Plangeri prealabile

SENTINŢA PENALĂ NR. 359/29.09.2009

Asupra cauzei penale de faţă, deliberând, constată următoarele:

Constată că plângerea înregistrată la Judecătoria Moineşti petenta I-L M a solicitat desfiinţarea soluţiei dată în dosarul 3110/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

In motivarea plângerii petenta a arătat că nu i s-a dat posibilitatea să administreze probe pentru a dovedi vinovăţia făptuitorului.

Din actele dosarului de urmărire penală 3110/2008 instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Părţile sunt fraţi. Ambii sunt moştenitorii defunctei T V, decedată la 10.VIII.2008. Petenta susţine că intimatul a sustras parte din recoltele cultivate de defuncta T V şi solicită începerea urmăririi penale împotriva acestuia pentru infracţiunea de furt.

Din actele dosarului rezultă că părţile sunt în indiviziune.

Având în vedere că terenul este în indiviziune recoltele luate de intimat reprezintă un avans al succesiunii care va fi adus de aceasta la masa de împărţit în momentul dezbaterii succesiunii.

Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că intimatul nu a comis infracţiunea de furt.

In ceea ce priveşte termenul de formulare a plângerii către primul-procuror instanţa apreciază că petenta a formulat plângere după 5 luni de la comunicarea soluţiei ceea înseamnă că nu a interesat-o. De altfel, nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii şi faptul că nu i s-a menţionat termenul în care trebuia formulată plângerea nu înseamnă că ea trebuia să stea în pasivitate 5 luni.

1

SENTINŢA PENALĂ NR. 359/29.09.2009

Asupra cauzei penale de faţă, deliberând, constată următoarele:

Constată că plângerea înregistrată la Judecătoria Moineşti petenta I-L M a solicitat desfiinţarea soluţiei dată în dosarul 3110/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

In motivarea plângerii petenta a arătat că nu i s-a dat posibilitatea să administreze probe pentru a dovedi vinovăţia făptuitorului.

Din actele dosarului de urmărire penală 3110/2008 instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Părţile sunt fraţi. Ambii sunt moştenitorii defunctei T V, decedată la 10.VIII.2008. Petenta susţine că intimatul a sustras parte din recoltele cultivate de defuncta T V şi solicită începerea urmăririi penale împotriva acestuia pentru infracţiunea de furt.

Din actele dosarului rezultă că părţile sunt în indiviziune.

Având în vedere că terenul este în indiviziune recoltele luate de intimat reprezintă un avans al succesiunii care va fi adus de aceasta la masa de împărţit în momentul dezbaterii succesiunii.

Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că intimatul nu a comis infracţiunea de furt.

In ceea ce priveşte termenul de formulare a plângerii către primul-procuror instanţa apreciază că petenta a formulat plângere după 5 luni de la comunicarea soluţiei ceea înseamnă că nu a interesat-o. De altfel, nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii şi faptul că nu i s-a menţionat termenul în care trebuia formulată plângerea nu înseamnă că ea trebuia să stea în pasivitate 5 luni.

1

Tags: plângeri prealabile

Plângeri prealabile

Prin sentinţa penală 291/29.05.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul 235/260/2008 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art.10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpaţilor:

M.A.A.S. şi M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin.1 Cod penal, faptă din data de 14.06.2006, art.193 Cod penal faptă din data de 15.06.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din data de 21.06.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal, faptă din data de 20.07.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din 28.07.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din data de 05.08.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din data de 17.08.2006, art. 193 Cod penal faptă din data de 25.08.2006 numai faţă de inculpatul M.A.L.N..

În baza art.11pct.2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitată inculpata M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin 1 Cod penal, faptă din data de 22.08.2006.

În baza art. 11pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e Cod penal.

În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 18 indice 1 C.p a fost achitată inculpata M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, faptă din data de 25.08.2006.

În baza art. 90 Cod penal cu aplicarea art. 91 lit. c Cod penal a fost aplicată inculpatei o amendă administrativă de 500 lei.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998 Cod civil a fost obligată inculpata M.A.A.S. la plata către partea vătămata a 1000 lei daune morale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. 2 Cod penal, faptă din noiembrie 2006 şi art. 208-209 lit. a Cod penal.

În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea.

În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, inculpatul M.A.L.N. a fost condamnat la 2000 lei amendă penală.

În baza art.63¹ Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului că dacă cu rea-credinţă nu achită amenda penală aceasta va fi înlocuită cu închisoarea.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998 Cod civil inculpatul M.A.L.N. a fost obligat să plătească către partea civilă 19107,3 lei reprezentând contravaloare gard distrus.

În baza art. 220 alin. 1 Cod penal inculpata M.A.A.S a fost condamnată la 1 an închisoare faptă din noiembrie 2006.

S-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatei pe o perioadă a termenului de încercare de 2 ani conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată condiţionat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârşi alte infracţiuni se va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 170 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul că a obligat pe inculpata M.A.A.S. să lase în deplină posesie părţii vătămate suprafaţa de 14 m din perimetrul 1,2,3,4,1 conform expertizei şi a schiţei aferente.

S-a respins cererea privind daunele materiale şi morale pentru această infracţiune.

S-a luat act că apărătorul inculpaţilor nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat pe inculpaţi către partea vătămată la plata sumei de 803,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorarii experţi.

S-a luat act că apărătorul părţii vătămate nu a depus chitanţa privind onorariul.

În baza art. 191 alin. 1 Cod penal inculpaţii au fost obligaţi la câte 700 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală partea vătămată M.E. a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin încheierea din data de 14.03.2008 în dosarul nr. 235/260/2008 a Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. c C.p.p. a fost admisă plângerea petentului M.E. în contradictoriu cu intimaţii M.A.A.S. şi M.A.L.N. împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 02.10.2007 pronunţată în dosar nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi a Ordonanţei pronunţate în dosar nr. 1093/II/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, pe care le-a desfiinţat.

Prin plângerea la soluţia Parchetului petentul M.E. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii M.A.A.S. şi M.A.L.N., desfiinţarea Ordonanţei pronunţate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu nr. 1093/II/2/2007 din 19.12.2007 şi a Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală pronunţată în dosar nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi trimiterea cauzei la procuror pentru stabilirea vinovăţiilor.

