Daune

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1654/16.06.2010

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta SC N. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC X. SA, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 3604,28 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate asupra autoturismului nr. NT-XX-XXX, proprietatea societăţii reclamante, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în urma unor manevre defectuos executate de către administratorul societăţii, la ieşirea cu spatele, cu autovehiculul evocat, dintr-o curte, acesta a fost avariat, fiind izbit de un stâlp.

A mai arătat reclamanta că autovehiculul era asigurat FULL CASCO, la societatea pârâtă, astfel cum rezultă din poliţa seria Xx nr. xxxxxx, precum şi faptul că asigurătorul a refuzat să achite sumele reprezentând întreaga reparaţie a vehiculului avariat.

În dovedirea cererii, s-au ataşat înscrisuri.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 942, 945, 969, 970 din C. civ.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 299,35 lei, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.

La termenul din data de 07.05.2010, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 11.06.2010, punând în vedere avocatului reclamantei să întreprindă demersuri pentru îndeplinirea obligaţiei relativă la efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe cu pârâta, dat fiind caracterul comercial al litigiului.

Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 10.06.2010, solicitând respingerea acţiunii, ca prematură ( excepţie calificată de instanţă ca fiind cea a lipsei procedurii prealabile ), iar pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 CPC, art. 3, pct. 17, art. 56 C. com., art. 109, 7201 CPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului, şi, cu prioritate, excepţia lipsei procedurii prealabile, în virtutea art. 137 alin. 1 CPC, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 7201 alin. 1 CPC, „în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”. În conformitate cu dispoziţiile alin. 2 al aceluiaşi articol, „în scopul prevăzut la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i, în scris, pretenţiile sale şi temeiul lor legal ( …). Convocare se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire ( …) sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia”.

În raport de aceste aspecte, se poate conchide că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia efectuării procedurii prealabile a concilierii directe, cu toate că instanţa, excluzând aplicarea unui formalism excesiv, având posibilitatea de a respinge ab initio acţiunea ca inadmisibilă, a acordat un termen suficient de lung pentru conformare, reclamanta ignorând dispoziţia. Faţă de atare context, litigiul fiind unul de natură comercială, în raport de prevederile art. 3 pct. 17 şi 56 C. comercial, va fi admisă excepţia invocată de pârâtă, şi respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.

Tags: daune

Revendicare imobiliara , daune

Revendicare imobiliara , daune

Sentinta civila nr. 115/ 15.01.2009

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. xxxx/2005, reclamantul A.V.R a chemat în judecata pe pârâtul B.E. si a solicitat ca în cauza sa fie pronuntata o hotarâre judecatoreasca prin care pârâtul sa fie obligat sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de aproximativ 1200 mp, din trupul de 2150 mp, teren arabil situat în intravilan XXX, sola 22, parcela 1101/, vecini : N – str. I.C., E – teren pârât, S – drum exploatare, V – rest teren apartinând reclamantului; de asemenea, reclamantul sa fie obligat sa-i plateasca suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despagubiri, pentru lipsa de folosinta a terenului pe ultimii 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul arata ca este proprietarul suprafetei de 2150 mp, teren situat în intravilanul XXX , teren pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. xxx/23 august 2002, cu privire la care s-a dat o încheiere de îndreptare a erorii materiale de catre biroul notarului public , terenul dobândit prin acest act se învecineaza la est cu pârâtul B.E., la nord cu str. I.C., la sud cu T.V., iar la vest cu A.G.; pârâtul a ocupat a ocupat o fâsie de teren pe lungimea trupului înspre terenul sau, astfel ca terenul ocupat se învecineaza cu str. I.C. la nord, drum exploatare la sud, restul terenului reclamantului la vest, terenul pârâtului la est. Mai arata reclamantul ca pârâtul i-a ocupat abuziv terenul înca din anul 2002, prin smulgerea tarusilor care marcau limitele terenului, cultivând terenul cu grâu si secara, ca pe terenul cumparat si-a edificat o casa de locuit, pentru care a fost emisa autorizatie de construire.

În drept, reclamantul a invocat art. 480 – 483 Cod civil.

În dovedire, a atasat la dosarul cauzei în copie contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. xxxx/22 august 2002 si încheierea de îndreptare a erorii materiale, schita terenului, memoriu justificativ, autorizatie de construire nr. xx/24 iulie 2003, plan de încadrare în zona.

