întrunita la 20.04.2005 în sedinta a adoptat Hotarârea nr.1/2005, prin care, între altele,a aprobat noul statut al societatii cooperatiste Dobrogea Coop, schimbarea denumirii si formei juridice a cooperativei.
Retinând ca, actul constitutiv al societatii cooperatiste, potrivit normelor în vigoare, era necesar a fi semnat de toti membrii fondatori si având în vedere dispozitiile art.16 din Legea nr.1/2005, judecatorul delegat la O.R.C. de pe lânga Tribunalul Constanta a procedat la respingerea cererii formulata de Consumcoop pentru înregistrarea în Registrul Comertului a modificarilor privind schimbarea formei juridice.
Se apreciaza ca, sus mentionata hotarâre este nelegala si netemeinica, deoarece în Titlul VII intitulat „Dispozitii tranzitorii”, art.117 din Legea nr.1/21.02.2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei se prevede la al.1 împrejurarea ca, organizatiile cooperative existente la data intrarii în vigoare a prezentei legi, au obligatia sa îsi modifice statutul daca nu sunt în conformitate cu prevederile prezentei legi si sa le înregistreze la Oficiul Registrului Comertului, în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a acesteia.
În alin.2 al aceluiasi text de lege se prevede ca, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a legii, organizatiile cooperatiste au obligatia sa afiseze la sediul lor lista tuturor membrilor cooperatori înregistrati în evidentele acestora la data respectiva si sa popularizeze în presa locala aceasta actiune si scopul ei, lista urmând a ramâne afisata conform al.3 din art.117 pâna la expirarea termenului prevazut la al.1, creându-se posibilitatea membrilor cooperatori ca, în termen de 30 de zile de la data afisarii, conform al.4 din acelasi text de lege, sa înainteze contestatii privind includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afisate.
Atât în alin.5 cât si în alin.6 al art.117 din Legea nr.1/2005 nu sunt cuprinse mentiuni legate de necesitatea semnarii de toti membrii fondatori ai actului constitutiv al noii societatii,în ceea ce o priveste pe recurenta neaflându-se în situatia constituirii societatii cooperative, astfel cum se prevede în Titlul II din lege art.16, ci în situatia înregistrarii modificarii statutelor pâna la expirarea termenului prevazut la alin.1 al art.117 din lege, sub sanctiunea dizolvarii de drept si intrarii în lichidare în conditiile prevederilor art.85-88 – recurenta facând parte din categoria organizatiilor cooperatiste existente la data intrarii în vigoare a legii.
Pentru considerentele sus expuse si admitându-se recursul ca fondat conform art.312 Cod pr.civila, instanta de control dispune modificarea în tot a încheierii nr.16470/2005 pronuntata de judecatorul delegat la ORC în sensul ca admite cererea de înregistrare a mentiunilor privind modificarea formei juridice a recurentei în baza Hotarârii nr.1/2005.
Decizia civila nr.581/07 iulie 2005
Tags: Societăţi comerciale
Societati comerciale. Contestatie la executare. Interferenta dispozitiilor Legii nr.31/1990 modificata. Constatarea nulitatii actului constitutiv
Societati comerciale. Contestatie la executare. Interferenta dispozitiilor Legii nr.31/1990 modificata. Constatarea nulitatii actului constitutiv
Constatarea nulitatii actului constitutiv al societatii nu determina repunerea partilor în situatia anterioara încheierii actului întrucât, prevederile dreptului comun sunt înlaturate, fiind aplicabile dispozitiile legii speciale art.59 din Legea nr.31/1990 republicata.
La data de 05.08.2004 contestatoarea S.C.Eforie SA în contradictoriu cu intimata B. R. D. – G. S. G. – Centrala Bucuresti, a formulat contestatie la executare împotriva actelor de executare începute în cadrul dosarului de executare nr.BRD – 22/2004 al Biroului Executorului Judecatoresc G. I. E.
Totodata solicita suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei.
Cererea a fost înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.7679 din 05.08.2004.
În motivarea cererii, contestatoarea arata ca la constituirea societatii, în anul 1980, în baza Legii nr.15/1990 si a HG nr.1041/1990, prin OMT nr.154/1991 i.au fost date în proprietate o serie de active printre care si activul Vila Mimoza.
S.C.B. SRL s-a constituit prin asocierea dintre S.C.E. SA si A.T.&T.SRL conform contractului de societate autentificat sub nr.6746/16.03.1992, contract ce a fost de asemenea anulat prin sentinta civila nr.199/22.04.1998 a Tribunalului Constanta, hotarâre prin care s-a dispus si dizolvarea acestei societati.
Întrucât nulitatea unui act opereaza cu efect retroactiv, sustine contestatoarea, în sensul ca activul Vila M.nu a fost înstrainat niciodata din patrimoniul S.C.E. SA, este tert vatamat prin executarea pornita de intimata în temeiul titlului executoriu – decizia nr.55/2002 a Curtii Supreme de Justitie împotriva S.C.B., ca parte responsabila civilmente.
În drept, invoca disp.art.403 al.1 Cod pr.civila si art.168 Cod pr.penala pentru cererea de ridicare a masurii sechestrului asigurator instituit de Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie în data de 13.11.1998.
În dovedirea actiunii a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare pe calea careia a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiate invocând, în esenta, urmatoarele motive:
În fapt, prin contractul de societate autentificat sub nr.6747/16.03.1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta, încheiat între S.C.E. SA si S.C.A. T&T SRL – T. &T. S.C.E. a adus ca aport la capitalul social dreptul de proprietate asupra întregului Complex Hotelier B., ulterior prin act aditional partile au decis majorarea capitalului social al S.C.Belona contestatoarea aportând o serie de bunuri.
De asemenea, prin sentinta civila nr.199/22.04.1998 a Tribunalului Constanta s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate nr.6746/16.03.1992, iar prin sentinta civila nr.1549/1999 a Tribunalului Constanta a dispus, la cererea S.C.Eforie SA evacuarea S.C.Belona din activele aportate de contestatoare la capitalul social.
În ce priveste sentinta civila nr.199/22.04.1998 aceasta nu aduce atingere drepturilor pe care tertii le-au dobândit împotriva S.C.Belona, nu este opozabila intimatei.
Prin aceasta decizie instanta a respins capatul de cerere privind lichidarea S.C.B.
De altfel, conform art.59 al.1 din Legea nr.31/1990, declararea nulitatii societatii nu aduce atingerea actelor încheiate în numele sau, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna credinta nulitatea societatii.
În aceste conditii SC B. are personalitate juridica fata de terti, capacitatea ei juridica fiind limitata la lichidarea acesteia, ceea ce presupune inclusiv achitarea datoriilor fata de creditori.
În sustinerea apararilor invocate a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.13530/2004 Judecatoria Constanta a respins contestatia ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca S.C.B.SRL s-a înfiintat la 16.03.1992 prin asocierea dintre S.C.E. SA si A. T. & T. SRL, conform contractului de societate autentificat sub nr.6746/1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta, iar S.C.E. S.A. a adus la constituirea capitalului social Complex Hotelier B., cu mijloacele fixe în valoare de 30.200.000 lei reprezentând 45% din capitalul social total.
Prin sentinta civila nr.199/1998, ramasa irevocabila, prin respingerea apelului si a recursului, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate autentificat sub nr.6746/1992 si s-a dispus dizolvarea societatii B., find respins capatul de cerere privind lichidarea societatii.
Conform art.58 din Legea nr.31/1990 modificata, hotarârea privind constatarea nulitatii societatii nu are efect retroactiv, lichidarea societatii urmeaza sa fie stabilita prin procedura reorganizarii judiciare.
Împotriva acestei solutii a declarat apel S.C.T.H.R. M. N. S.A., pentru urmatoarele motive:
– titlul executoriu reprezentat de sentinta Curtii Supreme de Justitie a fost dat în contradictoriu cu S.C.Atlas Tourism and Trading SRL, S.C.Belona SRL si nu cu S.C.Eforie SA;
– inaplicabilitatea în cauza a prevederilor art.58 din Legea nr.31/1990 modificata, instanta facând confuzie între nulitatea actului constitutiv si societatea nelegal constituita;
– nulitatea actelor de executare, raportata la vânzarea la licitatie si a terenurilor pe care se afla activele;
– caracterul nefondat al celorlalte aparari ale intimatei, respectiv lipsa formalitatilor de înregistrare, neopozabilitatea sentintei civile nr.199/1998, neaducerea la cunostinta instantei despre solutia privind constatarea nulitatii absolute a actelor constitutive, care a fost publicata în M.Of. nr.1406/1999;
– prin sentinta civila nr.199/1998 s-au repus partile în situatia anterioara încheierii actului.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei apelate în raport cu criticile aduse curtea constata ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr.199/1998 pronuntata de Tribunalul Constanta si ramasa definitiva si irevocabila, ca urmare a respingerii apelului si recursului s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate autentificat sub nr.6746/1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta, privind constituirea S.C.B. SRL, a dispus dizolvarea acestei societati si a respins capatul de cerere privind lichidarea S.C.B. SRL.
Conform art.56 lit.a din Legea nr.31/1990, societatea comerciala poate fi declarata nula când lipseste actul constitutiv. Nulitatea actului constituiv echivaleaza cu lipsa acestui act constitutiv.
Sentinta civila sus mentionata a constatat nulitatea actului constitutiv al S.C.B. SRL, ca urmare a consimtamântului S.C.E.SA în prezent S.C.T.H.R. M.N. S.A.
Ca atare, asa cum s-a aratat lipsa consimtamântului determina lipsa actului constitutiv, situatie reglementata de art.56 lit.a din Legea nr.31/1990.