Prin soluţia dată în dosarul nr. 37/P/2007 menţinută prin Ordonanţa pronunţată în dosar nr. 1093/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 şi art. 208 -209 alin. 1 lit. a, e C.pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi i s-a aplicat acesteia sancţiunea cu caracter administrativ 500 lei amendă şi scoaterea de sub urmărire penală a aceleiaşi intimate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193 şi art. 220 alin. 1, 2 C.pen. deoarece faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii obiective şi subiective.

De asemenea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 220 alin. 1, 2; art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 C.pen. şi art. 208-209 alin. 1 lit. a C.pen. deoarece faptele nu au fost săvârşite de acesta.

Instanţa a considerat că intimata M.A.A.S. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 220 alin. 1 C.pen. şi soluţia procurorilor privitoare la această faptă este total nefondată şi din probele administrate a rezultat că intimaţii au determinat alte persoane să distrugă parte din gardul edificat de petent şi să-şi însuşească materialele rezultate, producând acestuia un prejudiciu de peste 4800 lei.

S-a avut în vedere valoarea relativ mare a prejudiciului, motivarea din soluţiile atacate în sensul că faptele nu prezintă grad de pericol social al infracţiunilor prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 şi art. 208-209 alin. 1 lit. a, e C.pen. este nefondată şi în consecinţă instanţa a desfiinţat soluţiile şi cu privire la aceste infracţiuni.

A fost admisă plângerea şi cu privire la infracţiunile prev. de art. 193 C.pen. săvârşită de intimată motivat de faptul că aceasta a ameninţat pe petent şi ulterior şi-a dus la îndeplinire ameninţarea, aruncând cu pietre după petent situaţie ce l-a speriat pe acesta şi pe celelalte persoane aflate de faţă.

În concluzie, în raport de considerentele reţinute în baza art. 2781 alin. 8 lit. c C.pr.pen. a fost admisă plângerea petentului şi s-a dispus desfiinţarea ordonanţelor pronunţate de procurori şi s-a reţinut cauza spre judecare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193, 220 alin. 1, 2 C.pen, art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 C.pen. şi art. 208-209 alin. 1 lit. a, e C.pen.

Între petentul M.E. şi intimaţii M.A.A.S. şi M.A.L.N. există o situaţie conflictuală care rezidă din proprietatea unor terenuri .

La data de 28.08.2006 (filele 20-22 dosar urmărire penală), M.E. formulează plângere prealabilă împotriva numiţilor M.A.A.S. şi M.A.L.N., deoarece la data de 14.06.2006 i-au dărâmat porţile şi o parte din gardul de la proprietatea sa, la data de 15.06.2006 M.A.L. revine să dărâme din nou porţile şi aducându-i ameninţări, la data de 21.06.2006 cei doi îi desprind 20 de scânduri din gard, la data de 20.07.2006 intimaţii au venit şi cu ajutorul unei automacarale au smuls 4 stâlpi metalici, alături de cca 35 metri de gard pe care i-au însuşit, pe 28 iulie 2006 în jurul orei 15 au pus în încuietoarea de la uşa apartamentului său adeziv rezistent, la 05.08.2006, ora 10.30 au venit cu o autodubă din care au coborât 2 tineri care au tăiat porţile cu o drujbă, pe data de 17.08.2006 a găsit maşina proprietate personală zgâriată în totalitate.

La data de 28.08.2006 (filele30-36 dosar urmărire penală), M.E. depune o altă plângere penală prin care arată că în ziua de 25.08.2006, în jurul orei 10.30 după ce iniţial intimata M.A.A. i-a adresat ameninţări telefonice, la scurt timp s-a prezentat personal la sediul societăţii petentului, unde a început să îl ameninţe cu moartea şi acte de violenţă, motivat de faptul că petentul ar fi dat foc unei maşini aparţinând intimaţilor.

La fila 54 dosar de urmărire penală, M.E., la data de 04.01.2007 formulează o altă plângere penală împotriva făptuitorului M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi tulburare de posesie, prevăzute de art. 220 Cod penal şi art. 217 Cod penal deoarece la jumătatea lunii noiembrie 2006, acesta împreună cu trei angajaţi ai săi au distrus gardul care îi împrejmuia proprietatea pe o lungime de 35 m. În acelaşi timp arată petentul că intimatul a construit un alt gard, ocupându-i din teren şi blocându-i accesul la proprietatea sa.

În cauză s-au depus acte, au fost audiaţi martori, s-au efectuat expertize de specialitate topo şi construcţii, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

M.E. este proprietarul unei suprafeţe de teren de 1074 mp, conform s.c. nr. 1426/1998 a Judecătoriei Moineşti, situat în Moineşti.

În anul 2006, prin contractul de vânzare nr. 1128/23.03.2006, devine vecină cu terenul petentului, intimata M.A.A., vânzător fiind martorul G.D.F. (fila 116-117 dosar urmărire penală).

Datorită situaţiei că au existat neînţelegeri asupra hotarului, între părţi au intervenit disensiuni.

Astfel, la data de 22.08.2006, M.L.N. s-a deplasat la terenul în litigiu unde împreună cu mai mulţi salariaţi de la firma pe care o administrează a distrus gardul despărţitor, construit de către M.E., cu o suprafaţă de 35 ml, cu stâlpi de ţeavă de oţel, ancoraje de susţinere în fundaţii izolate de beton, din lemn iar spre stradă două porţi realizate din panouri rigle lemn profilate şi stâlpi metalici.

M.A.L.N. în declaraţia dată în instanţă recunoaşte că la data respectivă a efectuat lucrări la terenul fostei soţii şi doar din greşeală buldozeristul a atins plasa de scânduri şi a înclinat doar un stâlp. Nu contestă faptul că s-a prezentat fiul părţii vătămate, M.D. care ar fi făcut scandal nejustificat (fila 91 dosar instanţă).

Martorul M.D. declară în instanţă, lucru susţinut şi în declaraţia de la urmărirea penală, că în luna august 2006 când tatăl său era la mare, a fost sesizat telefonic despre faptul că la terenul tatălui său se distruge gardul şi când s-a deplasat la locul respectiv M.A.L.N. dărâmase gardul ajutat fiind de diferite utilaje şi când i s-a reproşat despre cele întâmplate a devenit agresiv (filele 83-84 dosar).

Faptul că la data respectivă s-a stricat gardul, este confirmat de martorul D.V.M. care a fost strigat de către M.A.L. pentru a lua nişte material de la acel gard, respectiv lemn şi ţevi (fila 85 dosar ).

