Top

Comercial. Pretenţii.

Pe rol judecarea recursului comercial formulat de pârâta SC MECONOM SA împotriva sentinţei civile nr.3292/10.11.2008 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosar nr.3856/202/2008, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat av. Grama George pentru intimata reclamantă S.C. SCHADE ROMÂNIA SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă S.C. MECONOM S.A. Ocna Mureş.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin biroul registratură a fost depusă la dosar de către recurenta pârâtă, în original dovada achitării taxei de timbru aferentă acestei cauze, şi timbrul judiciar şi concluzii scrise.

Av. Grama George pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită a se lua act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată.

Instanţa ,ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat , consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri în fond.

Av.Grama George pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală. Cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANŢA

Asupra recursului de faţă;

Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 4.09. 2008 şi înregistrată sub nr. 3856/202 reclamanta S.C. Schade România S.R.L. Călăraşi, a chemat în judecată pe pârâta S.C. Meconom S.A. Ocna Mureş, str. Fabricii, nr. 4, jud. Alba pentru ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata unei despăgubiri civile în sumă de 29.913,29 lei , reprezentând daune decurgând din derularea unui contract de transport marfă , precum şi la plata unei dobânzi de întârziere de 5 % an calculate începând cu data de 16.10.2008 , precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 17 şi 27 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele ( CMR ) din 19/5/ 1956 , la care România a aderat prin decretul n r. 451/ 20.11.1972 – B.O.F.145 / din 6.12.1972 .

În motivarea acţiunii reclamanta arată că între părţi a fost încheiat Contractul cadru de expediţie şi transport nr. 106/ 17.11.2006 , convenţie al cărui obiect este format , potrivit art. 2 , de „ prestarea de către cărăuş ( S.C.Meconom „ S.A. ) de servicii de transport marfă ……. La ordinul Expeditorului ( S.C. Schade România S.R.L.) şi în beneficiul acestuia sau al clienţilor expeditorului „ .

În baza contractului de mai sus reclamanta a lansat cărăuşului , comanda nr. 305/ 2067541/12.10.2007 în beneficiul clientului S.C. „ Saint Gobain Glass România , prin care o cantitate de sticlă urma să fie expediată la Ciorogârla.

În data de 15.10. 2007, pârâta în calitate de cărăuş a recepţionat în vederea transportului marfa aferentă comenzii nr. 305 / 2067541 / 12.10. 2007 , urmând să-şi onoreze contractul .

Pe parcursul transportului , posibil din cauza unei manevrări defectuoase a autovehiculului , marfa transportată a fost distrusă în întregime , înainte de a ajunge la destinaţie .

Beneficiarul prestaţiei – proprietar al sticlei distruse , S.C. Saint Gobain Glass România S.R.L. a imputat reclamantei , justificat contractual , această daună totală în cuantum de 29913, 29 lei ( conform reclamaţiei nr. 241/ 15.10. 2007 ) şi facturii nr. 3000000223/ 24.10. 2007 acceptată şi plătită cu O.p. nr. 353/ 14.12.2007 .

Reclamanta a solicitat cărăuşului S.C. „ Meconom „ S.A. din a cărui culpă contractuală s-a produs paguba, să accepte şi să plătească factura fiscală nr. O 106 / SRO / 28.11.2007 , având ca obiect dauna aferentă comenzii nr. 305 / 206 7541 / 15.10. 2007 .

Totodată, prin adresa nr. 671/ 16.10. 2007 a notificat cărăuşului , producerea incidentului şi prejudiciul izvorât din acesta.

Prin scrisoarea nr. 94 /12.12.007, pârâta a refuzat plata despăgubirii , propunând în afara oricărui temei contractual ori legal suportarea în mod egal a daunelor .

Propunerea a fost declinată de reclamantă cu scrisoarea nr. 172 / 21.02.2008 , cu motivarea că potrivit art. 5 B ,, al.5 / din contractul de transport răspunderea pentru pierderea totală sau parţială produsă între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, revine transportatorului .

Se mai arată că intimata S.C. ,,Meconom „ S.A. nu a dat curs invitaţiei la conciliere fixată pentru data de 21.07.2008 .

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri , depunând în copie contractul 106 / 17.11.2006 , precum şi de pe celelalte documente la care s-a făcut referire în acţiune.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 1668 lei taxă timbru şi 5 lei timbru judiciar .

Prin întâmpinarea depusă în termen legal la dosarul cauzei , pârâta a ridicat excepţia lipsei de competenţă teritorială a instanţei considerând că instanţa competentă teritorial este Judecătoria Aiud , în a cărei rază se află sediul principal al pârâtei.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât transportul a fost efectuat cu semiremorca cu nr. de înmatriculare CL. 11 – SRO – proprietatea reclamantei , iar prejudiciul s-a datorat unei defecţiunii la acest mijloc de transport. În concluzie culpa nu se poate reţine în sarcina conducătorului auto prepus al pârâtei şi nici în sarcina acesteia.

Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi , prin sentinţa civilă nr.3292/10.11.2008 s-a respins excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Călăraşi în soluţionarea cauzei ce formează obiect dosar nr. 3856/202/2008.

A admis acţiunea introdusă de reclamanta S.C. Schade România S.R.L. cu sediul în Călăraşi, str. Prel. Bucureşti, nr. 151, jud. Călăraşi împotriva pârâtei S.C. Meconom S.A. Ocna Mureş, cu sediul în Ocna Mureş, str. Fabricii, nr. 4, jud. Alba .

A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 29.913 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală de 5 % pe an, calculată de la data de 16 octombrie 2008 şi până la achitarea debitului , precum şi la plata sumei de 3 673 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a apreciat ca in materie de transporturi, competenta teritorala este alternativa, reclamantul putand alege instanta de la locul plecarii transportului.

Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca in cazul in care marfa transportata este distrusa, carausul este tinut de obligatia de despagubire a expeditorului pentru prejudiciul suferit.

In termen legal , împotriva acestei sentinţe a declarat recurs parata S.C. Meconom S.A. Ocna Mures, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prima critica vizează modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei de necompetenta teritoriala, considerând ca , in cauza, aplicabile sunt dispoziţiile art. 7 din C.proc.civ. si nu art. 10 pct. 5 din acelaşi act normativ.

A doua critica se refera la faptul ca, întrucât prejudiciul a fost creat de o defecţiune a vehiculului proprietatea reclamantei, culpa aparţinând in totalitate acesteia.

Mai mult, arata reclamanta, in cauza era necesara o expertiza sau o verificare tehnica a vehiculului.

Prin întâmpinarea formulata la motivele de recurs, reclamanta solicita respingerea recursului, având in vedere următoarele motive:

Cu privire la competenta teritoriala, reclamanta arata ca contractul încheiat intre părţi este un contract de transport si nu are o natura mixta, astfel ca aplicabile sunt dispoziţiile art. 10 pct. 5 din C.proc.civ.

Cu privire la defecţiunea mijlocului de transport, reclamanta precizează ca, in conformitate cu art. 17 alin. 3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) din 19.06.1995, aplicabila si transporturilor naţionale începând cu data de 25.04.2006 (data aprobării Ordonanţei nr. 109/2005 prin Legea nr. 102/2006 vinovat de producerea prejudiciului, in cauza de fata, este transportatorul, acesta neputând fi exonerat de răspundere nici pentru defecţiunea vehiculului pe care îl foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor săi.

In recurs nu au fost administrate probatorii suplimentare

Tribunalul, examinând actele si lucrările dosarului, in raport de sentinţa atacata si motivele de recurs formulate, constata ca recursul formulat de recurenta – parata S.C. Meconom S.A. Ocna Mures este nefondat, motivele fiind următoarele :

Analizând motivele primei critici formulate de către recurenta-parata, tribunalul constata ca instanţa a soluţionat corect excepţia de necompetenta teritoriala a Judecătoriei Călăraşi.

Intr-adevăr, contractul nr. 106/2006 încheiat intre părţi are natura juridica a unui contract de transport, aplicabile, in ceea ce priveşte competenta, fiind regula instituita in art. 10 pct. 5 din C.proc.civ. care prevede ca : in afara de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente următoarele instanţe: in cererile izvorâte dintr-un contract de transport , instanţa locului de plecare sau de sosire.

Astfel, fiind vorba de o competenta alternativa, reclamantul are libertatea de a alege instanţa pe care o investeşte cu soluţionarea cererii sale.

In ceea ce priveşte cealaltă critica ce vizează sentinţa atacata, tribunalul o constata ca fiind neîntemeiată, pe de o parte, intrucat potrivit art.17alin. 1 si 3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) din 19/5/1956 , aplicabilă şi transporturilor naţionale începând cu data de 25.04.2006 ( data aprobării Ordonanţei nr.109/2005 prin Legea nr.102/2006) „ Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totala sau parţiala sau pentru avariere, produse intre momentul primirii mărfii si cel al eliberării acesteia, cit si pentru întârzierea in eliberare. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.”

Deplina aplicabilitate a normelor europene este prevazuta in art.53 ind.5 ( 1) din OUG nr.109/2005: „Dispoziţiile pct.2 şi 3 ale art.1 , precum si ale art.2-30 şi 32-41, cu excepţia celor prevăzute la art.23 pct.3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR ) ,semnată la Geneva , Elveţia, la 19 mai 1956, la care România a aderat prin Decretul nr.451 din 20 noiembrie 1972, publicat în Buletinul Oficial ,partea I , nr.145 din 6 decembrie 1972, denumită în continuare Convenţia CMR , sunt aplicabile de plin drept transporturilor rutiere publice de mărfuri executate cu vehicule în trafic naţional”. De asemenea , prin art.53 indice 6 (1) din OUG nr.109/2005. „Prevederile titlului XII –  „ Despre contractul de transport rutier ”, art.413-441- din Codul comercial nu se aplică contractelor de transport rutier public de mărfuri cu vehicule, încheiate după intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Astfel, la data încheierii contractului de expediţie şi transport nr.106/2006 ( 17.11.2006),dispoziţiile Codului Comercial cu privire la contractul de transport erau ieşite din vigoare prin abrogarea expresă ( art.53 ind.6 din OUG nr.109/2005) , devenind incidente şi în cazul transporturilor naţionale de mărfuri dispoziţiile Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.

În plus , părţile înseşi au convenit , prin art. 5 B, alin.5 din contractul cadru de expediţie şi transport nr.106/17.11.2006, ca „ Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia”

Or, în circumstanţele normative arătate mai sus, culpa transportatorului este prezumată legal, defecţiunea mijlocului de transport la care face referire recurenta-parata in apărarea sa, nu este de natura a o exonera pe aceasta de răspunderea contractuala. Acest lucru s-ar fi întâmplat numai daca ar fi existat in contractul de transport încheiat intre părţi o clauza prin care transportatorul nu ar mai fi fost ţinut răspunzător pentru degradarea mărfii in condiţiile spetei de fata.

