Top

Fondul funciar

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU SENTINŢA CIVILĂ NR.2666

Din 16.11.2010

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr……/260/2010 pe

rolul Judecătoriei Moineşti , jud Bacău, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Pârjol , reprezentantă prin preşedinte D.H. a formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare nr.67/2010 ale Biroului executorului Judecătoresc B.J. Moineşti , respectiv somaţia nr.67/2010 în contradictoriu cu B.N., L.M., S.C., L.P., M.M., P.E., B.I., solicitând anularea acestora.

Cererea este scutită de taxă de timbru şi în motivare arată contestatoarea că în materie de fond funciar , hotărârea este executorie de drept şi nu este susceptibilă de punere în executare, creditorii au fost puşi în posesie dar aceştia refuză deoarece doresc un amplasament care se află într-un titlu de proprietate neanulat, executorul judecătoresc nu a dat un termen conform art.387 pct.5 Cod proc. civilă iar onorariu stabilit de acesta este excesiv şi încadrat greşit la suma maximală.

Contestaţia nu a fost motivată în drept.

B.N., L.M., S.C, L.P., M.M., P.E., B.I.„ prin procurator B.C.au formulat întâmpinare în care solicită respingerea contestaţiei deoarece cererea nu este semnată de primarul corn. Pârjol în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Pârjol, aceeaşi situaţie şi în legătură cu secretarul N.N., consilierul juridic nu face parte din această comisie, solicitând ca aceştia să-şi decline calitatea oficială , inclusiv să facă dovada prin acte oficiale, contestaţia la executare este tardivă, este perimată de fapt şi de drept, să se facă dovada înfiinţării Comisiei Locale în baza HG nr.890/2005 .

Prin precizările de la fila 97 dosar procuratorul motivează că paginile au fost numerotate cu culoarea roşie, că a fost schimbată contestaţia cu una făcută în termen dar şi aşa tot este tardivă .

In cauză s-au depus acte, s-a ataşat dosarul de executare în copie, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Prin s.c. nr…./…. pronunţată de Judecătoria Moineşti, rămasă definitivă şi irevocabilă , s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat privind capătul de cerere ,obligarea primarului să pună în posesie pe reclamanţi pe suprafaţa de 4.700 mp teren situat în corn. Pârjol , s-a

2

admis excepţia prematurităţii capătului de cerere ,privind obligarea Comisiei Judeţene Bacău pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de a elibera reclamanţilor titlul de proprietate privată asupra 4700 mp teren situat în com. Pârjol, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii B.N., L.M., S.CV L.P., M.M., P.E., B.I., împotriva pârâţilor Comisia Locală Pârjol pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi a primarului comunei Pârjol în calitate de preşedinte al acestei comisii pârâte, P.M., M.I., S.G., T.A. şi M.P..

A fost obligă pârâta Comisia Locală Pârjol condusă de primar să întocmească documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate reclamanţilor pentru suprafaţa de 4700 m.p. teren situat în comuna Pârjol şi să o înainteze Comisiei Judeţene Bacău pentru reconstituirea dreptului de proprietate în vederea eliberării titlului de proprietate.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanţi împotriva celor două comisii şi a primarului în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Pârjol privind aplicarea sancţiunii condamnării la daune cominatorii.

Sentinţa a fost investită cu formulă executorie iar prin încheierea din 20.05.2010 s-a încuviinţat executarea silită .

Prin adresa nr……/07.04.2010 emisă de Prefectura Bacău (fila 33

dosar) ,se aduce la cunoştinţa unuia dintre intimaţi că se vor lua măsuri pentru soluţionarea cererii sale în sensul că , va fi pus în posesie pentru suprafaţa de 0,47 ha pe vechiul amplasament ,după soluţionarea irevocabilă a dosarului nr……/260/2009 a Judecătoriei Moineşti.

Din studiul copiei după dosarul de executare rezultă că intimaţii au achitat la începerea executării suma de 500 lei ,reprezentând avans pentru executare.

Prin chitanţa nr…./28.05.2010 (fila 37 dosar) , s-a achitat şi diferenţa de 4500 lei.

Pentru cheltuielile de executare s-a încheiat procesul verbal nr…./31.05.2010 ,totalizând 5088.7 lei, în conformitate cu art.371 indice 7 alin.3 Cod proc. civilă (fila 38 dosar).

Executorul judecătoresc adresează somaţie către Comisia Locală în care i se pune în vedere ca în termen de 10 zile să se conformeze obligaţiilor din titlul executoriu.

In legătură cu excepţiile invocate , respectiv tardivitatea introducerii cererii şi a perimării ,instanţa le va respinge pentru următoarele considerente:

3

La fila 40 dosar , se află somaţia care a şi fost contestată , care are ca dată a postii de primire de către debitoare ,04.06.2010 ,contestaţia a fost introdusă pe rolul instanţei la data de 17.06.2010.

Art. 401 Cod proc civilă , contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contesta executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Perimarea în general, este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.

Aceeaşi aplicabilitate o are această definiţie şi în cadrul executării silite, instituţie reglementată de art.389 Cod proc. civilă , „ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare , fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cerere desfiinţarea ei. In caz de suspendare a executării , termenul de perimare curge de la suspendarea executării.”

Instituţia perimării executării, contribuie la creşterea diligentei creditorului şi are un rol de accelerare a procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părţi.

Instituţia perimării sancţionează pasivitatea creditorului, ceea ce nu se poate invoca în prezenta cauză când au existat acte de urmărire.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material de a cere executarea silită,vor fi relevate următoarele : potrivit art.405 alin.l teza întâi, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.”

Contestatoarea a făcut dovada că are calitate procesuală activă prin Ordinul Prefectului de la fila 42 dosar şi a anexei 66 (fila 102) în care figurează ca membru inclusiv consilierul juridic LV..

Pe cale de consecinţă va fi respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

In lunile februarie şi martie 2009 , Primăria Pârjol adresează intimaţilor o „ ofertă” de punere în aplicare a sentinţei civile nr.-

…../01.04.2008 , cu invitaţia de a-i da curs în 7 zile, respectiv să le dea

teren din rezerva Primăriei Pârjol(filele 61-74 dosar).

4

Tocmai aceste adrese au constituit apărarea Comisiei Locale Pârjol în sensul că nu era necesară intervenţia executorului judecătoresc deoarece au dat curs dispoziţiei instanţei.

Este de observat că dispozitivul sentinţei civile se referă la obligaţia ca Comisia Locală Pârjol să întocmească documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate şi să o înainteze Comisiei Judeţene Bacău în vederea eliberării titlului de proprietate.

Astfel conform legislaţiei în vigoare privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate , instituie o procedură în mai multe etape şi că există posibilitatea legală atacării dispoziţiilor luate pe fiecare etapă; astfel pentru întocmirea documentaţiei este necesar acordul reclamanţilor la punerea în posesie, hotărârea Comisiei Locale poate fi atacată la Comisia Judeţeană după cum şi hotărârea Comisiei Judeţene poate fi atacată la instanţa competentă şi abia după soluţionarea acestor contestaţii Comisia Judeţeană este în drept să elibereze titlul.

Comisia Locală avea obligaţia chiar dacă intimaţii refuzau oferta de a fi puşi în posesie pe teren din rezervă , trebuia să dea a hotărâre în acest sens care să poată da posibilitatea persoanelor nemulţumite să-şi obţină drepturile prin modalităţile prevăzute de lege , situaţie faţă de care aceasta nu s-a conformat titlului executoriu.

Potrivit art. 3711 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută voluntar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, după regulile stabilite în cuprinsul Cârtii a V-a acestui cod, daca legea nu prevede altfel.

Textul evocat anterior consacra în planul dreptului procesual principiul de drept substanţial instituit prin art. 1073 din Codul civil, conform căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligaţiei.

Astfel, principiul este acela al executării în natura şi voluntare a oricărei obligaţii, iar executarea silită, în oricare dintre modalităţile sale -directa sau indirectă este concepută, după cum s-a arătat în doctrină ca „un substitut imperfect al executării voluntare”, iar „între cele două extreme s-ar afla plata celei resemnat, obţinută prin efectul presiunii psihologice mai mult sau mai puţin puternică asupra debitorului, pentru a-1 incita să-şi execute datoria”.

Cu alte cuvinte, în cadrul executării silite, „constrângerea judiciară apare ca un substituit al refuzului executării de bunăvoie a titlului executoriu”.

5

Art. 3712 alin. (1) din Codul de procedura civila identifică obligaţiile care pot fi executate silit şi, implicit, circumscrie într-o modalitate atotcuprinzătoare, obiectul executării silite.

In cazul executării silite directe, ca modalitate de executare silită prin care creditorul tinde la realizarea în natură a obligaţiei debitorului înscrisă în titlul executoriu, obiectul executării coincide cu însuşi obiectul obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu şi poate consta, potrivit dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedura civilă, în lăsarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări, îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.

In privinţa obligaţiilor de a face intuitu personae a căror executare este imposibil de conceput prin constrângere directă asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertăţii individuale , legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din aceasta categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 5803 din Codul de procedură civilă.

In consecinţă, amenzile cominatorii prevăzute de art. 5803 din Codul de procedura civila reprezintă mijloace de constrângere indirectă a debitorului pentru executarea în natură a obligaţiei de a face cu caracter strict personal, constituind veritabile pedepse civile ori sancţiuni juridice procedurale, aplicabile debitorului ce refuza executarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu şi îndeplinesc funcţia de presiune prin care se realizează uneori însăşi executarea în natură.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) conţinute în Secţiunea II – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I -„Dispoziţii generale” al Cărţii a V-a din Codul de procedura civilă, faza execuţională se declanşează prin cererea de executarea silita care se depune la executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanţei de judecată, încuviinţarea executării silite.

Aceste dispoziţii generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităţilor şi formelor de executare silitaă, deci şi executării silite directe a obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.

Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităţilor de executare – directă sau indirectă – şi tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe

6

numai după ce se va comunica debitorului o somaţie cuprinzând menţiunile indicate în alin. (1) pct.1-6, iar dacă în termenul prevăzut în somaţie, debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.

Aşadar, comunicarea somaţiei către debitor, pentru a-şi executa de bunăvoie obligaţia, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât şi al debitorului, iar lipsa somaţiei reprezintă excepţia.

Cazurile în care executarea se face fără somaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege , art.581 alin. (4), art. 454 alin. (1), art. 573 din Codul de procedura civilă, situaţie în care nu se încadrează şi executarea silită directă a obligaţiilor de a face intuitu personae.

De altfel, din interpretarea gramaticala a dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedura civila, rezulta ca recurgerea la una dintre formele de executare directă indicate de text în mod alternativ este condiţionată de refuzul debitorului de a-si executa de bunăvoie obligaţia, în termenul prevăzut în somaţie. Pe de alta parte, prevederile art. 5802 din Codul de procedura civilă reprezintă, în raport de prevederile art. 572 din acelaşi cod, norma speciala pentru executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face, iar dispoziţiile art. 5803 particularizează exclusiv modalitatea de constrângere a debitorului pentru executarea obligaţiei de a face intuitu personae, fără a conţine vreo prevedere distinctă, derogatorie faţă de normele legale care îi preced în ordinea logică şi sistematică a reglementarii. Odată ce dispoziţiile art. 5803 din Codul de procedură civilă nu cuprind norme speciale, derogatorii faţă de normele de drept comun, conţinute în art. 3731, art. 387, art. 572 si art. 5802 din acelaşi cod, rezultă că, pentru aplicarea amenzii cominatorii în procedura de drept comun, sunt necesare şi suficiente deschiderea procedurii execuţionale prin încuviinţarea executării silite şi comunicarea somaţiei către debitor pentru a-şi îndeplini de bunăvoie obligaţia în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 5802 din Codul de procedura civilă.

Este evident că şi executarea sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Moineşti trebuie privită ca parte integranta a „procesului” în sensul art. 6 paragraf I din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului deoarece dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă să rămână fără efect, în detrimentul uneia dintre părţi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Hotărârea Burdov împotriva Rusiei nr. 59498/2002).

In ceea ce priveşte onorariul pe care executorul judecătoresc 1-a perceput , se integrează în valoarea onorariilor stabilite prin Ordinul

7

ministrului justiţiei nr.2550/C/2006 şi nu poate fi vorba în consecinţă de îmbogăţire fără justă cauză.

Faţă de cele arătate anterior vor fi respinse excepţiile invocate şi va fi respinsă ca nefondată contestaţia la executare.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Transmiterea calităţii procesuale active în condiţiile legii fondului funciar -transmiterea dreptului la reconstituire

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14010 (21.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: fondul funciar

Prin sentinta civila nr.14010 din 21.11.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi ,instanta a respins cererea vizând transmiterea calitatii procesuale active în conditiile art. 1392 si urmatoarele Cod civil invocata în cauza, instanta constata cererea neîntemeiata, nefiind facuta dovada dispozitiilor art. 1392 Cod civil invocate, privind subrogarea în drepturile reclamantelor or´ a cesiunii de creanta.
S-a retinut de instanta ca , în conditiile în care obiectul actiunii este guvernat de o procedura administrativa speciala respectiv cea prevazuta de dispozitiile Legii nr. 18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare aduse acesteia, respectiv de retrocedare a dreptului de proprietate strict în persoana deposedata, reprezentând o forma de redare a suprafetelor de teren care au fost preluate în orice mod fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, una din conditiile sine qua non este aceea sa aiba calitatea de proprietar direct or´ mostenitor al proprietarului terenului pentru care se solicita reconstituirea si totodata titular al cererii depusa în termenul prevazut de legea speciala.
Reconstituirea dreptului de proprietate în modalitatea solicitata conform prevederilor din art. 1392 Cod civil nu se regaseste reglementata de legea speciala nici în dispozitiile art. 19 din Legea nr. 18/1991.
Ca atare, instanta a constatat ca nu s-au regasit îndeplinite nici una din conditiile cerute de Legea nr. 18/1991, iar reconstituirea or´ redarea suprafetei de teren se face numai catre fostii proprietari or mostenitorii acestora , s-a respins cererea de a dobândi calitate de reclamanti în prezenta cauza.
Privitor la actul întocmit între parti, ulterior intrarii dreptului de proprietate în patrimoniul proprietarilor se va da eficienta actului juridic încheiat între parti si intitulat act de vânzare-cumparare (cesiune) de drepturi litigioase, act care nu confera celor în cauza, dreptul la reconstituire dupa procedura prevazuta de Legea nr. 18/1991, iar actul invocat (contract de vânzare-cumparare drepturi litigioase) este constitutiv de drepturi si transmite dreptul de proprietate de la promitentii-vânzatori, la promitentii-cumparatori, însa momentul transmiterii este data ramânerii irevocabile a hotarârii.
În sensul respingerii cererii s-a retinut si faptul ca ,legea fondului funciar nu cuprinde dispozitii care sa permita fostilor proprietari sa transmita dreptul lor la reconstituire iar actul prin care fostul proprietar respectiv mostenitor înstraineaza terenul nu transmite si dreptul la reconstituire.

Etichete: , ,

Anulare ordin prefect. Caracterul netranslativ de proprietate a inscrisului sub semnatura privata avand ca obiect un teren. Inadmisibilitate acordare despăgubiri în cazul reconstituirii potrivit art. 36 al.5 din Legea 18/1991

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 15418 (18.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: fondul funciar

Reclamantul R.I. a solicitat anularea Ordinului Prefectului prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafata de teren situata în municipiul Iasi, întrucât, pe de o parte, nu a facut dovada dreptului de proprietate, terenul fiind dobândit prin act sub semnatura privata, iar pe de alta parte, deoarece acesta este afectat de detalii de sistematizare.

Instanta a respins plângerea pentru urmatoarele motive:

În primul rând, actele primare de proprietate invocate în dovedirea dreptului de proprietate trebuie sa fi fost încheiate cu respectarea conditiilor de forma prevazute de lege „ad validitatem”. Nefiind respectata forma prevazuta de lege, în cazul de fata cea autentica, actul juridic nu are caracter translativ de proprietate si în baza principiului conversiunii juridice poate fi considerat ca fiind antecontract, situatie în care reconstituirea se face pe numele promitentului-vânzator.
În al doilea rând, conform dispozitiilor art. 36 al. 5 din Legea 18/1991 modif. si compl., reconstituirea nu se poate realiza daca pe teren sunt edificate constructii sau acesta este afectat de lucrari de investitii aprobate conform legii.
În al treilea rând, despagubirile, solicitate în subsidiar de catre reclamant, nu pot fi acordate în cazul prevazut de art. 36 al. 5 din legea 18/1991 modif. si compl., acestea fiind admisibile doar pentru terenurile intravilane situate în fostele zone cooperativizate, solicitate în temeiul art. 24 al.2 din legea 18/1991 modif. si compl.

Etichete: , , , , ,

Exceptia autoritatii de lucru judecat. Cauza Lungoci versus Romania

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11394 (17.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  fondul funciar, prejudicii, daune

Prin sentinta civila nr. 11394 din 17 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a hotarat cu privire la cererea formulata de catre reclamanta VV in contradictoriu cu paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, prin care se solicita: obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 2,51 ha teren intravilan si extravilan comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 2,51 ha teren, sa fie obligate paratele la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.
Instanta, fata de hotararile judecatoresti depuse la dosar, a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, punand in vedere reclamantei sa raspunda la exceptia invocata. La termenul din 19.09.2008, reclamanta si-a restrans actiunea in conditiile art.132 C.pr.civ, indicand ca solicita doar judecarea cauzei in contradictoriu cu Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar, privind obligatiile acesteia. Instanta a luat act de modificarea actiunii, dispunandu-se comunicarea acesteia.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a respins-o, cu urmatoarea motivare. Conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Instanta a retinut ca in cauza inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 18200/245/2007 reclamanta VV a chemat in judecata pe paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 5,95 ha teren din comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha teren, ambele parate sa fie obligate la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.
In motivarea actiunii reclamanta a invederat ca este mostenitoarea defunctilor DI si DE, fiind fiica adoptiva a acestora si mai intai i s-a eliberat defunctului DI adeverinta de proprietate 94/12.08.1991 pentru suprafata de 4,45 ha teren, iar dupa decesul acestuia i s-a eliberat sotiei sale supravietuitoare o adeverinta pentru suprafata de 5,95 ha teren.
Prin sentinta civila 14802/13.12.2007 Judecatoria Iasi a admis actiunea astfel cum a fost formulata; impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs, admis de Tribunalul Iasi, care a modificat sentinta civila atacata, admitand in parte actiunea reclamantei VV in contradictoriu cu paratele Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar si obligand Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar sa inainteze Comisiei Judetene de fond funciar Iasi documentatia intocmita pentru DI si suprafata de 1,94 ha validata pe numele aceleasi persoane, in vederea eliberarii titlului de proprietate. In motivarea solutiei, s-a retinut ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29. Din rolul agricol al autorului DI rezulta ca acesta a fost proprietarul suprafetei de 5,95 ha, din care 1,5 ha se aflau pe raza altor comune decat localitatea Romanesti. A retinut instanta de control judiciar ca din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. In aceste conditii, a retinut tribunalul ca reclamanta intimata este indreptatita a i se intocmi documentatia pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de teren pentru care autorul sau are validare de 1,94 ha.
Exceptia lucrului judecat este o exceptie procesuala, deoarece priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie peremtorie deoarece prin lucru judecat, dreptul la actiune este definitiv stins.
Pentru a atinge finalitatea procesuala de a apara incontestabilitatea si obligativitatea jurisdictiei definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de cate ori se tinde a se deduce judecatii aceeasi pretentie, intre aceleasi parti, indiferent de calitatea in care acestea apar. Astfel, in sensul art.1201 C.civ, notiunea de „parti” nu vizeaza denumirea acestora, calitatea procesuala sau prezenta fizica, ci vizeaza exclusiv pozitia juridica. In acest sens, autoritatea de lucru judecat poate fi invocata chiar daca reclamantul care a pierdut procesul introduce o noua actiune prin care cheama in judecata alaturi de fostul parat, un al doilea parat (fostul Tribunal Suprem, col.civ, decizie 1160/1960, Culegere Decizii). In acest sens, apararea reclamantei in sensul restrangerii actiunii, prin judecarea cauzei in contradictoriu doar cu parata Comisia locala de Fond Funciar Romanesti, nu este de natura a modifica elementele actiunii civile exercitate, sub aspectul partilor, astfel cum in mod eronat se sustine. Atat in actiunea ce a facut obiectul dosarului sub nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza, reclamanta a chemat initial in judecata pe paratele Comisia locala de Fond Funciar Romanesti si Comisia Judetene de fond funciar Iasi, solicitand obligarea fiecarei dintre cele doua parate la indeplinirea anumitor obligatii de drept substantial. Obligatiile solicitate nu sunt comune ambelor parate, iar temeiul fiecarei obligatii este propriu, astfel incat petit-urile actiunii raman distincte si autonome. In acest sens, reclamanta putea formula doua actiuni separate . In consecinta, instanta apreciaza ca se mentine identitatea de parti cu privire la petitul privind obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar la punere in posesie, intocmirea documentatie si inaintarea acesteia in favoarea Comisie Judetene de Fond Funciar Iasi.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie a autoritatii de lucru judecat referitoare la identitatea obiectului pretentiei noi, aceasta este indeplinita, intrucat atat in dosarul nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza obiectul cererii l-a constituit analizarea indreptatirii reclamantei la finalizarea procedurii de reconstituire speciala pentru suprafata de teren pretinsa dupa autorul DI. Desi in dosar initial 18200/245/2007 s-a solicitat intocmirea documentatie si eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha, iar in prezenta cauza se solicita aceleasi aspecte pentru suprafata de 2,51 ha, sub aspectul obiectului cauzei identitatea deriva din includerea ultimei pretentii in ceea dintai.
Referitor la cea de a treia conditie, pretentia sa fie intemeiata pe aceeasi cauza, instanta a retinut ca in sensul art.1201 C.civ, prin acest element se intelege fundamentul pretentiei afirmate. Cauza pretentie nu este data nici de textul legal invocat, nici de mijloacele de dovada ale situatiei de fapt, ci reprezinta situatia de fapt calificata juridic.
Or, in cauza solutionata irevocabil prin decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, instanta a retinut in principal ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29, insa din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. Or, in prezenta cauza reclamanta a invocat ca temei al pretentiei de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar Romanesti adeverinta 94/12.08.1991 si adeverinta 94/21.04.1992 si documentatiile realizate pentru validarile probate prin adeverintele mentionate.
Desi sub aspect procesual, traditional, noile acte invocate de parte nu ar putea genera vreun efect juridic in contra si peste autoritatea de lucru judecat de care beneficiaza decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, probele fiind necesar a fi administrate in litigiul solutionat, instanta apreciaza ca in cauza regula nu poate primi aplicabilitate. Pe de o parte, Legea 18/1991 cu modificarile ulterioare instituie in sarcina autoritatilor desemnate o obligatie legala de finalizarea a procedurii de reconstituire, declansata la cererea persoanei indreptatite, astfel incat o data validat dreptul , paratele nu se pot exonera de sarcina legala decat prin indeplinirea acesteia. Pe de alta parte, prioritatea constitutionala a conventiilor internationale, obliga organele jurisdictionale la respectarea jurisprundetei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza Lungoci contra Romaniei (Hotarare din 26/01/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 588 din 07/07/2006), Curtea a retinut incalcarea art.6 paragraf 1 din Conventie prin respingerea actiunii formulate pe temeiul autoritatii de lucru judecat. Astfel, Curtea a retinut ca „instantele nationale au respins cea de-a doua actiune in revendicare a reclamantei, in temeiul art. 1201 din Codul civil, pe motiv ca exista autoritate de lucru judecat cu prima actiune in revendicare pe care partea interesata o formulase. Ea considera, impreuna cu Guvernul, ca exceptia autoritatii de lucru judecat urmarea un scop legitim deoarece ea viza, fara nici o indoiala, sa asigure securitatea raporturilor juridice in materie civila. Daca acest obiectiv pare legitim in sine, el merita, in speta, o analiza dintre cele mai atente, fara a uita contextul general al cauzei. In cauza de fata rolul Curtii nu este nicidecum sa controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci sa verifice daca modalitatea in care aceste instante nationale au respins actiunea in revendicare introdusa de catre reclamanta, prin aplicarea dispozitiilor legale in materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie (Yagtzilar si altii mentionata mai sus, § 25, si Skondrianos impotriva Greciei, nr. 63.000/00, 74.291/01 si 74.292/01, § 28, 18 decembrie 2003) (…) Desi din art. 1201 din Codul civil rezulta foarte clar ca, pentru a retine existenta autoritatii de lucru judecat, este nevoie de o tripla identitate – de parti, de obiect si de cauza – a celor doua actiuni (paragraful 27 de mai sus), Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune in revendicare, fara a da explicatii asupra pretinsei identitati de cauza a celor doua actiuni (paragraful 21 de mai sus) (…) nici o instanta nu a explicat motivele pentru care Sentinta ramasa definitiva din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constata dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare. In aceasta situatie, nu este exagerat sa consideram ca Sentinta definitiva din 28 martie 1997, care a dat castig de cauza reclamantei, este lipsita de orice interes juridic, in masura in care persoana interesata nu se mai bucura de posibilitatea clara si concreta de a-si dovedi in justitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut”. In consecinta, Curtea a statuat ca – „accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibila prin efectul legii, nu respecta imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si ca reclamanta a fost astfel lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.”
Avand in vedere jursprudenta Curtii, instanta a apreciat ca in masura in care reclamanta invoca acte noi ca temei al pretentiilor sale, nu este intrunita conditia identitatii de cauza juridica a noi actiunii, iar pentru a se garanta accesul acesteia la instanta, in sensul art.6 paragraf 1 din Conventie, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca autorul reclamantei DI a fost inscris in registrul agricol al comunei Romanesti, la nivelul anului 1961 cu suprafata de 5,95 ha, din care 1,50 ha pe raza comunei Dumesti, jud.Iasi. Prin decizia 812/15.04.2008 a Tribunalului Iasi, astfel cum s-a aratat, s-a retinut ca prin hotararea 27/1991 a Comisiei Judetene Iasi de Fond Funciar autorul DI a fost validat cu suprafata de 1,94 ha teren.
In prezenta cauza, reclamanta a solicitat obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar la realizarea punerii sale in posesie, intocmirea documentatiei si inaintarea acesteia pentru diferenta de teren de 2,51 ha (5,95 ha- 1,50 ha (pe raza altei comune) – 1,94 ha ( decizia 812/15.04.2008).
Din documentatia inaintata de Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar reiese ca autorul Dumitri Ioan a fost validat cu doua suprafete distincte, in doua proceduri distincte. Astfel, pentru suprafata de 1,94 ha acesta a fost validat in anexa 2 a astfel cum a retinut si Tribunalul Iasi. Pentru suprafata de 2,30 ha si nu 2,51 ha cum pretinde reclamanta, acesta a fost validat in anexa 19., primind in conditiile art.36 din lege, actiuni la Ferma 5 Movileni. Or, art.36 si art.37 din Legea 18/1991 au prevazut o forma speciala de reconstituire in actiuni, in favoarea persoanelor fizice ale caror terenuri au trecut in proprietatea statului ca efect a unor acte normative speciale si se aflau la data de 1 ianuarie 1989 in administrarea fostelor unitati agricole de stat, care s-au reorganizat in societati agricole pe actiuni, fiind o forma de reconstituire sui generis.Art.10 din Legea nr. 1/2000 si art. 30 al 2 din HG 890/2005 stabilesc ca persoanele fizice si juridice carora i s-a reconstituit dreptul de proprietate, in actiuni proportional la institutele si statiunile de cercetare si productie agricola, precum si la regiile autonome – cu profil agricol, li se vor restitui terenuri in natura din terenurile proprietate privata a statutului. Potrivit art.30 alin.2 din HG 890/2005 suprafata de teren pana la 10 ha de familie, transformata in actiuni proportional, in echivalent arabil, stabilita in conformitate cu art.36 din Legea 18/1991 nemodificata, va fi retrocedata in natura conform Legii 1 /2000.Reiese ca prin legile ulterioare de reparatie s-a recunoscut si dreptul persoanelor care initial au beneficiat doar de reconstituirea in actiuni, de a solicita reconstituirea in natura. Insa, facultatea oferita de lege nu se confunda cu exercitiul dreptului acordat, cererea de reconstituire in fizic a terenului fiind supusa la randul sau procedurilor administrative, de validare, respectiv inscrierea in anexa 29 . Or, reclamanta nu a probat ca s-ar fi adresat cu vreo cerere privind solicitarea de reconstituire in natura a dreptului, recunoscut initial sub forma de actiuni, sau ca, in noua procedura legala, s-ar fi identificat si cunoscut situatia juridica a terenului solicitat (situare, administrare – pentru determinarea procedurii de urmat). In consecinta, instanta apreciaza ca nu s-a probat vreo culpa procesuala a paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar in nerealizarea obligatiei de punere in posesie sau intocmire a documentatiei, in conditiile in care titularul insusi al dreptului nu a efectuat demersurile legale, potrivit Legii 1/2000 privind reconstituirea in natura a dreptului pretins.
Avand in vedere ca orice condamnare jurisdictionala a paratului presupune dovedirea culpei acestuia in nerealizarea dreptului pretins, culpa ce nu a fost probata, instanta a respins actiunea, astfel cum a fost modificata, ca neintemeiata.

Etichete: , ,

Anulare titlu de proprietate

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 10943 (09.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  Fondul funciar

Prin sentinta civila nr. 10943 din 9 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a admis in parte cererea prin care reclamanta AM a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratelor Comisia jud. pt. aplic. Lg. 1871991 Iasi si Comisia com. pt. aplic. Lg. 1871991 Dobrovat sa-i completeze suprafata de teren deja atribuita cu diferenta solicitata si neatribuita, conform mentiunilor din registrul agricol, obligarea paratei Comisia jud. pt. aplic. Lg. 18/1991 Iasi, in sensul mentionarii corecte a vecinatatilor pentru terenurile din tarlaua 25, parcelele 27/8 si 26/6, obligarea paratei Comisia jud. pt. aplic. Lg. 18/991 Iasi sa-i elibereze si sa transmita comisiei locale de fond funciar Dobrovat, in vederea inmanarii catre ea a titlului de proprietate pentru suprafata de 0,99 ha teren situat pe raza comunei Dobrovat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a invocat prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit carora cel care face o afirmatie inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. De asemenea, s-a facut referire la art. 55 alin 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicata, modificata si completata, care prevede ca: „ (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care comisia judeteana a emis, dupa incheierea procedurii de definitivare a activitatii sale, acte administrative contrare propriei hotarari, dispozitiile art. 53 alin. (2) ramanand aplicabile”, precum si ale art. 36 alin 1 teza a I – a din HG nr. 890/2005, care arata ca titlurile sunt emise in baza documentatiilor inaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schitele terenurilor.
Din coroborarea documentatiei care a stat la baza emiterii titlului de proprietate cu raportul de expertiza tehnica topometrica efectuat in cauza, ale carui concluzii nu au fost contestate de nici una dintre parti, instanta a retinut ca intemeiat capatul de cerere cu privire la indreptarea erorilor materiale privind vecinatatile parcelelor 27/8 si 26/6 din tarlaua 25 si l-a admis ca atare, dispunandu-se inscrierea corecta a acestora asa cum au fost precizate in raportul de expertiza intocmit, pe care instanta de judecata si l-a insusit.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de a i se completa titlul de proprietate deja emis cu diferenta de suprafat, s-a aratat ca hotararea Comisiei judetene care a stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate si prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafata de 2,46 ha teren, nu a fost atacata de parata; pe de o parte, instanta a retinut ca potrivit art. 51 din Legea 18/1991 cu modificarile ulterioare, Comisia judeteana este competenta sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale, iar conform art. 27 alin. 7 din Hotararea nr. 890/2005, „dupa analizare, Comisia judeteana, prin hotarare, va solutiona contestatiile, va valida sau invalida propunerile, in termen de 30 de zile de la primire si le va transmite, prin delegat, in termen de 3 zile comisiilor locale (….).
Din textele legale citate, reiese ca legal competenta de emitere a hotararii privind solutionarea propunerilor comisiilor locale revine de drept Comisiei judetene de Fond funciar, iar obiectul investirii instantei il poate constitui exclusiv plangerea impotriva hotararii Comisiei Judetene ( art.53 din legea 18/1991). In cazul refuzului Comisiei Judetene de Fond Funciar Iasi de a solutiona propunerile Comisiei locale, reclamantul are la dispozitie mijloacele procesuale pentru obligarea la indeplinirea sarcinilor legale; or reclamanta nu a probat urmarea cailor obligatorii, adresandu-se direct instantei.
Pe de alta parte, rectificarea este definita lingvistic ca fiind actiunea de corectare, corijare, indreptare, remediere. De esenta rectificarii este faptul ca aceasta presupune exclusiv indreptarea unor erori materiale, fara ca prin aceasta sa se poata schimba intinderea dreptului sau conditiile de exercitiu ale acestuia. Or, in conditiile in care se invoca diferenta dintre suprafata validata si suprafata pentru care s-a emis titlul de proprietate, cererea nu poate avea ca obiect rectificarea titlului, Legea 169/1997 prevazand sanctiunea juridica a nulitatii pentru reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea unor persoane neindreptatite; prin urmare va respinge ca neintemeiat acest capat de cere.
Instanta a respins si solicitarea reclamantei de obligare a paratei Comisia jud. pt. aplic. Lg. 18/991 Iasi sa-i elibereze si sa transmita comisiei locale de fond funciar Dobrovat, in vederea inmanarii catre ea a titlului de proprietate pentru suprafata de 0,99 ha teren situat pe raza comunei Dobrovat asa cum rezulta din adresa nr. 1224/30.06.2005 in urma cererii pe care a formulat-o i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4802772002 pe care aceasta nu l-a ridicat.

Etichete: , ,

Efecte juridice ale unui inscris sub semnatura privata ce are ca obiect imobile

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 10967 (09.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: Fondul funciar

Prin sentinta civila nr. 10967 din 9 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a respins, ca nefondata, cererea formulata de reclamantul FT in contradictoriu cu paratele Comisia locala de fond funciar Tiganasi si Comisia judeteana de fond funciar Iasi, prin care se solicita anularea hotararii emisa de cea de a doua parata si reconstituirea dreptului sau de proprietate pentru suprafata de 0,27 ha teren pe vechiul amplasament.
Analizand prioritar exceptia tardivitatii invocata de catre parata Comisia judeteana de fond funciar, instanta a respins-o ca nefondata, retinand ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 30 de zile, in conditiile in care hotarare i-a fost comunicata reclamantului la data de 08.07.2008, iar actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la 07.08.2008.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca intre numitii FT si FA, pe de o parte si TC si TA, de cealalta parte, s-a incheiat la 19.05.1990 un inscris sub semnatura privata, prin care acestia din urma au instrainat catre cei dintai o casa cu anexe gospodaresti, impreuna cu suprafata de 1000 mp teren, pentru suma de 51.000 lei, urmand ca pana in data de 31.05.1990 sa perfecteze actele la un notariat; ulterior insa partile nu au perfectat actele in forma ceruta de lege.
Avand in vedere ca actul incheiat de parti nu intruneste cerinta formei autentice, obligatorie in cazul instrainarii terenurilor, acesta nu are un caracter translativ de proprietate, in baza principiului conversiunii juridice putand fi considerat doar antecontract. Inscrisul sub semnatura privata intitulat „act de vanzare – cumparare” nu poate fi considerat ca are rolul de a confirma chitanta intocmita anterior de catre parti, suprafetele de teren de care se face vorbire in cele doua acte fiind complet diferite, ca de altfel si suma mentionata cu titlu de pret, neexistand certitudinea ca este vorba de una si aceeasi suprafata de teren; mai mult chiar, vecinatatile mentionate in „actul de vanzare – cumparare” sunt diferite de cele indicate de martorii CA si EM in declaratiile extrajudiciare depuse la dosar.
Intr-o astfel de situatie, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa fie facuta pe numele promitentului-vanzator, urmand ca ulterior, partile din antecontract sa procedeze la perfectarea actelor la un notariat ori la obtinerea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare – cumparare.

Etichete: ,