D.V.M. a declarat că materialul lemnos de la gard era putred şi nu l-a putut folosi decât pentru foc.

Sub acest aspect depoziţia sa este contrazisă de martorul F.D. (fila 254 dosar) care spune că personal a ridicat la cererea numitului M.E. în primăvara anului 2005 un gard împrejmuitor la teren, cu o lungime de 36 ml, ca în primăvara anului 2006 să construiască tot gardul, inclusiv porţile de la intrare. Martorul descrie gardul ca fiind din lemn, ţevi înglobate în beton, porţile din acelaşi material, cu o înălţime de 2 metri.

F.D. a văzut personal cum M.A.L. a dărâmat gardul şi a tăiat porţile de acces cu drujba şi spune că în prezent terenul nu mai are gard.

Aceeaşi situaţie de fapt în legătura cu existenţa gardului şi distrugerea lui, inclusiv a porţilor, o descrie şi martorul M.I. care a lucrat cu F.D. (fila 255 dosar), mai puţin nu a cunoscut autorul faptei.

Deşi nu mai reţine data, E.C. (fila 285 dosar) a fost solicitat de către o persoană, contracost, să ridice nişte scânduri care proveneau de la un gard din spatele magazinului Select, unde se află terenul în litigiu.

U.D. (fila 286 dosar) a fost chemat de intimaţi la aceeaşi locaţie, unde se afla doar M.A.L. care i-a dat să valorifice în interes personal materialul de construcţie de la un gard. A văzut la locul respectiv bucăţi de ţeavă care erau înglobate în temelie de ciment.

Fapta inculpatului M.A.L.N. care la data de 22.08.2006 a distrus gardul şi porţile de la proprietatea părţii vătămate M.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, pentru care s-a dispus pedeapsa amenzii penale.

La individualizarea pedepsei conform art. 72 Cod penal s-a ţinut seama de gardul de pericol social al infracţiunii, de modalitatea de săvârşire dar şi de persoana inculpatului care nu este recidivist şi s-a implicat în conflict pentru fosta sa soţie M.A.A. În baza art. 63¹Cod penal s-a atras atenţia inculpatului că dacă cu rea-credinţă nu achită amenda penală aceasta va fi înlocuită cu închisoarea.

Partea vătămată M.E. s-a constituit parte civilă pentru distrugerea gardului cu suma de 15.000 lei şi daune morale cu suma de 30.000 lei pentru aceeaşi infracţiune.

Expertiza de specialitate construcţii efectuată în cauză, faţă de care M.E. nu a avut obiecţiuni iar intimaţii au considerat că a stabilit o valoare prea mare, a concluzionat că preţul gardului distrus, incluzând şi manopera este de 19107,3 lei.

Intimaţii nu au dorit o altă expertiză dau au depus la dosarul cauzei mai multe oferte a unor societăţi de profil din zonă (filele 365-366). Acestea nu au putut fi luate în consideraţie de către instanţă deoarece sunt probe extrajudiciare care nu pot combate o expertiză efectuată de o persoană de specialitate.

În baza art. 14, 346 C. p.p. cu aplicarea art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul M.A.L.N. către partea civilă la contravaloarea gardului distrus, aşa cum s-a stabilit prin expertiză.

M.A.A. nu a recunoscut faptele de distrugere, nu a fost de acord cu plata prejudiciului .

Nu au existat probe că M.A.A. a distrus gardul de la terenul părţii vătămate şi nici că cei doi intimaţi la data de 28 iulie 2006 în jurul orei 15 au pus în încuietoarea de la uşa apartamentului petentului adeziv rezistent sau că pe data de 17.08.2006 i-au zgâriat în totalitate găsit maşina proprietate personală.

Aceeaşi situaţie este şi în legătură cu faptele intimaţilor de tulburare de posesie şi distrugere din luna noiembrie 2006.

La data de 25.08.2006, M.A.A. s-a deplasat cu un taxi, fiind însoţit de numitul D. , la sediul societăţii petentului căruia a început să-i adreseze ameninţări cu moartea şi acte de violenţă. De faţă la incident se aflau mai mulţi angajaţi ai petentului care au şi declarat în acest sens (martorul F.D. – fila 254 dosar şi martora P.M.-fila 313 dosar).

Ambii martori au spus că ameninţările aduse de M.A.A. a, petentului, faţă de cele ce s-au întâmplat între părţi, i-au creat stare de temere.

M.E. s-a constituit parte civilă în procesul civil pentru această infracţiune cu 15.000 lei daune morale.

Deşi suma solicitată de partea vătămată este exagerată totuşi s-a impus obligarea inculpatei M.A.A. a, deoarece M.E. este o persoană în vârstă, a fost pus într-o situaţie jenantă faţă de proprii salariaţi şi aşa cum a rezultat din depoziţia fiului său, M.E., situaţia conflictuală i-a afectat serios starea de sănătate.

Totuşi s-a avut în vedere că M.A.A. era sub influenţa unei stări de surescitare provocate de faptul că i se comunicase telefonic despre situaţia că M.E. ar fi plătit o persoană pentru a o mutila şi să-i dea foc la maşini.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 18 indice 1 C.p a fost achitată inculpata M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, faptă din data de 25.08.2006.

În baza art. 90 Cod penal cu aplicarea art. 91 lit. c Cod penal i-a fost aplicată inculpatei o amendă administrativă.

În baza art. 14, 346 C.p.p. cu aplicarea art. 998 Cod civil a fost obligată inculpata M.A.A.S. către partea vătămata la daune morale în măsura admiterii lor.

Martorul P.C.A. (fila 114 dosar) a declarat că având calitate de salariat la firma aparţinând familiei A., a fost solicitat de către aceştia să meargă unde se află terenul în litigiu cu scopul de a-l curăţa.

Confirmă situaţia că proprietatea numitului M.E. era înconjurată cu gard care la a doua vizită nu mai exista.

Astfel mai relatează că M.A.A. având o schiţă asupra sa, i-a pus să facă găuri noi pentru gard dar mai spre exteriorul celor pe care erau iniţial.

Martorul G.D.F. (fila256 dosar) are o depoziţie contradictorie deoarece iniţial spune că exista gard între el şi M.E., ca mai târziu să afirme că de fapt acesta a stricat gardul existent şi a construit altul nou, ocupându-i aproximativ 1 metru din proprietate, astfel fiind nevoit să vândă familiei Acăi.

În declaraţia luată în instanţă (fila 67), M.A.A.S. a recunoscut că în septembrie 2006 a mutat gardul dintre cele două proprietăţi conform schiţei supra căreia intrase în posesie de la Primărie, dar a considerat că terenul este al Primăriei şi nu al petentului.

Totuşi menţionează că este de acord cu restabilirea situaţiei anterioare în cazul în care M.E. dovedeşte proprietatea asupra terenului.

În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate topo care a stabilit pe baza măsurătorilor din teren că 14 mp din terenul aparţinând lui M.E. este stăpânit de către M.A.A.S..

Pentru infracţiunea de tulburare de posesie, M.E. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei reprezentând lipsa de folosinţă şi 10.000 lei daune morale.

Situaţia de fapt fiind dovedită, în drept fapta inculpatei M.A.A.S. care în luna septembrie 2006 a ocupat fără drept o suprafaţă de 14 mp din perimetrul 1,2,3,4,1 conform expertizei, teren aflat în posesia părţii vătămate M.E., fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă în condiţiile legii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal, pentru care s-a dispus pedeapsa închisorii.

Nu s-a putut reţine forma agravantă a infracţiunii prevăzută de art. 220 alin. 2 Cod penal, deoarece desfiinţarea semnelor de hotar (a gardului) s-a realizat la o altă dată şi de către numitul M.A.L. prin infracţiunea de distrugere.

La individualizarea pedepsei conform art. 72 Cod penal s-a ţinut seama de gradul de pericol social al infracţiunii, de modalitatea de săvârşire dar şi de persoana inculpatei care a avut o poziţie sinceră în faţa instanţei pentru această faptă, dar nu este la prima faptă pedepsită de legea penală, conform fişei cazier.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatei pe o perioadă a termenului de încercare conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată condiţionat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârşi alte infracţiuni se va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 170 C.p.p. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul că inculpata M.A.A.S. a fost obligată să lase în deplină posesie părţii vătămate suprafaţa de 14 m din perimetrul 1,2,3,4,1 conform expertizei T. V. şi a schiţei aferente.

A fost respinsă cererea privind daunele materiale şi morale pentru această infracţiune deoarece pentru lipsa de folosinţă partea vătămată nu a formulat probe iar daunele morale nu îşi găsesc justificare legală deoarece sunt consecinţe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual.

Nu au fost probate fapte pentru care partea vătămată a formulat plângere, astfel: în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p cu aplicarea art. 10 lit. a C.p.p. au fost achitaţi inculpaţii M.A.A.S. şi M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217alin. 1 Cod penal, faptă din data de 14.06.2006 , art. 193 Cod penal faptă din data de 15.06.2006 , art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din data de 21.06.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal, faptă din data de 20.07.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din 28.07.2006, art. 217alin. 1 Cod penal faptă din data de 05.08.2006, art. 217 alin. 1 Cod penal faptă din data de 17.08.2006, art. 193 Cod penal faptă din data de 25.08.2006 numai faţă de inculpatul M.A.L.N..

Deoarece pentru fapta de distrugere din data de 22.08.2006 a fost stabilită vinovăţia doar faţă de M.A.L.N., în baza art. 11pct. 2 lit. a C.p.p. cu aplicarea art. 10 lit. c C.p.p. inculpata M.A.A.S. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal, faptă din data de 22.08.2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. cu aplicarea art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitată inculpata M.A.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e Cod penal deoarece fapta nu întruneşte condiţiile nici a laturii obiective şi nici subiective pentru existenţa infracţiunii de furt.

Gardul care a fost distrus a fost dat unor persoane, nu a fost însuşit iar intenţia a fost de a ocupa terenul părţii vătămate şi nu de a a-i sustrage bunul său.

În baza art. 346 alin. 3 C.p..p. au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p cu aplicarea art. 10 lit. c C.p.p. a fost achitat inculpatul M.A.L.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. 2 Cod penal, faptă din noiembrie 2006 şi art. 208-209 lit. a Cod penal, pe considerentul că aşa cum s-a arătat anterior faptele nu au săvârşite de acesta.

În baza art. 346 alin. 3 C.p.p. au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea.

S-a luat act că apărătorul inculpaţilor nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 193 C.p.p. au fost obligaţi inculpaţii către partea vătămată la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorarii experţi.

S-a luat act că apărătorul părţii vătămate nu a depus chitanţa privind onorariul.

În baza art. 191 alin. 1 Cod penal au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 pct. 1 lit. a C.p.p. a fost obligată partea vătămată M.E. la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acesteia au formulat apel inculpaţii M.A.A.S., M.L.N. şi partea vătămată M.E..

Ambii inculpaţi au criticat hotărârea ca fiind nelegală deoarece nu se consideră vinovaţi, nu au comis infracţiunea de tulburare de posesie şi nu trebuiau sancţionaţi.

De cealaltă parte M.E. – în calitatea sa de parte vătămată a criticat hotărârea deoarece în mod nelegal au fost achitaţi inculpaţii pentru celelalte infracţiuni şi mai cu seamă, temeiul achitării, art. 10 lit. a C.p.p. atâta vreme cât s-a dovedit existenţa infracţiunii.

Astfel, inculpaţii au arătat, prin apărător, că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probelor din dosar şi a interpretării textului art. 220 Cod penal. Partea vătămată avea asupra terenului în litigiu doar un drept de servitute, i-a fost recunoscută posibilitatea de a circula pe teren. La această condamnarea s-a ajuns şi prin diligenţele depuse de partea vătămată care a depus mai multe expertize tehnice ce au fost făcute la indicaţia părţii vătămate, a relaţiilor date de aceasta, fără să se ţină cont de o serie de acte care se aflau la dosar.

S-a arătat că între părţi există o relaţie conflictuală mai veche (instigare la vătămare corporală), partea vătămată fiind acolo condamnată.

Revenind asupra situaţiei de fapt din prezentul dosar a arătat apărarea că în cauză nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie sub aspectul laturii obiective, deoarece partea vătămată nu s-a aflat în posesia acestei suprafeţe de pământ, considerând legale şi temeinice ordonanţele date de parchet şi per a contrario în mod greşit instanţa le-a anulat, procedând la efectuarea de expertize tehnice care nu au legătură cu cauza.

Se solicită instanţei de apel să aibă în vedere faptul că inculpata nu are antecedente penale şi are doi copii minori în întreţinere.

Inculpatul M.A.L.N. a arătat că este nevinovat, solicitând admiterea apelului.

Partea vătămată prin apărătorul ales consideră că în mod greşit cei doi inculpaţi au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, furt şi ameninţare şi de temeiul juridic al acestor achitări art. 10 lit. a C.p.p. atâta timp cât nu inculpatul a fost condamnat, respectiv M.A.L.N., iar coinculpata M.A.A. a fost achitată pe baza dispoziţiilor art. 10 lit. a C.p.p. Dacă se admite o achitare în favoarea acesteia, temeiul juridic ar trebui să fie orice altă literă a art. 10 C.p.p. dar nu lit. a

Se confirmă şi de partea vătămată o stare conflictuală mai veche între acesta şi inculpaţi.

Tribunalul analizând hotărârea apelată sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum şi din perspectiva motivelor de apel invocate, constată că apelurile inculpatului M.A.L.N. şi al părţii vătămate M.E. sunt nefondate, iar apelul inculpatului M.A.A.S. este fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul M.A.L.N. a suferit o condamnare de către prima instanţă, la pedeapsa de 2000 lei pentru comiterea infracţiunii de distrugere în data de 22.08.2006 asupra gardului şi porţilor proprietatea părţii vătămate, fiind probată de depoziţii de martori: F.D., M.I., E.C. şi U.D. I.

Apreciem aşadar că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului raportat la această infracţiune a fost răsturnată, iar în apel, nu a produs nici un fel de probă care să susţină afirmaţia sa, privind nevinovăţia motiv pentru care apelul său apare ca nefondat.

Cu privire la apelul inculpatei M.A.A.S. reţine că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Între partea vătămată şi inculpaţi există un conflict mai vechi, generat de o suprafaţă de teren pe care inculpaţii au cumpărat-o în vara anului 2006 şi ulterior au împrejmuit-o, înlocuind vechiul gard cu altul nou.

În ziua de 22.08.2006, inculpata M.A.A.S. i-a luat pe numiţii U.D., D.V. A., U.A., E.C. şi E.P. cu căruţele în spatele magazinului „Select”, unde i-au pus să demonteze gardul vechi ce împrejmuia terenul cumpărat în anul 2006 de la numitul G.D. Ca plată pentru această activitate inculpata le-a dat muncitorilor materialele rezultate din demontarea gardului, aceştia le-au dus la domiciliul lor, scândurile le-au ars iar ţeava au valorificat-o la Remat.

Inculpata şi cei enumeraţi mai sus, au fost prinşi în flagrant şi fotografiaţi de organele de poliţie în momentul în care transportau materialele rezultate din demolarea gardului.

În ziua de 25.08.2006, inculpata M.A.A.S., împreună cu U.D. s-au deplasat în curtea societăţii unde este administrator partea vătămată, pe care au ameninţat-o cu acte de violenţă.

Prin ordonanţa nr. 1773/25.12.2006, Parchetul Moineşti dispune scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului U.D. şi aplicarea unei amenzi administrative pentru infracţiunea de ameninţare, dispune disjungerea dosarului cu privire la faptele săvârşite de inculpata M.A.A.S..

Pe data de 5.01.2007, partea vătămată M.E. face o nouă plângere prin care arată că la jumătatea lunii noiembrie 2006, inculpaţii au continuat distrugerea gardului şi construirea noului gard, ocazie cu care i-au ocupat şi o suprafaţă de teren.

În cauză s-a dispus efectuarea mai multor expertize tehnice judiciare pentru stabilirea proprietarilor terenului în litigiu. În concluziile acestora s-a stabilit că inculpaţii au mutat gardul iniţial, faţă de vechiul amplasament, construind un nou gard, ocazie cu care au ocupat suprafaţa de 34 m.p. din terenul dinspre hotelul aflat în construcţie.

Cu ocazia cercetării la faţa locului făcută de organele de poliţie s-a constatat că inculpaţii au ocupat din terenul părţii vătămate M.E., o suprafaţă pe o lungime de 35 m şi o lăţime de 1 m, lucru ce se poate vedea şi din fotografiile executate cu această ocazie, expertiza făcând corecţiile necesare cu privire la aceste măsurători.

Din probele administrate în cauză a rezultat că terenul ocupat de inculpată nu aparţine părţii vătămate M.E., acesta făcând parte din servitutea de trecere creată prin S.C. nr. 5505 din 12.12.2001, la cererea părţii vătămate. La data de 15.06.2001 partea vătămată face o notificare la Primăria municipiului Moineşti prin care solicită restituirea suprafeţei de 452,2 m.p., teren ce i-a fost expropriat prin decretul nr. 352 din anul 1985, teren pe care s-a construit hotelul şi pe care s-a creat servitutea de trecere. Totodată partea vătămată cheamă în instanţă Primăria municipiului Moineşti pentru restituirea acestui teren.

În baza acestei notificări, primăria mun. Moineşti, prin Dispoziţia nr. 1052 din 23.02.2007, restituire părţii vătămate suprafaţa de teren notificată de unde rezultă că partea vătămată devine proprietar şi pe terenul ocupat de inculpată doar de la datat emiterii dispoziţiei, respectiv 23.02.2007. faţă de această situaţie considerăm că partea vătămată nu avea calitate procesuală de a reclama săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie deoarece nu era în posesia terenului ocupat ulterior de inculpata M.A.A.S., proprietarul terenului fiind Primăria Moineşti.

Pentru a stabili proprietarul gardului reclamat ca distrus de inculpată a fost audiat şi vechiul proprietar G.D., de la care inculpata a cumpărat terenul în anul 2006 acesta declarând că el a cumpărat, la rândul lui acel teren, care este îngrădit de fostul proprietar şi tot îngrădit i l-a vândut inculpatei (gard din scândură cu stâlpi metalici).

Partea vătămată M.E. declară că, într-adevăr, gardul este construit din anii 1971-1972, a fost întreţinut de vechii proprietari şi de el, iar în anul 2005, deşi nu avea nici o proprietate care să se învecineze cu terenul ce actualmente aparţine inculpatei, a reparat şi renovat gardul pe considerentul că va obţine în instanţă terenul expropriat în anul 1985. A construit şi porţi prin care a îngrădit servitutea de trecere creată prin S.C. 5505 din 2001 interzicând astfel trecerea cetăţenilor care au teren în spatele hotelului, pentru care s-a creat această servitute, printre care se numără şi inculpata (schiţă expertiză fila 113 dosar urmărire penală şi cea de la instanţa de fond).

Inculpata M.A.A.S. recunoaşte că a încercat să intre cu un buldozer, prin servitutea de trecere la terenul ei din spatele hotelului (altul decât cel îngrădit de ea), moment în care buldozerul a agăţat stâlpul porţii, doborându-l, lucru confirmat şi de martorul B.C., buldozerist.

În privinţa apelului părţii vătămate M.E., motivat de faptul că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii, reţinem că în plângerea penală formulată de acesta la data de 28.08.2006 (aflată la filele 20-22 dosar urmărire penală), solicită organelor de urmărire penală să se efectueze cercetări faţă de cei doi inculpaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni la date diferite asupra unor lucruri, obiecte diferite, astfel:

pentru art. 217 Cod penal – faptă din 14.06.2006 (pentru porţi şi gard);

pentru art. 217 Cod penal – faptă din 15.06.2006 (pentru porţi);

pentru art. 217 Cod penal – faptă din 21.06.2006 (pentru gard);

pentru art. 217 Cod penal – faptă din 20.07.2006 (pentru stâlpi);

pentru art. 217 Cod penal – fapta din 28.07.2006 (yala uşii blocată cu superglu)

pentru art. 217 Cod penal – fapta din 05.08.2006 (pentru porţi);

pentru art. 217 Cod penal – fapta din 17.08.2006 (pentru zgârierea maşinii);

pentru art. 217 şi art. 220 Cod penal – faptă din noiembrie 2006 (gard şi ocuparea terenului).

Din toate aceste infracţiuni, s-au putut dovedi prin mijloacele de probă administrate doar distrugerea petrecută la 22.08.2006 de către inculpata M.A.L.N., prin audierile martorilor F.D., M.I.a, E.C. şi U.D. Ion, motiv pentru care acest inculpat a şi fost condamnat de prima instanţă.

Restul mijloacelor de probă administrate – depoziţii de martori, expertizele efectuare în cauză, cele extrajudiciare, toate înscrisurile ce vin să lămurească situaţia juridică a terenului şi evoluţia pe care a avut-o partea vătămată de la cumpărarea terenului şi până la data când a fost recunoscut ca proprietar din nou (23.02.2007) au vizat doar infracţiunea de distrugere petrecută în noiembrie 2006 precum şi tulburarea de posesie din aceeaşi dată.

Inculpatul M.A.L.N. a declarat că el nu este proprietarul acelui teren, că proprietara terenului este soţia sa şi că el a asigurat numai asistenţă şi a procurat materiale pentru gardul construit de aceasta. Inculpata recunoaşte că ea a indicat constructorilor locul de unde să pună gardul şi să-l scoată pe cel vechi, dar materialele pentru noul gard sunt ale ei, fostul ei soţ neavând nici un amestec în distrugerea vechiului gard şi construirea celui nou, ea este proprietara terenului în cauză, depunând şi act de proprietate în acest sens. Inculpata ştia că porţiunea de teren ocupată este din drumul de trecere spre celelalte proprietăţi şi nu-i aparţine lui M.E., lucru ce rezultă şi din schiţele cadastrale şi actul de vânzare-cumpărare al terenului, unde se precizează că această porţiune de teren este drum de trecere.

Muncitorii care au construit gardul, audiaţi ca martori, au declarat că inculpata le-a indicat locul pe unde să construiască gardul şi nu fostul soţ al acesteia.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, urmează ca Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală să respingă ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat M.A.L.N. şi apelanta-parte vătămată M.E., împotriva sentinţei penale nr. 291/29.05.2009, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 235/260/2008.

În temeiul art. 192 alin. 2, 4 Cod procedură penală va obliga pe fiecare apelant M.A.L.N. şi M.E. la plata a câte 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelanta-inculpată M.A.A.S., împotriva sentinţei penale nr. 291/29.05.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 235/260/2008 cu privire la greşita condamnare a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal şi greşita restabilire a situaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 170 Cod penal, va desfiinţa sentinţa penală apelată sub aceste aspecte, va reţine cauza spre rejudecare şi pe fond.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatei M.A.A.S. (cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal întrucât faptei îi lipseşte un element constitutiv.

Tags: plângeri prealabile

Plângeri prealabile

La această instanţă, la data de 09.02.2009, a fost înregistrat la nr. 772/110/2009, plângerea petentei S.C. H.I.I.V.T. LTD. STI. Istambul Turcia, cu sediul ales pentru corespondenţă în România, în Bucureşti, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 209/P/09.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a rezoluţiei nr. 33/II/2/23.01.2009 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În motivarea plângerii se arată că prin sentinţa penala nr.576/D/04-11-2008 s-a admis plângerea noastră împotriva aceleiaşi rezoluţii si s-a dispus ca potrivit art. 278 indice 1 din Codul de procedura penala primul – procuror sa răspundă plângerii noastre. Rezoluţia atacata nu răspunde punctual criticilor noastre de superficialitate in privinţa cercetărilor efectuate, lipsa actelor contabile , infracţiune continuata , ce nu a încetat nici măcar in prezent in lipsa actelor contabile, deşi făptuitorul a fost identificat, dar actele lipsesc, deşi legea prevede obligativitatea predării acestora in 10 zile , acest lucra nu s-a întâmplat nici pana azi.

Practic , procurorul nu a dispus nici un fel de cercetări reale pentru a se afla adevărul în cauza ci a încercat prin toate mijloacele posibile să-l protejeze pe făptuitor de răspunderea penala, prin neefectuarea de cercetări pentru stabilirea adevărului in cauza.

Am efectuat procedura prealabila înainte de a ne adresa instanţei , ne-am adresat procurorului ierarhic superior pentru a cere infirmarea rezoluţiei atacate , care ne-a trimis aceeaşi rezoluţie in loc sa răspundă la plângerea noastră , aşa încât ne adresam instanţei de judecata pentru desfiinţarea ordonanţei atacate si începerea urmării penale împotriva făptuitorului.

Având în vedere ca in procesul penal probele se administrează din oficiu consideram ca procurorul trebuia sa dispună din oficiu administrarea următoarelor probe : obţinerea înscrisurilor contabile ale firmei de la asociatul unic si administratorul acesteia , făptuitorul R.D., trebuia sa se stabilească care au fost motivele reale pentru care acestea nu au fost predate judecătorului sindic / administratorului judiciar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii de faliment, pentru ca art.147 din Legea nr.85/2006 prevede ca refuzul debitorului de a preda arhiva se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani; obţinerea raportului care a dus la starea de insolventa a firmei de la lichidatorul judiciar după studierea actelor contabile ale firmei obţinute de la făptuitorul R.D.; dispunerea unei expertize contabile judiciare care sa stabilească daca in evidentele contabile ale firmei se regăsesc facturile creditorilor de la masa credala , iar daca nu se regăsesc care a fost prejudiciul cauzat bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile , respectiv TVA si impozit pe profit , sa se determine care erau la data deschiderii procedurii insolventei stocurile de marfa ale firmei debitoare si ce s-a întâmplat cu acestea ; sa se determine daca vânzările bunurilor aflate in proprietatea firmei la data deschiderii procedurii insolvenţei au fost făcute cu respectarea reglementarilor contabile , daca s-au emis facturi si daca s-a virat TVA -ui aferent la buget. De asemenea, nu s-a stabilit de ce firma in dificultate nu a introdus în termen cererea de deschidere a falimentului , ceea ce constituie infracţiunea de bancruta simpla .

In rezoluţia primului procuror se motivează ca ultimul bilanţ a fost întocmit la data de 31-12-2003 dar fără a se putea face o analiza pertinenta . In procesul penal regula este cea a oficialităţii, probele se administrează din oficiu pentru aflarea adevărului, dar justiţia reprezentata de parchet nu a reuşit o analiza pertinenta aşa cum singur îşi recunosc propria culpa . Se pune firesc întrebarea , cine trebuia sa efectueze o analiza pertinenta, daca nu cumva chiar justiţia ? Parchetul in calitate de reprezentant al interesului public trebuia sa lămurească speţa sub toate aspectele inclusiv analizarea actelor ce ar putea constitui posibile infracţiuni , nu sa pretindă ca nu s-a reuşit analiza unui bilanţ. De ce nu s-au obţinut celelalte înscrisuri contabile ? Nu se cunoaşte ce s-a întâmplat cu marfa de pe stoc , către cine a fost vânduta , s-a încasat sau nu preţul , ce active avea firma in faliment, către cine s-au înstrăinat, rezoluţia atacata nu lămureşte cauza sub toate aspectele si ridica mai multe probleme decât rezolva prin încercarea de a ascunde realitatea evidenta a lipsei de interes in cercetarea cauzei.

In dosar, procurorul a simulat efectuarea de cercetări penale numai formal pentru a se ascunde adevărul si pentru a se denatura situaţia reala a faptelor reclamate. Singurul act de cercetare in cauza a fost o declaraţie a administratorului firmei falite si atât. Cum se face ca administratorul judiciar încearcă de peste 3 ani sa obţină actele contabile ale firmei , iar organul de cercetare penale se face ca uita, ca trebuie sa solicite asemenea acte si / sau sa ia legătura cu lichidatorul judiciar al firmei T.V. SRL ?

Pe cale de consecinţa , va rugam sa admiteţi plângerea noastră , sa desfiinţaţi rezoluţia atacata si sa dispuneţi începerea urmării penale cu obligaţia parchetului de a administra probele solicitate de noi.

Pentru soluţionarea plângerii s-au ataşat dosarul nr. 209/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, dosarele nr.5946/110/2008, 4074/110/2008, al Curţii de Apel Bacău şi cel al Tribunalului Bacău.

Din studierea tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, constatăm că după pronunţarea sentinţei penale nr. 576/04.11.2008 de către Tribunalul Bacău , prin care s-a admis plângerea petentei şi s-a trimis cauza prim procurorului pentru soluţionarea pe fond a plângerii, nu s-au efectuat nici unul din actele de cercetare solicitate de petentă şi admisă de instanţa de fond. După data de 04.11.2008, data pronunţării hotărârii instanţei, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, nu s-au efectuat actele dispuse de instanţă, respectiv :

– înscrisurilor contabile ale firmei de la asociatul unic şi administratorul acesteia, făptuitorul R.D.; trebuia să se stabilească de ce actele respective n-au fost predate judecătorului sindic, respectiv administratorului judiciar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii de faliment pentru că art.147 din L.85/2006 prevede că refuzul debitorului de a preda arhiva se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani;

– obţinerea raportului care a dus la starea de insolvenţă a firmei de la lichidatorul judiciar după studierea actelor contabile ale firmei obţinute de la făptuitorul R.D.;

– o expertiză contabilă judiciară care să stabilească dacă în evidenţele contabile ale firmei se regăsesc facturile creditorilor de la masa credală, iar dacă nu se regăsesc care a fost prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin ascunderea sursei impozabile, respectiv TVA şi impozit pe profil;

– nu s-a determinat care erau la data deschiderii procedurii insolvenţei stocurile de marfă ale firmei debitoare şi ce s-a întâmplat cu acestea;

– nu s-a determinat dacă vânzările bunurilor aflate în proprietatea firmei la data deschiderii procedurii insolvenţei au fost făcute cu respectarea legii contabilităţii, dacă s-au emis facturi şi dacă s-a virat TVA-ul aferent la buget;

– nu s-a stabilit de ce firma în dificultate nu a introdus în termen cererea de deschidere a falimentului, ceea ce constituie infracţiunea de bancrută simplă.

Această lipsă de cercetare din partea organelor de urmărire penală a fost sesizată şi de petentă în această a doua plângere, motiv pentru care:

În temeiul art. 278 indice 1 alin.8 lit.b C.pr.pen. va admite plângerea formulată de petenta S.C. H.I.I.V.T. LTD. STI. Istambul Turcia, cu sediul ales pentru corespondenţă în România, în Bucureşti, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 209/P/09.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a rezoluţiei nr. 33/II/2/23.01.2009 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Va desfiinţa cele două rezoluţii indicate mai sus.

Va trimite cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea începerii urmării penale faţă de R.D.

În temeiul art.192alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Tags: plângeri prealabile

Plângeri prealabile

Prin plângerea formulată la data de 22.07.2009, petenta SC „M.T.” SRL a solicitat conform art. 278/1 cod pr. penală anularea ca nelegale şi netemeinice a Ordonanţei nr. 423/P/2008 din 1.06.2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi a procesului verbal de sechestru din 11.06.2009 prin care s-a luat măsura de sechestru a 2 utilitare marca Iveco Trakker, an de fabricaţie 2007.

La termenul din 3.09.2009, plângerea este completată şi cu atacarea în baza aceluiaşi text de lege (art. 278/1 cod pr. penală) Ordonanţei nr. 483/II/2/2009 don 10.08.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru aceleaşi motive.

În motivarea plângerii, petenta arată că prin aceste măsuri luate de procuror şi efectuate de organele de poliţie în dosar nr. 423/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost încălcate dispoziţiile art. 480-481 Cod civil privind dreptul de proprietate al S.C. M.T. S.R.L., asupra celor 2 autoutilitare, precum si dispoziţiile art. 41 al. 1 din Constituţie privind ocrotirea prin lege a proprietăţii indiferent de titular.

II – Ordonanţa de sechestrare emisă de procuror este total netemeinică, deoarece aceasta măsura nu a avut în vedere actele de proprietate ale S.C. M.T. S.R.L., privind dobândirea acestor bunuri, acte care au fost depuse la dosarul cauzei.

III – Ordonanţa de sechestrare a bunurilor este nelegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 486 Cod civ., privind buna credinţa a cumpărătorului, respectiv a S.C. M.T. S.R.L., care are în proprietate cele două autoutilitare, în baza unor titluri translative de proprietate, ale căror viciuri nu-i sunt cunoscute, iar mai mult organul de urmărire penala nu a probat în nici un fel că aceste viciuri ( falsuri privind facturile fiscale ), au fost cunoscute de cumpărător.

IV – Cele doua autoutilitare sechestrate au fost cumpărate de S.C. M.T. S.R.L., conform facturilor fiscale nr. 219 din 21.07.2008 si nr. 220 din 21.07.2008, preţul acestor facturi fiind achitat de societatea noastră ce credit de la SC. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. conform convenţiei de credit nr. 08/VNB/15.08.2008, prin ordin de plata din 18.08.2008. în valoare totala de 653.318,14 lei către S.C. C.C. S.R.L. BRAŞOV, iar cele doua autoutilitare cumpărate au fost gajate în favoarea S.C. VOLSBANK ROMÂNIA S.A., gaj real fără deposedare care a fost înscris în arhiva electronica de gajuri asupra bunurilor mobile şi deci aceste bunuri sunt grevate de sarcini si nu pot fi înstrăinate, iar sechestrul aplicat este asupra acestui gaj.

V – Prin sechestrarea abuzivă a celor doua autoutilitare, S.C. M.T. S.R.L. a fost privată de dreptul de folosinţă (jus fruendi) si de dreptul de dispoziţie (jus abutedni), fără a exista un temei legal al sechestrării.

Imposibilitatea folosirii acestor doua mijloace auto, a atras după sine nerelizarea producţiei si a beneficiului programat şi pe cale de consecinţă S.C.M.T. S.R.L. este în imposibilitatea de plată a ratelor si dobânzilor către S.C. VOLKSBANK ROM ANIA S.A.

S-a ataşat dosarul nr. 423/P/2008 aflat în lucru la I.P.J Bacău.

Analizând plângerea petentei şi materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că plângerea este inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 57/24.09.2007, ÎCCJ a stabilit pe calea recursului în interesul legii că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278/1 cod pr. penală, este inadmisibilă.

Aşadar, plângerea petentei împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, a procesului verbal de sechestru, precum şi a ordonanţei prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău este inadmisibilă întrucât în baza art. 278/1 cod pr. penală pot fi atacate la instanţa de judecată numai rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată.

Împotriva celorlalte acte sau ordonanţe ori rezoluţii date în cursul urmăririi penale se poate face plângere la procuror, iar dacă acestea sunt ale procurorului plângerea se adresează prim-procurorului Parchetului unde funcţionează procurorul.

Faţă de acestea, tribunalul în baza art. 278/1 al. 8 lit. a cod pr. penală va respinge ca inadmisibilă plângerea petentei S.C. „M.T.” SRL împotriva ordonanţelor nr. 423/P/2008 din 1.06.2009 şi 483/II/2/2009 din 10.08.2009 ale procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi a procesului verbal de sechestru din 11.06.2009.

Constatând culpa procesuală a petentei, aceasta va fi obligată conform art. 192 al. 2 cod pr. penală să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.

Tags: plângeri prealabile

Lipsa plângerii prealabile. Formularea plângerii prealabile de către avocatul parţii vătămate

Tip: Decizie
Nr./Dată: 770 (16.06.2005)
Autor: Obreja Iustinian
Domenii asociate: plângeri prealabile

Nu se poate retine ca lipseste plângerea prealabila in cazul in care aceasta a fost formulata si introdusa la instanta, in baza contractului de asistenta juridica, de catre avocatul partii vatamate.

Tribunalul Iasi – sectia penala, decizia nr. 770/16.06.2005

Prin sentinta penala nr. 398/25.01.2005, Judecatoria Iasi, în baza art. 1 lit. f Cod procedura penala, a încetat procesul penal pentru infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca dreptul persoanei vatamate de a face plângere prealabila este strict personal, exercitarea sa putând a se face si printr-un mandatar special, dispozitiile art. 222 Cod procedura penala fiind aplicabile prin analogie.
În cauza plângerea prealabila a fost formulata de aparatorul ales al partii vatamate fara ca acestuia sa i se fi dat un mandat special în acest sens. Partea vatamata avea posibilitatea de a-si însusi plângerea în termenul de 2 luni prevazut de art. 284 Cod procedura penala pentru introducerea plângerii penale directe.
Având în vedere aceste împrejurari, prima instanta a considerat ca lipseste plângerea prealabila a persoanei vatamate.
În recursul partii vatamate s-a decis casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare.
S-a retinut ca partea vatamata s-a adresat unui avocat cu care a încheiat un contract de asistenta juridica în baza caruia avocatul ales a formulat pentru partea vatamata o plângere prealabila împotriva inculpatilor, plângere pe care a depus-o la instanta în interiorul termenului legal de 2 luni. Din aceasta conduita a partii vatamate rezulta ca aceasta a dorit si a urmarit tragerea la raspundere penala a faptuitorilor pentru infractiunea pretins comisa.
Tribunalul a considerat ca esentiala este în cazul infractiunilor la care necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului este lasata la aprecierea victimei infractiunii tocmai vointa persoanei vatamate de a solicita tragerea la raspundere penala a faptuitorului, vointa care în speta a fost pe deplin manifestata.

Tags: plângeri prealabile