In aceste condiţii, corect a procedat prima instanţa prin respingerea probei cu expertiza tehnica a autovehiculului întrucât aceasta proba nu era utila cauzei.

Pentru aceste motive , urmează a respinge recursul declarat de recurenta pârâta S.C MECONOM SA OCNA MURES în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. SCHADE ROMANIA SRL Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.2292/10.11.2008 pronunţată de Judecătoria Călăraşi.

Conform art.274 cod. proc civilă , urmează a obliga recurenta pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă S.C MECONOM SA OCNA MURES în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C.SCHADE ROMANIA SRL Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.2292/10.11.2008 pronunţată de Judecătoria Călăraşi.

Obligă recurenta pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Tags:

Comercial-pretenţii

Dosar nr. …/88/2010

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA NR. …
Sedinta publica din data de …
Completul compus din:
PRESEDINTE: …
Grefier: ….

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretentii formulata de reclamanta S.C. … SRL, cu sediul în Tulcea, str. …, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE AMBULANTA TULCEA, cu sediul în Tulcea, str. Spitalului nr. 23, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în sedinta publica din data de … aprilie 2011, sustinerile partii prezente fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, când instanta a amânat pronuntarea cauzei la data de … aprilie 2011 si la aceasta data, când a pronuntat urmatoarea hotarâre.

T R I B U N A L U L :

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea, la data de … august 2010 sub nr. 2721, reclamantul S.C. … S.R.L. Tulcea a chemat în judecata pe pârâtul Serviciul de Ambulanta Tulcea, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 177.036, 89 lei, reprezentând debit total neachitat; plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 3.161,9 lei, reprezentând penalitati în cota de 0,01%/zi de întârziere, calculate la valoarea debitului neachitat aferent facturii seria … nr. …/13.07.2009 si care curg din prima zi urmatoare scadentei si pâna la data de 25.01.2010; plata penalitatilor de întârziere în cota de 0,01%/zi de întârziere, calculate la valoarea debitului neachitat aferent facturii seria … nr. …/13.07.2009 si care curg din 26.01.2010 si pâna la data platii, inclusiv; plata penalitatilor de întârziere în cota de 0,01% de întârziere, calculate la valoarea debitului neachitat aferent facturii seria … nr. …/30.09.2009 si care curg din prima zi urmatoare scadentei si pâna la data efectuarii platii, inclusiv si plata cheltuielilor de judecata constând în taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificarile si completarile ulterioare, a încheiat contractul de furnizare nr. … din 6.05.2009, în care Autoritatea contractanta Serviciul de Ambulanta Tulcea a avut calitatea de achizitor, iar operatorul economic S.C. … TULCEA a avut calitatea de prestator – furnizor, partile contractante stabilind ca obligatie principala a achizitorului, plata pretului produselor catre furnizor într-un termen de 30 de zile de la emiterea facturii catre acesta, conform prevederilor art. 10.2 din contratul de furnizare nr. …. din 6.05.2009.
Precizeaza reclamanta ca prin înserarea în cuprinsul contractului a art. 11 – sanctiuni pentru neîndeplinirea culpabila a obligatiilor, partile au convenit asupra unei clauze penale, care, reprezinta modalitatea de evaluarea a prejudiciului suferit de creditor în caz de executare cu întârziere a obligatiei debitorului, prin care s-a anticipat valoarea acestui prejudiciu.
Arata reclamanta ca desi si-a îndeplinit obligatiile asumate prin prevederile art. 4.1 din contract si anume a furnizat, respectiv a vândut, a livrat si a instalat 2 motoare cu aprindere prin compresie pentru salupa sanitara “Urgenta”, pentru care au fost emise facturile seria … nr. … din 13.08.2009 si seria … nr. 764 din 30.09.2009, fiind încheiat la data de 14.09.2009 si procesul-verbal de receptie finala nr. … din 14.09.2009, pârâtul -debitor nu si-a îndeplinit integral obligatia de plata a celor doua facturi ce cuprind contravaloarea celor doua motoare, precum si demontarea, montarea si instalarea acestora.
Cu privire la valoarea debitului cuprins în factura seria … nr. … din 13.07.2009, arata reclamanta ca acesta este de 203.738,47 lei, asa cum este prevazut în contract prin art. 5.2 lit. A, adica 171.208,80 lei plus 32.529,67 lei reprezentând TVA, si în urma numeroaselor demersuri pe care le-a efectuat, pârâtul-debitor a efectuat plati partiale în cuantum de 18.500 lei la data de 38.09.2009 si, respectiv de 30.000 lei la data de 25.01.2010, rezultând la aceasta data un sold de 155.238,47 lei.
Referitor la valoarea debitului cuprins în factura seria … nr. … din 30.09.2009 în cuantum de 21.798,42 lei, asa cum este prevazut în contract prin art. 5.2 lit. B, acesta se comune din 18.318,00 lei plus 3.480,42, reprezentând TVA, si nu au fost efectuate plati, la aceasta data mentinându-se soldul de 21.798,42 lei.
În ceea ce priveste penalitatile de întârziere, arata reclamanta ca, în cauza, a fost înserata o clauza penala în art. 11.2, ce are un caracter sanctionator pentru debitorul obligatiei de plata a sumelor de bani, în speta SERVICIUL DE AMBULANTA TULCEA, în situatia în care acesta întârzie îndeplinirea obligatiei, astfel încât în cazul în care achizitorul nu îsi onoreaza obligatiile în termen, atunci acestuia îi revine obligatia de a plati, ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota de 0,01%/zi din plata neefectuata.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 969 , art. 97, art. 1073 alin. 2 pct. 1 si art. 1082 Cod civil, art. 43 si art. 46 Cod comercial, art. 286 alin. 11 si alin. 2 si urmatoarele din O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 112 si urmatoarele, art. 7202 – 7209 Cod procedura civila.
În dovedire, au fost depuse în copie certificata: contratul de furnizare nr. 1391 din 6.05.2009, procesul verbal de receptie finala nr. … din 14.09.2009, facturile seria … nr. … din 13.07.2009 si seria … nr. … din 30.09.2008.
În aparare, pârâtul SERVICUL DE AMBULANATA TULCEA a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia de necompetenta functionala privind solutionarea litigiului, exceptia prematuritatii cererii datorita lipsei unui element esential si premergator si anume lipsa convocarii de conciliere directa si exceptia de neexecutare a contractului.
Cu privire la exceptia de necompetenta functionala privind solutionarea litigiului, pârâtul a arat ca, în speta, contractanta Serviciul de Ambulanta Tulcea este o autoritate publica, iar contractul încheiat sub nr. … din 6.05.2009 cu S.C. … S.R.L. are ca obiect principal achizitia publica a doua bunuri mobile, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 (aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006) privind atribuirea acestui gen de contracte.
În ceea ce priveste exceptia prematuritatii cererii datorita unui element esential si premergator acesteia si anume lipsa convocarii concilierii directe, arata recurenta ca nu au fost îndeplinite conditiile prevazute de art. 7201 Cod pr. civile conform carora, “…înainte de introducerea cererii de chemare în judecata reclamantul va încerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin concilierea directa”, aceasta fiind o conditie a declansarii procedurii judiciare.
Referitor la cea de a treia exceptie invocata, respectiv exceptia de neexecutare a contractului arata recurenta ca obiectul contractului de furnizare, înregistrat sub nr. 1391 din 6.05.2009 si încheiat între Serviciul de ambulanta Tulcea si S.C. … S.R.L., este acela de furnizarea, respectiv vânzarea, livrarea si instalarea a doua motoare de catre furnizor (reclamanta) achizitorului (pârâtul).
Pentru ca acest contract comercial sa-si produca efectele întocmai cu cerintele celor doua parti, au fost stabilite o serie de clauze în favoarea fiecareia dintre ele, tocmai pentru a se evita stare de conflict care poate genera un litigiu.
Una dintre clauze se refera la obligatiile pe care trebuie sa le respecte reclamanta, si anume art. 9.1 din contract unde se prevede ca : “Furnizorul se obliga sa furnizeze produsele la standardele si/sau performantele prezentate în propunerea tehnica”.
Având în vedere aceasta prevedere contractuala, învedereaza pârâtul ca reprezentantii reclamantei au încalcat aceasta obligatie, întrucât au livrat doua bunuri mobile care nu corespund din punct de vedere tehnic, conform performantelor prezentate si cerintelor sale.
La data de 6 octombrie 2010 S.C. “…” S.R.L. Tulcea a depus precizari cu privire la suplimentara calcului penalitatilor de întârziere datorate de catre debitorul-pârât Serviciul de Ambulanta Tulcea în sensul calcularii penalitatilor pâna la data introducerii cererii, astfel cum acestea au fost solicitate de catre instanta de judecata la termenul din data de 8.09.2010, aratând ca sunt în cuantum de 6.359,81 lei aferente platii neefectuate din contravaloarea facturii seria … nr. … din 13.07.2009, pâna la data de 19.08.2010, inclusiv; în cuantum neprecizat, dar într-o cota de 0.01%/zi din plata neefectuata, adica din contravaloarea restanta a facturii .. nr. …/13.07.2009, care curg din 20.08.2010 si pâna la data achitarii efective a întregului debit, inclusiv, penalitati ce vor fi calculate ulterior; în cuantum de 704,08 lei aferente platii neefectuate din contravaloarea facturii seria … nr. … din 30.09.2009, pâna la data de 19.08.2010, inclusiv, si în cuantum neprecizat, dar într-o cota de 0,01%/zi din plata neefectuata, adica din contravaloarea facturii seria … nr. …. din 30.09.2009, care curg din 20.08.2010 si pâna la data achitarii efective a întregului debit, inclusiv, care de asemenea vor fi calculate ulterior
Analizând cauza în raport de probatoriul administrat, instanta retine urmatoarele:
În baza contractului de furnizare nr. …/6.05.2009, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, reclamanta S.C. “…” S.R.L. Tulcea, în calitate de prestator s-a obligat sa furnizeze, respectiv sa vânda, sa livreze si, dupa caz, sa instaleze doua motoare cu aprindere prin compresie pentru salupa sanitara ,,Urgenta”, iar pârâtul Serviciul de Ambulanta Tulcea s-a obligat în schimb sa achizitioneze, respectiv sa cumpere si sa plateasca pretul convenit prin contract de 189.526,80 lei plus T.V.A.
Ulterior încheierii contractului, între parti s-a realizat receptia finala a celor doua motoare si a lucrarilor de montaj, încheindu-se procesul-verbal de receptie finala nr. …/14.09.2009, emitându-se si facturile nr. …/13.07.2009 si nr. …/30.09.2009.
Exceptia de neexecutare a contractului, invocata de pârâta si motivata prin aceea ca bunurile ce fac obiectul contractului, desi livrate nu corespund, fiind practic inutile, va fi respinsa de instanta întrucât reclamanta si-a executat obligatiile principale asumate prin contract.
Astfel, sarcinile reclamantei rezulta din prevederile art. 4.1 si art. 9 din conventia încheiata, acesta obligându-se sa vânda pârâtei doua motoare cu aprindere prin compresie pentru salupa sanitara, ,,Urgenta”, conform ofertei financiare si sa furnizeze produsele la standardele si/sau performantele prezentate (în propunerea tehnica) si în graficul de livrare.
Cu prilejul receptiei finale a celor doua motoare diesel si a lucrarilor de montaj efectuate la data de 14.09.2009, s-a procedat la verificarea caracteristicilor tehnice ale motoarelor conform cu specificatiile contractuale si la verificari ale functionarii motoarelor si a sistemelor auxiliare în diferite conditii de lucru, ambele parti contractante fiind de acord cu cele constatate si semnând în cunostinta de cauza procesul-verbal de receptie finala.
Prin urmare, nu se poate retine o neexecutare culpabila a obligatiilor principale asumate prin contract de catre reclamant, astfel ca instanta va înlatura sustinerile pârâtei în aceasta privinta.
Referitor la capatul de cerere privind plata contravalorii bunurilor si serviciilor de care a beneficiat pârâta, se constata ca acesta este întemeiat, fiind probat prin efectuarea de plati partiale de catre pârâta, cât si prin recunoasterea acesteia inserata în cuprinsul întâmpinarii, în care arata: “solicitam instantei admiterea doar în parte a actiunii principale pentru suma de 138.627 lei plus penalitatile aferente, recalculate conform celor patru plati efectuate de catre reprezentantii subscrisei”.
Totodata, si capatul de cerere privind plata penalitatilor de întârziere conform celor doua facturi va fi admis, având în vedere ca potrivit art. 11.2 din contractul partilor, în cazul în care achizitorul nu îsi onoreaza obligatiile în termen, atunci acestuia îi revine obligatia de a plati, ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota de 0,01% pe zi din plata neefectuata.
Potrivit art. 274 Cod procedura civila, pârâta va fi obligata sa plateasca reclamantei si cheltuielile de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite actiunea având ca obiect pretentii formulata de reclamanta S.C. “…” SRL, cu sediul în Tulcea, str. …, judetul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL DE AMBULANTA TULCEA, cu sediul în Tulcea, str. Spitalului nr. 23, judetul Tulcea.
Obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 138.627,87 lei, reprezentând debit restant conform contractului, precum si suma de 6.023,38 lei, reprezentând penalitati de întârziere calculate de la data scadentei fiecarei facturi si pâna la data de 19.08.2010, inclusiv.
Obliga pârâta sa plateasca reclamantei penalitati de întârziere în cuantum de 0,01 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea debitului neachitat aferent facturii seria MOABT nr. 690/13.07.2009 si care curg de la 20.08.2010 si pâna la data efectuarii platii integrale.
Obliga pârâta sa plateasca reclamantei penalitati de întârziere în cuantum de 0,01 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea debitului neachitat aferent facturii seria … nr. …/30.09.2009 si care curg de la 20.08.2010 si pâna la data efectuarii platii integrale.
Obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 584 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica din data de 14 aprilie 2011.

