Litigiu de asigurări sociale. Pensie de serviciu. Recalcularea acesteia potrivit Legii nr. 119/2010.Respingerea contestaţiei formulată împotriva deciziei de recalculare.

Litigiu de asigurari sociale. Pensie de serviciu. Recalcularea acesteia potrivit Legii nr. 119/2010.Respingerea contestatiei formulata împotriva deciziei de recalculare.

Reclamantul E.GH. a chemat în judecata pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII solicitând anularea deciziei de recalculare nr. 99273/01.09.2010 emisa de pârâta potrivit Legii nr. 119/2010 si mentinerea dreptului la pensia de serviciu stabilita anterior printr-o decizie cu acelasi numar din 23 februarie 2009.

Solutionând cauza, Tribunalul Ialomita a respins cererea, pentru considerentele de mai jos:

Prin decizia nr. 99273/23.02.2009 reclamantului i s-a acordat pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, pensie speciala calculata în conditiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr. 217/2008.

Ulterior, urmare a aplicarii Legii nr. 119/2010 coroborata cu Legea nr. 19/2000, reclamantului i s-a recalculat pensia de serviciu diminuându-i-se cuantumul acesteia, emitându-se în acest sens decizia nr. 99273/01.09.2010.

Solicitarea reclamantului de a se anula aceasta din urma decizie este netemeinica si nelegala pentru considerentele de mai jos :

Potrivit art. 1 litera i) din Legea nr. 219/2010 pensiile de serviciu, printre care si pensiile de serviciu ale personalului Curtii de Conturi, devin pensii în întelesul Legii nr. 19/2000.

Pe de alta parte, potrivit art. 3 din acelasi act normativ, se stabileste ca pensiile de serviciu enuntate la art. 1, cuvenite sau aflate în plata, sa se recalculeze prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

Acestea au fost dispozitiile legale, care puse în aplicare au dus la diminuarea cuantumului pensiei reclamantului.

Referitor la criticile formulate de reclamant fata de masurile diminuarii cuantumului pensiei sale, acestea în esenta pot fi grupate în critici care vizeaza neconcordanta Legii nr. 119/2010 cu Constitutia României precum si critici ale neconcordantei aceleiasi legi cu prevederile Conventiei si ale Protocolului 1 la Conventie privind protectia si apararea drepturilor fundamentale ale omului.

În acest sens tribunalul aminteste ca mare parte din criticile formulate de catre reclamant si-au gasit rezolvarea în considerentele cuprinse în decizia nr. 871/25.06.2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, atunci când aceasta a raspuns obiectiunilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010.

Astfel, cu privire la modul de aplicare a dispozitiilor acestei legi si caracterul retroactiv al articolului 3 din Legea nr. 119/2010 si neconcordanta acestuia cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie s-a retinut faptul ca pensiile de serviciu spre deosebire de cele acordate potrivit sistemului public de pensii au doua componente, si anume pensia contributiva, care se suporta din bugetul asigurarilor sociale si reflecta partea de contributie a fiecarui asigurat la acest buget si un supliment care se adauga la partea contributiva, suportat de stat si care se plateste din bugetul de stat.

Prin urmare, se poate considera ca singurul drept câstigat de catre persoana în cauza îl reprezinta partea contributiva, si doar daca aceasta parte ar fi încalcata prin diminuare se poate vorbi despre o aplicare retroactiva a legii si o încalcare a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Constitutie, ceea ce în cauza nu se întâmpla.

În acelasi timp trebuie reamintit din jurisprudenta constitutionala si decizia nr. 458/02.12.2003, prin care s-a statuat ca „o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior, si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituita sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare, adica în domeniul ei de aplicare”.

Fata de aceste considerente, tribunalul nu poate retine sustinerea reclamantului ca prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 s-ar încalca principiul neretroactivitatii legii si principiul nerespectarii drepturilor câstigate.

În ceea ce priveste sustinerea reclamantului din care ar rezulta ca prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 si diminuarea cuantumului pensiei sale s-ar încalca prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale tribunalul urmeaza a face din nou trimitere la considerentele cuprinse în decizia nr. 871/2010 a Curtii Constitutionale.

Desi potrivit jurisprudentei C.E.D.O. (cauza Buchen contra Republicii Cehe – 2002) dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia un bun proprietate privata în sensul celor cuprinse la art. 1 din Primul Protocol, totusi, în cauza de fata reducerea cuantumului pensiei reclamantului nu poate fi echivalata practic cu o expropriere a carei utilitate publica nu este justificata de legiuitor.

Pentru aceasta urmeaza a se constata ca pensia de serviciu se bucura de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii, în sensul ca pensiile de serviciu au în componenta lor doua elemente, si anume : pensia contributiva si un supliment din partea statului, care prin adunare cu pensia contributiva reflecta cuantumul pensiei de serviciu stabilit prin legea speciala. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor de stat si este rezultatul contributiei fiecarui asigurat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat.

Acordarea acestui supliment a urmarit instituirea unui regim special compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.

Aceasta compensatie, neavând ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie ca element constitutiv al acesteia.

Prin urmare, partea necontributiva ca element component al pensiei de serviciu, este supusa practic conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a o putea acorda.

În aceste conditii partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata potrivit interpretarii pe care C.E.D.O. a dat-o articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, în notiunea de „bun”, ea reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pâna la data intrarii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii.

Pe de alta parte, trebuie amintit ca, Curtea Constitutionala, constatând ca pensiile speciale nu reprezinta un privilegiu ci au o justificare obiectiva si rationala, considera totusi ca acestea pot fi eliminate daca exista o ratiune, o cauza suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei.

Ori, în cazul Legii nr.119/2010 o atare cauza o reprezinta necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa , eliminarea inechitatilor existente în sistem si nu în ultimul rând situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat cât si cel al asigurarilor sociale de stat.

Curtea a observat, de asemenea, ca masura eliminarii pensiilor speciale nu impune o sarcina excesiva asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, si nu prevede diferentieri procentuale pentru diversele categorii carora i se adreseaza, pentru a nu determina ca una sau alta sa suporte, mai mult sau mai putin, masura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie.

Trebuie amintit aici si Decizia nr. 820/09.11.2006 unde Curtea Constitutionala a aratat ca „Legea nr. 19/2000, lege cadru în reglementarea drepturilor de asigurari sociale în sistemul public a asezat pe principii si reguli noi întreaga legislatie a pensiilor. Printre modificarile esentiale se numara si integrarea în sistemul public a mai multor sisteme, distincte anterior, si eliminarea posibilitatii de acordare a drepturilor de pensie într-un sistem si pentru perioadele asigurate în alte sisteme”, ceea ce demonstreaza ca legiuitorul este îndrituit sa integreze sisteme de pensii speciale în sistemul general.

Mentinerea pensiilor speciale ale magistratilor în urma unui demers constitutional nu constituie o abatere de la cele aratate mai sus si un act de discriminare întrucât, potrivit considerentelor Deciziei nr. 873/25.06.2010, independenta justitiei, ca putere în stat, reglementata de dispozitiile art. 124 alin.3 din Constitutie include si securitatea financiara a magistratilor care presupune si asigurarea unor garantii sociale cum este pensia de serviciu a magistratilor.

Cu alte cuvinte, principiul independentei justitiei, principiu statuat constitutional, apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, în aceeasi masura în care apara si celelalte garantii ale acestui principiu.

Acestea sunt argumente care înlatura sustinerea reclamantului potrivit cu care prin diminuarea cuantumului pensiei a fost supus unei sarcini excesive si disproportionata, fara a mentine un just echilibru între interesul general si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale persoanei, precum si unui act de discriminare prin mentinerea pensiilor de serviciu ale magistratilor.

Tags: Litigiu de asigurari sociale

Litigiu de asigurari sociale. recalcularea drepturilor de pensie in conditiile OUG nr. 4/2005. Principii de recalculare.

LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. RECALCULAREA DREPTURILOR DE PENSIE ÎN CONDITIILE O.U.G. NR. 4/2005. PRINCIPII DE RECALCULARE.

Reclamantul A.N. a chemat în judecata pârâta Casa judeteana de Pensii Ialomita solicitând obligarea acesteia la recalcularea drepturilor sale de pensie potrivit O.U.G. nr. 4/2005 cu respectarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, respectiv alegerea a cinci ani consecutivi, cei mai favorabili pentru reclamant, precum si la plata diferentelor astfel rezultate, actualizate cu indicele de inflatie.

Solutionând cauza, Tribunalul Ialomita prin sentinta civila nr. 451 F din 09 martie 2010, a respins ca neîntemeiata cererea.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele :

Potrivit dispozitiilor art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 4/2005, pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite potrivit legislatiei în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, se vor recalcula potrivit punctajului de calcul reglementate de Legea nr. 19/2000, precum si a prevederilor O.U.G. nr. 4/2005.

În acest sens, este stiut ca modalitatea de determinare a pensiei în baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 era în esenta prin luarea în considerare a vechimii în munca, retributiei tarifare avute si a grupei de munca.

Cu privire la retributia tarifara, aceasta se alege de catre beneficiarul pensiei prin indicarea a cinci ani consecutivi din ultimii zece ani lucrati (art. 10 din Legea nr. 3/1977).

Legea nr. 19/2000 reglementeaza o noua metoda de stabilire a pensiei în baza punctajului mediu anual, care se înmulteste cu valoarea unui punct de pensie (art. 76 alin. 1), valoare stabilita prin Legea bugetului de asigurari sociale.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determina prin împartirea numarului de puncte rezultat din punctajele anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare (art. 77 din Legea nr. 19/2000) .

Punctajul anual al asiguratului se determina prin împartirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numarului de puncte realizat pe fiecare luna (art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000) .

Si cum în urma recalcularii drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 19/2000 este posibil ca pensia anterioara sa fie mai mare decât cea rezultata în urma recalcularii (ceea ce s-a si întâmplat în cazul reclamantului) în cauza îsi gasesc aplicarea dispozitiile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 4/2005, pastrându-se în plata pensia veche pâna la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevazuta de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare decât cel al vechii pensii.

Asadar, solicitarea reclamantului ca la recalcularea pensiei sale sa se tina cont de criteriile folosite de Legea nr. 3/1997, respectiv cinci ani consecutivi din ultimii zece, este nelegala, întrucât acest criteriu nu-si mai gaseste corespondent în formula reglementata de Legea nr. 19/2000.

Tribunalul Ialomita – Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale –

Sentinta civila nr. 451 / F / 09.03.2010

Tags: Litigiu de asigurari sociale

LITIGIU DE ASIGURĂRI SOCIALE. EMITEREA DECIZIEI DE REVIZUIRE ÎN CONDIŢIILE ART.92 ALIN.L DIN LEGEA 19/2000 ŞI A DECIZIEI DE CONSTATARE ŞI RECUPERARE A DEBITULUI CONSTATAT ÎN CONDIŢIILE ART. 187(1) DIN LEGEA 19/2001.

Decizia civilă nr.122 din 8.02. 2010

Prin sentinţa civilă nr. 1182/2009, pronunţată de Tr. Bc. în dosarul nr. 6803/110/2008 a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea N. V. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. Bc. şi, în consecinţă a fost anulată decizia nr. 96309/12.05.2008 emisă de C. J. de P. Bc; s-a dispus întoarcerea executării silite, pornite în baza acestei decizii şi s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tr. a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată şi înregistrată sub nr. 6803/110/2008 pe rolul Tr. Bc. la data de 18.11.2008, N. V., în nume propriu şi pentru fiul său N. G., în contradictoriu cu C. J. de P. Bc. a contestat decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 emisă de C.J. de P. Bc. solicitând anularea şi suspendarea executării silite a respectivei decizii până la soluţionarea definitivă a contestaţiei şi întoarcerea executării silite. A mai solicitat contestatoarea obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei precum şi plata cheltuielilor de judecată.

A arătat contestatoarea că după luna ianuarie 1993 (decesul soţului) a primit pensie de urmaş iar din luna octombrie a aceluiaşi an a primit pe acelaşi cupon şi pensia de urmaş pentru fiul său care are un handicap de gradul I, din naştere. în cursul anului 1993 a fost angajată de Pr.ca însoţitor pentru fiul său, iar în perioada 1994-1995 a fost angajată ca însoţitor, o altă persoană D. M. Deşi nu a primit nici o decizie, începând cu luna iunie 2008 i s-a stabilit plata pensiei de urmaş atât pentru ea cât şi pentru fiul său.

Abia în luna noiembrie 2008, la cererea sa i s-a comunicat decizia 96309 privind plata debitului de 3471 lei. Consideră contestatoarea că decizia respectivă este netemeinică şi nelegală, deoarece potrivit art. 42 din Legea 448/2006, fiul său a optat între pensia de urmaş şi indemnizaţia de însoţitor, de asemeni, potrivit al. 4 al aceluiaşi articol părinţii sau reprezentanţii legali …pot opta între asistent personal şi primirea indemnizaţiei lunare. De asemenea, a apreciat contestatoarea că pensia de urmaş poate fi cumulată cu indemnizaţia datorată persoanei cu handicap.

A mai precizat că decizia de debit nu detaliază modalitatea de calcul a acestuia, ea necunoscând în ce constă debitul de 3471 lei.

În drept îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 218 din O.G.92/20034 şi ale art. 399, 401, 404 C.p.c. A anexat la contestaţie copia deciziei de debit, memoriu adresate Avocatului poporului şi mai multe cupoane de pensie (filele 6, 9, 10, 15).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Intimata a depus întâmpinare (filele 26-27) prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea deciziei de debit.

Asupra cererii de suspendare a executării instanţa s-a pronunţat la data de 13.02.2009 prin încheiere (fila 18), admiţând-o şi dispunând suspendarea executării deciziei contestate, până la soluţionarea contestaţiei, în temeiul art. 403′ alin. 4 din C. p.c.

S-a reţinut, pe baza probelor administrate, că reclamanta a încasat, în calitate de tutore, (aşa cum rezultă din toate deciziile nr. 96309 şi buletinele de calcul anexe, aflate la dosar la filele 30, 31, 32, 34) indemnizaţia lunară ce o primea fiul său în calitate de persoană cu handicap gradul I. în temeiul Legii 448/2006.

Deci aceste sume de bani nu au natura unor venituri proprii realizate dintr-o activitate profesională, în accepţiunea legiuitorului aşa cum sunt ele limitate prin dispoziţiile Legii 19/2000.

În calitatea sa de tutore, era reprezentantul legal şi administratorului bunurilor fiului său N.G., o persoană imobilizată cu un handicap grav de gradul I, care aflându-se în dificultate are nevoie de protecţia socială instituită prin lege.

Suma reprezentând indemnizaţia de handicap, constituie venit propriu al fiului său fiind o formă de protecţie socială şi nicidecum un venit propriu al contestatoarei.

Indiferent ce pensie ar fi primit contestatoarea, de urmaş de pe urma soţului decedat sau de limită de vârstă, ca titular, faptul că a încasat ( pe acelaşi cupon de pensie – fila 15) şi drepturile pe care fiul său le primea în calitate de persoană cu handicap gradul I ca indemnizaţie de handicap nu este de natură a crea un cumul de venituri.

De altfel, din analiza atentă a deciziei contestate, nr. 96309/12.05.2008 ca şi a întregii documentaţii depusă de intimată, nu rezultă cu claritate şi certitudine modul de calcul al debitului şi în ce constă acesta, astfel că aşa zisa creanţă a C. J. P. Bc. asupra drepturilor băneşti ale contestatoarei nu este certă.

În mod cert, contestatoarei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 92 alin. 1 lit. d din Legea 19/2000 care prevăd suspendarea pensiei, în situaţia în care realizează dintr-o activitate profesională venituri brute mai mari decât salariul mediu reglementat prin legea bugetului şi potrivit art. 187 din aceiaşi lege sumele se recuperează de la cei ce le-au încasat necuvenit.

Contestatoarea nu a realizat venituri dintr-o activitate profesională aşa cum susţine intimata în perioada 2001-2008 deoarece acest lucru era şi imposibil pentru contestatoare care era văduvă şi avea în îngrijire încă din 1993, un fiu imobilizat cu un handicap sever de gradul I, pentru care şi în numele căruia încasa în calitate de tutore acea indemnizaţie de handicap. Astfel susţinerile intimatei din întâmpinare, privind temeiul de drept al emiterii deciziei de debit nr. 96309/12.05.2008, care ar fi art. 92 al. 1 şi art. 187 din Legea 19/2000 urmează a fi înlăturate.

Pentru considerentele de mai sus şi în raport de probele administrate în cauză precum şi de dispoziţiile legale ale Legii 448/2006 şi Legii 19/2000, instanţa a constatat că decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 este nelegală, iar contestaţia este întemeiată.

Împotriva hotărârii pronunţare de prima instanţă a declarat recurs intimata C. J. P. Bc. în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că tribunalul a soluţionat cauza tară a stabili corect situaţia de fapt, respectiv fără a constata că reclamanta a beneficiat de pensie de urmaş după decesul soţului, atât pentru ea cât şi pentru fiul ei, şi, sub nici o formă nu a fost curator pentru fiul său şi nici nu a încasat indemnizaţie pentru persoane cu handicap, aşa cum se reţine în motivare de către completul de judecată.

Aşa cum rezultă din decizia emisă ca urmare a evaluării pensiei potrivit H.G. nr. 1550/2004, arată recurenta, reclamanta a beneficiat de pensie de urmaş, pentru 2 urmaşi, calculată în procent de 75% din punctajul obţinut de susţinătorul decedat, potrivit art. 71 alin.(2) lit.b din Legea nr. 19/2000.

Debitul, se arată, a fost stabilit ca urmare a faptului că prin Decizia nr. 96309/19.06.2009 s-a revizuit pensia de urmaş, aceasta fiind calculată pentru un singur urmaş, respectiv pentru N. G.

Reclamanta nu putea beneficia de pensie de urmaş deoarece, potrivit art. 92 alin (1) din Legea nr. 19/2000, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmaş realizează venituri dintr-o activitate profesională mai mari de 1/4 din salariul mediu brut pe economie, stabilit potrivit art. 5 alin.3 din lege, respectiv cel avut în vedere la fundamentarea bugetului de asigurări sociale.

Ori, reclamanta a fost angajată cu contract de muncă ca însoţitor personal şi a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege, respectiv salariu, vechime în muncă pentru activitatea prestată.

Fiind în eroare, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a realizat venituri în perioada 2001-2008, ci a beneficiat de indemnizaţie de handicap pentru fiul său şi, în consecinţă, nu a avut în vedere dispoziţiile art. 92 alin. 1 lit.d din Legea nr. 19/2000. pronunţând astfel o hotărâre nelegală.

În susţinerea motivelor de recurs recurenta a depus acte, respectiv copie de pe buletinul de calcul 96309/01.02.1993 privind acordarea pensie de urmaş, pentru reclamantă şi fiul său; copie de pe adeverinţa nr.3684/08.05.2008 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru reclamantă; copie de pe adeverinţa nr. 993/RU/30.05.2008 pentru reclamantă, eliberată de C. J. Bc.; copie de pe carnetul de muncă al reclamantei; copie de pe decizia de pensie de urmaş, după evaluare, stabilită doar pentru fiul reclamantei precum şi de pe fişa de recalculare pensie pentru N. V .

Contestatoarea N. V. a depus întâmpinare la recursul formulat de intimata C.J.P.Bc, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta a mai depus în recurs: copie de pe decizia 835/04.10.2007 emisă de S. P. de A. S. Bc; cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi adeverinţa nr. 5143/2008 emisă de C. J. P. Bc.

Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate de recurentă , încadrate la art. 304 pct. 9 C. p. c., precum şi în raport de dispoziţiile art. 304 Cp. c. având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, constată recursul întemeiat.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, ignorând prevederile art. 92 alin (1) lit.d din Legea nr. 192000.

în fapt, se constată că prin Decizia nr. 96309/1993 contestatoarea a beneficiat împreună cu fiul său de pensie de urmaş , în procent de 75% din drepturile susţinătorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 92 alin.(l) din Legea nr. 19/2000, pensionarii urmaşi nu au dreptul să li se plătească pensia de urmaş pe timpul cât realizează venituri mai mari de 1/4 din salariul minim brut pe economie dintr-o activitate profesională.

Din probele aflate la dosar, respectiv copia de pe carnetul de muncă, adeverinţa nr. 993/30.05.2008 eliberată de C.J. Bc., rezultă faptul că reclamanta a fost încadrată ca asistent personal pentru persoană cu handicap în cadrul S. p. de a. s. Bc., începând cu 1995 până la 05.06.2008, când a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Pe toată această perioadă, contestatoarea a beneficiat de salariu, salariu al cărui cuantum este peste 1/4 din salariul minim brut.

Sesizându-se cu acest aspect, cu ocazia soluţionării dosarului de pensie pentru limită de vârstă al contestatoarei, recurenta-intimată, având în vedere dispoziţiile art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, a procedat la revizuirea deciziei de pensie pentru urmaş, stabilind prin decizia revizuită o pensie de urmaş doar pentru fiul său cu handicap, în procent de 50% din drepturile susţinătorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 71(2) lit. a din Legea nr. 19/2000.

Constatându-se, aşadar, că a fost încasată de contestatoare pensia de urmaş, nelegal pentru perioada cât aceasta a lucrat ca asistent social pentru persoane cu handicap şi a încasat venituri mai mari de % din salariul minim brut, în conformitate cu dispoziţiile art. 187( 1) din Legea nr. 19/2000, recurenta-intimată a procedat la emiterea Deciziei nr. 96309/12.05.2008, prin care a obligat contestatoarea la plata sumei de 3471 lei reprezentând suma încasată necuvenit pe o perioadă de 3 ani.

Din analiza dispoziţiilor legale în materie precum şi urmare a examinării probelor depuse la dosar, se constată că decizia contestată este temeinică şi legală, cuantumul debitului fiind stabilit prin deducerea din pensia de urmaş stabilită în procent de 75% pentru 2 urmaşi a pensiei de urmaş cuvenită pentru o singură persoană, în cuantum de 50% .

Se constată că instanţa de fond soluţionând cauza a făcut o confuzie între pensia de urmaş; indemnizaţia cuvenită persoanei cu handicap grav N. G. şi salariul primit efectiv de contestatoare pentru activitatea de asistent personal pentru persoane cu handicap şi, în consecinţă, a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Faţă de cele ce preced, Curtea va admite ca fondat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi va modifica sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei.

Tags: Litigiu de asigurari sociale

LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. DAUNE MORALE. ADMISIBILITATE.

Intârzierea în actualizarea pensiei de serviciu şi calculul greşit al cuantumului acesteia au provocat contestatoarei un prejudiciu, determinând-o pe aceasta să adreseze numeroase petiţii şi să întreprindă numeroase demersuri la care intimata nu a fost receptivă, prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin admiterea în totalitate a capătului de cerere vizând obligarea la plata daunelor morale pentru suma de 50.000.000 lei ROL.

decizia civilă nr. 755/22.09.2005 Curtea de Apel Bacău

Tags: Litigiu de asigurari sociale

Litigiu de asigurări sociale – obligaţia de a face

Dosar nr. 5198/333/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA Nr. 1806/R

Sedinta publica de la 09 Decembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE MARILENA GRECU

Judecator PETRUS CIPRIAN DIACONARU

Judecator ELENA-GABRIELA AIONITOAIE

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe pârâta recurenta Casa Judeteana de pensii Vaslui, cu sediul în mun. Vaslui, în contradictoriu cu reclamantul intimat RC, domiciliat în mun., având ca obiect litigiu de asigurari sociale – obligatia de a face – recurs împotriva Sentintei civile nr. 3126 din 20 Septembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul nr. 5198/333/2010.

La apelul nominal, facut în sedinta publica, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, învederând stadiul procesual al dosarului, care se afla la primul termen, ca recursul a fost declarat în termen, ca nu s-a depus întâmpinare în cauza si ca intimatul a depus cerere de judecare a cauzei în lipsa, dupa care:

Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului, si consultându-se, apreciaza ca nu sunt motive de amânare si constatând ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, conform art. 242 Cod procedura civila, declara cercetarea judecatoreasca închisa, dupa care lasa dosarul în pronuntare si apoi s-a trecut la deliberare, conform arz, 256 Cod procedura civila, pentru când:

INSTANTA DE JUDECATA

Deliberând asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 3126 din 20.09.2010 pronuntata de Judecatoria Vaslui, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul RC, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Vaslui si, în consecinta, a fost obligata pârâta sa elibereze reclamantului o adeverinta referitoare la vechimea în munca, salariile si sporurile încasate de catre reclamant în perioada 1.04.1988 – 1.05.1992, când a desfasurat activitate în cadrul Asociatiei Intercooperatiste Odaia Bursucani, comuna Grivita, judetul Vaslui – Ferma Grivita, din cadrul SC Prodagro SA Zorleni.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantul RC a lucrat în cadrul Fermei Grivita din cadrul fostei societati comerciale S.C” Prodagro “SA Zorleni – Asociatiei Intercooperatiste Odaia Bursucani .Documentele din arhiva fostei societati comerciale S.C” Prodagro “SA Zorleni cu valoare practica, referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurari sociale, societate în cadrul careia a fost salariat reclamantul, au fost preluate, la desfiintarea acesteia, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 16/1996, forma anterioara modificarii sale prin OG nr. 39/2006, deoarece activitatea acesteia nu a fost continuata de o alta persoana juridica, de catre Casa Judeteana de Pensii Vaslui, care era pâna în anul 2006 obligata prin actul normativ mai sus aratat a prelua si a elibera, în calitate de detinator de documente, adeverinte referitoare la drepturile privind stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor.

Întrucât în ceea ce priveste documentele cu caracter practic create de catre S.C”Prodagro” S.A nici pâna la data pronuntarii prezentei hotarâri, acestea nu au fost predate de catre pârâta Casa Judeteana de Pensii Vaslui catre Directia Judeteana Vaslui a Arhivelor Nationale, instanta de fond a retinut ca pârâta Casa Judeteana de Pensii are actualmente calitatea de persoana succesoare din puncte de vedere arhivistic a creatorului de documente S.C” Prodagro” S.A si, în aceasta calitate, îi revine obligatia, ca în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 16/1996, sa elibereze reclamantului un certificat, o adeverinta referitoare la vechimea în munca, salariile si sporurile corespunzatoare perioadei 1.04.1988 – 1.05.1992.

Pentru aceste considerente, actiunea formulata de catre reclamantul RC a fost admisa, iar pârâta Casa Judeteana de Pensii Vaslui a fost obligata sa-i elibereze reclamantului o adeverinta referitoare la vechimea în munca, salariile si sporurile corespunzatoare perioadei 1.04.1988 – 1.05.1992.

Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs pârâta Casa Judeteana de Pensii Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele considerente:

În motivarea recursului, recurenta a aratat ca a preluat arhiva de la SC Prodagro SA Zorleni conform art. 18 din Legea nr. 16/1996, articol care a fost modificat ulterior, prin OG nr. 39/31.05.2006, în sensul ca, obligatia preluarii înscrisurilor în baza carora se elibereaza copii, certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, revine Arhivelor Nationale sau Directiilor judetene ale Arhivelor Nationale, astfel încât, Casele judetene de pensii nu au nici o obligatie de preluare a arhivelor cu valoare practica.

Sustine recurenta ca, documentele aflate deja la Casa Judeteana de Pensii Vaslui trebuiau preluate de catre Arhivele Nationale sau de Directiile judetene ale Arhivelor Nationale, lucru ce nu s-a întâmplat deoarece acestea nu au spatiu necesar pentru depozitare asa încât nu i se poate impune obligatia de a elibera astfel de adeverinte în baza art. 21 din Legea nr. 16/1996 în primul rând pentru ca, nu este creator al acestor documente cu valoare practica si nici persoana juridica succesoare ale acestora.

În al doilea rând recurenta pretinde ca nu poate fi obligata la eliberarea adeverintei deoarece nu este societate care are ca obiect de activitate arhivistica, chiar daca s-ar proceda la eliberarea acestei adeverinte, aceasta nu ar fi valabila si nu ar putea fi luata în considerare la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului, în conditiile în care, prin adresa nr. 2007/13.08.2008 a CNPAS Bucuresti se arata ca pot elibera adeverinte ce conform legii trebuiau eliberate de Arhivele Nationale, societatile comerciale ce au ca obiect activitatea de arhivistica si ca, pentru recunoasterea adeverintelor eliberate de aceste societati de catre casele teritoriale de pensii, adeverintele trebuie certificate pentru conformitate de catre Arhivele Nationale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.299 – 316 Cod procedura civila.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozitiilor legale în domeniu, instanta de control judiciar constata ca recursul nu este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Intimatul reclamant RC a lucrat în cadrul Fermei Grivita din cadrul fostei societati comerciale S.C” Prodagro “SA Zorleni – Asociatiei Intercooperatiste Odaia Bursucani iar documentele din arhiva fostei societati (documente cu valoare practica, referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurari sociale, societate în cadrul careia a fost salariat reclamantul) au fost preluate, la desfiintarea acesteia, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 16/1996, forma anterioara modificarii sale prin OG nr. 39/2006, deoarece activitatea acesteia nu a fost continuata de o alta persoana juridica, de catre Casa Judeteana de Pensii Vaslui.

La solicitarea acestuia, privind eliberarea unei adeverinte referitoare la vechimea în munca, salariile si sporurile încasate de catre reclamant în perioada 1.04.1988 – 1.05.1992, recurenta pârâta a refuzat sa elibereze un astfel de document.

Dispozitii legale incidente:

Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Nationale, modificata si completata, art. 18 alin 1 – 3: „ In cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale. Documentele cu valoare practica prevazute la alin. 1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare. Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, in conditiile alin. 2, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-preluare, intocmite potrivit modelelor prevazute in anexele nr. 2 si 3.” Si art. 21 alin 1 „Creatorii de documente sau, dupa caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice si a persoanelor juridice, certificate, copii si extrase de pe documentele pe care le creeaza, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se refera la drepturi care îl privesc pe solicitant.”

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs dar si prin prisma sentintei atacate, instanta apreciaza ca aceasta din urma este temeinica si legala.

În primul rând, instanta de control judiciar constata ca, în mod corect instanta de fond a retinut ca recurentei îi revine obligatia, ca în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 16/1996, sa elibereze intimatului reclamantul un certificat, o adeverinta referitoare la vechimea în munca, salariile si sporurile corespunzatoare perioadei 1.04.1988 – 1.05.1992, deoarece este în continuare detinatoarea documentelor cu valoare practica, referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurari sociale, ale societatii în cadrul careia a fost salariat intimatul reclamant .

În al doilea rând, instanta de control judiciar retine ca motivele de recurs conform carora nu exista o astfel de obligatie în sarcina sa sunt nefondate, deoarece, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 16/1996, modificata si republicata, doar creatorii de documente sau, dupa caz, persoanele juridice succesoare ale acestora, adica persoanele juridice care au detinut, la un moment dat, în temeiul legii, arhiva creatorului de documente SUNT OBLIGATE, la cererea persoanelor juridice si a persoanelor fizice, sa elibereze, copii certificate si extrase de pe documentele care le creeaza sau le detin, daca acestea se refera la drepturi care îl privesc pe reclamant. ”

Urmeaza a se analiza raportat la situatia din speta titularul calitatii de detinator de arhiva, respectiv de succesor al creatorului de arhiva.

În lipsa unei definitii cuprinsa în legea arhivelor, calitatea de detinator al arhivei este o situatie de fapt, ce se apreciaza în concret. Interpretarea termenului de “persoana juridica succesoare”a creatorului de arhiva prevazut de art. 21 din lege se preteaza în speta la situatia unei societati comerciale creatoare de arhiva, în prezent dizolvate. În caz de interpretare a unor prevederi neclare urmeaza a se aplica principiile generale de interpretare.

Legea face distinctia dintre termenul juridic de succesor în art.18 indice 1 alin 4, unde face mentiune de “succesorii legali” si întelesul comun din art. 21, unde nu foloseste sintagma “legal”, astfel ca, raportat la faptul ca în cazul persoanelor juridice desfiintate nu exista succesori legali ai acestora, ne-am afla în situatia în care legea nu ar mai avea nici un efect, motiv pentru care, instanta de control judiciar apreciaza ca fiind evident ca legiuitorul nu a edictat o norma care sa nu produca nici un efect.

Fata de aceste considerente, în mod legal, instanta de fond a apreciat ca persoana care are obligatia de a elibera în temeiul prevederilor art. 16 si art. 21 din Legea nr. 16/1996 a “actelor doveditoare” prevazute de art. 82 din Legea nr. 19/2000 este recurenta pârâta .

În sustinerea acestei concluzii, instanta retine si faptul ca prin Ordinul 590/2008 al Ministrului Muncii Familiei si Egalitatii de Sanse pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata în locuri de munca încadrate în grupele I si/sau a II-a se prevede expres în procedura anexa ca “În întelesul prezentului ordin, prin detinator de arhiva se întelege persoana juridica în a carei pastrare se afla documente în baza carora se poate întocmi si elibera adeverinta(…)”

Tot la punctul 3 din Procedura se ca ” La eliberarea adeverintelor angajatorii sau orice alti detinatori de arhive s.n(..)” sunt obligati sa respecte prevederile legale.

De altfel, prin Decizia 815/R/08.06.2009 A Tribunalului Vaslui s-a retinut irevocabil ca : „publicarea OG nr. 39/2006 în Monitorul Oficial nr. 485 din 5 iunie 2006, ci aceasta calitate înceteaza doar odata cu predarea efectiva a acestor documente arhivistice catre directiile judetene din cadrul Arhivelor Nationale. Cum însa predarea arhivei Prodagro nu a fost realizata nici pâna în prezent, asa cum recunoaste chiar pârâta Casa Judeteana de Pensii Vaslui, aceasta are în continuare calitatea de persoana juridica succesoare din punct de vedere arhivistic a creatorului de documente S.C”Prodagro” S.A.

Pe de alta parte, în calitate de detinatoare a arhivei societatii mentionate anterior recurenta se substituie în obligatia fostului angajator de a elibera toate documentele care atesta calitatea de salariat a reclamantei, respectiv drepturile salariale obtinute de aceasta (conform art. 40 lit. h din Codul muncii si art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000).

În final, motivarea recurentei potrivit cu care, chiar si în situatia în care o astfel de adeverinta nu poate fi luata în considerare, fiind contrara unei interpretari a CNPAS Bucuresti, este vadit nefondata.

Instanta retine ca atitudinea recurentei este nu este conforma legii si obligatiilor impusa de aceasta, deoarece, pe de o parte, cerintele impuse administrativ Caselor judetene de pensii pentru luarea în considerare a actelor emise de detinatorii fondului arhivistic al societatilor dizolvate nu se regasesc în legislatie, iar pe de alta parte, atributiile Arhivelor Nationale sunt reglementate de articolul 5 din Legea Arhivelor nationale iar printre aceste atributii nu se regaseste “certificarea pentru conformitate” a unor adeverinte eliberate de catre detinatorii de arhiva.

În aceste conditii, instanta retine ca se impunea admiterea actiunii, urmând sa retina si deciziile de speta în aceasta materie, respectiv decizia nr. 2502/R/2009 din 16 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Cluj – Sectia civila, de munca si asigurari sociale pentru minori si familie si decizia nr. 1061 din 30 octombrie 2009 a Curtii de Apel Iasi – Sectia Litigii De Munca Si Asigurari Sociale .

Pentru toate aceste considerente, urmeaza ca instanta sa respinga recursul formulat de recurenta Casa Judeteana de Pensii Vaslui, împotriva Sentintei civile nr. 3126 din data de 20 Septembrie 2010 a Judecatoriei Vaslui, sentinta pe care o va mentine.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta Casa Judeteana de Pensii Vaslui, cu sediul în Vaslui, strada Andrei Muresanu, nr. 22, judetul Vaslui, împotriva Sentintei civile nr. 3126 din data de 20 Septembrie 2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 09 Decembrie 2010.

Tags: Litigiu de asigurari sociale

Litigiu de asigurări sociale. Pensionare anticipată magistraţi. Condiţiile ce trebuie îndeplinite de persoana care solicită pensionarea.

Secţia civilă. Sentinţa civilă. 1069/C din 20.11.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 2308/103 din 12.06.2009 contestatoarea I. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, contestaţie împotriva Deciziei nr. 34660/15.05.2009 prin care i s-a respins cererea de pensionare anticipată cu pensie de serviciu.

În motivare a arătat că a avut calitatea de magistrat iar în prezent este notar public, având o vechime în această profesie de 9 ani şi 6 luni iar în magistratură o vechime totală de 22 ani şi 6 luni, astfel că potrivit art. 82 alin. 3 – 6 din Legea nr. 303/2004 se poate pensiona anticipat, cu o penalizare de 1% pentru fiecare an care lipseşte până la vechimea minimă de 25 ani. Intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a luat însă în calcul o vechime în profesia de notar public de 9 ani şi 19 zile şi de aceea i-a respins cererea de pensionare anticipată.

În dovedire a anexat copia Deciziei nr. 34660/15.05.2009, a Adeverinţei nr. 1318/42A/27.04.2009 eliberată de Tribunalul Neamţ în vederea stabilirii pensiei de serviciu (f. 6), copia carnetului său de muncă şi extras din Legea nr. 303/2004.

În întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestaţiei deoarece art. 85 din Legea nr. 303/2004 condiţionează pensionarea anticipată de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe, respectiv o vechime în magistratură de cel puţin 25 ani şi împlinirea vârstei de 60 ani. Aceste condiţii nu sunt întrunite în cauză deoarece contestatoarea este născută la 19.04.1954 şi are o vechime în magistratură de numai 22 ani şi 6 luni.

Contestatoarea a depus concluzii scrise în care a arătat că nu a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, ci pensionarea anticipată, care prevede reducerea vârstei standard de pensionare cu până la 5 ani.

Contestaţia este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 159 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând contestaţia, tribunalul apreciază că aceasta nu este fondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 82 – 831 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, reglementează condiţiile privind pensionarea magistraţilor, alin. 1 al art. 82 dispunând că aceştia se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat – asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.

Spre deosebire de textul legal de mai sus, care reglementează pensia pentru limită de vârstă, alin. 2 – 8 ale art. 82 din lege reglementează pensia anticipată de serviciu, solicitată înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani de magistraţii care „…au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat – asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi” şi ca „…avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”.

În ipoteza în care la împlinirea vârstei de 60 de ani magistraţii au o vechime numai în magistratură între 20 şi 25 de ani, cuantumul pensiei de serviciu se micşorează cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală (alin. 3), iar alin. 5 dispune că „Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în funcţia de judecător, procuror, magistrat – asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie.”

În fine, art. 831 din lege dispune că magistraţii se pot pensiona anticipat, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în magistratură prevăzută la art. 82 alin. 1 cu cel puţin 5 ani.

Reiese că într-adevăr, pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată, solicitantul trebuie să îndeplinească în mod cumulativ 2 condiţii şi anume: a) să aibă o vechime între 20 şi 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat – asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, şi b) să aibă la data solicitării pensionării anticipate calitatea de magistrat în funcţie.

Întrucât contestatoarea avea la data formulării cererii de pensionare calitatea de notar public îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, în conformitate cu care acordarea pensiei de serviciu este posibilă numai la împlinirea vârstei de 60 ani, condiţie pe care o îndeplineşte abia la 19.04.2014, deoarece este născută la 19.04.1954.

Pentru considerentele ce preced prezenta contestaţie va fi respinsă ca nefondată.

Tags: Litigiu de asigurari sociale

Litigiu de asigurari sociale. Neîndeplinirea conditiilor de pensionare cu pensie de serviciu de catre specialistii inf. Întelesul notiunilor de vechime în specialitate si de vechime în functie prevazute de art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004.

Sectia civila. Sentinta civila 596/C din data de 19.06.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 114/103 din 20.01.2009 contestatoarea G. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Neamt, anularea Deciziei nr. 45619/09.01.2009, emisa de aceasta, prin care i s-a respins cererea de pensionare anticipata începând cu data de 01.12.2008.

În motivare contestatoarea a aratat ca are calitatea de specialist IT la Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt si o vechime de peste 25 ani în specialitate, considerent pentru care a depus la intimata, în baza art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, o cerere de pensionare înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, respectiv începând cu data de 01.12.2008. La cerere a atasat Adeverinta nr. 1588/VI/9/27.11.2008, eliberata de unitatea angajatoare, din care reiese îndeplinirea cerintei privind vechimea de peste 25 ani în specialitate (25 ani si 8 luni).

Prin Decizia nr. 45619/09.01.2009 intimata Casa Judeteana de Pensii Neamt i-a respins cererea cu motivarea ca nu îndeplineste cerintele art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 privind vechimea de cel putin 25 de ani în functia de informatician în cadrul instantelor judecatoresti sau al parchetelor de pe lânga acestea.

Contestatoarea a aratat însa ca prevederile art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, care într-adevar conditioneaza posibilitatea pensionarii la cerere a personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, de îndeplinirea cerintei unei vechimi în functie de cel putin 25 de ani, trebuie corelate cu prevederile art. 93 alin. 4 din lege, care dispun ca pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate si perioadele lucrate în acelasi domeniu, în alte unitati. Ca asa trebuie procedat reiese si din prevederile art. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 567/2004, care la alin. 4 dispun ca „notiunea de «vechime în functie» prevazuta la art. 68 din lege si notiunea de «vechime în specialitate» prevazuta la art. 93 din lege au acelasi înteles”.

În dovedire a anexat copia Deciziei nr. 45619/09.01.2009, a carnetului sau de munca si a Adeverintei nr. 1588/VI/9/27.11.2008, precum si acte de stare civila.

Prin întâmpinarea depusa (f. 45 – 46) intimata a solicitat respingerea contestatiei si mentinerea deciziei criticate deoarece în alin. 1 al art. 68 din Legea nr. 567/2004, ce reglementeaza pensionarea pentru limita de vârsta a personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti, cu beneficiul pensiei de serviciu, se opereaza cu notiunea de vechime în specialitate de cel putin 25 de ani, în timp ce în alin. 3 al art. 68 din lege ce reglementeaza pensionarea la cerere a aceleiasi categorii de personal înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, cu beneficiul pensiei de serviciu, se opereaza cu notiunea de vechime în functie de cel putin 25 de ani.

Cum pensionarea pentru limita de vârsta constituie regula iar pensionarea la cerere exceptia, notiunea de vechime în specialitate nu poate avea acelasi înteles cu notiunea de vechime în functie, deoarece exceptia ar ramâne lipsita de justificare. Ca este asa reiese si din Adresa nr. 128138/16.11.2007 a Ministerului Justitiei, emisa în vederea solutionarii unui caz similar, în care se precizeaza ca pensia de serviciu a fost instituita ca o modalitate de recunoastere si apreciere a personalului auxiliar de specialitate ce a desfasurat o activitate îndelungata în cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor de pe lânga acestea, si de aceea pentru pensionarea la cerere – ce constituie o derogare de la regula pensionarii pentru limita de vârsta – nu se pot institui conditii mai putin restrictive.

La aceasta întâmpinare contestatoarea a redactat un raspuns (f. 50 -51) în care a reiterat ca art. 68 alin. 3 si art. 93 alin. 4 din Legea nr. 567/2004 echivaleaza vechimea în functie cu vechimea în specialitate, fapt subliniat si în art. 3 alin. 4 din Normele de aplicare a acestui act normativ. Intimata si-a fundamenteaza însa apararile pe Adresa nr. 128138/16.11.2007 a Ministerului Justitiei, ce nu are putere de lege.

În completarea probatoriului a depus la dosar practica judiciara în materie: sentinta civila nr. 939/11.03.2009 a Tribunalului Dolj pronuntata în dosarul nr. 1711/63/2009; sentinta civila nr. 252C/10.04.2009 a Tribunalului Neamt. De asemenea, a mai depus decizia nr. 34/21.04.2008 pronuntata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bacau, având atasata anexa 1.

Contestatia este scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 159 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.

Examinând contestatia, tribunalul a apreciat ca aceasta este nefondata respingând-o pentru urmatoarele considerente:

Contestatoarea G. M. este angajata Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt din data de 01.11.2000, în baza Ordinului nr. 64/2000 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau, ocupând initial functia de consilier A/I/2 – analist programator grupa I.

Din mentiunile existente în carnetul de munca al contestatoarei rezulta ca aceasta a ocupat, în timp, diferite functii, de la cea amintita mai sus la: consilier A/I/1 – analist programator grupa IA (pozitia 53); consilier clasa I grad superior (pozitia 57); grefier informatician (pozitia 72) si specialist IT (pozitia 74).

La 12.12.2004 a intrat în vigoare Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, care la art. 3 alin. 1 prevedea ca „Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, informaticieni, registratori.”

Prin Legea nr. 17 din 11 ianuarie 2006, la art. 91 din Legea nr. 567/2004 a fost introdus alineatul 3, care prevedea ca informaticienii în functie vor fi încadrati ca grefieri informaticieni, prin transformarea corespunzatoare a posturilor, pentru ca prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 sa fie modificate în sensul excluderii din categorie a grefierilor-informaticieni si al includerii lor în categoria specialistilor IT, cu pastrarea calitatii de personalul auxiliar de specialitate.

Începând cu data de 01.10.2007, în baza Deciziei nr. 81/29.10.2007 a Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau, contestatoarea a fost numita în functia de grefier-informatician, fiindu-i modificat si sistemul de salarizare.

Ulterior, în baza Deciziei nr. 34/21.04.2008, astfel cum apare mentionat în carnetul de munca al contestatoarei la pozitia 74, functia acesteia a fost schimbata, fiind încadrata ca si specialist IT.

Din carnetul de munca al contestatoarei reiese ca a îndeplinit initial functia de analist programator, începând cu 19.08.1977 pentru o perioada scurta de timp, la Întreprinderea de Constructii si Montaj a Judetului Neamt, dupa care a avut calitatea de economist, programator la Întreprindea Mecanica Ceahlaul Piatra Neamt, sef oficiu de calcul si analist programator la aceeasi întreprindere, iar ulterior, pe rând, în diferit unitati a fost: sef oficiu de calcul, programator, analist programator, sef compartiment marketing, pâna când a fost angajata, pe durata nedeterminata, la Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, începând cu data de 01.11.2000.

Din adeverinta nr. 1588/VI/9/27.11.2008 emisa de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bacau, a rezultat ca la vârsta de 55 ani si 8 luni, vechimea în specialitate a contestatoarei este de 25 ani si 8 luni.

Potrivit dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 567/2004, modificata, rezulta, printr-o enumerare limitativa, stricta, ca „personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, grefieri registratori si specialisti IT”.

Potrivit art. 68 alin. 3 din acelasi act normativ, cu modificarile si completarile ulterioare, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti se poate pensiona, la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, beneficiind de pensie de serviciu, daca are o vechime în functie de cel putin 25 de ani.

Notiunea de vechime în functie este definita în teza a II-a a acestui text legal, ca fiind „perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit în cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor de pe lânga acestea functia de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar – registrator, executor judecatoresc”.

Prin dispozitiile art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, s-a instituit astfel o derogare în ceea ce priveste vârsta de pensionare a personalului auxiliar de specialitate, în categoria caruia intra si contestatoarea.

Initial, prevederile alin. 3 al art. 93 din Legea nr. 567/2004, dispuneau ca „Pentru informaticieni constituie vechime în specialitate si perioadele lucrate în acelasi domeniu, în alte unitati”.

Dupa mai multe modificari legislative, prin OUG nr. 100/2007, intrata în vigoare la 11.10.2007, dispozitiile mentionate mai sus au devenit art. 93 alin. 4 retinând ca „Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate si perioadele lucrate în acelasi domeniu, în alte unitati.”

La data când contestatoarea a solicitat pensionarea anticipata, în baza dispozitiilor art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, aceasta îndeplinea functia de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, si nu aceea de grefier-informatician, pentru a-i fi aplicabile prevederile art. 93 alin. 4 din acelasi act normativ.

Faptul ca cele doua functii, de grefier-informatician si de specialist IT, au o baza comuna, nu poate conduce la concluzia ca sunt identice, si ca prevederile legale li se aplica deopotriva beneficiarilor, întrucât, pe de o parte, în carnetul de munca al contestatoarei, la pozitia 74 apare concret mentiunea „schimbat functia…” iar pe de alta parte, în cuprinsul Legii nr. 567/2004, exista reglementari distincte pentru fiecare functie în parte.

Având în vedere cele aratate mai sus, s-a constatat ca decizia de respingere nr. 45619/09.01.2009 a Casei Judetene de Pensii Neamt este una legala si temeinica, întrucât în situatia de fata contestatoarea G. M. nu îndeplineste conditia esentiala pentru 25 ani vechime în functia de informatician în cadrul instantelor si parchetelor judecatoresti, astfel cum impun în mod imperativ prevederile art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, dispozitiile art. 93 alin. 4 nefiindu-i aplicabile, motiv pentru care respinge ca nefondata contestatia.

Tags: Litigiu de asigurari sociale