La interogatoriu, pârâtul B.E. a solicitat respingerea cererii, învederând instantei urmatoarele : înca din anul 1958 stapâneste trupul de teren de 4300 mp situat în intravilan XXX , acest teren l-a primit cu titlu de zestre de la parinti, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate si i s-a emis titlu în baza Legii 18/1991, iar din toamna anului 2005 reclamantul îl împiedica sa stapâneasca acest teren, invocând un contract de vânzare-cumparare.

La propunerea reclamantului, au fost audiati martorii U.G. si L.G., iar la propunerea pârâtului au fost audiati martorii N.G.M. si U.M., declaratiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

În cauza, instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu, concluziile expertului tehnic judiciar fiind consemnate la dosarul cauzei.

Motivat de faptul ca reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate invocat de pârât, la data de xx septembrie 2006, judecata cauzei a fost suspendata în baza art. 244 alin. 1 Cod procedura civila, pâna la solutionarea irevocabila a cauzei civile ce formeaza obiectul dosarului civil nr. xxx/2006 al Judecatoriei.

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 2500/2005, reclamantul B.E. a chemat în judecata pe pârâtul A.C. si a solicitat ca în cauza sa fie pronuntata o hotarâre judecatoreasca prin care acesta sa fie obligat sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 4300 mp, teren situat în XXX , ce face parte din trupul de 1 ha si 6212 mp, sola 27, parcela 1102/1 din titlul de proprietate nr. 3/375/1996.

În motivarea cererii, reclamantul arata ca este proprietarul terenului în litigiu, pârâtul îl ocupa fara drept.

În drept, a invocat art. 480 Cod civil.

În dovedire, a atasat la dosarul cauzei în copie titlul de proprietate nr. xx/375/1996.

Prin întâmpinare, pârâtul a cerut respingerea cererii, învederând instantei ca titular al dreptului de proprietate este fiul sau A.V.R, caruia i-a vândut prin contract autentic de vânzare-cumparare suprafata de 4300 mp în XXX .

La propunerea reclamantului, au fost audiati martorii N.G.M. si L.G., iar la propunerea pârâtului a fost audiat martorul U.G., depozitiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Si în aceasta cauza instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu, concluziile expertului tehnic judiciar fiind consemnate la dosarul cauzei.

De asemenea, si judecata acestei cauze a fost suspendata în baza art. 244 alin. 1 Cod procedura civila, pâna la solutionarea irevocabila a cauzei civile ce formeaza obiectul dosarului civil nr. xxx/2006 al Judecatoriei (anulare titlu de proprietate).

Prin încheierea din data de xx decembrie 2008, s-a dispus conexarea celor doua cauze sub nr. xxxx/2005.

Fiind solutionata irevocabil cauza civila având ca obiect anulare titlu de proprietate (dosar civil nr. xxxx/2006), cauza a fost repusa pe rol la cererea partilor.

Examinând probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

Pârâtul reclamant B.E. este proprietarul suprafetei de 4300 mp, teren situat în XXX , sola 27, parcela 1102/1, vecini : N – str. I.C., E – most. O. C., S – drum exploatare, V – most. M.G., conform titlului de proprietate nr. xx/375/1996.

Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. xxxx/22 august 2002, modificat prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. xxxx din data de 27 mai 2003, A.C.G si A.C. au vândut fiului lor, respectiv reclamantului pârât A.C.V.R. suprafata de 2150 mp teren arabil situat în intravilanul XXX, tarlaua 27, parcela 1101/1, vecini : N – str. I.C., E – B.E., S – T.V, V – A.G., precum si suprafata de 6850 mp teren arabil extravilan XXX , tarlaua 27, parcela 1101/1, vecini : N – A.V.R, E – B.E., S – drum exploatare, V – A.G.. De asemenea, prin actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1353/31 august 2005, A.C. a vândut fiului sau A.V.R o casa cu suprafata de 4848 mp în XXX, str. Z, 811 mp teren situat în intravilan XXX, arabil, vecini : N – str. I.C., E – A.l. , S – A.C., V – A.V.R si 3489 mp teren arabil situat în extravilan oras XXX, str. I.C., vecini : N – A.C., E – A.l., S – drum exploatare, V – A.R.V.

Aceste terenuri, atât cel evidentiat în titlul de proprietate al pârâtului reclamant B.E., cât si cele cuprinse în cele doua contracte de vânzare-cumparare încheiate între A.C. si A.R.V, sunt evidentiate distinct în schita anexa a raportului de expertiza.

Expertul tehnic judiciar a constatat si a concluzionat ca suprafata de 4300 mp în litigiu se regaseste atât în titlul de proprietate nr. xx/375/1996 titular B.E., cât si în cele doua contracte de vânzare-cumparare, respectiv 4037 mp în contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. xxxx/31.08.2005 si 263 mp în contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. xxxx/22.08.2002.

Instanta mai retine ca reclamantii N.G.M, A.C. si A.R.V au solicitat anularea titlului de proprietate nr. xx/375/1996 emis în favoarea lui B.E., prin sentinta civila nr. 7xx/11.04.2006 a Judecatoriei a fost admisa actiunea, si în consecinta a fost exclus din acest titlu suprafata de 4300 mp, teren în litigiu în cauza pendinte, însa prin decizia civila nr. xxx/RC/xx.03.2008, Tribunalul a casat sentinta primei instante si pe fond a respins cererea pentru anulare partiala titlu de proprietate.

Prin urmare, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului reclamant B.E. este perfect valabil.

Acest titlu este valabil cu atât mai mult cu cât decizia tribunalului, în actiunea având ca obiect anulare titlu de proprietate, a fost pronuntata în contradictoriu si cu A.C. si A.V.R.

Comparând acest titlu de proprietate, cu cele doua contracte de vânzare-cumparare invocate de reclamantul pârât A.V.R, instanta retine ca titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991 este preferabil.

Aceasta deoarece la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui B.E. au stat mentiunile din registrul agricol din perioada 1959-1962, în care figureaza cu suprafata totala de 1,22 ha, precum si mentiunea referitoare la suprafata de 0,55 ha pct. „pe deal”, facuta în registrul agricol al socrului sau T.G.; de asemenea, s-a mai avut în vedere testamentul autentificat sub nr. xxx/09.07.1946, prin care testatoarea E.V.T a lasat mostenire fiului sau T.G. (socrul lui B.E.) suprafata de 9570 mp, teren situat în , XXX.

Pe cale de consecinta, în baza art. 480 si urm., art. 998 Cod civil, instanta va respinge ca nefondata actiunea în revendicare imobiliara si daune formulata de reclamantul pârât A.V.R si va admite actiunea formulata de pârâtul reclamant B.E., urmând ca reclamantul pârât A.V.R sa fie obligat sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie terenul în suprafata de 4300 mp descris în petitul actiunii.

În baza art. 274 Cod procedura civila, reclamantul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata catre pârâtul reclamant B.E..

Cum pârâtul A.C. a indicat titularul dreptului, respectiv A.R.V, care de altfel a si fost citat pe parcursul judecatii si asistat de aparator ales, iar instanta nu s-a pronuntat cu privire la introducerea acestuia în cauza, va admite exceptia invocata din oficiu privind lipsa calitatii procesual pasive a pârâtului A.C. si va introduce în cauza pe titularul dreptului, în calitate de pârât

Tags: daune, revendicare imobiliara

DAUNE

Daune – sentinţa civilă nr. 1520/13.10.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii S.D., V.L., N.E., şi B.A. au chemat în judecată pe pârâta D.S.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să le acorde profitul indexat la zi, rezultat din valorificarea masei lemnoase provenită de pe suprafeţele de pădure revendicate de aceştia şi ai căror proprietari sunt, arătând în motivare că au revendicat o suprafaţă de teren pădure în baza legii fondului funciar şi au fost puşi în posesie, însă în anul 2002 pe acel teren au fost doborâţi foarte mulţi arbori, care după inventarierea lor au avut 210 mc, pârâta D.S.S. producând un profit de 33.600 lei, ca urmare a recoltării acelei mase lemnoase.

În întâmpinare, pârâta a susţinut că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreputul de proprietate în baza deciziei nr. 683/18.04.2005 a Curţii de Apel Suceava, exploatarea de masă lemnoasă de pe suprafaţa pe care o au în proprietate fiind efectuată în perioada 01.02.2003 – 18.11.2003, iar profitul trebuie acordat doar între momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi cel al punerii în posesie.

Prin sentinţa civilă nr. 1520/13.10.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă în parte acţiunea şi pârâta obligată să plătească reclamanţilor suma de 32.142,1 lei, reprezentând despăgubiri, reţinându-se că prin decizia nr. 683/18.04.2005 a Curţii de Apel Suceava, reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 6,23 ha teren pădure, ulterior aceştia fiind puşi în posesie în baza acestei hotărâri cu suprafaţa de 4,2719 ha pădure. De asemenea, s-a mai reţinut că în anul 2002, ca urmare a unor doborâturi de vânt a fost afectat şi o parte din suprafaţa de teren ai cărei proprietari sunt reclamanţii, motiv pentru care aceştia au solicitat O.S.V. să nu recolteze masa lemnoasă de pe acea suprafaţă de teren, însă li s-a comunicat că are obligaţia legală de a efectua toate lucrările silvice, urmând ca după validarea şi punerea în posesie să li se acorde profitul realizat din valorificare masei lemnoase.

În drept, s-a arătat că potrivit art. 18 din OG nr. 96/1998, în vigoare la data exploatării masei lemnoase de pe această suprafaţă de teren, până la retrocedarea unor terenuri forestiere din administrarea R.N.P. – R. în proprietate privată, respectiv până la punerea în posesie conform Legii nr. 1/2000, R.N.P. – R. are obligaţia de a executa lucrările tehnice silvice, conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.

Scopul acestei prevederi a fost acelea ca restituirea terenurilor forestiere să constituie o reparare efectivă a prejudiciului cauzat proprietarilor prin preluarea fără drept a bunurilor, ori restituirea către reclamanţi a unei suprafeţe de teren de pe care s-au făcut exploatări masive, fără a i se acorda despăgubirile reprezentând contravaloarea materialului lemnos ar echivala cu privarea reclamanţilor de atributele dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia nr. 483/26.02.2009 Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat recursul formulat de către pârâta D.S.S. şi menţinută sentinţa civilă atacată, reţinându-se că art. 40 din Legea nr. 1/2000 în forma prezentată prin motivele de recurs, este reprodus astfel cum a fost modificat prin titlul VI art. I, pct. 42 din Legea nr. 247/2005, anterior având un cu totul alt conţinut, ceea ce înseamnă că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 din OG nr. 96/1998, scopul acestor prevederi fiind ca restituire terenurilor forestiere să constituie o reparare efectivă a prejudiciului cauzat proprietarilor prin preluarea fără drept a bunurilor lor. Astfel, restituire către reclamanţi a unui teren de pe care s-au făcut exploatări masive ulterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate fără a li se acorda despăgubiri reprezentând contravaloarea materialului lemnos echivalează cu privarea acestuia de atributele ce decurg din dreptul său de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.

Tags: daune

Daune

Prin sentinta nr.2445 din 22 mai 2008, Judecatoria Radauti a respins actiunea reclamantei C.N……. SA în contradictoriu cu pârâtul PF “…….” Radauti.

Împotriva sentintei de mai sus a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate aratând ca, în ceea ce priveste clauza de renegociere, aceasta se refera la o prerogativa a societatii reclamante de care aceasta poate dispune sau nu, nefiind obligatorie, fiind favorabila reclamantei iar în ceea ce priveste rezolutiunea de drept a contractului, în speta este vorba despre reziliere, contractul de închiriere fiind un contract cu executare succesiva.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul constata ca recursul este întemeiat.

Astfel, la data de 01.07.2004 între parti s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4294 prin care reclamanta a închiriat pârâtei spatiul situat în statia CF R. în suprafata de 8 mp iar pârâta s-a obligat sa achite chiria reprezentata din echivalentul sumei de 29,41249 Euro + TVA lunar.

Pentru perioada februarie 2006 – iunie 2006 reclamanta a emis facturi pentru chiria pe care pârâta o datora pentru spatiul închiriat, conform clauzei contractuale din art. 4 alin. 3 care prevede ca valoare în lei a chiriei se va se va stabili si se va fac tura la cursul oficial valutar al monedei euro din ziua emiterii facturii. Termenul contractului a fost stabilit la doi ani, de la data de 01.07.2004 pâna la data de 01.07.2006. Au fost emise un numar de 5 facturi pentru chiria aferenta lunile februarie 2006 – iunie 2006 care nu au fost achitate în totalitate de catre pârâta ramânând de achitat suma de 589,9 lei. Practic, pârâta a achitat partial factura emisa pentru luna februarie 2006 ramânând de achitat suma de 98,85 lei si nu a achitat nici una din facturile emise pentru lunile martie – iunie 2006.

De asemenea, în art. 25 din contract a fost prevazuta o clauza penala aplicabila în cazul în care pârâta nu ar fi achitat la scadenta facturile emise pentru chirie. Partile au stabilit ca neplata la termen a chiriei atrage penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate la suma datorata pâna la data platii.

În conformitate cu dispozitiile art. 969 alin. 1 din Codul civil „conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante” iar dispozitiile art. 970 alin. 1 din acelasi act normativ stabilesc ca „Conventiile trebuie executate cu buna-credinta.”

În situatia în care una dintre parti nu-si îndeplineste obligatiile asumate prin contract, în conformitate cu dispozitiile art. 1021 din Codul civil, cealalta parte are alegerea între actiunea în executarea obligatiei ori cea în rezolutiunea ori rezilierea acestuia.

Reclamanta a ales actiunea în executarea obligatiei si si-a dovedit pretentiile iar pârâta nu a facut dovada ca a achitat integral chiria aferenta lunilor februarie 2006 – iunie 2006.

Fata de cele aratate, actiunea reclamantei este întemeiata asa încât, în mod eronat a fost respinsa de catre prima instanta.

Nu pot fi retinute motivele din considerentele sentintei civile recurate întrucât clauza prevazuta în contract la art. 4 alin. 9 de renegociere a chiriei anual a fost stabilita strict în favoarea reclamantei asa cum rezulta din teza finala a acestei clauze iar cea din art. 19 este stabilita tot în favoarea reclamantei. De altfel, asa cum s-a precizat mai sus, art. 1021 din Codul civil lasa la alegerea celui care si-a îndeplinit obligatia alegerea între actiunea în rezilierea contractului si cea în executarea acestuia.

Cât priveste cererea de obligare a pârâtei la plata penalitatilor de întârziere, si aceasta este întemeiata întrucât cuantumul acestora a fost calculat conform art. 25 din contract si nu au fost încalcate dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractuale.

În considerarea celor aratate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3 din Codul de procedura civila, va admite recursul si va modifica sentinta civila recurata în sensul admiterii actiunii reclamantei asa cum a fost formulata.

Tags: daune

Actiune civila in cadrul procesului penal. Daune materiale si morale. Proba. Criterii de cuantificare a prejudiciului moral

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3438 (11.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  infracţiuni, prejudicii, daune, răspundere civilă delictuală

Prin sentinta penala nr.3438/11.11.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a condamnat inculpatul pentru savarsirea a doua infractiuni privind circulatia pe drumurile publice si a admis in parte actiunea civila a partii civile TA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, in ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a retinut ca partea vatamata TA s-a constituit parte civila cu suma de 8500 lei daune materiale si 10.000 lei daune morale, insa, desi instanta a pus de mai multe ori în vedere partii civile sa-si dovedeasca pretentiile, aceasta, prin înscrisurile depuse la dosar, nu le-a probat decât în parte.
Astfel potrivit chitantelor depuse la dosar instanta a retinut ca partea civila a efectuat cheltuieli legate de refacerea sanatatii în suma de 65,40 lei.
In consecinta, instanta, în baza art.14, 346 Cod procedura penala, raportat la art.998, 999 Cod civil, a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila si, retinând vinovatia inculpatului, care prin actiunea sa a determinat evenimentul rutier în care au fost produse leziunile partii vatamate, l-a obligat la plata sumei mentionate, cu titlu de despagubiri materiale.
Instanta a mai retinut ca inculpatul are obligatia de a acoperi în întregime prejudiciul provocat prin savârsirea infractiunii, astfel ca a admis în parte si cererea partii civile de obligare a inculpatului la plata unor daune morale apreciind ca, raportat la leziunile suferite, respectiv echimoza, excoriatii, plaga contuza, fractura metafiza proximala metacarpian I deget 1 mâna stânga si a prezentat comotie cerebrala anamnestica, leziuni ce s-au produs în cadrul unui accident rutier si pot data din 31.07.2006 si necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, pretentiile partii civile sunt justificate în parte. Având în vedere faptul ca partii civile i s-a realizat imobilizarea unui deget cu atela gipsata pe timp de 4-6 saptamâni, recomandându-se mentinerea mâinii în pozitie ridicata, evitarea efortului fizic si a traumatismelor locale, instanta a apreciat ca aceasta situatie este de natura a-i crea un disconfort psihic partii civile, disconfort ce altereaza existenta obisnuita a acesteia. Având în vedere si traumatismul suferit ca urmare a implicarii sale într-un eveniment rutier, la producerea caruia nu a contribuit, instanta a apreciat ca suma de 2.000 lei daune morale constituie o justa reparatie.

Tags: daune, infracţiuni, prejudicii, răspundere civilă delictuală

Exceptia autoritatii de lucru judecat. Cauza Lungoci versus Romania

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11394 (17.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  fondul funciar, prejudicii, daune

Prin sentinta civila nr. 11394 din 17 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a hotarat cu privire la cererea formulata de catre reclamanta VV in contradictoriu cu paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, prin care se solicita: obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 2,51 ha teren intravilan si extravilan comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 2,51 ha teren, sa fie obligate paratele la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.
Instanta, fata de hotararile judecatoresti depuse la dosar, a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, punand in vedere reclamantei sa raspunda la exceptia invocata. La termenul din 19.09.2008, reclamanta si-a restrans actiunea in conditiile art.132 C.pr.civ, indicand ca solicita doar judecarea cauzei in contradictoriu cu Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar, privind obligatiile acesteia. Instanta a luat act de modificarea actiunii, dispunandu-se comunicarea acesteia.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a respins-o, cu urmatoarea motivare. Conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Instanta a retinut ca in cauza inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 18200/245/2007 reclamanta VV a chemat in judecata pe paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 5,95 ha teren din comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha teren, ambele parate sa fie obligate la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.
In motivarea actiunii reclamanta a invederat ca este mostenitoarea defunctilor DI si DE, fiind fiica adoptiva a acestora si mai intai i s-a eliberat defunctului DI adeverinta de proprietate 94/12.08.1991 pentru suprafata de 4,45 ha teren, iar dupa decesul acestuia i s-a eliberat sotiei sale supravietuitoare o adeverinta pentru suprafata de 5,95 ha teren.
Prin sentinta civila 14802/13.12.2007 Judecatoria Iasi a admis actiunea astfel cum a fost formulata; impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs, admis de Tribunalul Iasi, care a modificat sentinta civila atacata, admitand in parte actiunea reclamantei VV in contradictoriu cu paratele Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar si obligand Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar sa inainteze Comisiei Judetene de fond funciar Iasi documentatia intocmita pentru DI si suprafata de 1,94 ha validata pe numele aceleasi persoane, in vederea eliberarii titlului de proprietate. In motivarea solutiei, s-a retinut ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29. Din rolul agricol al autorului DI rezulta ca acesta a fost proprietarul suprafetei de 5,95 ha, din care 1,5 ha se aflau pe raza altor comune decat localitatea Romanesti. A retinut instanta de control judiciar ca din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. In aceste conditii, a retinut tribunalul ca reclamanta intimata este indreptatita a i se intocmi documentatia pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de teren pentru care autorul sau are validare de 1,94 ha.
Exceptia lucrului judecat este o exceptie procesuala, deoarece priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie peremtorie deoarece prin lucru judecat, dreptul la actiune este definitiv stins.
Pentru a atinge finalitatea procesuala de a apara incontestabilitatea si obligativitatea jurisdictiei definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de cate ori se tinde a se deduce judecatii aceeasi pretentie, intre aceleasi parti, indiferent de calitatea in care acestea apar. Astfel, in sensul art.1201 C.civ, notiunea de „parti” nu vizeaza denumirea acestora, calitatea procesuala sau prezenta fizica, ci vizeaza exclusiv pozitia juridica. In acest sens, autoritatea de lucru judecat poate fi invocata chiar daca reclamantul care a pierdut procesul introduce o noua actiune prin care cheama in judecata alaturi de fostul parat, un al doilea parat (fostul Tribunal Suprem, col.civ, decizie 1160/1960, Culegere Decizii). In acest sens, apararea reclamantei in sensul restrangerii actiunii, prin judecarea cauzei in contradictoriu doar cu parata Comisia locala de Fond Funciar Romanesti, nu este de natura a modifica elementele actiunii civile exercitate, sub aspectul partilor, astfel cum in mod eronat se sustine. Atat in actiunea ce a facut obiectul dosarului sub nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza, reclamanta a chemat initial in judecata pe paratele Comisia locala de Fond Funciar Romanesti si Comisia Judetene de fond funciar Iasi, solicitand obligarea fiecarei dintre cele doua parate la indeplinirea anumitor obligatii de drept substantial. Obligatiile solicitate nu sunt comune ambelor parate, iar temeiul fiecarei obligatii este propriu, astfel incat petit-urile actiunii raman distincte si autonome. In acest sens, reclamanta putea formula doua actiuni separate . In consecinta, instanta apreciaza ca se mentine identitatea de parti cu privire la petitul privind obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar la punere in posesie, intocmirea documentatie si inaintarea acesteia in favoarea Comisie Judetene de Fond Funciar Iasi.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie a autoritatii de lucru judecat referitoare la identitatea obiectului pretentiei noi, aceasta este indeplinita, intrucat atat in dosarul nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza obiectul cererii l-a constituit analizarea indreptatirii reclamantei la finalizarea procedurii de reconstituire speciala pentru suprafata de teren pretinsa dupa autorul DI. Desi in dosar initial 18200/245/2007 s-a solicitat intocmirea documentatie si eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha, iar in prezenta cauza se solicita aceleasi aspecte pentru suprafata de 2,51 ha, sub aspectul obiectului cauzei identitatea deriva din includerea ultimei pretentii in ceea dintai.
Referitor la cea de a treia conditie, pretentia sa fie intemeiata pe aceeasi cauza, instanta a retinut ca in sensul art.1201 C.civ, prin acest element se intelege fundamentul pretentiei afirmate. Cauza pretentie nu este data nici de textul legal invocat, nici de mijloacele de dovada ale situatiei de fapt, ci reprezinta situatia de fapt calificata juridic.
Or, in cauza solutionata irevocabil prin decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, instanta a retinut in principal ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29, insa din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. Or, in prezenta cauza reclamanta a invocat ca temei al pretentiei de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar Romanesti adeverinta 94/12.08.1991 si adeverinta 94/21.04.1992 si documentatiile realizate pentru validarile probate prin adeverintele mentionate.
Desi sub aspect procesual, traditional, noile acte invocate de parte nu ar putea genera vreun efect juridic in contra si peste autoritatea de lucru judecat de care beneficiaza decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, probele fiind necesar a fi administrate in litigiul solutionat, instanta apreciaza ca in cauza regula nu poate primi aplicabilitate. Pe de o parte, Legea 18/1991 cu modificarile ulterioare instituie in sarcina autoritatilor desemnate o obligatie legala de finalizarea a procedurii de reconstituire, declansata la cererea persoanei indreptatite, astfel incat o data validat dreptul , paratele nu se pot exonera de sarcina legala decat prin indeplinirea acesteia. Pe de alta parte, prioritatea constitutionala a conventiilor internationale, obliga organele jurisdictionale la respectarea jurisprundetei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza Lungoci contra Romaniei (Hotarare din 26/01/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 588 din 07/07/2006), Curtea a retinut incalcarea art.6 paragraf 1 din Conventie prin respingerea actiunii formulate pe temeiul autoritatii de lucru judecat. Astfel, Curtea a retinut ca „instantele nationale au respins cea de-a doua actiune in revendicare a reclamantei, in temeiul art. 1201 din Codul civil, pe motiv ca exista autoritate de lucru judecat cu prima actiune in revendicare pe care partea interesata o formulase. Ea considera, impreuna cu Guvernul, ca exceptia autoritatii de lucru judecat urmarea un scop legitim deoarece ea viza, fara nici o indoiala, sa asigure securitatea raporturilor juridice in materie civila. Daca acest obiectiv pare legitim in sine, el merita, in speta, o analiza dintre cele mai atente, fara a uita contextul general al cauzei. In cauza de fata rolul Curtii nu este nicidecum sa controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci sa verifice daca modalitatea in care aceste instante nationale au respins actiunea in revendicare introdusa de catre reclamanta, prin aplicarea dispozitiilor legale in materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie (Yagtzilar si altii mentionata mai sus, § 25, si Skondrianos impotriva Greciei, nr. 63.000/00, 74.291/01 si 74.292/01, § 28, 18 decembrie 2003) (…) Desi din art. 1201 din Codul civil rezulta foarte clar ca, pentru a retine existenta autoritatii de lucru judecat, este nevoie de o tripla identitate – de parti, de obiect si de cauza – a celor doua actiuni (paragraful 27 de mai sus), Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune in revendicare, fara a da explicatii asupra pretinsei identitati de cauza a celor doua actiuni (paragraful 21 de mai sus) (…) nici o instanta nu a explicat motivele pentru care Sentinta ramasa definitiva din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constata dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare. In aceasta situatie, nu este exagerat sa consideram ca Sentinta definitiva din 28 martie 1997, care a dat castig de cauza reclamantei, este lipsita de orice interes juridic, in masura in care persoana interesata nu se mai bucura de posibilitatea clara si concreta de a-si dovedi in justitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut”. In consecinta, Curtea a statuat ca – „accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibila prin efectul legii, nu respecta imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si ca reclamanta a fost astfel lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.”
Avand in vedere jursprudenta Curtii, instanta a apreciat ca in masura in care reclamanta invoca acte noi ca temei al pretentiilor sale, nu este intrunita conditia identitatii de cauza juridica a noi actiunii, iar pentru a se garanta accesul acesteia la instanta, in sensul art.6 paragraf 1 din Conventie, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca autorul reclamantei DI a fost inscris in registrul agricol al comunei Romanesti, la nivelul anului 1961 cu suprafata de 5,95 ha, din care 1,50 ha pe raza comunei Dumesti, jud.Iasi. Prin decizia 812/15.04.2008 a Tribunalului Iasi, astfel cum s-a aratat, s-a retinut ca prin hotararea 27/1991 a Comisiei Judetene Iasi de Fond Funciar autorul DI a fost validat cu suprafata de 1,94 ha teren.
In prezenta cauza, reclamanta a solicitat obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar la realizarea punerii sale in posesie, intocmirea documentatiei si inaintarea acesteia pentru diferenta de teren de 2,51 ha (5,95 ha- 1,50 ha (pe raza altei comune) – 1,94 ha ( decizia 812/15.04.2008).
Din documentatia inaintata de Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar reiese ca autorul Dumitri Ioan a fost validat cu doua suprafete distincte, in doua proceduri distincte. Astfel, pentru suprafata de 1,94 ha acesta a fost validat in anexa 2 a astfel cum a retinut si Tribunalul Iasi. Pentru suprafata de 2,30 ha si nu 2,51 ha cum pretinde reclamanta, acesta a fost validat in anexa 19., primind in conditiile art.36 din lege, actiuni la Ferma 5 Movileni. Or, art.36 si art.37 din Legea 18/1991 au prevazut o forma speciala de reconstituire in actiuni, in favoarea persoanelor fizice ale caror terenuri au trecut in proprietatea statului ca efect a unor acte normative speciale si se aflau la data de 1 ianuarie 1989 in administrarea fostelor unitati agricole de stat, care s-au reorganizat in societati agricole pe actiuni, fiind o forma de reconstituire sui generis.Art.10 din Legea nr. 1/2000 si art. 30 al 2 din HG 890/2005 stabilesc ca persoanele fizice si juridice carora i s-a reconstituit dreptul de proprietate, in actiuni proportional la institutele si statiunile de cercetare si productie agricola, precum si la regiile autonome – cu profil agricol, li se vor restitui terenuri in natura din terenurile proprietate privata a statutului. Potrivit art.30 alin.2 din HG 890/2005 suprafata de teren pana la 10 ha de familie, transformata in actiuni proportional, in echivalent arabil, stabilita in conformitate cu art.36 din Legea 18/1991 nemodificata, va fi retrocedata in natura conform Legii 1 /2000.Reiese ca prin legile ulterioare de reparatie s-a recunoscut si dreptul persoanelor care initial au beneficiat doar de reconstituirea in actiuni, de a solicita reconstituirea in natura. Insa, facultatea oferita de lege nu se confunda cu exercitiul dreptului acordat, cererea de reconstituire in fizic a terenului fiind supusa la randul sau procedurilor administrative, de validare, respectiv inscrierea in anexa 29 . Or, reclamanta nu a probat ca s-ar fi adresat cu vreo cerere privind solicitarea de reconstituire in natura a dreptului, recunoscut initial sub forma de actiuni, sau ca, in noua procedura legala, s-ar fi identificat si cunoscut situatia juridica a terenului solicitat (situare, administrare – pentru determinarea procedurii de urmat). In consecinta, instanta apreciaza ca nu s-a probat vreo culpa procesuala a paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar in nerealizarea obligatiei de punere in posesie sau intocmire a documentatiei, in conditiile in care titularul insusi al dreptului nu a efectuat demersurile legale, potrivit Legii 1/2000 privind reconstituirea in natura a dreptului pretins.
Avand in vedere ca orice condamnare jurisdictionala a paratului presupune dovedirea culpei acestuia in nerealizarea dreptului pretins, culpa ce nu a fost probata, instanta a respins actiunea, astfel cum a fost modificata, ca neintemeiata.

Tags: daune, Fondul funciar, prejudicii