Tags:

Comercial – Pretentii

Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si înregistrata la nr. 2751/327/2008, reclamanta S.C. P S.R.L. TULCEA a solicitat obligarea pârâtelor S.C. A S.A. si S.C. S.S. S.A. Tulcea la plata contravalorii autoturismului, cu titlu de daune materiale si a sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale pentru suferinta fizica si psihica încercata prin accident.
In motivare, reclamanta arata ca, la 31 august 2006 a achizitionat de la S.C. A. S.A., prin S.C. S.S. S.A. Tulcea autoturismul DACIA LOGAN, fabricat în anul 2006, iar la 24.09.2006, în timp ce conducea autoturismul pe un drum public din judetul Galati, la un viraj, a simtit o ruptura în zona fata stânga a acestuia, nu a mai putut sa-l redreseze, desi a frânat si a acrosat un cap de pod ce a determinat aruncarea în afara partii carosabile, unde s-a rostogolit de mai multe ori.
Se mai sustine ca, în urma accidentului, autoturismul a fost grav avariat, iar M.I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 13 – 14 zile de îngrijiri si au determinat suferinte fizice si psihice, fiind în imposibilitate de a conduce si si-a angajat sofer, prin expertiza efectuata stabilindu-se ca intrarea în balans a autoturismului s-a datorat subdimensionarii suspensiei pe trenul fata care avea o sarcina majorata corespunzator montajului unui motor Diesel care a dus la pierderea aderentei.
Reclamanta precizeaza, în continuare, ca aceste concluzii ale expertului sunt confirmate de scrisoarea din 2.10.2006 a S.C. A. S.A. adresata persoanei vatamate care era rugata insistent sa se prezinte cu autovehiculul pentru remedierea defectiunii si, desi dupa cercetarea locului accidentului, s-a concluzionat ca accidentul s-ar fi produs din neatentia persoanei vatamate, procesul verbal de contraventie întocmit a fost anulat, ajungându-se la aceeasi concluzie, respectiv ca autoturismul a facut parte dintr-un lot cu risc de fragilizare a fixarii amortizoarelor fata, ceea ce poate afecta siguranta, dar si ca acest viciu exista în momentul construirii si al livrarii, raspunderea revenind producatorului.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 998 Cod civil.
In aparare, S.C. A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala si teritoriala a instantei, exceptia de netimbrare, exceptia prematuritatii introducerii cererii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii.
Intâmpinare a depus si pârâta S.C. S.S. S.A. Tulcea, prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia de necompetenta teritoriala.
Aceeasi pârâta a formulat cerere de chemare în garantie a S.C. A1 S.A.- Sucursala Tulcea, solicitând ca în cazul în care s-ar dispune obligarea sa sau a S.C. A. S.A. la plata sumei de 33600 lei reprezentând contravaloarea autoturismului, prejudiciul sa fie suportat de asigurator.
In motivarea cererii de chemare în garantie, se subliniaza ca suma de bani a fost achitata de asigurator reclamantei, în baza asigurarii CASCO, ajungându-se la o îmbogatire fara just temei.
Prin sentinta civila nr. 2856 din 3 noiembrie 2008 a Judecatoriei Tulcea, s-a admis exceptia de necompetenta materiala si s-a declinat competenta solutionarii cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 2851/88/27 noiembrie 2008.
La termenul de judecata din 30 ianuarie 2009, s-au formulat precizari la cererea principala în sensul ca reclamanta S.C. P S.R.L. Tulcea, solicita obligarea societatilor pârâte la plata sumei de 6720 lei, reprezentând 20% din valoarea autoturismului, ramasa neacoperita de asigurator, iar reclamantul M.I. solicita plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale.
La prezenta cauza, s-a atasat dosarul penal nr.3690/327/2008 al Judecatoriei Tulcea.
La solicitarea instantei, asiguratorul-chemat în garantie a anexat la dosar, în copie, înscrisurile din dosarul de daune constituit în urma producerii accidentului.
La termenul de judecata din 3 aprilie 2009, s-a respins exceptia prematuritatii cererii principale ca nefondata, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. S.S. S.A. Tulcea ca nefondata, iar exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost unita cu fondul cauzei.
In dovedirea cererii, reclamanta S.C. P S.R.L. Tulcea a depus la dosar factura fiscala nr. AGYDR 5289513 PJ din 11.08.2006, avize de plata, adresa nr. 11962/2006, certificat de garantie din 1.09.2006, notificarea nr. 186 din 16.10.2006 si alte înscrisuri.
Reclamantul M.I. a depus la dosar înscrisuri, a solicitat luarea de interogatorii pârâtelor, audierea a doi martori si proba cu expertiza psihiatrica, însa aceasta din urma proba a fost respinsa pentru ca nu existau elemente care sa justifice efectuarea unei asemenea expertize.
Pentru pârâta S.C. A. S.A., s-a încuviintat proba cu înscrisuri, proba cu martori, proba cu interogatoriul precum si efectuarea în cauza a unei expertize tehnice auto.
Pârâta S.C. S.S. S.A. Tulcea a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriile reclamantilor.
In temeiul art. 221 Cod proc. civ., expertul D.M. a fost chemat pentru lamuriri, precizarile sale fiind consemnate la fila 236 din dosar.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanta retine ca la data de 24.09.2006, autoturismul DACIA LOGAN, cu numar de identificare UUI LSDJJH 36570360, condus de reclamantul M.I., în timp ce rula pe un drum public din judetul Galati, într-o curba, în apropierea localitatii Vârnet, a acrosat un capat de pod si, în urma impactului, a fost aruncat în afara carosabilului, unde s-a rostogolit de mai multe ori.
Constatarile au relevat ca, prin accidentul produs, autoturismul achizitionat la 11.08.2006, conform facturii AGYDR 65289513 PJ a fost avariat în proportie de 80%, despagubirea achitata de asiguratorul S.C. A1 S.A. – Sucursala Tulcea, fiind de 26.880 lei.
La 2 octombrie 2006, S.C. A. S.A. a comunicat reclamantului S.C. P S.R.L. Tulcea, adresa nr. 11962 prin care se învedera ca, urmarindu-se evolutia vehiculelor Logan, s-a constatat un risc de fragilizare a fixarii amortizoarelor fata, ceea ce poate afecta siguranta autoturismului, si prin care era invitat la un atelier service din cadrul retelei de reparatori agreati Dacia pentru a se proceda, în mod gratuit, la controlul fixarii amortizoarelor fata din dotarea vehiculului achizitionat.
Prin adresa nr. 15/6.10.2006, S.C. P S.R.L. Tulcea a solicitat expertului DM. efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare prin care sa se stabileasca avariile suferite de autoturism în urma evenimentului rutier din 24.09.2006, si daca daunele produse puteau fi datorate neconformitatilor notificate de fabricant.
Prin raportul de expertiza întocmit, s-a stabilit ca în timpul rulajului cu o viteza de circa 90 – 100 km/h, pe un carosabil uscat în aliniament, înainte de o curba la stânga, în momentul când s-a încercat redresarea traiectoriei pe curba, autoturismul a intrat în balans datorita subdimensionarii suspensiei pe trenul fata, care avea o sarcina majorata corespunzator montajului unui motor Diesel cu masa mai mare decât motorul pe benzina, astfel încât s-a produs pierderea aderentei pe componenta transversala a fortelor din pata de contact si autoturismul a intrat în derapaj pe toata latimea partii carosabile, fara sa mai poata fi controlat pe o distanta de circa 28 m (conform precizarilor lucratorilor de politie care au efectuat cercetari la fata locului), dupa care a intrat în coliziune cu trenul stânga fata într-un cap de pod de pe marginea din dreapta a drumului si s-a rasturnat în decor.
A concluzionat expertul ca evenimentul rutier s-a produs datorita neconformitatilor la sistemul de suspensie fata, notificate prin adresa din 2octombrie 2006, consemnând si ca pentru efectuarea expertizei a audiat reprezentantii reclamantei, a studiat documentele de achizitie si punere în circulatie a autoturismului expertizat si a inspectat autoturismul pentru a identifica daunele si cauzele accidentului.
Aceleasi concluzii au fost prezentate si în cuprinsul raportului de expertiza tehnica auto, întocmit de acelasi expert, în faza de urmarire penala la solicitarea organelor de cercetare penala.
De observat, în acest context, este ca expertul discuta despre un “defect” de conceptie a modelului de autoturism achizitionat de reclamanta, respectiv subdimensionarea suspensiei pe trenul fata care avea o sarcina majorata prin montarea unui motor tip Diesel, fata de un motor pe benzina, si stabilind ca aceasta ar fi cauza accidentului, în timp ce în adresa din 2 octombrie 2006, expediata de producator se precizeaza clar ca se verifica fixarea amortizoarelor fata.