În ceea ce priveste lichidarea societatii ca urmare a dizolvarii sale, conform art.58 din Legea nr.31/1990, nimic nu o împiedica pe apelanta sa initieze si aceasta procedura daca are un interes în cauza.
Faptul ca initial s-a respins cererea de lichidare nu are relevanta, instanta prin sentinta civila nr.199/1998, motivând aceasta solutie ca prematur initiata, recomandându-se chiar procedura reorganizarii judiciare.
Astfel, sustinerea apelantei în sensul ca instanta de fond a facut confuzie între nulitatea actului constitutiv si societatea nelegal constituita nu se justifica.
Conform art.59 din legea nr.31/1990, declararea nulitatii societatii nu aduce nici o atingere actelor încheiate în numele sau, societatea si nici o asociatie neputând opune tertilor de buna credinta nulitatea societatii.
Potrivit textului legal sus mentionat, singura posibilitate a apelantei de a opune nulitatea actului constitutiv al S.C.B. SRL, era sa rastoarne prezumtia bunei-credinte a creditoarei.
Oricum aceasta prezumtie nu a fost înlaturata, instanta de fond, corect a aplicat dispozitiile art.59 din Legea nr.31/1990, care au avut drept consecinta respingerea contestatiei.
În legatura cu nulitatea actelor de executare raportata la licitatia terenului, instanta retine urmatoarele:
Prin certificatul de atestare emis în temeiul H.G. nr.834/1991 s-a recunoscut ca terenul aferent vilei M., este proprietatea detinatorului activului din 1990 (înfiintat prin HG nr.1041/1990).
Acest certificat are caracter declarativ de drepturi si neconstitutiv, iar faptul ca Vila Mimoza, face parte din patrimoniul S.C.B. SRL si terenul este proprietatea sa, fiind aferent acestui activ, pentru care s-a clarificat situatia juridica ulterior.
În raport de cele mai sus aratate, executorul bancar corect a declansat procedura executarii silite si cu privire la teren (proces-verbal de situatie al bunului).
Hotarârea judecatoreasca prin care s-a constatat nulitatea S.C.B. nu este opozabila intimatei pârâte. În sprijinul celor aratate este si art.59 din Legea nr.31/1990, lege speciala, care reglementeaza efectele unei astfel de hotarâri fata de terti.
În legatura cu lipsa formalitatilor de înregistrare, acestea potrivit art.7 al.2 din Legea nr.31/1990 coroborat cu art.34 al.5 si art.26 al.5 din aceeasi lege, nu va putea fi opusa de catre asociati tertilor.
În sensul celor mai sus sunt si prevederile art.59 din Legea nr.31/1990.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea apelantei în sensul ca potrivit sentintei civile nr.199/1998 în baza caruia s-a constatat nulitatea actului constitutiv al societatii, a determinat repunerea partilor în situatia anterioara încheierii actului (respectiv preluarea bunului adus ca aport – Vila M.), întrucât în speta prevederile dreptului comun sunt înlaturate, fiind aplicabile dispozitiile legii speciale – art.59 din Legea nr.31/1990.
În ceea ce priveste titlul executoriu, într-adevar acesta nu a fost emis în contradictoriu cu S.C.E. S.A. respectiv S.C.T.H.R. M.N. dar executarea priveste un bun al S.C.B. SRL, împotriva caruia exista titlu, apelanta contestatoare având calitatea de tert, fata de titlu executoriu.
Ca atare, având în vedere considerentele sus expuse, instanta va respinge apelul ca nefondat în baza art.296 Cod pr.penala.
Decizia civila nr.213/COM/04 iulie 2005
Tags: Societăţi comerciale
Societati comerciale. Contestatie la executare. Interferenta dispozitiilor Legii nr.31/1990 modificata.
Societati comerciale. Contestatie la executare. Interferenta dispozitiilor Legii nr.31/1990 modificata.
Potrivit art.399 Cod procedura civila – împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Conform art.56 lit.a din Legea nr.31/1990 republicata, societatea comerciala poate fi declarata nula când lipseste actul constitutiv.
La data de 5.08.2004, contestatoarea S.C.E. S.A., în contradictoriu cu intimata B.R.D. Bucuresti si S.C.B. S.R.L., a formulat contestatie la executare, împotriva actelor de executare începute în cazul dosarului executional nr.20/2004 al B.E.J.G. I.-E.
Totodata, s-a solicitat suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei.
Prin sentinta civila nr.13529/17.12.2004, a Judecatoriei Constanta, s-a respins cererea ca nefondata.
S-a retinut ca, prin încheierea nr.1453/3.06.2004 pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost încuviintata cererea de începere a procedurii de executare silita formulata de creditorul B.R.D.-G.S.G.-Centrala Bucuresti în contradictoriu cu debitorul S.C.B. S.R.L.Eforie Nord, în baza titlului executoriu, respectiv sentinta penala nr.53/3.12.2002, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie (dosar penal nr.891/1999).
La data de 2.07.2004, contestatoarea a fost somata sa îsi achite datoria pentru ca, apoi, sa se dispuna afisarea publicatiei de vânzare a activului Braseria „B.”.
Vânzarea la licitatie a activului a fost suspendata la data de 30.08.2004, ca urmare a admiterii cererii de suspendare provizorie a executarii formulata de contestatoare în dosarul civil nr.7760/2004 al Judecatoriei Constanta.
Motivul invocat de contestatoare si anume faptul ca activul asupra caruia s-a început executarea silita nu este în proprietatea S.C.B. S.R.L., nu este întemeiat.
Astfel, aceasta s-a înfiintat la 16.03.1992 prin asocierea dintre S.C.E. S.A. si A.T. & T.S.R.L., conform contractului de societate autentificat, ocazie cu care S.C.E. S.A. a adus ca aport la capitalul social Complexul Hotelier Belona.
Prin sentinta civila nr.1999/22.04.1998 a Tribunalului Constanta, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate autentificat sub nr.6646/16.03.1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta privind constituirea S.C.B.S.R.L., s-a dispus dizolvarea societatii si s-a respins capatul de cerere privind lichidarea.
Hotarârea a ramas definitiva si irevocabila, respectiv prin respingerea apelului si recursului declarat împotriva acesteia.
Raportând disp.art.58 din Legea nr.31/1990, modificata, în cauza de fata, instanta constata ca la data de 16.11.1998, S.C.B. S.R.L. a încetat, fara efect retroactiv.
De asemenea, desi contestatoarea invoca constatarea nulitatii absolute a licitatiei din 2.07.1992 si a contractului de vânzare-cumparare a activului Braseria „B.” , nu se probeaza acest aspect.
Impotriva acestei hotarâri, în termen, a declarat apel S.C.Turism Hoteluri Restaurante „M. N.” S.A. (T.H.R.M. N. S.A.), fosta S.C.Eforie S.A., solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestatiei la executare.
Se arata ca hotarârea este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
1.Inaplicabilitatea în cauza a prev.art.58 din Legea nr.31/1990, modificata:
In cauza, instanta de fond face o confuzie între nulitatea actului constitutiv si societatea nelegal constituita.
Din modul de redactare al art.56 din Legea nr.31/1990, cât si din interpretarea lui gramaticala, rezulta ca nulitatea unei societati comerciale poate avea drept cauze numai pe cele mentionate în mod expres în text, de la lit.a-h.
Nulitatea actului constitutiv pentru lipsa consimtamântului nu este prevazut expres ca o cauza de nulitate a unei societati comerciale înmatriculate.
Pe de alta parte, vazând si disp.art.58 din lege, instantele de judecata care au constatat nulitatea absoluta a contractelor de societate, au respins cererea de lichidare si nu au aplicat aceste prevederi.
Potrivit art.59 din lege, declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor încheiate în numele sau.
In al.2 se prevede ca nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna-credinta nulitatea societatii.
In cauza, intimata B.R.D.-G.S.G. nu are calitatea unui tert de buna-credinta.
Astfel, hotarârile instantelor de judecata, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a actelor constitutive au fost publicate în M.Of. la 19.05.1999, înainte de finalizarea procesului penal si nu a fost adus la cunostinta Curtii Supreme de Justitie.
Mai mult, creditele acordate catre S.C.B. S.R.L. si S.C.U. T. & T. S.R.L. au fost date cu încalcarea normelor bancare si fara verificarea tuturor documentelor necesare.
Toate argumentele instantei de fond, referitoare la societatea comerciala nelegal constituita si inopozabilitatea fata de terti a acestei nulitati, exced situatiei de fapt prezentata mai sus.
Indiferent de motivul de nulitate retinut de instanta, în cauza îsi gasesc aplicarea principiile efectelor nulitatii, respectiv al retroactivitatii efectelor acestora.
Potrivit acestui principiu, nulitatea actului juridic îsi produce efectele retroactiv din momentul încheierii lui, astfel încât actul juridic civil afectat de nulitate este considerat ca nu a existat niciodata.
In acest sens, trebuie respinsa si apararea intimatei, potrivit cu care aceasta hotarâre judecatoreasca nu este opozabila intimatei, deoarece nu a participat la proces.
2.Nulitatea actelor de executare, raportata la vânzarea la licitatie si a terenurilor pe care se afla activele:
Asa cum rezulta din actele de executare, obiectul acesteia îl constituie Braseria „Belona”, fara a fi inclus si terenul aferent.
Din dosarul de executare rezulta ca expertizarea a inclus si valoarea terenului.
Ca efect, pretul de pornire a licitatiei cuprinde atât constructiile cât si terenul aferent – teren care, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a hotarârii Consiliului Local al orasului Eforie nr.134/31.05.2003, se afla în proprietatea S.C.Eforie S.A.
Deci, a fost scos la licitatie si terenul, un bun care nu apartine partii responsabille civilmente S.C.B.S.R.L.
3.Caracterul nefondat al celorlalte aparari ale intimatei.
O alta aparare a intimatei, neretinuta, însa, de instanta de fond, se refera la faptul ca lipsa formalitatilor de înregistrare (inclusiv cele privind legalitatea actului constitutiv), nu va putea fi opusa de catre asociati tertilor, invocându-se ca temei disp.art.3,4,7 din lege.
Insa, asa cum rezulta din aceste texte de lege, nulitatea actului constitutiv nu se regaseste printre conditiile prev.de art.3, astfel încât prev.art.7 al.2 nu îsi gaseste aplicarea în cauza, întrucât nu se poate confunda lipsa formalitatilor de înregistrare cu legalitatea actului constitutiv.
Intimata B.R.G.-G.S.G. S.A. a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece toate motivele invocate de contestatoare în cererea de apel cât si argumentele sale sunt neîntemeiate.
Se arata ca instanta de fond a retinut în mod corect situatia de fapt, pronuntând o solutie legala si temeinica.
De asemenea, la dosar intimata a depus concluzii scrise.
Analizând criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:
In anul 1991, în baza Legii nr.15/1990 si a H.G.nr.1041/1990, a luat fiinta S.C.E.S.A. – care în prezent se numeste S.C.T. H. R. „Marea Neagra” S.A. (T.H.R.Marea Neagra S.A.) si i-au fost predate în proprietate o serie de active, printre care si activul Braseria „B”.
In anul 1992 a luat fiinta o noua societate S.C.B. S.R.L., prin asocierea dintre S.C.E S.A. si S.C.A T& T S.R.L., având la baza contractul de societate autentificat sub nr.6746/16.03.1992.
La 3.07.1992, S.C.B a cumparat de la S.C. T.H.R.M N S.A., în urma licitatiei organizate, activul Braserie „B”.
Ulterior, prin decizia nr.4690/15.06.2000 a Curtii de Apel Constanta, s-a constatat nulitatea licitatiei din 2.07.2002 si a contractului de vânzare-cumparare din 3.07.1992, privind activul Braseria „B” din Eforie Nord.
De asemenea, prin sentinta civila nr.1999/22.04.1998 a Tribunalului Constanta, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate, autentificat sub nr.6746/16.03.1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta, a dispus dizolvarea S.C.B S.R.L. si a respins capatul de cerere privind lichidarea.
Ulterior, prin sentinta civila nr.1549/1999 a Tribunalului Constanta, s-a admis, la cererea S.C. T.H.R.Marea Neagra S.A., evacuarea S.C.Belona S.R.L. din activele aportate de contestatoare la capitalul social, cu consecinta predarii acestuia catre contestatoare.
In baza acestor hotarâri, S.C. T.H.R.M. N.S.A. a formulat contestatie la executare a sentintei penale nr.55/3.12.2002 a Curtii Supreme de Justitie, invocând un drept de proprietate asupra activului urmarit silit.
Argumentele invocate de catre contestatoare sunt neîntemeiate, retine Curtea.
Astfel art.56 lit.a din Legea nr.31/1990, modificata, arata ca societatea comerciala poate fi declarata nula când lipseste actul constitutiv.
Ori nulitatea acestuia, echivaleaza cu lipsa acestui act constitutiv.
Asa dar, daca acest contract este declarat nul, societatea însasi este nula.
In aceste conditii, apare ca lipsita de relevanta distinctia pe care încearca sa o faca contestatoarea între nulitatea actului constitutiv si cea a societatii nelegal constituita.
In ceea ce priveste buna-credinta a tertilor, conform art.59 din lege, se apreciaza de la momentul actului juridic de catre societatea a carei nulitate s-a constatat si nu dupa cel al publicarii lui în Monitorul Oficial.
Sustinerea contestatoarei privind legalitatea acordarii creditelor catre S.C.Belona S.R.L., nu poate fi analizata pe calea contestatiei la executare.
In aceste conditii, asa cum în mod corect a retinut si instanta de fond, activul se afla în patrimoniul S.C.B S.R.L., deoarece nulitatea contractului de societate nu opereaza cu efect retroactiv.
Unul din efectele actului juridic este principiul restabilirii situatiei anterioare, însa el nu se aplica tertilor, ci numai partilor raportului juridic.
Din actele existente la dosar, nu s-a demonstrat nulitatea absoluta a licitatiei prin care a fost comparat activul B.
De asemenea, instanta de fond, a retinut în mod corect ca terenul pe care se afla situata constructia face parte din activ, iar conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, rezulta ca acesta a intrat în patrimoniul S.C. E.S.A.
In aceste conditii, sustinerea contestatoarei, în sensul ca obiectul executarii silite îl constituie numai constructia, nu poate fi primita.
Este adevarat ca, prin sentinta civila nr.199/22.04.1998 pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a constatat, la cererea contestatoarei, nulitatea absoluta a contractului de societate autentificat sub nr.6746/16.03.1992 la Notariatul de Stat Judetean Constanta, s-a dispus dizolvarea S.C.B. S.R.L. si s-a respins capatul de cerere privind lichidarea.
Insa, în urma dizolvarii, societatea nu mai poate angaja noi operatiuni comerciale, dar cele aflate în curs trebuie finalizate.
Deci, societatea trebuie sa-si execute obligatiile si sa îsi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate anterior dizolvarii.
In ceea ce priveste lipsa formalitatilor de înregistrare, nu poate fi opusa tertilor.
Rezulta ca S.C.Belona S.R.L. a dobândit si pastrat în continuare personalitatea juridica în ceea ce privesc raporturile cu tertii, chiar daca pe cale judecatoreasca s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de societate.
Fata de cele expuse, rezulta ca toate criticile aduse hotarârii instantei de fond sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecinta, în conf.cu disp.art.296 cod pr.civila, apelul urmeaza a fost respins ca nefondat de instanta de control.
Decizia civila nr.212/07 iulie 2005
Tags: Societăţi comerciale
Societăţi comerciale
Prin cererea înregistrată sub nr.1807/110/28.03.2008, aşa cum a fost precizată, reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâţii B. A. şi SC”P.”SRL Comăneşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună excluderea din societate a pârâtului B. A.
S-a achitat taxă de timbru de 39 lei. S-au anulat timbre judiciare de 2 lei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că SC”P”SRL Comăneşti s-a înfiinţat în anul 2005, prin acordul de voinţă a celor doi asociaţi, având ca obiect principal de activitate „reparaţii autovehicule-cod CAEN 5020..”, capitalul social în valoare de 200 lei fiind divizat în părţi sociale în valoare de câte 10 lei, astfel; 6 părţi sociale(30% ) B. A. şi 14 părţi sociale(70%) P. M.
Deoarece societatea avea nevoie de sediu, atelier de lucru şi de echipamente, iar asociatul B. A. nu dispunea de resurse financiare, a vândut un imobil şi a obţinut credite de la B.C.R. şi Bankpost, pentru a cumpăra un teren în suprafaţă de 644 m.p. şi a ridica o construcţie în suprafaţă de 20/8 m.p. formată din 3 hale, birou, grup sanitar, vestiar, apă curentă, sursă electrică de 380 KW.
S-a mai arătat că sumele de bani au fost aduse în societate sub formă de împrumut şi înregistrate în contabilitate prin acest aport, societatea formându-şi un patrimoniu de peste 100.000 lei.
În calitate de administrator al societăţii, a depus toate diligenţele privind organizarea şi administrarea firmei, dar când a intervenit în organizarea activităţii şi impunerii unor reguli, asociatul său a trecut la forţă şi ameninţări, pe motiv că deţine 30% din proprietate.
Astfel, pârâtul nu respecta programul de lucru, consuma băuturi alcoolice în timpul serviciului, a lucrat numai în beneficiul lui, folosindu-se de toate bunurile firmei, realizând venituri suplimentare, aducându-şi un prieten care să lucreze pentru el, împreună lucrând până la orele 22,00-23,00.
De asemenea, pârâtul aliindu-se cu părinţii, au trecut la ameninţări, jigniri, intimidări, insulte, i-au avertizat pe muncitori să-şi caute de lucru deoarece firma va fi închisă, ei deschideau şi închideau porţile firmei, astfel că pârâtul, prin intermediul părinţilor a participat indirect la interzicerea aplicării unor reguli şi a unui mod de organizare şi administrare a firmei.
Ca urmare, a depus plângere la Poliţia Comăneşti, care a luat declaraţii de la salariaţi, le-a interzis părinţilor să mai facă scandal, iar îh privinţa asociatului, a fost îndrumat să urmeze calea legală.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.222 lit.c) şi d) din Legea nr.31/1990.
În susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul, B. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art.7201 Cod procedură civilă, deoarece nu a încercat soluţionarea litigiului cu cealaltă parte prin conciliere directă, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca nefondată.
Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii a fost respinsă de instanţă la termenul din data de 1.10.2008, deoarece în speţă nu ne aflăm în prezenţa unui litigiu evaluabil în bani.
În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri, martori, interogatoriul părţilor.
Instanţa, analizând probatoriile administrate, raportate la dispoziţiile legale în vigoare, reţine următoarele:
SC”P.”SRL Comăneşti, s-a înfiinţat în anul 2005 ca societate cu răspundere limitată, având ca asociaţi pe P. M. cu un număr de 14 părţi sociale şi o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 70% şi B. A. cu un număr de 6 părţi sociale şi cu cotă de participare la beneficii şi pierderi de 30%.
Ca temei de drept al acţiunii de excludere, au fost indicate dispoziţiile art.222 lit.c) şi d) din Legea nr.31/1990.
Conform dispoziţiilor art.222 lit.c) din lege, poate fi exclus din societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul cu răspundere nelimitată, care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art.80 şi 82 din Legea nr.31/1990.
Art.80 din lege, prevede că asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său, sau în acela al unei alte persoane, este obligat să restituie societăţii, beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Art.82(1) din Legea nr.31/1990 prevede că asociaţii nu pot lua parte ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente, sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.
Din analiza dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că art.222(1) lit.c) din Legea nr.31/1990, coroborate cu art.80 şi art.82 din lege, prevede drept cauză de excludere, situaţia asociatului cu răspundere nelimitată, care se amestecă fără drept în administrarea, întrebuinţează capitalul social, bunurile sau creditul societăţii în folosul său al unei alte persoane, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, ia parte ca asociat cu răspundere nelimitată la alte societăţi concurente, sau având acelaşi obiect de activitate sau face, fără consimţământul celorlalţi asociaţi, operaţiuni în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător.
În speţă, SC”P”SRL Comăneşti este o societate cu răspundere limitată, iar răspunderea asociaţilor este tot limitată, astfel că pârâtul nu poate fi exclus în temeiul art.222 lit.c) din Legea nr.31/1990, pentru că s-a amestecat indirect (prin intermediul părinţilor) în administraţie, că a folosit în interes personal bunurile societăţii, pentru că a folosit capitalul şi creditul societăţii în folosul său, deoarece dispoziţia legală menţionată se referă la asociatul cu răspundere nelimitată din cadrul unei societăţi comerciale în nume colectiv sau al unei societăţi în comandită simplă.
Reclamanta a mai invocat ca temei de drept al cererii de excludere şi dispoziţiile art.222 lit.d) din legea nr.31/1990 care prevede că poate fi exclus din cadrul societăţii cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se foloseşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.
Ca urmare, în lipsa unei dispoziţii expuse în actul constitutiv, nu se poate dispune excluderea din societate cu răspundere limitată a asociatului neadministrator, deoarece nici unul din cauzele de excludere prevăzute de lege, nu-şi găseşte incidenţă în cauză, în condiţiile în care cel prevăzut pentru lit.a) nu mai are aplicabilitate în prezent, ca urmare a modificării Legii nr.31/1990 prin Legea nr.441/2006, deoarece art.91 din lege impune obligativitatea vărsării integrale, la data constituirii, a capitalului social subscris în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, lit.b) şi c) din art.222 din lege se aplică doar asociatului cu răspundere nelimitată, iar litera d) doar asociatului administrator.
Astfel, neînţelegerile grave dintre cei doi asociaţi, nemulţumirile reclamantei în ce priveşte colaborarea cu celălalt asociat, pot eventual să ducă la dizolvarea societăţii şi nicidecum la excluderea asociatului neadministrator.
Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga reclamanta să achite pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tags: Societăţi comerciale
Societăţi comerciale
Prin sentinţa civilă nr. 204129.10.2010 s-a respins ca nefondată – cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi având ca obiect – sistare lucrări şi ridicare utilaje – de către reclamanţii … în contradictoriu cu pârâta ………
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 23452272010 din 29 iulie 2010, reclamanţii …………., au promovat în contradictoriu cu pârâta ………., acţiune civilă pentru sistare lucrări şi ridicare utilaje, pe cale de ordonanţă preşedinţială.
În fapt, se arată că, pârâta, fără a poseda vreun titlu de proprietate, a ocupat prin forţă, suprafaţa de 1.000 m.p. teren construcţii – situat în intravilanul satului şi comunei …, judeţul Suceava, învecinat cu terenul proprietatea reclamanţilor.
Precizează că suprafaţa de 1.000 m.p. ocupată de pârâtă face parte tot din proprietatea reclamanţilor.
Considerând – ca fiind date toate că cele trei elemente ale ordonanţei preşedinţiale, şi anume
– urgenţa – întrucât amplasarea utilajelor de mare capacitate şi efectuând săpături în imediata apropiere a locuinţelor, le expun riscului surpării, cunoscut fiind faptul că în zonă, terenul este supus alunecărilor date fiind şi ploile abundente din ultima vreme;
– vremelnicia – întrucât hotărârea ce se va pronunţa în cauză este valabilă doar până la soluţionarea pe fond a acţiunii în revendicare şi modificarea titlului de proprietate;
– neprejudicierea fondului – întrucât există pe rolul acestei instanţe acţiune în revendicare şi modificare titlu de proprietate, formulată pe calea dreptului comun;
reclamanţii înţeleg să solicite admiterea acţiunii – aşa cum a fost formulată.
În drept, invocă dispoziţiile art. 581, 582 din Codul de procedură civilă.
Pentru dovedirea acţiunii depun la dosar înscrisuri şi solicită admiterea probei cu martori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta solicită respingerea cererii – ca nefondată – întrucât
– terenul la care se face referire, aparţine …, judeţul Suceava, fiind trecut în domeniul public al comunei şi înscris în „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public” – publicat în Monitorul Oficial al României nr. 64230 august 2002 şi făcând parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren, de 1800 m.p. – proprietatea comunei, pe care se află amplasat în prezent sediul …);
– este nereală afirmaţia că, subscrisa a ocupat terenul prin forţă, deoarece de-a lungul timpului, acest teren de 1800 m.p. a fost în întregime ocupat de Primăria Bogdăneşti, însă, pentru că reclamanţii nu aveau cale de acces, s-a hotărât să li se creeze acestora o servitute de trecere, astfel încât Comuna a rămas în fapt în realitate cu numai 1.223 m.p. faţă de cei 1.800 m.p. înscrişi în domeniul public şi intabulaţi în acest moment;
– reclamanţii deţin în întregime terenul înscris în evidenţele agricole din anii 1959-1962, fiind puşi în posesie, acceptând amplasamentul şi neatacând Nota de propunere a Comisiei locale de fond funciar;
– este nereală şi afirmaţia că pe acel teren se fac săpături cu utilaje de mare capacitate şi că există riscul ca locuinţele reclamanţilor să se surpe, singurele lucrări fiind acelea de consolidare a clădirii Primăriei – care se află de altfel la o distanţă apreciabilă de locuinţele reclamanţilor, terenul fiind plan, iar simpla prezenţă a muncitorilor,a materialelor de construcţie şi a utilajelor nu prezintă practic nici un risc asemeni celui invocat de reclamanţi.
În drept, invocă cap. III din Legea 1691997.
Ataşează la dosar înscrisuri.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta ….. a decedat, fără a lăsa alţi succesori în afară de celelalte părţi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin T.P. nr. 5722009, în favoarea moştenitorilor defunctului ., la rândul lor moşteniţi de reclamanţi, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 1,99 ha teren din care 1,09 ha teren intravilan, la locul „Acasă”, cu vecinătăţile ……
Susţin reclamanţii că, fără nici un drept, prin forţă, …. le-a ocupat o suprafaţă de 1.000 m.p. teren curţi-construcţii, pe care şi-au amplasat utilaje, au efectuat săpături, existând riscul surpării locuinţelor.
Din înscrisurile depuse la dosar de părţi, respectiv T.P.mai sus menţionat, anexa nr. 15 a H.G. nr. 13572001 modificată prin H.G. nr. 11702004 – privind Inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei i, copiile R.A. al autorului reclamanţilor din perioada anterioară cooperativizării, coroborate cu declaraţia martorului …, instanţa reţine că, la locul litigiului reclamanţii sunt îndreptăţiţi să deţină suprafeţele de 900 m.p. teren curţi-construcţii şi 2.700 m.p. teren arabil, suprafeţe pe care le stăpânesc în prezent, nefiind ocupate de pârâtă.
Astfel, martorul audiat în cauză arată că suprafaţa de teren pe care în prezent staţionează utilajele primăriei din localitate a aparţinut acestei unităţi, acolo fiind plantaţi pomi fructiferi în perioada cooperativizării, arbori ce au fost tăiaţi tot de reprezentanţii primăriei, pentru a utiliza terenul respectiv în alte scopuri.
Investită cu soluţionarea unei cereri pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu poate să prejudece fondul cauzei, însă poate face verificări asupra aparenţei dreptului, a cărui justificare reprezintă o condiţie specifică de admisibilitate pentru orice măsură urmează a fi dispusă pe această cale.
Analizând chiar şi sumar această cauză, instanţa constată că pârâta îşi justifică la rândul său, dreptul de proprietate a terenului asupra căruia se poartă acest litigiu, teren ce este trecut în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei, şi care se învecinează cu proprietatea reclamanţilor (a se vedea fila 34 dosar).
Cât priveşte susţinerea reclamanţilor privitoare la existenţa urgenţei măsurii ce trebuie luată, ca urmare a efectuării de către pârâtă a unor săpături de natură să surpe locuinţele lor, din susţinerile pârâtei coroborate cu declaraţiile martorului, rezultă că la locul respectiv nu s-au efectuat asemenea lucrări, terenul utilizat ca loc de parcare a utilajelor nefiind nici măcar betonat, pe el staţionând pe timp de noapte doar utilajele primăriei.
Art. 581 Cod procedură civilă stabileşte condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv vremelnicia, urgenţa şi nerezolvarea fondului, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Cum în speţă nu s-a justificat existenţa urgenţei măsurii ce trebuie luată, şi nici faptul că această măsură ar fi vremelnică, cât timp nu s-a dovedit măcar existenţa un asemenea litigiu dedus judecăţii pe fond, instanţa va respinge cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale – ca nefondată.
Tags: Societăţi comerciale