DESFACERE CONTRACT DE MUNCA PENTRU REDUCERE DE PERSONAL. NERESPECTAREA PREVEDERILOR ART. 73 SI 74 DIN CODUL MUNCII. CONSECINTE
Prin sentinta nr. 847 din 9 mai 2005 a Tribunalului Botosani – Sectia civila, s-a respins, ca nefondata, actiunea reclamantului L.S., in contradictoriu cu parata D.S.P. Botosani, prin care solicita anularea deciziei nr. 4/12.01.2005 emisa de parata, prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
S-a retinut ca, in ceea ce priveste reintegrarea reclamantului, aceasta nu este posibila avandu-se in vedere adresa nr. O B 2139/2.03.2004 a Ministerului Sanatatii, data in baza H.G. nr. 209/2004, prin care s-a aprobat diminuarea numarului maxim de posturi finantate de la bugetul de stat cu 7 posturi si redistribuirea acestora la Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, inclusiv postul reclamantului care a fost preluat de D.S.V. Botosani conform protocolului intervenit.
Examinand recursul declarat de reclamant impotriva sus-mentionate sentinte, curtea a retinut urmatoarele:
Din analiza deciziei contestate s-a constatat ca parata nu a respectat dispozitiile art. 73 din Codul muncii in sensul acordarii preavizului de 15 zile lucratoare, pe de o parte, iar, pe de alta parte, s-a constatat si nerespectarea dispozitiilor art. 74 din acelasi cod, deoarece decizia de concediere nu contine elementele imperative impuse din acest text normativ, intrucat dispozitiile acestuia se aplica in mod unitar atat in situatia prevazuta de art. 64, cat si in cea prevazuta de art. 65 din Codul muncii, dat fiind principiul nediscriminarii in raporturile de munca.
De altfel, in cauza sunt incidente prevederile art. 76 din Codul muncii, potrivit carora „concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege este lovita de nulitate absoluta”.
Fata de aceasta situatie, curtea, avand in vedere prev. art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul reclamantului L.S. impotriva sentintei nr.847/9.05.2005 a Tribunalului Botosani – Sectia civila, sentinta pe care a modificat-o in totalitate in sensul ca a admis actiunea reclamantului, a anulat dispozitia nr. 4 din 12.01.2005 emisa de parata, a obligat parata sa reincadreze pe reclamant pe postul detinut anterior si sa-i plateasca acestuia diferenta drepturilor salariale dintre salariul pe care l-a incasat la D.S.P. Botosani si cel realizat la D.S.V. Botosani.
(Decizia nr. 880/29.11.2005 a Curtii de Apel Suceava – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale)
Tags: desfacere contract de muncă
DESFACERE CONTRACT DE MUNCA. NULITATE MASURA
7. DESFACERE CONTRACT DE MUNCA. NULITATE MASURA
Prin sentinta civila nr. 851 din 4 octombrie 2004, Tribunalul Suceava a admis contestatia formulata de contestatorul U. I. in contradictoriu cu intimata S.C. „M.” S.A. Radauti, anuland decizia nr. 136 din 24.06.2004 privind desfacerea contractului de munca.
Prin decizia civila nr. 164 din 15 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis recursul intimatei si, modificand in totalitate sentinta atacata, a respins, ca nefondata, contestatia.
Prin considerentele deciziei, s-a retinut ca decizia atacata contine toate conditiile de fond si forma prevazute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Sub alt aspect, s-a dovedit ca in cauza nu s-a realizat cercetarea disciplinara, datorita culpei contestatorului, care s-a sustras de la indeplinirea acestei proceduri.
In ce priveste fondul cauzei, din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca, in calitate de sef formatie sector montaj, la data de 24.06.2004, pe fondul consumului de bauturi alcoolice, contestatorul s-a opus la determinarea noxelor din unitate, adresand injurii, amenintari, insulte ing. C. Ghe., responsabil cu protectia muncii si membrilor comisiei.
Aceste abateri au o gravitate deosebita, de natura a atrage sanctiunea desfacerii contractului de munca, intrucat solutia primei instante nu are suport legal.
Tags: desfacere contract de muncă
Desfacere contract de muncă. Nulitate măsură
Prin sentinta civila nr. 851 din 4 octombrie 2004, Tribunalul Suceava a admis contestatia formulata de contestatorul U. I. in contradictoriu cu intimata S.C. „M.” S.A. Radauti, anuland decizia nr. 136 din 24.06.2004 privind desfacerea contractului de munca.
Prin decizia civila nr. 164 din 15 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis recursul intimatei si, modificand in totalitate sentinta atacata, a respins, ca nefondata, contestatia.
Prin considerentele deciziei, s-a retinut ca decizia atacata contine toate conditiile de fond si forma prevazute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Sub alt aspect, s-a dovedit ca in cauza nu s-a realizat cercetarea disciplinara, datorita culpei contestatorului, care s-a sustras de la indeplinirea acestei proceduri.
In ce priveste fondul cauzei, din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca, in calitate de sef formatie sector montaj, la data de 24.06.2004, pe fondul consumului de bauturi alcoolice, contestatorul s-a opus la determinarea noxelor din unitate, adresand injurii, amenintari, insulte ing. C. Ghe., responsabil cu protectia muncii si membrilor comisiei.
Aceste abateri au o gravitate deosebita, de natura a atrage sanctiunea desfacerii contractului de munca, intrucat solutia primei instante nu are suport legal.
Tags: desfacere contract de muncă
Contestaţie decizie de concediere
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 194 (28.01.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 6.01.2010 sub nr. 62/86/2010 reclamanta B. E. a chemat în judecata pe pârâta Institutia Primarului comunei Pojorâta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa anuleze Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 prin care a fost sanctionata cu avertisment scris pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a registrului de rol si a registrelor agricole si sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat în esenta ca este inspector de specialitate III în cadrul compartimentului financiar, contabil, impozite, taxe, cultura si biblioteca în cadrul comunei Pojorâta fiind sanctionata pentru neefectuarea unor lucrari care nu intrau în atributiile sale de serviciu prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, care este lovita de nulitate întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.
În drept, a invocat dispozitiile art. 268 din Codul muncii.
În dovedirea cererii, a depus în copie urmatoarele înscrisuri: Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, carte de identitate, plângere înregistrata sub nr. 7382/1.08.2009, nota explicativa.
Pârâta, desi legal citata, a formulat întâmpinare prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocând în acest sens dispozitiile art. 18 si 19 din Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare.
La termenul de judecata din data de 28.01.2010 reclamanta depus la dosar Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta tribunalul apreciaza ca aceasta este neîntemeiata dupa cum se va arata în continuare.
Astfel, instanta apreciaza ca chemarea în cauza în calitate de pârât a Institutiei Primarului comunei Pojorâta si nu a comunei Pojorâta, prin primar, nu reprezinta decât o simpla inadvertenta juridica, de altfel extrem de întâlnita în practica judiciara si de multe ori datorata tocmai comportamentului unitatilor administrativ teritoriale în cauza care în antetul actelor care le emit mentioneaza ca emitent primaria sau primarul.
În aceste sens instanta retine ca întrucât unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica de drept civil, titulara de drepturi si obligatii, primarul comunei nefiind decât o structura functionala a administratiei publice locale, este evident faptul ca în speta este chemata în judecata comuna Pojorâta, prin primar, hotarârea urmând sa fie pronuntata în raport cu acest pârât.
Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 s-a aplicat reclamantei sanctiunea „avertisment scris” pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a Registrului de Rol si a Registrelor Agricole. Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009 s-a revocat dispozitia nr. 420 din 7.12.2009, revenindu-se astfel asupra sanctionarii reclamantei. În consecinta, cererea sa de anulare a Dispozitiei primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 a ramas fara obiect.
Pentru aceste motive,tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca nefondata si va respinge actiunea formulata de contestatoarea B. E,. ca ramasa fara obiect.
Tags: contestaţie, decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr. 215/2001
Desfacere contract individual de munca – ilegal
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 181 (12.02.2009)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă
Asupra cauzei civile de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2571/89 din data de 28 august 2008, contestatoarea SA a chemat în judecată pe intimata SC „XX Impex” SRL , pentru a fi obligată la anularea dispoziţiei nr.16 din 26 iunie 2008 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea pe postul avut anterior concedierii şi plata drepturilor salariale de la data încetării contractului de muncă, şi până la reintegrarea efectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
În baza dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanţa urmează să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de fond şi de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Din dispoziţiile art. 62, alin 1^1 reiese că ” în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263 – 268 ”.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi luată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Obligativitatea motivării în fapt a deciziei se impune tocmai pentru ca din această motivare să reiasă clar care au fost motivele sau împrejurările care au dus la luarea măsurii şi pentru ca acestea să nu mai poată fi modificate de angajator după emiterea deciziei.
Or, din cuprinsul deciziei contestate şi din actele depuse de intimată la dosarul cauzei, nu reiese că s-ar fi efectuat o astfel de cercetare conform metodologiei stabilite expres de prevederile art. 267 alin. 2, 3 şi 4 din Codul muncii şi care comportă mai multe etape, între care convocarea şi ascultarea salariatului căruia i se impută fapta şi cercetarea apărărilor acestuia cu ocazia ascultării.
În al doilea rând, art. 268 alin. 2 din Codul muncii stabileşte clar elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare disciplinară, sub aceeaşi sancţiune, a nulităţii absolute. Atâta vreme cât în decizia emisă în speţă faptele sunt prezentate generic, lipsind descrierea acestora, nefiind inserate nici elementele prevăzute la alin. 2 lit. b şi c, Tribunalul constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă.
Faţă de aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 76 raportat la art. 267 alin. 1 şi art. 268 alin. 2 din Codul muncii, va admite contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 16 din 26 iunie 2008 şi, în consecinţă, va anula decizia contestată şi va dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia îndeplinită anterior emiterii deciziei cu plata în favoarea acesteia a drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la cererea contestatoarei de a dispune anularea din carnetul de muncă a consemnării încetării contractului de muncă în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, această operaţiune se va face de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui la cerere, în baza dispoziţiilor prezentei hotărâri.
În temeiul art. 285 Codul muncii, prezenta cauză este scutită de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 16 din 26 iunie 2008, emisă de intimata SC „XX Impex” SRL .
Admite contestaţia formulată de SA, împotriva Dispoziţiei nr. 16 din 26 iunie 2008 privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, emisă de intimata SC „XX Impex” SRL ,
Constată nulitatea absolută a deciziei contestate.
Obligă intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul de „vânzător” ocupat anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă intimata SC „XX P Impex” SRL să achite contestatoarei toate drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 18 iunie 2008, până la reintegrarea efectivă.
Tags: desfacere contract de muncă, litigii de munca
Desfacere contract de munca ilegal
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 108 (22.01.2009)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă
Deliberând asupra cauzei civile de faţă , instanţa constată:
Prin cererea formulată la data de 24.10.2008 şi înregistrată sub nr. 3394/89/2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatoarea DM a solicitat anularea deciziei nedatate si nenumerotate emisă de către intimata S.C”XX”S.R.L, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă începând cu data de 10.10.2008.
În motivare, s-a arătat de către contestatoare faptul că i s-a desfăcut contractul individual de muncă deşi se afla în incapacitate temporară de muncă, respectiv se afla în concediu medical.
La termenul de judecată din data de 20.11.2008, contestatoarea si-a completat acţiunea, în temeiul prevederilor art. 132 Cpc, în sensul că a solicitat, pe lângă anularea deciziei prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, şi plata indemnizaţiei corespunzătoare concediului medical efectuat în perioada 4.10.2008- 31.10.2008, precum şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 15.03.2008.- 4.10.2008, cat a lucrat la societatea intimată.
În susţinerea cererii sale, contestatoarea a depus certificatele de concediu medical nr. 3311313 şi 1793087.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare. La ultimul termen de judecată, s-a prezentat reprezentantul legal al intimatei, care a învederat faptul că i-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatoarei deoarece a constatat o lipsă în gestiunea acesteia , dar cu prilejul desfacerii contractului de muncă nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă.
Totodată, reprezentantul legal al intimatei a depus decizia de desfacere a contractului individual de muncă contestată, precum şi un înscris emis de către ITM Vaslui.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 15 al.1 lit.a din Legea nr. 1146 din 1997 republicată., cît si de plata timbrului judiciar .
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Contestatoarea DM a fost salariată, ocupând postul de gestionar, în cadrul intimatei S.C”XX”S.R.L începând cu data de 15.03.2008, după cum reiese din contractul individual de muncă nr. 1026350( fila 3).
Contestatoarei DM, în temeiul prevederilor art. 61 lit.a din Codul Muncii, i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă începând cu data de 10.10.2008 pe considerentul că aceasta a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu data de 1.10.2008.
Din cuprinsul celor două certificate medicale depuse de către intimată, respectiv certificatele având seria CCMAB, nr. 3911313, seria CCMAB, nr. 179307, rezultă faptul că contestatoarea în perioada 4.10.2008- 31.10.2008, deci si la data desfacerii contractului individual de muncă, 10.10.2008, s-a aflat în concediu medical, adică în incapacitate
Astfel, este evident că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă în perioada în care angajatul se afla în concediu medical , cu încălcarea prevederilor art. 60 al.1 lit.a din Codul Muncii potrivit cărora concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificate medical potrivit legii, fiind, aşadar, nelegală.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei contestate, aspect care a fost recunoscut si de către reprezentantul legal al intimatei la ultimul termen de judecată, rezultă faptul că, concedierea disciplinară a contestatoarei s-a dispus fără a se efectua în prealabil o cercetare disciplinară, după cum impun prevederile art. 267 din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 63 al. 1 din acelaşi act normativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 63 al.1 din Codul Muncii concedierea pentru săvârşirea unei abateri disciplinare grave sau a mai multor abateri repetate poate fi dispusă numai după efectuarea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile.
Totodată, conform prevederilor art. 267 din Codul Muncii , este lovită de nulitate absolută măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă dacă în prealabil nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
În atare condiţii, raportat la cele expuse , instanţa reţine faptul că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 60 al.1 lit.a , 63 al.1 si art. 267 al.1 din Codul muncii, fiind în atare condiţii lovită de nulitate absolută, drept pentru care, contestaţia formulată de către contestatoarea Durcan Mirela va fi admisă şi, în temeiul prevederilor art. 78 din Codul Muncii, decizia contestată va fi anulată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediu medical corespunzătoare perioadei 4.10.2008-31.10.2008, instanţa reţine că aceasta este întemeiat raportat la împrejurarea că din cuprinsul celor două certificate medicale depuse la dosarul prezentei cauze, respectiv seria CCMAB, nr. 3911313, seria CCMAB, nr. 179307, reiese faptul că în perioada mai sus arătată contestatoarea s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, cererea sa de plata a indemnizaţiei de concediu medical fiind întemeiată raportat la împrejurarea că decizia de desfacere a concediului medical va fi anulată pentru considerentele învederate mai sus.
În fine, si capătul de cerere referitor la compensarea de bani a concediului de odihnă neefectuat începând din data de 15.03.2008, corespunzător perioadei efectiv lucrate este întemeiat deoarece, după cum reiese si din adresa nr. 12.255/24.11.2008 emisă de ITM Vaslui, contestatoarea în anul 2008 nu a beneficiat de concediu de odihnă, fiind în drept a i se achita compensarea în bani a acestuia.
Faţă de toate cele expuse anterior, instanţa de judecată va admite contestaţia formulată de către contestatoarea DM, va anula decizia prin care acesteia i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând din data de 10.10.2008 de către intimata S.C” XX”S.R.L şi va obligă intimata să-i plătească drepturile salariale constând în compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2008, precum şi indemnizaţia corespunzătoare concediului medical aferentă perioadei 4.10.2008- 30.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia formulată de către contestatoarea DM, în contradictoriu cu intimata „SC XX” S.R.L, şi în consecinţă:
Anulează decizia de desfacere a contractului de muncă emisă la data de 10.10.2008 de către intimata SC „XX” SRL.
Obligă intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale constând în compensarea în bani a concediului de odihnă corespunzător anului 2008, aferent perioadei lucrate, precum şi la plata indemnizaţiei de concediu medical, aferentă perioadei 4.10.2008 – 31.10.2008.
Tags: desfacere contract de muncă, litigii de munca
Contestatie decizie desfacere contract de munca
TRIBUNALUL Tulcea
Dosar nr. 2726/88/2008
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 374
Şedinţa publică din data de 6 martie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2726/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2749/36RU/2.10.2008 emisă de S.C. “…” S.A. solicitând : anularea dispoziţiei, repunerea în situaţia anterioară prin reintegrare în funcţia de tehnician în cadrul U.T.C. “…” – C.R.C. “…” şi cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 2749/36RU/02.10.2008 a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se în sarcina sa că a emis şi semnat contract de furnizare de energie pentru consumatorul “…” fără a efectua verificările obligatorii ale documentaţiei şi fără a avea dreptul de a semna un astfel de contract.
A menţionat că în perioada respectivă s-a creat o aglomeraţie foarte mare la ghişeu în vederea încheierii de contracte de furnizare. Angajatorul nu a înaintat o procedură pentru contractare aşa încât contractele de furnizare a energiei se încheiau de către el şi ceilalţi colegi pe baza actului de identitate, o factură de energie şi o dovadă a locului de consum acolo unde era posibil. În aceste condiţii, şeful său ierarhic superior i-a dat dispoziţie să încheie contracte pentru toţi cei prezenţi la ghişeu, inclusiv pentru beneficiarul “…”.
Precizează că, semnând respectivul contract, nu s-a produs nici un prejudiciu angajatorului.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe art.78 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003.
În dovedire a depus la dosarul cauzei : decizia nr. 2749/36 UR/02.10.2008, act adiţional la contractul individual de muncă, nota de chemare la ore suplimentare şi foaie de prezenţă.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei : întâmpinare, şi în copie : procesul verbal nr. 2432/2008; adresa nr. 2660/2008; nota explicativă dată de către contestator; procesul verbal nr. 2430/2008; extras din C.C.M.; contract individual de muncă al contestatorului ; fişa postului contestatorului; decizia nr. .23/2008; raportul de audit; nota explicativă dată de “…”; decizia nr. 33/2008; contractarea furnizării energiei electrice la consumatorii eligibili care nu uzează de dreptul de eligibilitate; contravaloarea furnizării energiei la consumatorii captivi şi note scrise.
Contestatorul a mai depus la dosarul cauzei în dovedire în copie, fişa postului; C.I. seria T.C. nr. 122382; contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 7587171/2008; cerere de racordare; avizul tehnic de racordare nr. 15110/2008; titlul de proprietate; actul adiţional la contractul individual de muncă şi concluzii scrise.
Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 2749/36 RU/2.10.2008, intimata l-a sancţionat pe contestator cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă potrivit art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii.
Pentru a emite această decizie, intimata a avut în vedere faptul că “…” a emis şi semnat contractul de furnizare de energie încheiat cu consumatorul “…” sub nr. 757171/2008, fără să fi efectuat în prealabil verificările obligatorii ale documentaţiei prevăzută a însoţi cererea clientului.
S-a mai reţinut în sarcina contestatorului că a semnat contracte de furnizare energie electrică până la o putere instalată de 100 Kw, denumiţi mici consumatori, în baza unor dispoziţii verbale date de superiorul ierarhic, fără a avea acest drept conform fişei postului şi fără să fi existat o decizie organizatorică în acest sens.
Potrivit art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, sancţiunea disciplinară pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin fişa postului, contestatorul avea ca atribuţie de serviciu să întocmească contractele, să le actualizeze, să consilieze clienţii şi să aplice corect tarifele pe tipuri şi niveluri de tensiuni pentru consumatorii mici şi casnici aferenţi centrului şi să emită avize în limita competenţei fixate.
În nota explicativă dată la data de 25.09.2008, contestatorul a menţionat că a primit dispoziţie să încheie contracte de furnizare clienţilor ce nu au contract de furnizare.
Precizează acesta că a dus la îndeplinire sarcinile şi dispoziţiile primite de la şeful ierarhic superior.
Potrivit deciziei nr. 23, începând cu data de 3.03.2008, au drept de semnătură pentru emiterea avizelor tehnice de racordare, în cazul schimbărilor de natură administrativă pentru consumatorii casnici şi mici, următorii salariaţi : “…”, “…” şi “…”.
Din nota explicativă dată de către “…” şi înregistrată sub nr. 2427/2008 rezultă că C.R.C. “…” a fost angrenat în perioada 1.01.2008 – 30.05. 2008 în campania de actualizare a contractelor de furnizare a energiei electrice la locurile de consum fără contract.
Acesta a precizat că schimbările administrative de contracte casnice s-au făcut până la această dată fără emiterea de A.T.R., fără concursul U.T.R., fără a respecta o procedură anume, de multe ori prin simpla declaraţie a noului proprietar care sesiza că factura emisă este pe alt nume.
Prin nota explicativă, “…” a adus la cunoştinţă intimatei faptul că a dispus maistrului “…” emiterea în baza ordinului 32, fără prea multe formalităţi a A.T.R.-ul cu valoare “0”, tocmai datorită valorii şi fără a avea cunoştinţă de obligativitatea verificării în teren a locurilor de consum, de care nu avea cunoştinţă şi U.T.R., neexistând procedură, ci numai un instructaj sumar de modul cum se operează în noul program.
A precizat “…” că “…” nu a putut să facă nici o legătură între “…”care a depus în 4.03.2008 cererea nr. 338 şi “…” pentru care s-a prezentat “…” în data de 10.04.2008 să mijlocească o schimbare de abonat administrativă şi a emis formal în baza dispoziţiilor primite avizul nr. 369 şi 15110/10.04.2008, sub presiunea zecilor de solicitări.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că din fişa postului contestatorului rezultă că trebuie să îndeplinească şi unele servicii suplimentare dispuse de şeful ierarhic legate de cerinţele postului şi, întrucât prin nota explicativă înregistrată sub nr. 2427/2008, “…” a precizat că personalul din subordinea sa a executat dispoziţiile pe care el le-a dat verbal, dispoziţii pe care le-a dat în urma consultărilor cu conducerea U.T.C. “…”, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula ca netemeinică şi nelegală decizia nr. 2749/36/RU din data de 2 octombrie 2008,emisă de “…” S.A.
Având în vedere că decizia nr. 2749/36/RU/2.10.2008 este nelegală şi netemeinică, văzând şi dispoziţiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.
Urmează a obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea efectivă.
Întrucât contestatorul a efectuat cheltuieli în proces, instanţa urmează a obliga intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.
Tags: decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr.53/2003, litigii de munca
Conflicte de muncă – anulare decizie desfacere contract de muncă
TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2040/88/2008
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 157
Şedinţa publică din data de 4 februarie 2009
Prin cererea adresată aceste instanţe şi înregistrată sub nr.2040/88/2008, ……… a formulat contestaţie împotriva deciziilor nr.121/23.06.2008 şi nr.120/23.06.2008, solicitând anularea acestora, restituirea garanţiei materiale reţinute pe perioada cât a fost salariatul societăţii şi cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că a fost salariatul acestei societăţi, în baza contractului individual de muncă nr.180/1.01.2007, în calitate de şef punct de lucru, începând cu data de 1.01.2007.
A menţionat că, intimata a preluat prin contract activitatea de administrare a cimitirului ortodox „Eternitatea” şi „Eternitatea nou”, stabilindu-şi punct de lucru la Tulcea.
Precizează contestatorul că prin decizia nr.61/4.03.2008 s-a dispus concedierea sa în baza art.65 alin.1 din C.muncii, din această dată încetând orice relaţie contractuală cu intimata.
A mai precizat contestatorul că, intimata i-a emis decizia nr.120/23.06.2008 prin care s-a dispus suspendarea contractului său de muncă începând cu data de 4.03.2008 până în 23.05.2008, iar ulterior, prin decizia nr.121/23.06.2008 i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă începând cu data de 4.03.2008.
Solicită contestatorul să se constate nulitatea absolută a deciziilor nr.121/23.06.2008, nr.120/23.06.2008 şi a cercetării disciplinare.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului muncii, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr.121/23.06.2008, decizia nr.120/23.06.2008, cererea adresată intimatei la data de 19.06.2008, convocatorul înregistrat sub nr.809/2008; contractul individual de muncă încheiat cu Direcţia Întreţinere Adminstraţie Patrimoniu; decizia nr.61/2008, preavizul; actul adiţional nr.3; contractul individual de muncă încheiat cu intimata; actul adiţional nr.1/2007; adresa emisă în data de 3.07.2008; cererea adresată societăţii la data de 14.03.2008; confirmare de primire; declaraţia înregistrată sub nr.363/2008; convocatorul nr.535/2008; convocatorul nr.429/2008; fişa postului; răspuns la întâmpinare; avizul de expediţie; nota înregistrată sub nr.306/2008; contractele de vânzare-cumpărare nr.185/2007; nr.151/2008; factura fiscală; procesul verbal nr.6/14.02.2008; fişa de post; informări; aviz de însoţire a mărfii; situaţia lucrărilor; notificare; convocator.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi în copie: referatul încheiat la data de 20.06.2008; informarea înregistrată sub nr.360/18.02.2008; adresa nr.378/2008; avize de însoţire a mărfii; cererea formulată de către contestator şi înregistrată sub nr.1743/2008; adresa nr.12180/2008; chitanţe; contractul de vânzare-cumpărare nr.224/2007; facturi fiscale; adresa nr.4094/2008; adresa formulată la data de 25.08.2008; plângerea formulată de ……… în data de 17.03.2008; convocator; contractul de vânzare-cumpărare nr.184/2007; adresa emisă de Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorului; plângerile formulate de mai mulţi clienţi ai intimatei şi contractele de vânzare-cumpărare ale acestora; adresa nr.13395/G 2262/3.04.2008 emisă de Primăria mun.Tulcea, adresa nr.12838/2008 emisă de Instituţia Prefectului Tulcea; adresa nr.12596/G 2073/31.03.2008; adresa nr.11520/2008; adresa nr.22149/G 4233/1.07.2008; adresa nr.1436/2008; state de plată.
Faţă de excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere, instanţa reţine următoarele:
Prin emiterea deciziei nr.121/23.06.2008, intimata l-a concediat pe contestator potrivit art.61 lit.a din C.muncii începând cu data de 4.03.2008.
Pentru a fi legală, concedierea trebuie să intervină în anumite termene, prevăzute expres de Codul muncii astfel, în cazul concedierii disciplinare, angajatorul poate lua această măsură în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii ei (art.268 alin.1 C.muncii).
Primăria mun.Tulcea, prin adresa înregistrată sub nr.11520 din 19.03.2008, a transmis ………, petiţiile formulate de către persoanele fizice ce au încheiat contracte de prestări servicii cu această societate şi care erau nemulţumite de modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de către ……….
Prin adresa nr.13395/G/2262 din 3.04.2008, Primăria Mun.Tulcea i-a adus la cunoştinţă societăţii ……… S.A.Constanţa nemulţumirea clienţilor săi cu privire la efectuarea lucrărilor funerare contractate.
Odată cu această adresă, Primăria Mun.Tulcea i-a comunicat intimatei petiţiile adresate Primarului Mun.Tulcea şi Direcţiei de Întreţinere şi Administrare a Patrimoniului Tulcea şi o copie a scrisorii transmisă de către Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Tulcea, privind petiţiile primite de la clienţii ……… cu privire la efectuarea lucrărilor funerare.
Şi prin adresa nr.14123/G 2430/10.04.2008 Primăria un.Tulcea a adus la cunoştinţă intimatei faptul că locuitorii mun.Tulcea ce au încheiat contracte de prestări servicii pentru lucrări funerare sunt mulţumiţi de modul în care sunt executate aceste contracte.
La dosarul cauzei au fost depuse atât sesizările formulate de către clienţii ………, cât şi contractele de vânzare-cumpărare, cu plata în rate încheiate cu societatea intimată.
Ori, având în vedere că unitatea intimată avea cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare a contestatorului încă din luna martie 2008, iar decizia de concediere a emis-o la data de 23.06.2008, văzând şi dispoz.art.268 alin.1 C.muncii, instanţa urmează a admite excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere şi a anula decizia de concediere nr.121/23.06.2001 emisă de ………, ca tardiv emisă.
În ceea ce priveşte decizia nr.120/23.06.2008, instanţa constată următoarele:
Prin emiterea deciziei nr.120/23.06.2008, intimata i-a suspendat contestatorului contractul individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile, potrivit art.52 alin.1 lit.a din C.muncii.
Art.52 alin.1 lit.a din C.muncii prevede că, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Ori, având în vedere că prin decizia nr.61/4.03.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului potrivit art.65 alin.1 din C.muncii începând cu data de 4.03.2008, întrucât contestatorul nu mai avea calitatea de angajat al intimatei din data de 4.03.2008, societatea intimată nu avea cum să suspende la data de 23.06.2008 un contract de muncă ce a încetat să-şi mai producă efectele.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a anula decizia de suspendare a contractului de muncă nr.120/23.06.2008 emisă de ……… S.A.Constanţa, ca netemeinică şi nelegală.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea garanţiei materiale, instanţa urmează a obliga intimata să plătească contestatorului suma de 1583 lei reprezentând garanţii materiale reţinute, având în vedere că intimata a recunoscut că i-a reţinut contestatorului garanţia materială, iar la dosarul cauzei nu s-au depus probe care să dovedească că ……… ar fi adus prejudicii materiale societăţii.
Deoarece ……… a efectuat cheltuieli în acest proces, iar contestaţia i-a fost admisă, instanţa urmează a obliga intimata să plătească contestatorului suma de 1040 lei cheltuieli de judecată.