Chemat fiind de catre instanta pentru lamuriri, conform art. 211 Cod proc. civ., expertul a repetat ca nu a efectuat o deplasare la locul accidentului, ca lucrarea a întocmit-o în baza procesului verbal de contraventie si a actelor ce au stat la baza întocmirii acestuia, în care erau descrise si elemente de dinamica a accidentului, în baza informatiilor si înscrisurilor primite de la client si a adresei comunicata de S.C. A. S.A., fara a consulta vreo documentatie a constructorului sau dosarul de omologare de la Registrul Auto Român, valorificând si experienta proprie si discutiile purtate cu alti conducatori auto (fila 236 – 237, vol. II).
A mai precizat expertul ca nu a verificat sistemul de suspensie al autoturismului implicat în accident pentru ca acesta era distrus însa, ca specialist, a învederat ca fisurile clopotului de sustinere a sistemului de suspensie fata puteau conduce la producerea accidentului si puteau fi cauza unui accident ca cel întâmplat.
Rezulta din toate aceste elemente probatorii doua aspecte importante: expertul nu a verificat sistemul de suspensie al autoturismului accidentat pentru ca era distrus în proportie de 80% si nu a constatat existenta vreunei defectiuni pe acest sistem de suspensie, iar pe de alta parte, relativ la circumstantele producerii accidentului, s-au valorificat, în mare parte, sustinerile conducatorului auto – reclamantul M.I., asociat si administrator al S.C. P S.R.L. Tulcea – proprietarul autovehiculului.
Sunt de evidentiat aceste aspecte întrucât martorul Z.D., ce a ajuns la locul accidentului la putin timp dupa producerea sa, pentru a tracta autoturismul avariat la Tulcea, fiind si una din primele persoane ce a discutat cu soferul în legatura cu cauzele producerii accidentului, dupa organele de politie, a declarat ca M.I. i-a spus ca, dupa o curba, cu criblura pe partea dreapta, s-a uitat la radio câteva secunde si nu-si explica cum a ajuns în câmp.
Nu a amintit soferul nimic în legatura cu celelalte “manifestari” ale autoturismului pe care le-a explicat apoi exact expertului, lamurit fiind, din probele administrate si ca autoturismul era dotat cu radio.
Martorul M.F., soferul reclamantului si angajatul S.C. P S.R.L. Tulcea de mai mult timp a aratat ca înainte de producerea accidentului, la o viteza de 80 – 90 km/h, la viraje, autoturismul avea tendinta “sa topaie”, însa aceasta depozitie, ce poate fi subiectiva având în vedere calitatea martorului, coroborata doar cu sustinerile soferului – reclamantul M.I., nu pot proba cauzele producerii accidentului, fata si de celelalte împrejurari subliniate anterior.
Initial, la 24.06.2006, organele de politie ce au efectuat deplasarea la locul accidentului i-au întocmit reclamantului M.I. procesul verbal de contraventie seria AY nr. 006311/2009, semnat fara obiectiuni de contravenient, în care s-a retinut ca, într-o curba la stânga, petentul a încercat sa schimbe caseta de la radiocasetofonul auto si, din cauza neatentiei, a pierdut controlul autovehiculului care s-a rasturnat.
Ulterior, s-a contestat procesul verbal de contraventie întocmit si prin sentinta civila nr. 101 din 21.02.2008 a Judecatoriei Târgu Bujor, a fost anulat, instanta retinând ca, din declaratiile martorilor S.C. si M.F. a rezultat ca autoturismul nu avea radiocasetofon.
Se pune întrebarea, de ce organele de politie au consemnat constatarea relativa la radiocasetofon daca nu o aflau de la conducatorul auto, de ce reclamantul a semnat fara obiectiuni actul de constatare si de ce a repetat martorului Z.D. aceleasi circumstante ale producerii accidentului.
In cauza având ca obiect plângerea contraventionala promovata s-a efectuat o expertiza tehnica auto de catre expert D.G. care, dupa o expunere teoretica legata de maniabilitate si stabilitate, concluzioneaza ca defectiunile sau neconformitatile sistemului de suspensie fata constituie o cauza a instabilitatii autovehiculului si lipsa posibilitatii de a se deplasa pe directia comandata de conducatorul auto este cauza care putea produce accidentul descris de conducatorul auto M.I..
Din punctul de vedere al instantei, concluziile prezentate de acest expert au fundamentare doar din punct de vedere teoretic, dupa cum s-a si aratat, întrucât nu se precizeaza daca s-a verificat sau nu autovehiculul si daca s-au observat fisuri ale amortizoarelor fata, un argument în acest sens constituindu-l chiar modul de formulare a opiniei sale, respectiv ca “putea produce accidentul descris”, ceea ce nu înseamna ca s-a verificat aceasta cauza si ca aceasta a determinat accidentul.
Dealtfel, conform sustinerilor expertului D.M., dupa examinarea epavei autoturismului accidentat si întocmirea raportului de expertiza extrajudiciara, pentru a doua lucrare, s-a deplasat într-o alta locatie din municipiul Tulcea – zona Vararie si a constatat ca autovehiculul era descompletat, existând doar elemente de caroserie, în timp ce expertul R.G. a identificat doar amortizorul stânga prins la caroserie, pentru ca cel din dreapta nu a mai fost gasit.
Dincolo de disputele teoretice între experti relative la maniabilitate stabilitate – sistem de suspensie si consecintele pe care le poate avea fiecare la aparitia unor defectiuni, prin niciuna dintre probele produse în cauza nu se dovedeste clar ca autoturismul reclamantului avea amortizorul faza fragil sau fisurat, si ca aceasta a fost cauza ce a determinat producerea accidentului, conditii în care nu sunt întrunite cumulativ cele patru elemente necesare pentru antrenarea raspunderii delictuale a producatorului si a agentului ce distribuie bunurile, lipsind fapta, legatura de cauzalitate si vinovatia.
Imprejurarea ca s-a solicitat proprietarului sa se prezinte pentru verificarea amortizoarelor fata nu poate conduce, nu poate impune automat concluzia ca aceasta a fost si cauza evenimentului rutier, în lipsa altor elemente probatorii pentru ca, la fel de bine si altele puteau fi cauzele, respectiv viteza de 90 – 100 km/h, în curba sau un moment de neatentie (vezi punct de vedere argumentat cu calcule matematice al expertului R. G. t).
Mai mult, în înstiintarea cu privire la producerea evenimentelor asigurate adresata asiguratorului la 24.09.2006 (fila 62, vol. I), reclamantul M.I.scrie ca, circulând dinspre Galati spre Bârlad, a acrosat iarba de pe marginea drumului, a intrat în derapaj, masina a început sa derapeze si l-a aruncat într-un cap de pod, rostogolindu-se în afara soselei, fara a aminti despre vreo alta “manifestare” a autovehiculului.
Un accident nu este un eveniment placut pentru nimeni, însa, nu se poate stabili o raspundere doar pe suspiciuni sau banuieli sau opinii.
Relativ la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, se impune a se mentiona ca nu sunt incidente dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 167/1958, invocate în cauza, pentru ca nu se verifica existenta unui viciu ascuns, asa încât va fi respinsa ca nefondata.
Dupa cum s-a învederat, întrucât nu se probeaza cert existenta defectiunii si legatura de cauzalitate cu accidentul, instanta urmeaza a respinge cererea ambilor reclamanti ca nefondata si, pe cale de consecinta va fi respinsa si cererea de chemare în garantie.
Facând si aplicarea art. 274 Cod proc. civ., reclamantii vor fi obligati la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre pârâta S.C. A. S.A.

Tags:

Comercial – pretentii

Dosar nr.3061/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ NR.314

Sedinţa publică din data de 25 februarie 2009

Prin cererea adresată Judecătorului sindic şi înregistrată la nr. 3061/88/30.12.2008, AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI – BUCUREŞTI a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. “…” S.R.L. “…”, pentru recuperarea debitului în sumă de 24909,38 lei, din care 16023,63 lei reprezintă preţ neachitat la termenele scadente, iar 8885,75 lei constituie penalităţi de întârziere, calculate până la 15 decembrie 2008.

In motivare, creditorul arată că a încheiat cu societatea debitoare contractul de asociaţie în participaţiune nr. 106 din 16 mai 2004, pentru exploatarea suprafeţei de 62,50 ha teren agricol situată pe teritoriul S.C. “…” S.A. “…”, Ferma “…”, judeţ Tulcea, în schimbul unui preţ reprezentând contravaloarea cantităţii de 360 kg grâu STAS 813/68/ha anual, după cotaţia grâului, la vedere, de la Bursa din Londra, la cursul de referinţă leu/Euro, stabilit de B.N.R., la data scadenţei, a cărui plată urma să se facă, în primul an, cu 50% la data semnării contractului şi 50% până la 31 octombrie 2003, iar pentru următorii ani – cu 50% până la 31 august şi 50% până la 30 noiembrie.

Se mai susţine de către creditor că, urmare a derulării contractului, se înregistrează un debit în cuantum de 24.909,38 lei, din care 16.023,63 lei reprezintă preţ neachitat şi 8885,75 lei – penalităţi de întârziere calculate, potrivit clauzelor contractuale, până la 15 decembrie 2008, aşa încât creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi, întrucât debitoarea nu a efectuat plăţi către A.D.S. în ultimele 30 zile, se află în stare de insolvenţă vădită.

In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 85/2006 şi ale contractului nr. 106/16 mai 2003.

In dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar, în copie, adresa nr. 35446 din 15 decembrie 2008, situaţia debitului, facturi, notificare din 31 octombrie 2007, contractul nr. 106 din1 6 mai 2004, proces verbal de predare-primire şi alte înscrisuri.

In apărare, S.C. “…” S.R.L. “…” a formulat contestaţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, învederând că nu a intervenit o lipsă a lichidităţilor necesare achitării creanţelor, ci un refuz la plată întrucât aceasta nu este datorată, condiţii în care nu poate conduce la insolvenţă.

Se precizează de către debitoare că, la data semnării contractului s-a achitat suma de 44.113.100 lei, iar diferenţa de 50% a fost plătită la 15 iunie 2006, respectiv 3.751,83 lei, aşa încât din suma totală datorată de 88.226.000 lei, s-a plătit 81.613.400 lei, deşi, prin adresa nr. 12502 din 9 martie 2004, emisă de către A.D.S. se menţionează că preţul asocierii este de 75.362.876 lei, caz în care s-a plătit mai mult decât se datora.

Debitoarea mai arată că, la data de 9 martie 2004, contractul a fost reziliat, iar creditorul anexează facturi pentru penalităţi aferente altei perioade, deşi preţul fusese achitat, pentru suma pretinsă intervenind şi prescripţia extinctivă, termenul general de prescripţie de 3 ani fiind împlinit.

S-au anexat contestaţiei ordin ele de plată invocate, extrase de cont, chitanţe, facturi şi alte înscrisuri.

Creditorul A.D.S. a depus întâmpinare la contestaţia promovată de către debitoare, prin care a venit cu detalieri ale sumei datorate şi la care a anexat facturi.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 10.000 lei, iar pentru salariaţi de 6 salarii medii pe economie.

De asemenea, art. 3 pct. 1 lit. a şi b din Legea nr. 85/2006 defineşte insolvenţa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;

Probatoriul produs în cauză a relevat că, între părţi, s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 106 din 16 mai 2003, în vederea exploatării unei suprafeţe de 62,50 ha teren agricol, situată pe teritoriul S.C. “…” S.A. “…”, societatea debitoare, în calitate de asociat secund, obligându-se să plătească asociatului prime din producţia obţinută de la culturile înfiinţate în cadrul unui an agricol, contravaloarea cantităţii de 360 kg grâu STAS 813/68/ha, echivalenţa în lei urmând a se determina după cotaţia grâului, la vedere, de la Bursa Internaţională de Tranzacţii Financiare Futures şi cu Opţiuni de la Londra, la cursul de referinţă leu/USD, stabilit de B.N.R., la data scadenţei.

Părţile au mai convenit ca termenul de plată pentru primul an agricol să fie 50% – la data semnării contractului, achitat cu ordinul de plată nr. 46/16 mai 2003 (44.113.100 lei – ROL) şi 50% până la 31 octombrie 2003, iar pentru anii următori – 50% până la 31 august şi 50% până la 30 noiembrie, stabilindu-se, totodată, perceperea de penalităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare dacă în termen de 7 zile de la emiterea facturii nu se percep penalităţi.

La data de 9 martie 2004, a intervenit rezilierea contractului, pentru neexecutarea obligaţiilor contactuale de către asociatul secund, după cum reiese din adresa nr. 12502/9 martie 2004, emisă de către A.D.S. prin care se şi comunică acestuia că datorează un rest de plată a preţului asocierii de 75.362.876 lei.

Insă, suma de 24.909,38 lei nu poate fi considerată datorată integral, pe de o parte pentru că nu s-a învederat ca modalitate de calcul a penalităţilor de întârziere s-a practicat, din modul de calcul prezentat rezultând că s-a utilizat un procent diferit, pornind de la 0,06 % şi ajungând la 0,10%, fără a se justifica cu text legal o atare fluctuaţie, iar pe de altă parte, pentru că în lipsa unei clause contractuale exprese care să permită o atare situaţie, cuantumul penalităţilor de întârziere nu poate depăşi cuantumul debitului, nefiind valorificată nici împrejurarea că rezilierea a intervenit la 9 martie 2004.

In consecinţă, în lipsa unei expertize de specialitate care să determine exact suma datorată, raportat la prevederile contractuale, nu se poate reţine caracterul cert al creanţei, pe lângă faptul că, în funcţie de constatări, este de analizat şi prescripţia dreptului la acţiune pentru suma datorată până la 31 octombrie 2003, în condiţiile în care prezenta acţiune a fost promovată la 30 decembrie 2008.

Dincolo de acest aspect, este de subliniat că societatea-debitoare a probat, prin extrasele de cont anexate că a derulat operaţiuni prin contul deschis la C.E.C. Tulcea, efectuându-se plăţi, dar şi încasări prin respectivul cont ce evidenţiază o desfăşurare normală a activităţii.

In aceste condiţii, pornind de la definiţiile date diferitelor forme ale insolvenţei prin prevederile Legii nr. 85/2006, se constată că, dacă s-ar fi putut discuta despre o insolvenţă prezumată ca urmare a neachitării preţului stabilit în contract în termen de 30 zile de la scadenţă, de către S.C. “…” S.R.L. “…”, o astfel de prezumţie a fost răsturnată prin probatoriul în cauză, respectiv existenţa unor fonduri băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile.

In consecinţă, întrucât în speţă s-a dovedit că nu este incidentă starea de insolvenţă, ci este în discuţie o lipsă de transparenţă a creditoarei relativ la modul de calcul al sumei solicitate coroborată cu împrejurarea că debitoarea consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de plată, judecătorul sindic va admite contestaţia debitoarei şi, drept urmare, va respinge cererea creditoarei A.D.S. privind deschiderea procedurii insolvenţei, ca nefondată.

Tags:

Comercial – pretentii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE Nr. 487

Sedinta publica de la 12 Noiembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE C.D.

Judecator L.S.

Judecator O.G.P.

Grefier M.A.

Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent COOP. M.U. si pe intimat S.C. N.C. S.R.L. REPREZENTATA DE N.V.C. – ADMINISTRATOR, având ca obiect pretentii

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în sedinta din data de 9.11.2010 când, din lipsa de timp pentru deliberare a fost amânata pronuntarea pentru termenul din data de 12.11.2010, când?????

TRIBUNALUL

deliberând

Deliberând asupra cererii de recurs de fata, retine urmatoarele:

OBIECT: sentinta civila nr. 52/25.01.2010 pronuntata de Judecatoria Buhusi în dosarul nr. */2009 prin care s-a admis actiunea comerciala având ca obiect pretentii formulata de creditoarea SC N.C. Srl, reprezentata de N.V.C. în contradictoriu cu debitoarea SCM „U.”, s-a dispus obligarea debitoarei la plata catre creditoare a sumei de 31140,65 lei, reprezentând pretentii, si2840 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

RECURENT: SCM U.

MOTIVE DE RECURS:

1. instanta de judecata a retinut si a citat în mod gresit prevederile articolului 2 din contractul de închiriere nr 413/11.03.2003, în sensul ca a introdus în textul citat cuvântul trebuie care nu exista în cuprinsul articolului, dar si prin omiterea textului a expresiei propuse din fonduri proprii, ceea ce a condus la o interpretare eronata a acestui articol din contract.

2. retinerea instantei este gresita în ceea ce priveste faptul ca art 6.3 din contract este în contradictie cu art 2, având în vedere faptul ca exista o diferenta între notiunea de amenajare si cea de modificare.

3. instanta în mod gresit a retinut faptul ca pârâta a acceptat tacit îmbunatatirile, aceasta în fapt necunoscând valoarea acestor lucrari pâna la data de 30.09.2008

4. s-a retinut în mod gresit faptul ca aceste amenajari erau necesare, expertul neexprimând o asemenea opinie.

5. expertiza s-a efectua în mod gresit pentru întreaga suprafata de 115 m2 , desi suprafata închiriata era doar de 78m2

6. afirmatia instantei referitoare la acceptarea tacita si la posibilitatea de reziliere a contractului este eronata, având în vedere faptul ca nu poate fi acuzata de rea-credinta, rezilierea putând fi apreciata drept un abuz de drept

7. invocarea articolului 492 Cod civil nu este corecta, având în vedere faptul ca locatarul este un detentor precar

8. nu s-a facut dovada îndeplinirii conditiilor îmbogatirii fara justa cauza

9. instanta a ignorat clauza contractuala referitoare la faptul ca locatarul si-a asumat obligatia de a executa pe propria cheltuiala lucrari de amenajare si modernizare

10. actiunea este prescrisa

ASPECTE PROCEDURALE

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanta pentru a-si face aparari.

Cererea a fost legal timbrata.

Au fost depuse la dosar înscrisuri: extras Registrul comertului, copie Monitor Oficial al României nr 1080 bis/30.11.2005, copie decizie nr 1817/13.03.2001.

ANALIZA INSTANTEI

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:

În fapt, între SCM U., în calitate de locator si Sc N.C. Srl, în calitate de chirias, s-au stabilit raporturi comerciale prin încheierea contractului de închiriere nr 413/11.03.2003 având ca obiect suprafata de 115 m2 situata în Buhusi, în vederea desfasurarii activitatii de comert, partile stabilind ca locatarul sa amenajeze spatiul închiriat si sa obtina toate avizele si aprobarile necesare desfasurarii activitatii propuse din fonduri proprii. Ulterior partile au încheiat contractul de închiriere nr 157/26.01.2006 privind suprafata de 78 m2, diferenta de 37 m2 fiind închiriata catre PF S.V., prin contractul nr 165/26.01.2006.

Din raportul de expertiza instanta de recurs retine faptul ca în spatiul închiriat locatarul a efectuat o serie de lucrari de amenajare pentru desfasurarea unei activitati comerciale – respectiv cea de bar, anterior spatiul având destinatie de brutarie, lucrari care au constat în: înlocuire tâmplarie interioara, exterioara, executare pardoseli din gresie, executare placaje din faianta în cele doua grupuri sanitare, executare zugraveli interioare cu var lavabil, executare tavane false din rigips, executare izolatie fonica, executare bar pentru servire, executare instalatie electrica, executare si montare instalatii si obiecte sanitare în doua grupuri sanitare, montare chiuveta în sala barului, executare instalatie de aerisire, executare instalatie de apa si rezervoare.

În drept, potrivit dispozitiilor articolului 1429 Cod civil

„Locatarul:

1. trebuie sa întrebuinteze lucrul închiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinata prin contract; iar în lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante;”

Cu privire la motivele 1-3, 5,6,9 invocate în cererea de recurs, fata de contractul încheiat între parti, si fata de obligatiile asumate, instanta de recurs retine ca nu sunt întemeiate, instanta de fond analizând în mod legal si temeinic raporturile juridice stabilite între locatar si locator, chiriasul având dreptul la despagubiri pentru sporul de valoare adus spatiului prin îmbunatatirile necesare si utile efectuate si confirmate pe baza de acte justificative. Contractul a fost încheiat la data de 11.03.2003, locatarul folosind spatiul o perioada de 5 ani de zile, lucrarile de amenajare fiind efectuate în cursul anului 2003. Având în vedere data efectuarii lucrarilor si perioada închiriata instanta de recurs constata ca s-a apreciat în mod corect faptul ca a existat un acord tacit din partea proprietarului, acesta având dreptul de a solicita sistarea lucrarilor sau rezilierea contractului în cazul în care nu ar fi acceptat amenajarea spatiului închiriat. Mai mult decât atât prin actul aditional la contractul de închiriere nr 413 partile au stabilit faptul ca în caz de vânzare a spatiului amenajarile sau modernizarile facute de locatar vor fi suportate de cumparator care va vira sumele încasate catre locator care la rândul sau le va vira locatarului; având în vedere faptul ca partile au stipulat o clauza referitoare la sarcina achitarii contravalorii îmbunatatirilor instanta de recurs apreciaza faptul ca proprietarul a avut cunostinta de efectuarea lucrarilor si a acceptat amenajarea spatiului, neputând invoca dupa o perioada de 5 ani de zile lipsa consimtamântului, neexistând niciun act din care sa rezulte faptul ca s-a opus.

În ceea ce priveste sustinerile recurentului referitoare la faptul ca locatarul si-a asumat obligatia de a amenaja spatiul din fonduri proprii,instanta de recurs retine ca aceasta clauza nu poate conduce la exonerarea proprietarului de despagubire a locatarului pentru sporul de valoare adus imobilului, lucrarile efectuate reprezentând de fapt îmbunatatiri aduse spatiului de care se bucura proprietarul la încetarea contractului de închiriere. Lucrarile realizate de catre chirias au fost impuse de profilul de activitate si au constat în amenajari ale spatiului pentru ca acesta sa corespunda cât mai bine scopului pentru care a fost închiriat, prin efectuarea acestora neaducându-se nicio modificare de structura sau de destinatie, fiind în fapt tot un spatiu comercial, pentru a fi necesar acordul scris al proprietarului.

Din raportul de expertiza si din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanta retine faptul ca intimata a realizat lucrari prin care a dus spatiul într-o stare corespunzatoare folosintei, fata de scopul închirierii, aducând un spor de valoare imobilului, fiind îndreptatit la recuperarea contravalorii îmbunatatirilor cu caracter necesar si util, pentru a nu se realiza o îmbogatire fara justa cauza a proprietarului.

În ceea ce priveste critica referitoare la efectuarea expertizei pentru întreaga suprafata de 115 m2 , din examinarea raportului de expertiza si a suplimentului la raport, instanta de recurs retine ca nu este întemeiata, expertul analizând doar îmbunatatirile realizate asupra spatiului folosit de locatar, în suprafata de 78 m2.

Cu privire la motivul 10, referitor la incidenta prescriptiei dreptului la actiune instanta de recurs retine ca nu este întemeiat având în vedere momentul de la care se calculeaza termenul de 3 ani. Dreptul la despagubiri se naste de la data încetarii contractului de închiriere, prin ajungere la termen sau in alte conditii prevazute de lege, deoarece, pâna la încetarea raporturilor locative, chiriasul fiind cel care se foloseste de acest spor de valoare. Neputându-se naste in favoarea chiriasului un drept cert actual si determinat, cu privire la valoarea lucrarilor executate la imobil înainte de încetarea contractului de locatiune, instanta de recurs retine faptul ca termenul de prescriptie trebuie calculat de la data de 1.08.2006 data la care s-a adus la cunostinta locatarului rezilierea contractului. Având în vedere faptul ca actiunea a fost formulata la data de 24.12.2008, fata de termenul general de prescriptie, instanta retine ca acest termen nu s-a împlinit, locatarul exercitându-l în mod legal.

Cu privire la motivele 4,7,8 din cererea de recurs instanta retine ca sunt întemeiate în parte având în vedere urmatoarele:

Temeiul în drept retinut de instanta de fond si anume accesiunea imobiliara artificiala nu corespunde situatiei de fapt stabilite, pretentiile locatarului la despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului având la baza contractul încheiat între parti, cauza reprezentând-o astfel raspunderea contractuala, nefiind incidente dispozitiile art 492 Cod civil.

În ceea ce priveste caracterul necesar al lucrarilor efectuate, instanta de recurs retine faptul ca din amenajarile realizate asupra spatiului închiriat doar o parte din lucrari se încadreaza în notiunea de îmbunatatiri necesare si utile, existând si o serie de lucrari cu caracter voluptoriu care nu pot fi puse în sarcina proprietarului si anume: placi ceramice, în valoare de 1913,55 lei, placaje ceramica în valoare de 1153,62 lei, tavane false, în valoare de 4039,6 lei, zid de caramida, în valoare de 1494,5 lei, blat, în valoare de 365 lei. Instanta de recurs retine ca nu sunt întemeiate nici pretentiile constând în cheltuielile directe si indirecte efectuate cu manopera si nici obligatiile fiscale reprezentând TVA, având în vedere faptul ca aceste obligatii revin în mod direct contribuabilului, putând fi de altfel recuperate în baza raportului cu statul, si fata de gradul de amortizare în timp a investitiei. Daca s-ar admite teza potrivit careia chiriasul ar putea cere contravaloarea îmbunatatirilor ce exced cheltuielilor locative s-ar crea o îmbogatire fara justa cauza a acestuia din urma întrucât la sfârsitul locatiunii valoarea îmbunatatirilor va fi inferioara prin uzura morala si fizica de care a profitat chiriasul, fara vreun profit direct in patrimoniul proprietarului. Fata de aceste considerente, din suma stabilita de dna expert ca reprezentând contravaloarea cheltuielilor si anume 24460,9 lei se va reduce valoarea lucrarilor cu caracter voluptoriu, enumerate mai sus, fiind întemeiate pretentiile doar pentru valoarea de 15495,2 lei, reprezentând cheltuieli necesare si utile care au facut posibila folosinta normala si civilizata a spatiului.

Având în vedere aceste motive, fata de dispozitiile articolului 312 Cod pr cv instanta va admite recursul, va modifica în parte sentinta civila nr 52/25.01.2010 pronuntata de Judecatoria Buhusi în dosarul nr */2009, în sensul ca va admite în parte actiunea si va obliga pârâta SCM U. la plata catre reclamanta Sc N.C. Srl a sumei de 15495,28 lei, cu titlu de despagubiri.

În ceea ce priveste cheltuielile de judecata, fata de solutia instantei de recurs, fata de valoarea pretentiilor admise si fata de dispozitiile art 274 Cod pr cv instanta va obliga pentru fond pârâta SCM U. la plata sumei de 1040 lei reprezentând cheltuieli de judecata, iar pentru recurs va obliga intimata la plata catre recurenta a sumei de 524,8 lei, reprezentând taxa timbru aferenta pretentiilor înlaturate, urmând a compensa cheltuielile de judecata datorate reciproc de parti, pâna la concurenta sumei celei mai mici, pentru ca în final recurenta sa plateasca intimatei suma de 515,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite recursul formulat de recurenta SCM U. în contradictoriu cu intimata SC N.C. SRL

Modifica în parte sentinta civila nr 52/25.01.2010 pronuntata de Judecatoria Buhusi n dosarul nr */2009, în sensul ca admite în parte actiunea si obliga pârâta SCM U. la plata catre reclamanta SC N.C. SRL a sumei de 15495,28 lei, cu titlu de despagubiri si 1040 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Obliga intimata la plata catre recurenta a sumei de 524,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în recurs.

Compenseaza cheltuielile de judecata datorate reciproc de parti pâna la concurenta sumei celei mai mici, si în final obliga recurenta la suma de 515,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 12.11.2010.

Presedinte, Judecator , Judecator ,

Tags:

Comercial – pretentii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILA Nr. 391

Sedinta publica de la 28 Septembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE O.G.P.

Judecator C.M.R.

Judecator G.A.

Grefier A.O.D.

Pe rol judecarea recursului Comercial privind pe recurenta SC P. SA PRIN LICHIDATOR I. EXPERT I.P.U.R.L. formulat împotriva sentintei civile nr. */17.06.2010 , pronuntata de Judecatoria Moinesti, în dosar nr. */2009 în contradictoriu cu intimata SC C.M. SA BÂRLAD, având ca obiect pretentii litigiu comercial.

La apelul nominal facut în sedinta publica , se prezinta c.j G.A. cu delegatie pentru recurent SC P. SA PRIN LICHIDATOR I. EXPERT I.P.U.R.L., lipsa fiind intimata SC C.M. SA.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza, prin serviciul registratura al instantei la data de 22.09.2010 s-a depus de catre intimata întâmpinare.

Instanta constata recursul formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru .

Instanta prin presedintele de complet comunica recurentei prin aparator ales un exemplar de pe întâmpinare.

C.j G.A. mentioneaza ca nu solicita acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua la cunostinta de întâmpinarea formulata de intimata solicitând cuvântul pe fondul cauzei.

C.j G.A. având cuvântul pe fondul cauzei solicita admiterea recursului asa cum a fost motivat , modificarea în tot a sentintei recurate, obligarea pârâtei la plata sumei de 9.671,65 lei. La filele 77-80 dosarul de fond au fost depuse doua hotarâri judecatoresti, ambele care statueaza diferit aceeasi situatie privind cererea de compensare solicitate de catre intimata-pârâta, cerere care a fost solutionata operând puterea lucrului judecat, instanta de fond a nesocotit întrutotul puterea lucrului judecat si a considerat în mod nelegal obligatii reciproce.

Prin calificarea cererii reconventionale ca fiind aparari de fond, fiind neglijate dispozitiile Legii nr. 146/1997 si a pasit la judecata de fond, iar cu privire la întâmpinarea depusa la termenul de azi de catre intimata nu raspunde la motivele care au fost formulate.

S-au declarat dezbaterile închise instanta ramânând în deliberare.

TRIBUNALUL

-deliberând-

Deliberând asupra cererii de fata, retine urmatoarele:

OBIECT: SENTINTA CIVILA NR */17.06.2010 pronuntata de Judecatoria Moinesti în dosarul nr */2009 prin care s-a respins ca neîntemeiata exceptia netimbrarii cererii reconventionale, s-a respins ca neîntemeiata exceptia tardivitatii depunerii cererii reconventionale, s-a respins ca neîntemeiata cererea de chemare în judecata formulata de Sc P. Sa prin l.j. I. Expert Sprl, în contradictoriu cu pârâta sc C.M. Sa.

RECURENT: SC P. SA, prin l.j I. Expert Sprl-cerere de recurs înregistrata la data de 15.07.2010, sub nr de dosar */2009.

MOTIVE DE RECURS:

1. instanta în mod gresit a respins exceptiile netimbrarii si tardivitatii cererii reconventionale, fata de prevederile art 119 C.pr.cv, si art 134 C.pr.cv, cererea formulata de pârâta fiind calificata în mod gresit ca o simpla aparare.

2. desi în cuprinsul considerentelor sentintei s-a constata faptul ca sumele au fost stinse prin compensatie legala, în dispozitivul sentintei nu apare aceasta retinere, fiind incident articolul 304 punct 7 C.pr.cv, hotarârea cuprinzând motive contradictorii.

3. instanta de fond nu a dat eficienta dispozitiilor articolului 36 din Legea 85/2006 si a nesocotit puterea lucrului judecat, stabilita sub aspectul compensarii solicitate asa cum rezulta din cuprinsul sentintei civile nr 1015/29.06.2009, irevocabila prin decizia Curtii de Apel.

ASPECTE PROCEDURALE

Cererea este scutita de plata taxei de timbru.

În drept au fost invocate dispozitiile art 304 pct 7, 9, 3041C.pr.cv, art 36 din Legea 85/2006.

În dovedirea cererii de recurs au fost depuse înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea recursului, ca neîntemeiat.

ANALIZA INSTANTEI

Analizând cererea de recurs, prin prisma probelor administrate si a motivelor invocate, instanta retine ca nu este întemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la primul motiv invocat si anume modul de solutionare al exceptiei tardivitatii si al netimbrarii cererii reconventionale, instanta de recurs retine ca nu este întemeiat, instanta de fond calificând în mod legal cererea depusa de pârâta la fila 65 ca fiind aparare de fond.

Potrivit dispozitiilor articolului 119 alin 1 Cod pr cv „Daca pârâtul are pretentii în legatura cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconventionala”

Conform definitiei legale, cererea reconventionala reprezinta mijlocul procedural prin care pârâtul formuleaza pretentii proprii fata de reclamant, urmarind ca instanta sa îl oblige pe reclamant fata de pârât. Prin introducerea unei cereri reconventionale se poate urmari neutralizarea obligatiei reclamantului, atenuarea obligatiei, prin invocarea compensatiei judiciare, sau obtinerea unei obligari la plata si a reclamantului. Exista cazuri în care pârâtul poate obtine reducerea sau chiar neutralizarea unei pretentii prin invocarea unor simple aparari de fond, un astfel de caz reprezentându-l compensatia legala, care opereaza de drept, fara interventia instantei.

Sustinerile recurentului în sensul ca pârâtul a calificat cererea ca fiind reconventionala nu sunt de natura sa schimbe natura juridica a cererii, judecatorul având obligatia conform articolului 84 Cod pr cv de a da calificarea corecta, trebuind sa aplice textele de lege care corespuns situatiei de fapt.

Cu privire la cel de al doilea motiv, si anume nesocotirea puterii lucrului judecat, instanta urmeaza a-l respinge ca neîntemeiat, având în vedere ca nu sunt aplicabile dispozitiile art 166 Cod pr cv si art 1201 Cod civil. Conform dispozitiilor art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate. Puterea lucrului judecat – res iudicata pro veritate habetur- constituie o prezumtie legala, absoluta si irefragrabila, ce presupune identitate de parti, obiect si cauza si implica, pe lânga un aspect negativ, si un aspect pozitiv si anume faptul ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa se pretinda stabilirea unor drepturi asupra carora s-a statuat judecatoreste anterior. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti. Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata I.elor a chestiunii litigioase deja rezolvate. În cazul de fata recurentul a invocat puterea lucrului judecat cu privire la solutionarea cererii de compensare, fata de sentinta civila nr 1015/29.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau. Analizând dispozitivul sentintei civile nr 1015/29 iunie 2009 instanta retine faptul ca cererea de compensare formulata de Sc C.M. Srl Bârlad a fost anulata ca netimbrata, nestatuându-se astfel asupra fondului raportului litigios.

Cu privire la cel de al treilea motiv si anume încalcarea dispozitiilor art 36 din legea 85/2006, având în vedere faptul ca problema compensatiei legale a fost analizata de instanta de fond ca o aparare împotriva cererii reclamantului, fara a pronunta o hotarâre de obligare a acestuia la plata obligatiilor catre pârât, fata de institutia suspendarii reglementata de legea insolventei care se aplica actiunilor prin care se urmareste realizarea creantelor asupra debitorului, instanta de recurs retine ca nu sunt incidente dispozitiile mai sus aratate, nefiind solutionata o actiune în realizare împotriva debitorului supus procedurii insolventei.

Cu privire la cel de al patrulea aspect, referitor la motivele contradictorii ale hotarârii, instanta retine ca articolul 304 punct 7 Cod pr cv nu este incident în cauza, sentinta instantei de fond fiind în mod legal si temeinic motivata, solutia sprijinindu-se pe considerentele enuntate. Lipsa dispozitiei privind compensarea datoriilor nu constituie o eroare de judecata, având în vedere faptul ca instanta a analizat compensatia legala ca o simpla aparare, ca un mijloc de neutralizare a pretentiilor reclamantului, pronuntându-se doar asupra cererii de chemare în judecata, nefiind învestita cu o cerere reconventionala.

Cu privire la motivele referitoare la retinerea situatiei de fapt, instanta de recurs constata faptul ca hotarârea recurata este temeinica si legala, judecatorul fondului stabilind în mod corect situatia de fapt si aplicând textele de lege aferente.

În fapt, între parti s-au stabilit raporturi comerciale, având ca obiect vânzare marfa, Sc P. Sa, în calitate de vânzator, iar C.M. Srl Bârlad, în calitate de cumparator, fiind emisa factura fiscala nr 100256/31.10.2007 (fila 5 verso), în valoare de 8902, 48 lei. La data emiterii acestei facturi societatea vânzatoarea figura în evidentele contabile ale societatii cumparatoare cu un debit în valoare de 10041,98 lei, reprezentând pret marfa, conform facturilor fiscale nr 2921776/28.05.2007 (fila 6 verso), 731/23.07.2007 (fila 7) si 912/1.08.2007 (fila 7 verso).

În drept, potrivit art.1144 C.civ., „compensatia se opereaza de drept, în puterea legii si chiar când debitorii n-ar sti nimic despre aceasta, cele doua datorii se sting reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective”, iar potrivit art.1145 compensatia are loc cu certitudine între „ doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile si care deopotriva sunt lichide si exigibile”.

Instanta de fond a dat eficienta juridica dispozitiilor legale citate, retinând ca a intervenit compensatia legala, neutralizând astfel pretentiile reclamantului, motivat de faptul ca stingerea datoriilor prin compensare opereaza de la data la care acestea au devenit scadente.

Pentru aceste motive, având în vedere faptul ca instanta de fond a calificat în mod corect cererea pârâtului ca o aparare de fond, a analizat pretentiile reclamantului prin prisma înscrisurilor depuse, fata de dispozitiile art 312 Cod pr cv va respinge recursul, sentinta recurata fiind temeinica si legala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC P. SA PRIN LICHIDATOR I. EXPERT I.P.U.R.L. cu sediul în Bacau, jud. Bacau în contradictoriu cu intimata SC C.M. SA BÂRLAD cu sediul în Bârlad, jud. Vaslui.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica de la 28 Septembrie 2010.

Tags:

Comercial – pretentii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE Nr. 20/2011

Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe

recurent – SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A.

recurent SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A.-SUCURSALA BACAU,

si pe intimat C.D. LA CABINET AV. G.L., având ca obiect:

pretentii

La apelul nominal facut în sedinta publica

lipsind:

– intimat – C.D. LA CABINET AV. G.L.

– recurent – SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A.

– recurent – SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A.-SUCURSALA BACAU

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza

INSTANTA

Asupra recursului de fata constata ca:

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Bacau sub nr. */30.10.2009 reclamantul C.D. a chemat în judecata pe pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A.-SUCURSALA BACAU, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 22 514 lei reprezentând daune suferite si neacoperite prin indemnizatia de asigurare.

În motivarea actiunii reclamantul arata ca este proprietarul unui imobil casa de locuit situat în comuna Saucesti care face obiectul politei de asigurare nr. 174337/18.12.2008 încheiata cu pârâta. La data de 13.01.2009 imobilul a fost inundat, fiind avariat parchetul din bucatarie, hol, living si tocurile usilor din hol. Reclamanta a efectuat lucrarile de înlocuire a parchetului si a tocurilor usilor din holul imobilului, achitând suma de 22 514,45 lei. Pârâta a oferit reclamantei o despagubire modica, refuzând sa achite întreaga contravaloare a reparatiilor.

În drept actiunea nu a fost motivata.

Cererea a fost timbrata cu 1 372 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

În dovedirea actiunii au fost depuse înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare (fila nr. 39 dosar), prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, neavând personalitate juridica.

Pe fond, a solicitat respingerea actiunii aratând ca tocurile usilor din holul imobilului nu au fost avariate în urma producerii evenimentului asigurat. Pretul pentru parchetul nou este prea exagerat.

La termenul din 24.02.2010 reclamantul a solicitat introducerea în cauza în calitate de pârâta a Societatii de Asigurare U.A.S.A., cerere ce a fost admisa de instanta.

Pârâta Societatea de Asigurare U.A.S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, pentru urmatoarele motive:

Din devizul prezentat de reclamant au fost scazute contravaloarea TVA, indemnizatia de somaj, sanatate, întrucât lucrarea a fost efectuata în regie proprie. Reclamanta nu a procedat la înlocuirea parchetului avariat cu n alt tip de parchet ci l-a înlocuit cu gresie. Tocurile usilor din holul imobilului nu au fost avariate.

În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri si cercetare locala.

Prin sentinta nr. 7102/7.07.2009, Judecatoria Bacau a admis în parte cererea si a obligat pârâta sa-i plateasca reclamantului suma de 18 995,14 lei

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Între parti, C.D. în calitate de asigurat si S.C. U.V.I.G. S.A., actualmente Societatea de Asigurare U.A.S.A. în calitate de asigurator s-a încheiat un contract de asigurare facultativa la data de 18.12.2008, având ca obiect imobilul situat în Saucesti, jud. Bacau, precum si bunurile gospodaresti, valabila în perioada 19.12.2008 – 18.12.2009. suma asigurata a imobilului a fost de 200 000 euro. Polita de asigurare nr. 174387 (fila nr. 6 dosar) face dovada deplina a raportului juridic dintre reclamant si pârâta U.V.I.G. S.A., actualmente Societatea de Asigurare U.A.S.A. si a asumarii obligatiilor de catre asigurator în caz de producere a riscului asigurat, în cazul de fata inundatia imobilului.

Din înscrisurile depuse la dosar instanta retine faptul ca în data de 03.01.2009 s-a produs riscul asigurat, imobilul fiind inundat si avariat parchetul din hol, bucatarie, living si tocurile usilor din hol.

Desi pârâta sustine ca tocurile usilor din hol nu au fost avariate, faptul contrar a fost constatat chiar de inspectorul ei de daune si consemnat în procesul verbal aflat la fila nr. 17 dosar, a carui autenticitate si veridicitate nu au fost contestate.

De asemenea, cu ocazia efectuarii cercetarii locale, s-a constatat faptul ca tocul a 2 usi din holul imobilului au fost avariate acestea fiind reconditionate (a se vedea fila nr. 105 dosar).

Reclamantul a înlocuit parchetul avariat (sustinerea pârâtei conform careia parchetul a fost înlocuit cu gresie, nefiind una reala, aspect constatat la cercetarea locala).

Reclamantul a prezentat un deviz de lucrari întocmit de S.C. R.C.I. S.R.L. în valoare totala de 22 514 lei (fila nr. 12 dosar), suma achitata cu chitanta nr. 002186/16.02.2009 (fila nr. 10 dosar).

Nu este confirmata nici sustinerea pârâtei conform careia lucrarile de înlocuire a parchetului avariat ar fi fost efectuate în regie proprie.

Din valoarea totala a devizului instanta a scazut suma de 3 519,30 lei (la care a fost aplicat TVA), (2 957,4 x 19% = 561,90 + 2 957,4) reprezentând contravaloarea punctelor 7 si 8 din deviz, respectiv demontare usi si ferestre lemn si usi din lemn simple interioare într-un canat, apreciind ca aceste lucrari nu au fost necesare.

În ceea ce priveste contravaloarea parchetului montat de reclamant si apreciata de pârâta ca fiind exagerata, instanta a constatat ca aceasta se încadreaza în suma asigurata, iar parchetul montat nu este superior calitativ celui montat initial în anul 2007 (a se vedea comparativ factura nr. 287/15.07.2007 de la fila nr. 18 dosar).

Potrivit art. 969 C.civ. „conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita în continuare indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare încheiat în conditiile prezentei legi, în limitele si la termenele convenite”.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 136/1995 „În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurarii sau altor persoane în drept o despagubire”.

Fata de aceste prevederi, instanta a constatat ca pârâta nu si-a îndeplinit obligatia asumata prin contract.

Instanta a admis în parte actiunea reclamantului si a obligat pârâta la plata sumei de 18 995,14 lei.

În ceea ce priveste exceptia invocata de pârâta Societatea de Asigurare U.A.S.A.-Sucursala Bacau instanta a admis-o, întrucât parte în raportul juridic dedus judecatii este Societatea de Asigurare U.A.S.A. Bucuresti, contractul de asigurare fiind încheiat cu aceasta.

Pentru aceste motive a respins actiunea introdusa împotriva Societatii de Asigurare U.A.S.A.-Sucursala Bacau ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs SOCIETATEA DE ASIGURARE U.A.S.A., solicitând casarea acesteia, iar în rejudecare, respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare, recurenta a aratat ca în motivarea hotarârii, instanta nu a tinut cont de motivele invocate în aparare, respectiv de aplicarea prevederilor art. 12 al.1 lit. c din contract –conditiile generale. Astfel, recurenta învederase ca intimatul a depus la dosarul de dauna, în repetate rânduri, facturi si devize de reparatii diferite, emanând de la societati diferite, în a caror activitate nu intra aceea de a înlocui si monta parchet. De asemenea, la dosarul de dauna nu exista documentele invocate prin cererea de chemre în judecata.

Pe de alta parte, în mod gresit instanta nu a scazut din devizul de reparatii si sumele prevazute la pct. 2 întrucât la montarea parchetului nu se folosesc astfel de materiale, precum bitum, mortar si ciment. De asemenea, punctul 4 din deviz arata o cantitate de 42 mp venghe, însa conform constatarilor facute în dosarul de dauna, confirmate prin semnatura de intimat, cantitatea reala de parchet este de 36,62 mp.

În plus, devizul se refera la un parchet bambus, desi din constatarile efectuate la casa intimatului, insusite de acesta din urma, rezulta ca în locuinta este montat un parchet imitatie bambus. Mai mult, pretul stabilit la parchet este exagerat, nereal si neserios, în contradictie cu prevederile art. 1303 C. civ, iar reclamantul nu a adus nici o dovada a pretului stabilit, în sensul unei contraoferte de la o alta societate cu acelasi profil de activitate.

În final, recurenta a aratat ca motivarea instantei de fond cu privire la valoarea parchetului este nelegala, instanta fiind într-o grava eroare.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 299 si urm., art. 3041 C. pr.civ si art. 1303 C. civ.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimatul nu a formulat în termen legal întâmpinare, dar s-a prezentat în fata instantei prin reprezentant conventional.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza recursul ca fiind în parte întemeiat, pentru considerentele ce urmeaza:

Într-adevar, instanta de fond nu a analizat sustinerile invocate de recurenta-pârâta în aparare, cu privire la aplicarea prevederilor art. 12 al.1 lit. c din contract –conditiile generale. Analizând acest motiv, instanta de recurs retine ca potrivit acestui text contractual, asiguratorul este în drept sa nu acorde despagubiri în cazul în care asiguratul încearca sa însele prin viclenie Asiguratorul în legatura cu fapte importante privind temeinicia solicitarii despagubirilor sau marimile acestora.

Recurenta sustine ca tentativa de fraudare rezulta din faptul ca intimatul a depus la dosarul de dauna, în repetate rânduri, facturi si devize de reparatii diferite, emanând de la societati diferite, în a caror activitate nu intra aceea de a înlocui si monta parchet. Analizând actele dosarului, instanta observa ca, într-adevar, initial intimatul a depus la asigurator un deviz de reparatii emanând de la B. SRL si o factura emisa de SSAB pentru marfa (filele 79 si 85), iar o data cu cererea de chemare în judecata a depus un deviz, factura si chitanta eliberate de R.C.I. SRL.

Instanta apreciaza însa ca depunerea initiala a a actelor mai sus aratate, (chiar daca acestea provin de la societati care nu au în obiectul de activitate vânzarea si montarea de parchet) nu poate fi interpretata ca o încercare de înselare a Asiguratorului, nefiind dovedita dincolo de orice dubiu intentia de fraudare a asiguratului. Pe de alta parte, sustinerea intimatului cum ca initial intentiona sa efectueze reparatiile în regie proprie, iar ulterior s-a razgândit întrucât a ajuns la concluzia ca este mai ieftin sa angajze o societate, este plauzibila si de natura a-i justifica actiunile.

Prin urmare, instanta de recurs considera ca art. 12 al.1 lit. c din contract –conditiile generale nu este incident în speta de fata.

Cu privire la valoarea parchetului montat, instanta considera gresit rationamentul instantei de fond care a apreciat ca aceasta nu conteaza atâta timp cât se încadreaza în suma asigurata, întrucât asigurarea vizeaza toata locuinta si nu se poate raporta valoarea unui singur bun asigurat la valoarea întregii case.

Având în vedere ratiunea contractului de asigurare bunuri, instanta de recurs considera ca trebuie avuta în vedere valoarea anterioara a bunului înlocuit, astfel încât asiguratul, pe de o parte, sa beneficieze de aceiasi situatie ca cea avuta înaintea producerii evenimentului asigurat, iar pe de alta parte, acesta sa nu obtina foloase necuvenite de pe urma contractului de asigurare. Cum în speta, prin factura nr. */15.07.2007 (fila 18) intimatul a dovedit ca la momentul producerii inundatiei avea montat în casa parchet venghe si de bambus în valoare de 178 si respectiv 156 lei mp, revenea recurentei sarcina de a face contradova acestei probe. Or, recurenta nu a reusit sa produca aceasta contradovada, desi la momentul constatarii evenimentului asigurat putea preleva o mostra un parchetul deteriorat, pe baza caruia se putea stabili ulterior calitatea acelui parchet.

Prin urmare, instanta apreciaza ca, raportat la valoarea parchetului deteriorat, pretul parchetului nou nu este exagerat si neserios.

Cu toate acestea, având în vedere suprafata bucatariei si a holului (aprox 36 mp), astfel cum rezulta din schita locuintei (fila 15 dosar), instanta apreciaza ca în mod gresit recurenta a fost obligata sa plateasca contravaloarea a 42 mp parchet venghe.

De asemenea, în mod gresit a fost obligata recurenta la plata sumei de 335 lei, fara TVA, reprezentând „strat suport pt. pardoseli din PFL moi bitum.antisept. cu bitum pe str. egalizare ex. mortar cim.” , întrucât la dosarul de dauna si la dosarul cauzei nu exista dovezi ca, urmare a inundatiei, a fost deteriorat si stratul nivelator de sub parchet.

În ceea ce priveste faptul ca devizul priveste un parchet de bambus desi din constatarile efectuate la casa intimatului, insusite de acesta din urma, rezulta ca în locuinta este montat un parchet imitatie bambus, instanta de recurs observa ca la cercetarea la fata locului, instanta de fond a constatat în living un parchet de bambus cu o alta textura. De altfel, daca avea dubii în aceasta privinta, recurenta avea posibilitatea sa solicite efectuarea unei expertize care sa lamureasca aspectele învederate.

Pentru toate aceste motive, instanta va admite recursul, va modifica sentinta recurata în sensul ca obliga pârâta sa-i plateasca reclamantului suma de 17.415 lei, cu titlu de despagubiri, mentinând celelalte dispozitii.

Tags: