Top

Despăgubiri civile

Condiţiile răspunderii civile delictuale. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila reclamanta DAS din cadrul CLM Brăila a chemat în judecată pe pârâţii PV şi GG solicitând obligarea acestora la plata sumei de 6287,90 lei reprezentând prejudiciu. Deliberând asupra acţiunii, prin prisma materialului probator administrat, Judecătoria Brăila a respins-o ca nefondată. S-a reţinut că prin H.C.L.M. nr. 211/30.11.2003 a fost aprobat proiectul „Servicii sociale la domiciliu pentru persoanele vârstnice cu situaţie materială şi familială precară”. S-a precizat în cuprinsul hotărârii că valoarea totală a proiectului este de 147.895 euro, contribuţia CLM Brăila constând în hrană – masă caldă la domiciliu pentru 50 de persoane/lună pentru 14 luni, în valoare totală de 16.100 euro. Prin raportul de control intermediar din 30.11.2007 întocmit de Camera de Conturi a Judeţului Brăila, s-a stabilit că, potrivit datelor din bilanţul pe anul 2006, Cantina de Ajutor Social Brăila a înregistrat un sold debitor în sumă de 6287,90 lei, valoare datorată de Primăria Municipiului Brăila de la data de 30.04.2005 şi nedecontată la 30.11.2007, în cadrul proiectului „Servicii sociale la domiciliu pentru persoane cu situaţie materială şi familială precară” realizat prin Fundaţia Lumina. Suma reprezenta contravaloarea prestărilor de servicii sociale pentru 50 de persoane vârstnice, din care prepararea hranei în sumă de 5793,12 lei şi distribuirea de masă caldă la domiciliu în sumă de 494,78 lei, în perioada 1.01.2005-31.05.2005. S-a constatat prin acelaşi raport că persoana răspunzătoare este PV, contabil şef, care a efectuat plata în sumă de 6287,90 lei, valoare datorată şi nedecontată de Primăria Municipiului Brăila la data de 30.11.2007. Prin decizia nr. 21/12.12.2007 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Brăila, s-a constatat că, potrivit datelor din bilanţul pe anul 2006, Cantina de Ajutor Social Brăila a înregistrat un sold debitor în sumă de 6287,90 lei, valoare datorată de Primăria Municipiului Brăila şi nedecontată şi nu au fost făcute toate demersurile legale în vederea încasării debitului. S-a constatat, de asemenea, că, procedându-se astfel, au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (2), (3) şi (4) din O.U.G. nr. 45/2003 şi că răspunderea săvârşirii abaterii a fost stabilită în sarcina contabilului şef al entităţii. S-a precizat, în cuprinsul aceluiaşi proces-verbal că în timpul controlului, prin Referatul nr. 1730/23.11.2007, înregistrat sub nr. 45073/28.11.2007 la unitatea administrativ teritorială a Municipiului Brăila, conducerea Cantinei de Ajutor Social Brăila a solicitat Primăriei Municipiului Brăila decontarea debitului în sumă de 6287,90 lei. Conform art. 1 din H.C.L.M. nr. 381/14.12.2007 începând cu data de 1.01.2008, DAS Brăila a preluat activitatea Cantinei de Ajutor Social Brăila Instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei prejudiciului, atât timp cât, prin decizia nr. 21/12.12.2007 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Brăila, s-a stabilit că vor fi continuate demersurile pentru încasarea sumei de 6287,90 lei datorată de Primăria Municipiului Brăila. Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost admis, reţinându-se că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, săvârşirea unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia făptuitorului. Din raportul de control intermediar, întocmit de Camera de conturi a Judeţului Brăila, a rezultat că în cadrul proiectului aprobat prin HCLM nr. 211/30.10.2003, nu a fost decontată suma de 6.287,90 lei de către Primăria Municipiului Brăila, reprezentând contravaloare hrană caldă la domiciliu pentru 50 persoane în sumă de 5793,12 lei, pentru lunile aprilie şi mai 2005 şi carburanţi în sumă de 494,78 lei, pentru luna mai 2005. În actul de control s-a menţionat că prin referatul nr. 1730/23.11.2007, înregistrat sub nr.45073/28.11.2007 la Unitatea administrativ teritorială a Municipiului Brăila, s-a solicitat primăriei decontarea debitului de 6287,90 lei. S-a urmărit recuperarea debitului de la Primăria Municipiului Brăila, care prin adresa nr. 4241/24.02.2009 comunică următoarele: proiectul s-a derulat în baza ghidului de implementare a proiectelor phare, a cuprins o perioadă de 18 luni, iar cheltuielile şi plăţile efectuate au vizat în mod obligatoriu data maximă de 28.05.2005. Cum referatul Cantinei de ajutor social a fost întocmit după expirarea termenului limită prevăzut în contract cu organismele internaţionale, această plată nu mai poate fi efectuată de primărie. Ca atare, erorile manageriale ale conducerii cantinei au constat în faptul că solicitarea decontării s-a făcut după expirarea termenului prevăzut pentru derularea proiectului, iar aceste abateri nu sunt permise în acest gen de finanţări. Proiectul a fost închis, finanţări nu se mai pot efectua, iar auditarea modului de cheltuire şi plată a fost realizat fără evidenţierea de aspecte negative în execuţia bugetară. În aceste condiţii nu s-a putut reţine că trebuie urmărită recuperarea sumei de 6287,90 lei de la Primăria Municipiului Brăila. În perioada desfăşurării proiectului, pârâta PV, în calitate de contabil şef, avea următoarele obligaţii, conform fişei postului: de a răspunde şi de a urmări execuţia cheltuielilor prevăzute în bugetul aprobat pe articole şi clasificaţie bugetară; de a răspunde de modul de desfăşurare a activităţii şi de evidenţa contabilă a cheltuielilor curente de execuţie bugetară; de a informa şeful ierarhic privind încasarea şi plata cheltuielilor curente. Intimatul GG avea următoarele atribuţii, conform fişei postului: de a urmări modul de realizare a veniturilor şi de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat. Intimata PV a acordat viza de control financiar preventiv propriu, în baza deciziei nr. 1/24.10.2006, iar potrivit prevederilor art. 14 al. 5 din Ordonanţa 119/1999, răspunde, în raport de culpă, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care a acordat viza de control financiar preventiv propriu. Intimatul GG avea obligaţia de a ordonanţa cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat. Potrivit prevederilor legale nicio cheltuială din fonduri publice locale nu putea fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu era aprobată potrivit legii şi nu avea prevederi bugetare şi surse de finanţare. Iar în condiţiile în care decontul a fost trimis la doi ani după terminarea proiectului nu s-a putut reţine că mai exista sursă de finanţare. Pentru aceste motive, s-a apreciat că vinovaţi de producerea prejudiciului sunt intimaţii, fiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.

Etichete:

Despăgubiri civile. Greşita reţinere a solidarităţii dintre inculpat şi asigurator cu privire la despăgubiri cilvile

Prima instanţă: În baza art. 33 lit.a – 34 lit. b C.p., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 178 al. 2 C.p. şi art. 184 al. 2 şi 4 C.p. În baza art. 71 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c C.p., dispunându-se suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi pedepsei accesorii. În baza art. 998, 999 Cod Civil, art. 107 şi 109 din Legea nr. 105/1992, art. 55 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul la plata de daune materiale şi daune morale către părţile civile. Apel: Tribunalul Brăila a admis apelul declarat de părţile civile, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată numai în ce priveşte latura civilă a cauzei şi în rejudecare a desfăcut solidaritatea dintre inculpat şi asigurătorul de răspundere civilă în ceea ce priveşte plata despăgubirilor civile către părţile civile şi a obligat numai asigurătorul la plata acestora. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările şi reasigurările, plata despăgubirilor se face de către asigurător în limita maximă a despăgubirilor cuprinse în contractul de asigurare, neputându-se astfel reţine o solidaritate de răspundere civilă între asigurat şi asigurător.

Etichete:

DESPAGUBIRI CIVILE

Asupra prezentei actiuni civile.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta, reclamantul MS a chemat in judecata pe paratul NMS, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 8.500 lei, reprezentand echivalentul prejudiciului ce i-a fost cauzat de animalele aflate in paza juridica a acestuia, prin deteriorarea autoturismului proprietate personala, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a invederat instantei ca in ziua de 27.09.2007, in timp ce se afla la barul amenajat in incinta caminului cultural din satul Lipia, apartinand S.C. SRL al carui administrator este, a parcat autoturismul proprietate personala marca Opel Astra, cu nr. de inmatriculare, in curtea interioara.
In jurul orelor 9,00, o caruta trasa de doi cai, fara conducator, scapata de sub control, a intrat in fuga pe poarta si a lovit autoturismul din spate, impingandu-l in stalpul terasei, producand astfel mai multe avarii, respectiv: bara de protectie fata sparta, copota fata infundata, radiator spart, lampa semnalizare stanga spate sparta, bara protectie spate sparta, capota portbagaj infundata, spoiler spart.
La fata locului s-a prezentat un lucrator de politie care a efectuat cercetari din care a rezultat ca paratul, in dimineata respectiva a mers pe camp cu caruta si datorita faptului ca a lasat caii fara supraveghere si fara sa-i asigure, animalele, fara motive cunoscute, au fugit oprindu-se in curtea unde se afla autoturismul sau, care a suferit avariile descrise mai sus.
Au fost efectuate cercetari la fata locului si intocmit procesul verbal privind fapta comisa de parat, eliberandu-i-se o autorizatie de reparatie in care au fost inscrise avariile autoturismului.
Cu aceasta ocazie paratul a recunoscut fapta comisa si s-a angajat sa-i plateasca contravaloarea reparatiei, mentiune inscrisa in procesul verbal de contraventie.
Ulterior, paratul a refuzat a-i achita vreo suma de bani, motiv pentru care a depus la Parchetul de langa Judecatoria Buzau o plangere penala, solutionata prin neinceperea urmaririi penale conform rezolutiei data in l8.l2.2007.
Precizeaza reclamantul ca fiindu-i necesar autoturismul, atat pentru nevoile familiale, cat si pentru aprovizionarea societatii, l-a reparat, cheltuind suma de 7000 lei, iar pentru rezolvarea problemelor personale, in perioada de o luna necesara pentru reparatii, a inchiriat un alt autoturism de la TD, pentru suma de l500 lei.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. l00l Cod civil.
In dovedire cererii, reclamantul a depus la dosar: procesul verbal , autorizatia seria, rezolutia de neincepere a urmarii penale nr., facturi fiscale, devizul post calcul privind reparatiile la autoturism, planse fotografice, cartea de identitate a autoturismului, oferte de preturi privind pretul unei bare de protectie si a solicitat audierea martorilor TD si IG.
Paratul NMS a formulat intampinare, prin intermediul careia a precizat ca este de acord in parte cu actiunea, respectiv pentru plata sumei de l928 lei, apreciind ca acesta este prejudiciul produs, rezultat din avariile constatate de organul de politie, respectiv: bara de protectie fata, capota motor infundata, lampa semnalizare, capota portbagaj infundata, bara spate, radiator.
In motivarea intampinarii formulate, paratul arata ca autoturismul marca Opel Astra cu nr. de inmatriculare , automobil vechi, aflat la al treilea proprietar, parcat neregulamentar, fara frana de ajutor actionata si motorul oprit intr-o treapta de viteza inferioara, a fost lovit de atelajul proprietatea sa, suferind avarii minore, constand in afectarea barelor de protectie, a radiatorului, a lampii de semnalizare spate si mici denivelari ale capotelor.
Desi i-a propus reclamantului o suma de bani rezonabila, corespunzator avariilor suferite de vehicul, acesta a refuzat, efectuand la autoturismul sau reparatii si inlocuiri de piese care nu ar fi fost necesare, respectiv inlocuit capota intrucat era ruginita, desi era doar putin infundata si spoilerul, care asemeni era ruginit, dar care nu suferise nicio deteriorare in urma impactului.
Intrucat reclamantul a lasat autoturismul parcat fara a avea trasa frana de mana si motorul in treapta intai de viteza, cum prevede art. l4l din Regulamentul de aplicare al Codului Rutier, in urma unui impuls minor dat de atelaj, autoturismul s-a deplasat si s-a lovit cu partea din fata de stalpul unei terase, suferind avarii si in partea din fata, respectiv bara protectie fata, radiator spart, infundat capota, care altfel nu s-ar fi produs, apreciind ca el poarta raspunderea pentru avariile suferite in partea din spate a autoturismului, in suma de l928 lei.
Diferenta de la ceea ce solicita reclamantul reprezinta reparatii care nu erau necesare, sau avariile datorate culpei reclamantului, care nu si-a imobilizat autoturismul parcat.
Precizeaza paratul ca reclamantul nu a inchiriat un alt autoturism pentru care sa fi achitat suma de l500 lei, intrucat, in momentul in care a avut nevoie de masina a imprumutat de la un cetatean care avea doua masini, un autoturism Dacia ce nu era folosit si pentru care nu a platit nici o chirie, de unde rezulta reaua credinta a reclamantului si tendinta acestuia de a exagera si de a urmari o imbogatire fara just temei in detrimentul sau, pornind de la un incident minor.
In sustinerea intampinarii formulate, paratul a solicitat audierea martorului CS.
S-a dispus din oficiu efectuarea in cauza a unei expertize tehnice de specialitate auto, conform urmatoarelor obiective: avand in vedere dinamica producerii accidentului, stabilirea culpei reclamantului sau a paratului in producerea acestuia, sau a se indica daca este o culpa comuna; sa se verifice daca reparatiile efectuate la autoturismul proprietatea reclamantului au legatura de cauzalitate cu dinamica producerii accidentului, fiecare dintre reparatii urmand a fi evaluata separat; evaluarea separata a reparatiilor care nu au legatura de cauzalitate cu dinamica producerii accidentului; evaluarea separata a reparatiilor ce vizeaza partea din spate a autoturismului, conform devizului de reparatii si a reparatiilor ce vizeaza partea din fata a autoturismului, ce au legatura de cauzalitate cu accidentul, raport de expertiza ce a fost efectuat si depus la dosar de expert tehnic Enache Ion, impotriva caruia partile nu au formulat obiectiuni.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În data de 27.09.2007 reclamantul se afla în barul amenajat în incinta căminului cultural din satul Lipia, aparţinând SC SRL, al cărui administrator este, având parcat, în curtea interioară, autoturismul proprietate personală marca Opel Astra cu număr de înmatriculare.
Pârâtul se afla cu căruţa cu cei doi cai, în apropierea satului Lipia, a lăsat atelajul nesupravegheat corespunzător şi neasigurat, motiv pentru care cei doi cai au plecat în fugă către sat şi s-au oprit în incinta căminului cultural din satul Lipia, în autoturismul reclamantului parcat în curtea interioară, provocându-i avariile înscrise în Autorizaţia seria, f- 5 , respectiv: bară protecţie faţă spartă, capotă motor uşor înfundată, lampă stânga spate spartă, capotă portbagaj înfundată, bară spate spartă, radiator spart.
Prin procesul verbal de contravenţie 7, f- 4, I.P.J. Buzău a sancţionat contravenţional pârâtul, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 165 lit. h din ROUG 195/2002, respectiv aceia de a nu părăsi vehiculul cu tracţiune animală sau animalele.
Vinovăţia pârâtului în accidentul produs este recunoscută chiar de el, atât în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, cât şi în cuprinsul întâmpinării formulate, când a fost de acord cu despăgubirea solicitată de reclamant, însă doar în parte.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant, instanţa le va reţine doar în parte, în ceea ce priveşte suma de 4941,17 lei, pentru următoarele motive:
Conform raportului de expertiză dispus în cauză şi efectuat de către expert tehnic EI, f – 58, raport asupra căruia nicio parte nu a formulat obiecţiuni, valoarea reparaţiilor totale cu TVA, efectuate la autoturismul proprietatea reclamantului marca Opel Astra cu număr de înmatriculare, este de 4941,17 lei.
Nu va fi reţinută susţinerea reclamantului, conform căreia la această valoare urmează a se adăuga contravaloarea barei de protecţie spate, în valoare de 1900 lei, care a fost împrumutată de reclamant, întrucât expertul a stabilit valoarea reparaţiilor, conform documentelor din dosarul cauzei, depuse de chiar reclamant la dosar. Ori, aşa cum se poate observa, oferta de preţuri depusă de reclamant la dosar , neânregistrată la SC SRL, poartă data de 15.10.2007, f-65, astfel că ea putea fi luată în considerare la data reparării autovehiculului sau măcar prezentată de reclamant expertului în vederea luării sale, sau nu, în considerare la stabilirea valorii pagubei.
Instanţa apreciază că reclamantul nu a prezentat această ofertă, pe de o parte că ea este produsă pro cauza, iar pe de altă parte reclamantul nu a făcut nicio dovadă a achiziţionării acestei bare spate, oferta de preţ nefăcând dovada efectivei achiziţionări şi a producerii vreunui prejudiciu de această natură reclamantului.
Nu va fi reţinută nici solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând închirierea unui alt autovehicul de la TD, întrucât aşa cum acesta a declarat cei 15 milioane de lei vechi pe care i-a dat reclamantul, martorului, au reprezentat combustibilul consumat, uzura autoturismului, uleiul consumat, reparaţiile. Ori, aceste cheltuieli cu autoturismul le făcea în mod normal şi petentul cu propriul autoturism. Dealtfel susţinerea reclamantului nu se coroborează cu cea a martorului, reclamantul susţinând că a achitat această sumă drept chirie martorului şi nu că a achitat consumabilele obişnuite la folosinţa autovehiculului.
Nici solicitarea pârâtului de a fi reţinute doar avariile produse în partea din spate a autoturismului nu va fi reţinută de instanţă, întrucât, conform raportului de expertiză – expert EI, toate reparaţiile efectuate au legătură de cauzalitate cu accidentul, au fost efectuate conform Autorizaţiei de reparaţii eliberate de reprezentantul IPJ Buzău, iar în ceea ce priveşte culpa reclamantului că nu şi-a asigurat autoturismul cu frâna de mână şi motorul în treapta întâi de viteză, nici nu poate fi luată în discuţie, întrucât autovehiculul nu se afla pe drumurile publice pentru a respecta prevederile OUG 195/2002, această concluzie fiind şi a expertului, în cadrul expertizei precizându-se că în speţă nu sunt aplicabile prevederile ordonanţei.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa, în baza art. 1001 cod civil, urmează a admite în parte acţiunea şi a obliga pârâtul, către reclamant la plata sumei de 4941,17 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală, până la achitarea efectivă a debitului, începând cu luna octombrie 2007.
În baza art. 276 c.p.c. se vor compensa în parte cheltuielile de judecată şi obliga pârâtul, către reclamantă la 380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete:

DESPĂGUBIRI CIVILE OBŢINUTE ÎN TEMEIUL ART.6 DIN OUG 195/2002 COROBORAT CU DISP.ART.998 – 999 C.CIV. DE CĂTRE O SOCIETATE DE ASIGURARE

MATERIA CIVIL

DESPĂGUBIRI CIVILE OBŢINUTE ÎN TEMEIUL ART.6 DIN OUG 195/2002 COROBORAT

CU DISP.ART.998 – 999 C.CIV. DE CĂTRE O SOCIETATE DE ASIGURARE.

DOSAR NR. 616/324/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 719/2009

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.616/324/2009 reclamanta SC A –

SA G prin reprezentanţi legali a solicitat în contradictoriu cu pârâta P.M.T. , reprezentată de

primar, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată la plata sumei de 7028,00 lei cu titlu

de daune, la plata dobânzii legale aferente şi la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 21.06.2006 a avut loc pe

str.V A din Tecuci un eveniment rutier soldat cu avarierea autoturismului marca AUDI înmatriculat

sub nr.GL-98-BVR, iar din adresa nr.510/21.06.2006 a Poliţiei Tecuci rezultă că acesta s-a datorat

faptului că autoturismul care circula regulamentar a intrat într-o groapă din carosabil,

nesemnalizată corespunzător. A mai arătat reclamanta că autoturismul era asigurat facultativ

(CASCO) conform contractului de asigurare seria AR nr.837694/18.04.2006, valabil pentru

perioada 23.04.2006 – 22.04.2007, proprietara fiind Cooperativa de credit Viitorul Românesc

Tecuci. S-a mai arătat că la solicitarea asiguratului s-a deschis dosarul de daune

nr.302/J/GL/3196/2006 şi s-a achitat suma de 7028 lei cu titlul de despăgubiri, conform OP

nr.10/05.01.2007.

Reclamanta a mai arătat că a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului cu pârâta însă,

aceasta nu a înţeles să achite suma solicitată de reclamantă, motiv pentru care s-a formulat

prezenta acţiune.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.22 din Legea.. republicată, pe

disp.art.998 C.civ. şi disp.art.5 ali.2 şi 6 din OUG 195/2002 în momentul producerii accidentului.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită în primul rând respingerea acţiunii pe

excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fond respingerea ca nefondată.

In susţinerea excepţiei se arată că Primăria Tecuci nu a fost implicată în nici un

accident rutier, că întreţinerea drumului pe care s-a produs evenimentul rutier revine administraţiei

locale iar potrivit art.36 din Legea nr.215/2001 R., consiliul local este cel care administrează

domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.

Pe fondul cauzei se arată că la constatarea defecţiunilor la autoturismul avariat nu a

fost invitat nici un reprezentant al pârâtei şi că despăgubirea asiguratului revine în mod exclusiv

reclamantei având în vedere clauzele contractului de asigurare.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei ca

nefondată însă a solicitat şi introducerea în cauză în calitate de pârât a C.L. Tecuci .

Instanţa a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus citarea în calitate de

pârât a C.L. Tecuci, însă acesta deşi legal citat, nu a depus întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.719/02.04.2009, prima instanţă a respins ca nefondată acţiunea

în contradictoriu cu C.L. al mun.Tecuci şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a

pârâtului P.mun.Tecuci .

Motivând în fond hotărârea, prima instanţă reţine că potrivit dispoziţiilor care

reglementează răspunderea civilă delictuală – art.998 – 999 C.civ., coroborate cu art.1169 C.civ.,

reclamanta nu a dovedit întrunirea în mod cumulativ a acestor condiţii: fapta ilicită, existenţa unui

prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia persoanei.

Prima instanţă a reţinut că în cauză reclamanta nu a demonstrat existenţa faptei ilicite a pârâtului

C.L. Tecuci.

Instanţa de fond apreciază că din probele administrate nu ar rezulta cu certitudine că

avariile s-ar fi produs ca urmare a unei gropi nesemnalizate, singura dovadă în acest sens fiind

doar declaraţia conducătorului auto. Judecătoria Tecuci apreciază că această declaraţie nu se

coroborează cu alte probe în cauză, că reclamanta a consemnat în procesul verbal că daunele auto

s-ar datora nerespectării vitezei, iar planşele foto au fost realizate mai târziu.

Instanţa de fond analizând adresa nr.510/21.06.2006 a Poliţiei Tecuci, arată că deşi

agentul constatator a indicat că auto în cauză a intrat într-o groapă nesemnalizată, acesta nu a

menţionat dimensiunile gropii şi nici cauzele producerii acestei gropi. In continuare instanţa de

fond motivează că evenimentul s-a produs pe timp de zi, în condiţii de vizibilitate şi carosabil

uscat, situaţie în care obstacolul era observabil.

In ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.mun.Tecuci,

instanţa de fond, admiţând această excepţie, a respins acţiunea împotriva acestei pârâte, ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr.896/2009 a Tribunalului Galaţi, s-a admis recursul declarat de

reclamanta SC A R A V I– SA Bucureşti şi s-a modificat în parte sentinţa civilă 719/2009 a

Judecătoriei Tecuci şi în rejudecare: s-a admis acţiunea şi a fost obligat pârâtul C.L. Tecuci să

plătească reclamantei 7028 lei reprezentând daune precum şi dobânda legală aferentă de la data

introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

A fost obligat C.L. Tecuci la plata sumei de 761 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele:

La data de 21.06.2006 a avut loc în mun.Tecuci, jud.Galaţi un eveniment rutier în

urma căruia autoturismul marca AUDI înmatriculat sub nr.GL-91-BVR a fost avariat. Din adresa

din 21.06.2006 emisă de poliţia mun.Tecuci, coroborată cu declaraţia conducătorului auto şi cu

planşele foto rezultă că avariile produse au fost generate de rularea acestuia pe un carosabil cu

gropi pe str.V A din mun.Tecuci. Fiind asigurat Casco, proprietarul auto a fost despăgubit.

In cauză prima instanţă a reţinut eronat că declaraţia conducătorului auto nu se

coroborează cu alte probe, în condiţiile în care chiar din motivarea sentinţei recurate se arată că

din adresa din n21.06.2006 emisă de Poliţia Tecuci rezultă că autoturismul a intrat într-o groapă

nesemnalizată. Judecătoria Tecuci reţine în mod eronat că agentul constatator nu a măsurat groapa

şi nici nu a arătat cauzele producerii acestei gropi din carosabil, nu a arătat dacă acestea sunt

declaraţiile conducătorului auto ori propriile constatări. Aceste aspecte nu sunt relevante în cauză,

atâta vreme cât din coroborarea probelor arătate mai sus ( declaraţie conducător auto, planşe

foto şi adresa din 21.06.2006) rezultă că avarierea autoturismului s-a produs din cauza rulării pe

un carosabil cu gropi.

Faptul că planşele foto au fost realizate la data de 07.09.2006 şi fără participarea

reprezentanţilor intimatei – pârâte, nu are relevanţă în cauză, în condiţiile în care intimata – pârâtă

nu a răspuns adresei nr.1566/12.09.2006 emisă de recurenta – reclamantă prin care era invitată să

desemneze un reprezentant pentru identificarea locului accidentului şi constatarea comună a

daunelor. Din probele administrate în cauză rezultă că auto a fost avariat pe un carosabil cu gropi,

iar intimata – pârâtă a demonstrat o altă situaţie. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale

active a pârâtei P. mun.Tecuci, prima instanţă în mod eronat a admis această excepţie, respingând

acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, întrucât C.L. este cel care administrează domeniul public şi local al unităţii administrativ

teritoriale.

Potrivit disp.art.1169 C.civ., sarcina probei incumba reclamantului, iar reclamanta a

demonstrat cauzele şi condiţiile producerii avariilor.

Totodată, potrivit disp.art.5 alin.2 din OUG nbr.195/2002 privind circulaţia pe

drumurile publice „ administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul

lucrărilor este obligat să realizeze corespunzător, cât mai repede posibil orice obstacol aflat pe

partea carosabilă, care pune în pericol siguranţa circulaţiei şi să ia toate măsurile de înlăturare a

acestuia”, iar potrivit art.6 din acelaşi act normativ : „(6) In cazul producerii unui eveniment rutier ca

urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării

necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta,

administratorul drumului, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz,

administrativ, contravenţional, civil, penal, în condiţiile legii „ .

Etichete:

Despăgubiri civile decurgând din eliberarea ilegală, prin hotărâre a consiliului local comunal, a viceprimarului comunei, ca urmare a anulării hotărârii instanţei de contencios administrativ, stabilite doar în sarcina unui consilier local. Lipsa legăturii de cauzalitate

Culpa pentru revocarea ilegală din funcţie a viceprimarului comunei revine în sarcina tuturor consilierilor locali ce au votat în sensul adoptării acelei hotărâri de consiliu local.

Eronat s-a stabilit răspunderea materială decurgând din actul administrativ anulat de instanţa de contencios administrativ, doar în sarcina unui singur consilier local, motivat de faptul că acesta ar fi prezidat o şedinţă ulterioară de consiliu local, din 9.04.2006, calitate în care ar fi refuzat să pună în discuţia consilierilor utilitatea revocării măsurii adoptate prin HCL 11/20.03.2006, semnalată printr-o adresă a Prefectului.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 604/CA din 8 noiembrie 2010

Etichete:

Despăgubiri civile

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâţii CG şi CR, ambii cu domiciliul în com.P, judeţ Suceava, împotriva sentinţei civile nr.1285 din 8.12.2004 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr.2139/2004), pârât intimat fiind CMM, domiciliat în com. P, judeţ Suceava iar reclamantă intimată, GA, cu acelaşi domiciliu.

La apelul nominal a răspuns pârâta recurentă CR, pârâtul intimat şi reclamanta intimată, lipsă fiind pârâtul recurent CG.

Procedura completă.

s-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Pârâta recurentă CR a solicitat admiterea recursului şi schimbarea sentinţei civile atacate ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând că nu este de acord să plătească despăgubiri întrucât nu are posibilităţi materiale.

Reclamanta intimată a solicitat respinge4rea recursului ca nefondat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr.1285 din 08.12.2005 Judecătoria Gura Humorului a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta GA, în calitate de reprezentantă legală a minorei GE şi a obligat pe pârâţii CR şi CG, în solidar, să-i plătească suma de 9.920.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 20 milioane lei daune morale.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de pârâtul CMM.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că minora GE a fost victima unei infracţiuni de perversiuni sexuale prev. de art.201 cod penal,. Săvârşită de minorul CMM, fiul pârâţilor CR şi CG, însă, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, numărul 597/P/2004, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorului, fapta fiind comisă fără discernământ, întrucât minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani; că, urmare a agresiunii, minora a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale fiind internată în spital astfel că familia datorează Casei de Asigurări de Sănătate Suceava 2.311.472 lei; că reclamanta a vândut o vacă în valoare de 7.000.000 lei şi a împrumutat 600.000lei pentru a face faţă cheltuielilor cu medicaţia minorei, consultaţii medicale şi eliberarea certificatului medico-legal.

A mai reţinut instanţa că în cauză este justificată şi acordarea de daune morale, în sumă de 20.000.000 lei, dată fiind trauma fizică şi psihică a minorei în urma faptei comise şi că, în temeiul art.1.000 alin.2 cod civil, pârâţii, în calitate de părinţi, sunt ţinuţi să răspundă pentru fapta copilului lor şi să acopere prejudiciul astfel creat.

Cât priveşte pe autor, instanţa a avut în vedere că acesta nu poate răspunde în condiţiile art.998 şi 999 cod civil întrucât la data comiterii faptei era lipsit de discernământ.

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii CG şi CR, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că minorul locuieşte la bunicii săi, părinţii nefiind vinovaţi că aceasta refuză să locuiască împreună cu ei; că, la rândul său minorul a fost victima agresiunilor din partea părinţilor minorei GE şi că ei nu dispun de posibilităţile materiale pentru a achita suma stabilită de instanţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că recurs este nefondat.

Astfel, conform art.1000 alin.2 cod civil, părinţii răspund în solidar pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârşită de copilul minor ce locuieşte cu dânşii.

În speţă, pe calea cercetări penale s-a stabilit existenţa faptei săvârşite de minorul CMM, din probele administrate rezultând existenţa şi întinderea prejudiciului precum şi legătura de cauzalitate dintre acestea.

În consecinţă, în mod corect a stabilit că în cauză sunt incidente disp.art.1000 alin.2 cod civil, împrejurarea că minorul locuieşte în fapt cu bunicii săi, nefiind de natură să exonereze pe părinţi de culpa de a nu-şi fi îndeplinit obligaţia de supraveghere şi educare a minorului.

De observat, de asemenea că faptul invocat de recurenţi privind agresiunile săvârşite anterior asupra copilului lor sau că nu au posibilităţi materiale de plată, sunt irelevante în speţă şi nu constituie motive de nelegalitate sau netemeinicia hotărâri.

În consecinţă în baza art.312 cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii CG şi CR, împotriva sentinţei civile nr.1285 din 08.12.2004 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr.2139/2004) pârât intimat fiind CMM iar reclamantă intimată, GA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 aprilie 2005.

Etichete: