Top

Acţiune Pauliană

Prin acţiunea formulată, reclamanta SC N SA a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună revocarea contractului de donaţie imobiliară cu reţinere de uzufruct autentificat sub nr. 739/2006 de BNP B si a contractului de întreţinere cu reţinere de uzufruct autentificat sub nr. 646/2006 de BNP B, invocând în drept dispoziţiile art. 975 Cod civil, art. 35 si 52 din Legea nr.52/1934.

În motivarea cererii a arătat că a încheiat cu SC AG SRL, contractul de vânzare-cumpărare produse pesticide nr. 34/15.03.2005, data la care cumpărătoarea a emis mai multe bilete la ordin avalizate de administratorul sau, pârât in cauza de faţă.

Cum cumpărătoarea nu a plătit preţul, reclamanta a demarat, ulterior investirii cu formulă executorie a biletelor la ordin, procedura de executare silită pentru suma de 99.640,99 lei, atât asupra bunurilor societăţii cat si asupra bunurilor avalistului.

În această situaţie, a aflat că avalistul înstrăinase toate bunurile sale, devenind insolvabil.

Judecătoria Brăila a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N SA în contradictoriu cu pârâţii RG şi RA, şi CG şi CŞ, şi a constatat că actele atacate, respectiv contractul de donaţie imobiliară cu reţinere de uzufruct autentificat de BNP B si contractul de întreţinere cu reţinere de uzufruct autentificat de BNP B sunt inopozabile reclamantei creditoare SC N SA, aceasta putând urmări bunurile ce fac obiectul acestor contracte ca şi când ele nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului sau.

Împotriva acestei sentinţe civile în termen legal au declarat recurs pârâţii RG şi RA apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Tribunalul Brăila a admis recursul declarat, fiind casată sentinţa civilă şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond – Judecătoria Brăila, reţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la revocarea – desfiinţarea actelor atacate, ci asupra inopozabilităţii acestora, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.

În rejudecare, instanţa a admis acţiunea şi a dispus revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 739/22.05.2006 de BNP B şi contractul de întreţinere aut. sub nr. 646/05.05.2006 de BNP B statuând că revocarea produce efecte doar între reclamantă şi părţile din contractele susmenţionate în limitele sumei urmărite.

Instanţa a reţinut că reclamanta a încheiat cu S.C. A.G. S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare produse pesticide nr. 34/2005.

În garantarea îndeplinirii obligaţiei de plată asumate prin contract, la aceeaşi dată, cumpărătoarea a emis mai multe bilete la ordin avalizate de administratorul sau, pârât in cauza de faţă, bilete la ordin ajunse la scadenţă la 1.11.2005.

Cum cumpărătoarea nu a plătit preţul, reclamanta a demarat, ulterior investirii cu formulă executorie a biletelor la ordin, procedura de executare silită pentru suma de 99 640,99 RON, prin BEJ P, atât asupra bunurilor societăţii cat si asupra bunurilor avalistului.

Prin procesul-verbal încheiat de BEJ P la 9.02.2007 s-a constatat starea de insolvabilitate a pârâtului R.G., având în vedere împrejurarea că în patrimoniul acestuia nu au putut fi identificate bunuri urmăribile, bunurile imobile ce au aparţinut acestuia fiind înstrăinate prin contractul de donaţie imobiliară cu reţinere de uzufruct autentificat sub nr. 739/22.05.2006 de BNP B si contractul de întreţinere cu reţinere de uzufruct autentificat sub nr. 646/5.05.2006 de BNP B.

Din analiza dispoziţiilor art. 975 Cod civil rezultă existenţa anumitor condiţii pentru admisibilitatea acţiunii pauliene, ce trebuie îndeplinite cumulativ respectiv 1) actul atacat să fi creat creditorului o pagubă; 2) frauda debitorului, 3) creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Din înscrisurile indicate anterior rezultă existenţa unei creanţe certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 99640,99 RON, iar actele atacate au prejudiciat creditorul fiind cele ce au determinat starea de insolvabilitate a debitorului, în patrimoniul acestuia după încheierea contractelor nemaiexistând bunuri urmăribile.

Suuccesiunea in timp a actelor comerciale raportat la momentul emiterii biletului la ordin şi momentul înstrăinării bunurilor denotă existenţa unei intenţii a debitorului de a elimina din patrimoniul său bunurile pentru a zădărnici încercările de executare silită. Pârâtul RG. nu a administrat nici o proba prin care să dovedească faptul că la momentul înstrăinării în patrimoniul său ar mai fi existat bunuri sau disponibilităţi băneşti.

O condiţie necesară a fi analizată suplimentar priveşte existenţa intenţiei de fraudă şi din partea terţului dobânditor în cazul actelor de înstrăinare cu caracter oneros, precum este, de principiu, contractul de întreţinere cu rezervă de uzufruct autentificat sub nr. 646/5.05.2006 de BNP B, instanţa constatând existenţa intenţiei de frauda si din partea pârâţilor C ce rezultă din faptul că au primit toate bunurile pârâţilor R din niciuna din probele administrate nerezultând prestarea efectivă a întreţinerii şi existenţa unui prejudiciu efectiv pentru pârâţi,

Intenţia de fraudă rezultând şi din înstrăinarea după aproximativ un a imobilului, deşi în mod normal asemenea contracte se derulează pe perioade îndelungate, iar practic în cazul ambelor contracte pârâţii C au primit doar „nuda proprietate” fără a avea vreun drept de uz sau dispoziţie asupra acestora.

Cu toate acestea prin contractele ulterioare de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 2105/8 iunie 2007 şi 2195/15 iunie 2007 ambele autentificate de BNPA V şi A, pârâţii R au fost de acord cu renunţarea la drepturile proprii transformând practic contractele anterioare în donaţii simple, în privinţa cărora nu mai este necesară analizarea intenţiei de frauda a terţului dobânditor atât timp cât acesta nu este prejudiciat de revocarea.

Etichete:

Acţiune pauliană .Împrumut încheiat formal pentru achitarea altor debite. Executarea silită a obligaţiilor din contractul de împrumut cu garanţie imobiliară şi mobiliară şi adjudecarea tuturor activelor aparţinând debitoarei.

E adevărat că regula este că debitorul poate contracta în mod valabil alte datorii, deşi în acest mod îşi agravează starea de insolvabilitate , iar aceste acte nu pot fi contestate de creditorii anteriori.

Situaţia din speţă este însă particulară. Împrumutul a fost încheiat formal pentru acoperirea unei datorii, scopul real fiind transferarea activelor la societatea concurentă înfiinţată de fiica şi cumnatul administratorului.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 1176/17.03.2005, reclamantul Mihalachi Panaite a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Chiriţoiu Alexandru şi Taşcă Gheorghiţă revocarea contractului de garanţie reală mobiliară autentificat sub nr. 1041/28.07.2004 la B.N.P. ,, Claudiu Cornel Marina,, din Galaţi revocarea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 4648 din 28.07.2004 la B.N.P. ,, Ionuţ Bogdan Manoliu ,, din Tecuci şi anularea formelor de executare silită şi întoarcerea executării în dos.executare nr. 428/2004 al executorului judecătoresc Căpraru Apostu.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este creditorul pârâtei S.C. Matcud Prodcom SRL Tecuci, reprezentată de asociat unic şi adm.Chiriţoiu Alexandru care în conformitate cu convenţia nr. 317/23.06.2004 îi datorează suma de 74.000 Euro. Reclamantul a mai arătat că suma reprezintă 50% din patrimoniul societăţii , iar pârâtul Chiriţoiu Alexandru ştiind că are de achitat această sumă a înstrăinat copârâtului Taşcă Georgică, cumnatul său bunurile prevăzute în cele 2 contracte de garanţie reală mobiliară şi respectiv de împrumut cu garanţie imobiliară, contracte pe care le-a încheiat cu titlu gratuit.

S-a mai arătat că prin această înstrăinare reclamantul a sufertit un prejudiciu actual şi personal , datorită faptului că pârâta prin asociatul unic şi adminstratorul ei şi-a provocat starea de insolvabilitate.

Reclamantul a mai arătat că există complicitate la frauda din partea pârâtului Taşcă Georgică , care a cunoscut existenţa creanţei reclamantului şi-a achiziţionat bunurile imobile şi imobile, tocmai pentru a zădărnici încasarea ei.

Pentru aceste motive reclamanta a solicitat desfiinţarea contractelor atacate urmând ca bunurile mobile şi imobile să revină în patrimoniul debitoarei şi a debitorului pentru a putea fi urmărite în vederea executării creanţei.

La termenul din 21.02.2004 reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă şi pe SC Matcud Prodcom SRL Tecuci.

Pârâţii Chiriţoiu Alexandru şi Taşcă Georgică legal citaţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanţei:

-să se constate că Chiriţoiu nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

-să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru promovarea acţiunii pauliene.

-să se constate inadmisibilitatea ultimului capăt de cerere în cadrul acţiunii pauliene;

-în subsidiar să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

-să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu prezentul proces.

În motivarea întâmpinării, cei doi pârâţi au arătat că pârâtul Chiriţoiu Alexandru nu are calitate procesuală pasivă, actele ce se pretind a fi frauduloase fiind încheiate de SC Matcud Prodcom SRL Tecuci şi Taşcă Gh. şi nu de pârâtul Chiriţoiu Alexandru, în nume propriu.

S-a mai arătat că nu sunt întrunite condiţiile pentru promovare unei acţiuni pauliene în sensul că nu există nici un prejudiciu adus creditorului.

Banii împrumutaţi de la pârâtul Taşcă Georgică au fost folosiţi pentru achitarea împrumutului bancar-purtător de dobânzi că la momentul repectiv se credea că se va putea redresa activitatea SC Matcud Prodcom SRL.

În situaţia în care nu s-ar fi încheiat actele a căror desfiinţare se solicită, executarea silită asupra bunurilor s-ar fi făcut de banca creduitoare, iar situaţia reclamantului nu s-ar fi schimbat.

În drept pârâţii şi-au întemeiat întâmpinarea pe disp.art. 115 şi urm. din Cod pr. civ., Legea 31/1990 şi art. 975 C.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1576/2005 a Judecătoriei Tecuci a fost respinsă acţiunea promovată de reclamantul Mihalachi Panaite în contradictoriu cu pârâţii SC Matcud Prodcom SRL Tecuci şi Taşcă Georgică. Acţiunea formulată împotriva pârâtului Chiriţoiu Alexandru a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Contestaţia la executare a fost respinsă ca fiind tardiv formulată .

S-a reţinut în motivarea hotărârii că pârâtul Chiriţoiu Alexandru a încheiat cele două contracte de garanţie mobiliară şi imobiliară în calitatea sa de administrator al SC Matcud Prodcom SRL Tecuci şi nu în nume propriu, motiv pentru care excepţia calităţii procesuale pasive a fost admisă.

S-a considerat că, contestaţia la executare putea fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării sau de la data predării silite a bunului întrucât reclamantul a invocat un drept de proprietate asupra bunului urmărit.

Întrucât actul de adjudecare a fost emis la data de 29.12.2004, iar bunurile mobile au fost predate la data de 3.11.2004, excepţia tardiviţăţii a fost găsită întemeiată.

S-a reţinut ,de asemenea, că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare admiterii acţiunii pauliene.

Reclamantul nu a dovedit că a încercat executarea debitorului Chiriţoiu Alexandru ori că acesta nu a respectat clauza de la lit. a pct. 1 din Convenţie, astfel ainvocat să aprecieze ca fiind frauduloase actele încheiate cu SC Matcud Prodcom SRL . Nu s-a dovedit că contractul de împrumut ar fi creat debitorului un prejudiciu , reaua credinţă a reprezentantului SC Matcud Prodcom SRL sau complicitate la fraudă a terţului.

Prin decizia civilă nr. 171/19.04.2006 a Tribunaluluii Galaţi s-a respins nefondat apelul declarat de reclamant .

Instanţa a reţinut în esenţă că debitorul, poate contracta valabil alte datorii fără ca acestea să poată fi atacate pe calea acţiunii pauliene.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamantul Mihalachi Panaite care a criticat decizia pronunţată în apel, în principal, sub următoarele aspecte:

1. Instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, fiind incidente disp.art. 304 pct. 8, C.pr.civ.

În condiţiile în care la data retragerii din firmă a recurentului, intimata

SC Matcud Prodcom SRL Tecuci, avea de încasat 6.968.270.195 ROL, comparativ cu datoria de 2.000.000.000 ROL, este evident că împrumutul de la cumnatul său Taşcă Georgiocă nu a urmărit plata unor datorii, ci crearea uneri stări de insolvabilitate şi în final , preluarea de către acesta a întregului patrimoniu al societăţii, evaluat la 1.149.113.000 Rol pentru un împrumut de 1.000.000.000 Rol.

2. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv recurentul a suusţinut , în esenţă , că sunt îndeplinite condiţiile prev. de disp.art. 975 C.civ. pe care instanţa le-a interpretat greşit , în contextul în care în 4 luni de zile de la încheierea contractului de garanţie imobiliară şi mobiliară, cumnatul intimatului Taşcă Georgică a preluat patrimoniul firmei SC Matcud Prodcom şi îl foloseşte în cadrul firmei noi înfiinţate SC Echiden SRL al căror asociaţi sunt fiica , ginerele şi cumnatul intimatului.

Apreciază că e evidentă intenţia intimatului de producere a unui prejudiciu recurentului prin crearea unei stări de insolvabilitate, precum şi înţelegerea frauduloasă dintre acesta şi Taşcă Georgică.

Analizând decizia prin prisma motivului de recurs, instanţa apreciază că acesta este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărâri cu aplicarea şi interpretarea greşită a disp.art. 975 Cciv. datorită cantonării într-o viziune închisă şi rigidă asupra acestei instituţii.

Acţiunea pauliană reglementată de disp. art. 975 C.civ. impune îndeplinirea unor condiţii din punct de vedere a actului juridic a creditorului, a debitorului şi terţului, care în speţă sunt îndeplinite.

Datorită unei analize rigide, trunchiate a acestor condiţii , fără raportare la ansamblul evenimentelor petrecute, ambele instanţe au pronunţat hotărâri ilegale.

Astfel, potrivit convenţiei încheiate la data de 23.06.2004 de asociaţii

SC Matcud Prodcom SRL , reclamantul Mihalachi Panaite s-a retras din societate şi trebuia să primească suma de 74.000 euro în 12 rate egale începând cu 31.01.2005, până la 30.12.2005.

Pârâtul Chiriţoiu Alexandru s-a obligat că până la achitarea sumei negociate să nu înstrăineze bunurile firmei, putând doar să le ipotecheze la bancă (lit. c din convenţie).

Pentru a eluda această obligaţie, pârâtul Chiriţoiu Alexandru în înţelegere cu pârâtul Taşcă Georgică ( cumnatul său) cu inteligenţă şi abilitate au conceput o strategie prin care , în final, tot activul pârâtei SC Matcud Prodcom SRL Tecuci, a ajuns la societatea SC Echiden SRL Tecuci, ai căror asociaţi sunt fiica, ginerele şi ulterior şi cumnatul Taşcă Georgică, iar pârâtul Chiriţoiu Alexandru, este administrator ,,temporar,, . În realitate, aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de ORC este chiar administratorul firmei. Scenariul a fost următorul:la data de 28.07.2004 se încheie două contracte: unul de împrumut cu garanţie imobiliară prin care Chiriţoiu Alexandriu împrumută de la Taşcă Georgică suma de 1.000.000.000. lei şi instituie garanţie imobiliară asupra imobilului societăţii şi al doilea de garanţie reală imobiliară fără deposedare prin care sunt gajate toate bunurile mobile ale societăţii, deşi în înţelegerea dintre părţi era permisă doar ipotecarea în favoarea băncii. Suma a fost utilizată pentru achitarea unui împrumut bancar.

Ulterior, pârâtul Taşcă Georgică procedează la executarea silită a celor două contracte , astfel încât la data de 29.12.2004 îşi adjudecă la licitaţie imobilul pentru suma de 750.000.000 lei precum şi activele. De remarcat că din inventarul asupra tuturor bunurilor din patrimoniu SC Matcud Prodcom SRL Tecuci, întocmit de pârâtul Chiriţoiu Alexandru rezultă suma de 11.149.113.000 ROL reprezentând valoarea tutoror activelor.

Ulterior, la data de 19.01.2005, Taşcă Georgică devine asociat la SC Echiden SRL ,societate cu acelaşi obiect de activitate aparţinând fiicei şi ginerelui pârâtului Chiriţoiu Alexandru, societate înfiinţată la 24.08.2004.

La data de 6 mai 2005 s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului socieţăţii S.C. Matcud Prodcom SRL ce avea datorii impresionante la bugetul statului, precum şi la alte societăţi comerciale.

Instanţele de fond şi apel nu au apreciat întrunite condiţiile prev. de art. 975 C.civ, raportat la întreaga evoluţie a evenimentelor , pe care nici nu s-au străduit să le analizeze , ci doar la încheierea celor două contracte de garanţie mobiliară şi imobiliară, raportat la care au constatat că nu s-a făcut dovada prejudiciului, ci doar s-au contactat noi datorii.

În speţă, sunt întrunite condiţiile prev. de disp.art.975 C.civ., cele două acte judiciare ce au constituit pretextul pentru executarea silită au creat un prejudiciu creditorului ducând la starea de insolvabilitate a acestuia şi nu e vorba de acte cu caracter inclusiv personal.

E adevărat că unele acte , chiar dacă îndeplinesc toate condiţiile generale ale acţiunii pauliene, nu pot fi atacate de către creditor.

Printre acestea şi contractarea unor noi obligaţii .În principiu, se admite că debitorul poate contracta în mod valabil noi datorii, deşi în acest mod îşi agravează insolvabilitatea , fără ca cestea să poată fi contestate de creditorii anteriori.

În speţă, însă contractul de împrumut este evident că nu a fost încheiat decât formal pentru acoperirea altor datorii. În final, cele două contracte au fost un pretext care a permis transferarea activelor societăţii , la societatea nou înfiinţată, păstorită de pârâtul Chiriţoiu Alexandru.

Sunt îndeplinite şi condiţiile din punct de vedere al creditorului , actul poate fi atacat doar de creditorii a căror creanţă e anterioară actului atacat . În speţă creanţa era certă şi lichidă la data perfctării actului, dar nu era exigibilă în întregime .În cazul obligaţiilor cu termen, creditorii pot exercita acţiunea pauliană.

Condiţiile din punct de vedere al debitorului şi terţului , sunt de asemenea, îndeplinite. Debitorul a încheiat actele în frauda creditorilor , pentru a sustrage activele de la urmărire, punându-le la adăpost prin executarea silită efectuată, având concursul pârâtului Taşcă Georgică. Ori, relaţiile contractuale trebuie să se bazeze pe buna credinţă, pentru că în absenţa unei moralizări ar involua într-un haos generalizat.

Întrucât motivele de recurs au vizat doar primul capătul de cerere, nu pot fi analizate şi celelalte .Oricum, situaţia este atipică, întrucât în prezent e declanşată procedura colectivă de lichidare , ce suspendă orice executare individuală, astfel încât reîntoarcerea bunurilor va profita tuturor.

Etichete:

Acţiune pauliană.

Acţiune pauliană. Prescripţie

Sentinţa civilă nr. 827/02.03.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. _reclamanta _a solicitat în contradictoriu cu pârâţii _revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi ieşirea din indiviziune asupra apartamentului situat în_. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentinţa penală nr. _a Judecătoriei Vaslui, învestită cu formulă executorie la data de 05.04.2005 pârâtul _a fost condamnat la plata unei amenzi penale şi la plata sumei de 20.000 lei către reclamanta reprezentând prejudiciu suferit de aceasta prin fapta comisă.

După punerea în executare a titlului executoriu, dosar de executare silită nr._, se constată prin procesul verbal din data de 15.01.2006 că debitorul, cu rea credinţă şi în frauda creditoarei reclamante, a înstrăinat prin actul autentificat sub nr. 1780/27.06.2005, apartamentul bun comun pârâtei _pentru a-şi crea starea de insolvabilitate şi a nu plăti reclamantei datoria.

Nici după punerea în executare debitorul pârât nu a dat vreun semn că ar intenţiona să îşi achite datoria dimpotrivă, cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentului a construit o vilă mamei sale.

Este vădit că vânzarea s-a făcut în frauda reclamantei şi cu complicitatea terţului cumpărător care ştia că apartamentul a fost indisponibilizat.

În drept cererea nu a fost motivată.

În dovedirea acţiunii s-au depus acte: procesele verbale nr. 187/15.01.2006 şi nr. 187/16.01.2006, contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, proces verbal aplicare sechestru, proces verbal de intervenţie, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004, decizia penală nr. 786/28.10.2004, decizia penală nr. 267/24.06.2004.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru şi timbru judiciar.

Legal citat, pârâtul _a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii atât prin invocarea excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cât şi pe fondul cauzei.

Dat fiind caracterul personal al acţiunii se impunea ca aceasta să fie promovată într-un anumit termen legal. Prin precizările depuse pârâtul a arătat că termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul în care reclamantul a putut să ia cunoştinţă de faptul că apartamentul fusese înstrăinat, respectiv la data intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate a soţilor _, termen ce s-a împlinit la data de 28.06.2008.

Pe fondul cauzei acţiunea se impune a fi respinsă deoarece bunul imobil pe care îl avea în proprietate cu soţia sa a fost înstrăinat din cu totul alte considerente decât cele arătate de reclamantă, banii obţinuţi fiind folosiţi la achitarea unor datorii personale. Terţul cumpărător nu a avut cunoştinţă despre pasivul său, astfel încât să se poată reţine complicitatea acestuia. Aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul a fost vândut prin intermediul unei agenţii imobiliare.

În contradovadă a depus acte: încheierea nr. 4749/28.06.2005 a O.C.P.I. Vaslui.

Prin precizările depuse reclamanta a arătat că termenul de prescripţie se întrerupe printr-un act începător de executare, precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie.

Prin înfiinţarea dosarului de executare nr. 187/2005 la BEJ_, împotriva debitorului_, are loc întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.

Cursul prescripţiei este întrerupt prin înfiinţarea dosarului de executare nr. 187/2005 şi începe să curgă din nou în iulie 2006 până când se angajase pârâtul în faţa executorului judecătoresc că va achita creanţa, acesta fiind considerat ultimul act de executare îndeplinit de către creditoarea_.

Pârâtul ar trebui să recunoască că orice act începător de executare duce la întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune (art. 1865 alin.2 C.civ.) iar potrivit art. 17 alin.2 din Decretul 167/1958 după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. Ba mai mult, întrucât subscrisa are calitatea de terţ şi nu de parte contractantă, prescripţia extinctivă începe să curgă din momentul în care aceasta a luat la cunoştinţă de vânzarea apartamentului, şi anume în data de 15.01.2006. Însă, intervine întreruperea termenului de prescripţie de la data de 16.01.2006 şi până în iulie 2006.

Potrivit art. 1865 alin.3 C.civ., prin recunoaşterea de către debitor a dreptului celui în contra căruia prescrie, operează de drept întreruperea civilă a termenului prescripţiei. Astfel, în data de 16.01.2006, pârâtul_, face un angajament de plată în faţa Mihai Boboc, şi solicită amânarea plăţii debitului datorat până în iulie 2006. În concluzie, termenul de prescripţie a fost întrerupt pe perioada celor 6 luni prin recunoaşterea făcută în faţa executorului judecătoresc şi a început să curgă din iulie 2006 şi până în iulie 2009.

Legal citaţi pârâţii _au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii.

Pârâţii _sunt cumpărători de bună credinţă, iar la data la care au achiziţionat apartamentul acesta era liber de sarcini şi putea face obiectul oricărei vânzări atât faţă de reclamantă cât şi faţă de alte terţe persoane.

În ceea ce priveşte suma de bani pe care reclamanta o avea de recuperat de la pârâtul _ aceasta era rezultată dintr-o faptă penală fie săvârşită cu intenţie sau din culpă şi era o datorie personală a acestuia.

Acţiunea reclamantei prin care solicită revocarea contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii _ au cumpărat imobilul apartament de la pârâţii _ este prescrisă deoarece nu este exercitată în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data când a fost intabulat dreptul de proprietate pe numele lor.

La data de 29 iunie 2005 dreptul acestora de proprietate asupra imobilului apartament a fost intabulat în cartea funciară în acest sens fiind dată încheierea nr. 4749 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vaslui.

Prima situaţie pentru care susţine reclamanta că nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie este într-adevăr situaţia prin care acesta a solicitat executarea silită şi recuperarea sumei pe care o datora pârâtul _personal acesteia.

Această situaţie nu trebuie confundată şi nu este una şi aceeaşi cu termenul de prescripţie în care se poate solicita revocarea unui contract de vânzare-cumpărare.

Dacă în cazul recuperării unor sume de bani dreptul de prescripţie se întrerupe sau se suspendă nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul acţiunilor revocatorii

În cauză au fost administrate probe: înscrisuri – procesele verbale nr. 187/15.01.2006 şi nr. 187/16.01.2006, contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, proces verbal aplicare sechestru, proces verbal de intervenţie, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004, decizia penală nr. 786/28.10.2004, decizia penală nr. 267/24.06.2004, dosarul de executare nr. 187/2005, antecontract de vânzare cumpărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, pârâţii _- în calitate de vânzători – au înstrăinat pârâţilor _- în calitate de cumpărători – apartamentul situat în Vaslui,_.

Dreptul de proprietate al cumpărătorilor a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 4749/29.06.2005 emisă de O.C.P.I. Vaslui.

Potrivit dispoziţiilor art. 8, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Art. 8, alin. 2 stabileşte, prin asemănare, că acelaşi criteriu se aplică şi în cazul îmbogăţirii fără just temei iar doctrina a statuat că şi acţiunilor asimilate cum ar fi acţiunea revocatorie, etc.

Stabilirea momentului începutului cursului prescripţiei extinctive, în condiţiile articolului sus enunţat, se face în funcţie doua criterii: unul subiectiv – data cunoaşterii pagubei şi pe autorul ei şi unul obiectiv – data când păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Acest din urmă criteriu a fost stabilit de legiuitor pentru că s-a apreciat că nu ar fi just ca din neglijenţa celui îndreptăţit la repararea prejudiciului să se amâne momentul la când începe să curgă termenul de prescripţie. Păgubitul trebuie să depună stăruinţele necesare pentru a cunoaşte paguba şi pe autorul ei.

În executarea unei decizii penale prin care pârâtul _a fost obligat să achite reclamantei o sumă de bani s-a formulat cerere de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 187/2005.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se reţine că la data de 17.06.2005 Primăria municipiului Vaslui comunică executorului judecătoresc faptul că pârâtul _este proprietarul locuinţei situate în Vaslui, str. Decebal, bl. 370, sc. B, ap. 4.

În analiza criteriului subiectiv, instanţa retine că:

La 6 (şase) luni de la emiterea acestei adrese se încheie procesul verbal nr. 187/15.01.2006 prin care se arată că deplasându-se la apartamentul pârâtului în vederea executării creanţei, s-a constatat faptul că apartamentul fusese vândut numiţilor_, pârâţii din prezenta cauză. Se observă aşadar neglijenţa de care a dat dovadă reclamanta în punerea în executare a titlului executoriu pe care îl avea la îndemână, lăsând să treacă mult timp între actele de executare pentru recuperarea creanţei. De altfel, această neglijentă a reclamantei a caracterizat întreaga procedură execuţională, actele de executare fiind întocmite la intervale mari de timp, la limita împlinirii termenului de perimare, conducând chiar spre depăşirea acestui termen între actele întocmite de executorul judecătoresc.

În ceea ce priveşte criteriul obiectiv se reţine că prin încheierea nr. 4749/29.06.2005 emisă de O.C.P.I. Vaslui s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâţilor _

Prin îndeplinirea acestei formalităţi actul a devenit opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora, cum este şi cazul reclamantei din prezenta cauză.

Această cerinţă de formă a actului juridic – ce este obligatorie iar nu facultativă – se justifică prin ideea de protecţie a terţilor faţă de eventualele efecte prejudiciabile ale actelor juridice la încheierea cărora nu au participat.

De la data efectuării transcrierii, dreptul real al pârâţilor a devenit opozabil erga omnes şi, prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, actul de atestare a proprietăţii se consideră a fi cunoscut şi de către reclamantă.

Prin urmare, raportat criteriului obiectiv se reţine că termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 29.06.2005 şi s-a împlinit la data de 29.06.2008.

Cum prescripţia extinctivă urmăreşte sancţionarea creditorului neglijent şi cum eficienţă are criteriul obiectiv, instanţa de judecată va constata prescris dreptul la acţiune al reclamantei în solicitarea de desfiinţare a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005

În ceea ce priveşte apărarea reclamantei potrivit căreia cursul prescripţiei extinctive s-a întrerupt prin cererea de executare silită se observă că reclamanta a declanşat această procedură în vederea recuperării creanţei din titlul executoriu, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004. Actele de executare ar fi putut întrerupe cursul prescripţiei extinctive doar în ceea ce priveşte recuperarea acestei creanţe ori cauza de faţă priveşte revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.200, pentru care termenul de prescripţie curge distinct şi fără nicio legătură cu cererea de executare silită formulată de reclamantă.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa de judecată va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâţi.

Etichete:

Acţiune pauliană. Calitate procesuală pasivă (art.975 C.civ., art.41 C.pr.civ.)

Acţiunea pauliană este o sancţiune ce are ca finalitate desfiinţarea actului cât şi repunerea în situaţia anterioară pentru toate părţile contractante. În acţiunea ce are ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare, pârâţii sunt alăturat debitorul-vânzător, terţul-cumpărător şi coproprietarul-vânzător.

(Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, decizia nr.357/5.09.2007)

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi la data de 3.11.2005, reclamantul B.Gh. cheamă în judecată pârâţii C.C. şi C.R. pentru a se dispune revocarea (desfiinţarea) contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.546/06.10.2005, încheiat de pârâţii-soţi.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este creditor al pârâtului C.C., având o creanţă certă, lichidă şi exigibilă titlul executor – hotărârea judecătorească fiind pusă în executare.

Susţine reclamantul că pârâtul este debitor şi a provocat în mod vădit starea de insolvabilitate, cu acordul pârâtei C.R. şi al terţilor-cumpărători, fiii lor.

În drept, reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.975 C.civ.

Prin încheierea din 23.01.2006, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a cumpărătorilor C.C.-C. şi C.E.-N.

Instanţa de prim grad a soluţionat şi excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi odată cu fondul, prin respingere.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.6173 din 15.05.2006, respinge acţiunea, reţinând că pârâţii-cumpărători, nu au avut cunoştinţă de datoria soţului-vânzător, iar pentru plata preţului apartamentului au vândut un autoturism. Constată judecătoria că executarea silită împotriva debitorului-pârât a început, însă poate continua asupra bunurilor mobile sau a sumelor de bani ce aparţin acestuia.

Reţine instanţa de prim grad că actul contestat nu a fost încheiat cu viclenie în favoarea intereselor reclamantului şi nu a fost dovedită complicitatea la fraudă a terţilor cumpărători.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr.14 din 12.01.2007, admite apelul declarat de reclamantul B.Gh. împotriva sentinţei civile nr.6173/15.05.2006 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Admite acţiunea formulată de reclamantul B.Gh. în contradictoriu cu pârâţii C.C.-C., C.E.-N., C.C. şi C.R.

Desfiinţează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.546/06.10.2005 încheiat de pârâţi, având ca obiect imobilul situat în Iaşi, str. N., nr.1, bl.F, sc.A, et. 2, cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul vânzătorilor C.C. şi C.R.

Păstrează dispoziţia sentinţei apelare relativă la respingerea excepţiei lipsei de interes.

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 1949 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de apel a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Prin decizia civilă nr.463/26.04.2005, pronunţată în recurs de către Tribunalul Iaşi, în dosar nr.9238/2004, irevocabilă, pârâtul C.C. a fost obligat să restituie lui B.Gh., în urma stabilirii de către instanţă a obligaţiei de evicţiune în sarcina pârâtului, suma de 9000 USD şi 200 Euro şi 22.868.000 ROL – cheltuieli de judecată. În baza acestei decizii, Biroul Executorului A.C. a emis somaţia nr.673/27.09.2005 către pârâtul debitor în vederea achitării sumelor, somaţie ce a fost comunicată acestuia la data de 29.09.2005.

La data de 28.10.2005 executorul însărcinat cu executarea silită a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat faptul că imobilul – proprietatea pârâtului a fost vândut de către acesta la data de 06.10.2005, deci imediat după primirea somaţiei. S-a mai consemnat în cuprinsul procesului-verbal că nu s-au putut identifica alte bunuri mobile în proprietatea debitorului.

Constată tribunalul că, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.546/06.10.2005 creditorului B.Gh. i s-a creat un prejudiciu întrucât prin acest act debitorul C.C. a devenit insolvabil, creditorul fiind în imposibilitate de a-şi încasa creanţa.

Referitor la posibilitatea de executare silită asupra altor bunuri tribunalul constată că aceasta nu-i este deschisă creditorului, deoarece nu s-au putut identifica alte bunuri mobile în proprietatea debitorului, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 28.10.2005 de Biroul Executorului judecătoresc A.C.

În al doilea rând, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare debitorul a fost conştient de faptul că îşi creează o stare de insolvabilitate, caracteristică pentru acţiunea pauliană, fiind fraudă prin cunoştinţa prejudiciului şi nu fraudă prin intenţia specială de a vătăma.

Ori, debitorul a încheiat actul contestat la data de 06.10.2005, deci avea cunoştinţă de faptul că îşi creează o stare de insolvabilitate cu atât mai mult cu cât primise la data de 27.09.2005 somaţie de plată.

În ce priveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei creditorului, acesta este vădit, având în vedere cuprinsul deciziei civile nr.463/26.04.2005 prin care a fost obligat la plata către creditor a sumelor de 9000 USD, 200 Euro şi 22.868.000 ROL.

Reţine instanţa de apel din probele administrate şi complicitatea la fraudă a pârâţilor intimaţi C.C.-C. şi C.E.-N., deoarece şi terţii cumpărători au cunoscut existenţa creanţei şi au achiziţionat bunul imobil, tocmai pentru a zădărnici încasarea ei, complicitatea lor fiind exprimată prin reaua lor credinţă din momentul perfectării actului fraudulos.

Deşi s-a susţinut că terţii ar fi cumpărat imobilul întrucât aveau nevoie de un spaţiu pentru a-şi termina studiile, tribunalul reţine că aceştia puteau să continue a locui în apartamentul tatălui (vânzătorului) în scopul desfăşurării studiilor şi fără a fi proprietari, iar prin contractul de vânzare-cumpărare s-a prevăzut un drept de abitaţie în favoarea vânzătorului şi a soţiei acestuia asupra apartamentului până la sfârşitul vieţii.

În considerentele deciziei se arată că terţii, fii ai vânzătorului debitor aveau acelaşi domiciliu cu părinţii-vânzători, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât apare ca fiind cu totul nereală susţinerea că nu aveau cunoştinţă de iniţierea acţiunilor judecătoreşti derulate pe o perioadă îndelungată, împotriva tatălui lor.

De altfel, fiii au avut şi calitatea de martori la încheierea contractului de vânzare a autoturismului, ce s-a dovedit a fi ulterior furat, împrejurare ce a generat antrenarea garanţiei pentru evicţiune în sarcina tatălui lor.

Tribunalul a înlăturat apărările pârâţilor care au invocat faptul că nu s-a cauzat starea de insolvabilitate prin încheierea contractului contestat întrucât s-a primit un preţ, constatând că prin menţionarea preţului contractului s-a urmărit a se crea o aparentă stare de solvabilitate, iar această concluzie se impune din moment ce nu există dovezi că la momentul actual această sumă există în patrimoniul debitorului, la domiciliul căruia nu au putut fi identificate nici alte bunuri mobile posibil a fi supuse executării silite, astfel cum se reţine din procesul-verbal al Biroul Executorului judecătoresc A.C.

Constată tribunalul că ansamblul probator administrat în cauză relevă îndeplinirea condiţiilor cerute de art.975 C.civ.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Iaşi au declarat recurs pârâţii C.C.-C., C.N., C.C. şi C.R.

Recurenţii au invocat motive de recurs comune, pe fondul cauzei, ce se impun a fi analizate prin aceleaşi considerente, cât şi excepţii în ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei C.R.

1. Pârâta C.R. a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, motiv încadrat în art.304 punctul 9 C.pr.civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut că în acţiunea revocatorie (pauliană) calitate de pârât o are doar debitorul reclamantului, C.C., ce are o datorie personală faţă de B.Gh.

Acţiunea este inadmisibilă, susţine recurenta, deoarece în măsura admiterii unei astfel de acţiuni se îngrădeşte în mod nejustificat libertatea contractuală a pârâtei.

Dezvoltând motivul de recurs, arată că bunul ce face parte din patrimoniul comun al soţilor şi nu doar al uneia din ei, nu poate constitui obiectul dreptului de gaj general al creditorului.

2. Cu privire la fondul cauzei, pârâţii C.R. şi C.C. au invocat următoarele motive:

– instanţa de apel a aplicat greşit legea, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii pauliene;

– în cauză nu s-a dovedit frauda cumpărătorilor-pârâţi, intenţia vânzătorilor a fost ca în schimbul preţului primit să asigure (fiilor cumpărători) locuinţă stabilă pe perioada studiilor şi după aceea, dat fiind raporturile deteriorate între părţi;

– nu s-a dovedit că prin încheierea actului atacat creditorului i s-a creat un prejudiciu, prin mărirea sau cauzarea stării de insolvabilitate a debitorului.

Recurenţii-cumpărători au susţinut că preţul achitat de 300.000.000 ROL este suficient pentru acoperirea integrală a creanţei reclamantului-intimat, care de altfel poate fi îndestulat şi din celelalte bunuri din patrimoniul pârâtului-debitor.

3. Recurenţii C.C.-C. şi C.N. au încadrat motivele de recurs în art.304 punctul 9 C.pr.civ., invocând că:

– hotărârea este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în dezvoltarea căruia se susţine;

– reclamantul B.Gh. nu a produs în faţa instanţei probe pentru a dovedi frauda vânzătorilor şi complicitatea lor la fraudă în calitate de cumpărători;

– legea nu a instituit o prezumţie de fraudă pentru părţi numai prin depunerea contractului de vânzare-cumpărare, iar în sensul art.1169 C.civ., reclamantul nu şi-a dovedit cererea.

Recurenţii analizează şi interpretează probele administrate, arătând că gradul de rudenie, părinţi – fii, nu este suficient pentru a se reţine frauda, preţul vânzării a fost achitat, cuantumul acestora fiind la latitudinea părţilor contractante, este sincer şi serios, condiţii impuse de Codul civil;

– în cuprinsul deciziei atacate s-a înserat că preţul nu s-a găsit în patrimoniul vânzătorului cu ocazia executării silite, pentru a se crea o aparenţă de solvabilitate este nereală, vânzătorii pot dispune cum doresc de preţ;

– faptul că părţile, vânzători şi cumpărători – locuiesc după vânzare în acelaşi imobil, nu constituie o dovadă a faptului că au avut cunoştinţă de iniţierea acţiunilor judecătoreşti de garanţie, contra evicţiunii îndreptate împotriva tatălui lor, în dosarul nr.9238/2004.

În alt motiv de recurs se susţine că părinţii-vânzători sunt despărţiţi în fapt de mult timp, există iminenţa unui divorţ şi, pentru ca bunul să nu fie partajat, a fost vândut fiilor lor cumpărători.

Invocă recurenţii că eventuala fraudă a intereselor reclamantului nu poate fi invocată drept motiv determinant pentru încheierea contractului;

– în cauză nu s-a făcut dovada complicităţii la fraudă, nu au cunoscut şi nu au urmărit a se crea în patrimoniul debitorilor o stare de insolvabilitate; nu au locuit în mod curent cu părinţii, nu le-au cunoscut problemele;

– preţul din contract nu este simulat, preţul a fost achitat de vânzători din suma încasată din vânzarea maşinii deţinute de C.C.-C. pentru ca părinţii-vânzători să poată avea surse de venit;

– contractul nu a fost încheiat cu viclenie, nu a vizat crearea unei stări de insolvabilitate şi nici fraudarea creditorului, ci prezervarea drepturilor lor ca fii ai vânzătorilor-pârâţi.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Situaţia de fapt stabilită prin considerentele deciziei atacate are corespondent în probele administrate.

Tribunalul a analizat complet probatoriul, a aprofundat susţinerile părţilor şi a înlăturat printr-o amplă motivare apărările pârâţilor-recurenţi.

Dispoziţiile legale în materie pe fondul cauzei, cât şi pe excepţie sunt corect soluţionate de tribunal pentru următoarele considerente:

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.975 C.civ., făcând dovada calităţii de creditor, a faptului că ulterior începerii executării silite debitorul C.C. a încheiat acte juridice în frauda creditorului.

În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.546/06.10.2005, părţi sunt debitorul, soţia coproprietară în devălmăşie a bunului vândut şi cumpărătorii – fiii vânzătorilor.

Titlul executoriu al creditorului îl constituie o hotărâre judecătorească, prin care sunt stabilite obligaţiile debitorului ce pot fi îndeplinite de bună voie.

În caz de refuz, aşa cum este dovedit în cauză, creditorul îşi poate executa silit debitorul prin urmărirea bunurilor personale, cât şi al celor comune (art.33 Cod familie), în anumite situaţii, cât şi prin alte mijloace de drept civil între care şi acţiunea revocatorie pe care a exercitat-o în prezenta cauză.

Acţiunea pauliană este acea acţiune prin care creditorii pot cere, pe cale judecătorească, revocarea actelor juridice încheiate de debitor, în frauda lor.

La încheierea unui „act juridic” participă de regulă două sau mai multe persoane care pot dispune de drepturile lor şi îşi asumă obligaţii.

În speţă, în contractul de vânzare-cumpărare, act a cărei revocare se solicită, alăturat debitorului–coproprietar al bunului vândut, în calitate de vânzători, parte este şi soţia C.R.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana pârâtului şi cel de pe care se pretinde că este obligat.

În cadrul raportului juridic dedus judecăţii, dată fiind configuraţia proprie a acţiunii pauliene, pârâţi sunt atât debitorul, care prin contractul de vânzare-cumpărare şi-a redus patrimoniul dar şi toate „persoanele” ce au încheiat actul juridic contestat.

Calitatea procesuală pasivă este dată lui C.R. în prezenta cauză de faptul că este parte în contract. Împrejurarea că C.R. nu este „debitor” al creditorului-reclamant nu are relevanţă.

Curtea are în vedere că instanţa poate dispune asupra drepturilor şi obligaţiilor unei persoane care a încheiat un act juridic numai dacă este parte în proces.

Acţiunea pauliană este şi o sancţiune civilă; ce are ca finalitate desfiinţarea actului cât şi repunerea în situaţia anterioară pentru toate părţile contractante, calitatea acestora, în speţă cumpărător-vânzător. Numai prin introducerea ca parte în procesul ce are ca obiect revocarea actului juridic, a celor care l-au încheiat, creditorul poate obţine executarea creanţei sale cât şi repararea daunei, cauzate prin încheierea „actului” fraudulos.

Pentru considerentele expuse, curtea reţine că motivul de recurs nu este întemeiat, calitatea procesuală pasivă pentru C.R. este conferită de faptul că este parte în contract, a „actului juridic” încheiat de debitor şi „nu de debitor” personal al creditorului-reclamant.

Prin participarea la judecată pentru C.R., libertatea contractuală nu este îngrădită, fiind exercitată la încheierea contractului. În proces are posibilitatea de a-şi formula apărări, a dovedit pretinsa legalitate a contractului în care este parte. Drepturile sale ar putea fi vătămate numai în situaţia în care nu participă la judecată.

Admisibilitatea acţiunii, ca mijloc procedural, exercitat de cel vătămat într-un drept al său, pentru a fi recunoscut sau ocrotit de lege nu este condiţionată de soluţia dată în proces, de admitere sau respingere.

Curtea are în vedere că exerciţiul dreptului la acţiune este garantat, iar excepţiile sunt expres şi limitativ prevăzute de lege în care nu este prevăzută acţiunea revocatorie, ce are reglementare proprie.

În sens strict procesual, o parte nu are exerciţiul dreptului la acţiune şi deci este inadmisibilă numai atunci când a uzat de un mijloc procedural, altul decât cel prevăzut de lege. Acţiunea exercitată de creditor îşi are temeiul în art.975 C.civ., fiind deci prevăzută de lege.

Motivele de recurs invocate pe fondul cauzei de pârâţii-recurenţi, nu sunt întemeiate.

Cu probele administrate este făcută dovada certă a fraudei pârâţilor, ce a impus revocarea în totalitate a contractului, reluarea considerentelor deciziei tribunalului neimpunându-se .

Vânzătorii şi-au rezervat dreptul de abitaţie asupra apartamentului până la sfârşitul vieţii, ceea ce infirmă pretinsa stare conflictuală între soţi. Alăturat gradului de rudenie şi locaţiunii în acelaşi apartament, actele de procedură îndeplinite în faza executării silite, între care publicaţii de vânzare, constatările executorului judecătoresc că debitorul nu are alte bunuri sau valori pentru a fi urmărite, fac dovada că la data încheierii contractului pârâţii-cumpărători şi soţia-vânzătoare au cunoscut datoria lui C.C., situaţie în care au consimţit la vânzare.

Determinant în stabilirea actelor viclene în sensul art.975 C.civ., ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, nu sunt cuantumul preţului din contract, contestat de creditor în ce priveşte plata efectivă – exercitarea dreptului de dispoziţie a vânzătorului asupra preţului, ci faptul că în timpul executării pârâţii-recurenţi au dispus de bun, urmărind şi acceptând împiedicarea creditorului de a-şi repara dauna.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civ., instanţa a respins recursul.

Etichete:

Acţiune pauliană. Revocarea vânzării imobilelor supuse urmăririi silite. Reaua credinţă a înstrăinătorilor.

Reclamantul M.V. i-a chemat în judecată pe paratii N.V., N.T., N.C.C. si N.M.A. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat […] si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a avut un litigiu cu N.V. iar prin dec civ nr ../2002 pron de Tribunalul Iasi paratul N.V. fiind obligat sa îi plateasca daune si cheltuieli de judecata. Mai arata reclamantul ca hotararea judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila a investit-o cu formulă executorie, fiind întocmit dosarul de executare nr 183/2002 iar executorul judecatoresc P.F. a întocmit formele premergatoare executarii […]. Arata reclamantul ca N.V. cu rea credinţă nu si a îndeplinit obligatiile stabilite de instanta de judecata si desi ştia ca imobilul era sub sechestru a înstrainat fiului sau N.C.C. si norei sale N.M. bunurile care au fost adjudecate de dansul potrivit actului de adjudecare .

In drept, reclamantul au invocat prevederile art. 975 Cod civil si art. 380 Cod proc. civ.

[..]

Pârâţii N.V. si N.T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata . Arata paratii ca sentinta civila prin care N.V. a fost obligat la plata sumei de 38000 lei vizează numai pe reclamant si pe paratul N.V. si nu si pe parata N.T. întreaga executare vâzând un bun comun al sotilor N.V. si N.T.. Mai arata paratii ca vanzarea s-a realizat cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de lege , bunul nu era afectat de vreo sarcina cu privire la el neoperând vreo interdicţie.

[…] La data de 5 05 2006 a fost comunicata debitorului N.V Publicaţia de vânzare întocmită de executorul judecătoresc la data de 21 04 2006 , conform căreia la data de 24 05 2006 urmau sa fie vândute la licitaţie publica la solicitarea creditorului M.V. pentru acoperirea creanţei în cuantum de 7413 lei imobilele casa din chirpici, […] si suprafaţa de 1120 mp teren aferent, situate în com. R., dovada de primire fiind semnata de N.T. în calitate de soţie a debitorului N.V. .

Deşi aveau cunoştinţa de continutul publicatiei de vânzare întocmita de executorul judecatoresc la data de 21 04 2006, paratii N.V. si N.T. la data de 10 05 2006 au înstrăinat în favoarea fiului lor N.C.C. casatorit cu N.M.A. imobilele ce urmau sa fie vândute la licitaţie la data de 24 05 2006, contractul de vanzare cumparare fiind autentificat sub nr ../10 05 2006 la Biroul Notarului Public T.A.M.. Contractul de vânzare cumpărare cuprinde si declaraţia pârâtilor N.V. si N.T. în sensul ca imobilul care face obiectul vânzării” nu este scos din circuitul civil, nu este sechestrat, nu face obiectul unui litigiu, nu este grevat de sarcini sau servitutii”, în condiţiile în care aceştia aveau cunoştinţa de existenta faptului ca imobilele vândute făceau obiectul executării silite […] si ca fusese emisa publicaţia de vânzare din 21 04 2006.

[…] Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani data în dosarul 134/P/2007 s a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuitilor N.V. si N.T. sub aspectul sav infr prev de art 292 Cod penal, motivat de gradul redus de pericol social al faptei si s-a dispus aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in cuantum de cate 1000 lei.

Retine instanţa din coroborarea probelor administrate în cauza ca acţiunea reclamantului, în calitate de creditor al pârâtului N.V., întemeiată pe art.975 C. civ. este justificată, întrucât debitorul, prin actele de înstrăinare a bunurilor din patrimoniu, a căutat să împiedice executarea silită a titlului executor deţinut de reclamant. Retine instanţa ca susţinerea paratului N.V. privind nedovedirea insolvabilităţii sale este neîntemeiata determinantă în acţiunea pauliană fiind intenţia prejudicierii intereselor creditorului, or, în cauză, s-a făcut dovada acestei condiţii, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat […].

Ca urmare instanţa constatând ca cererea reclamantului este întemeiata în tem art 975 C. civ va dispune revocarea contractului de vânzare cumpărare […].

Etichete:

Actiune pauliana. Conditii de admisibilitate. Proba relei credinte a partilor contractante.

Înstrainarea de catre debitor în favoarea fiicei sale a bunului imobil susceptibil a fi urmarit silit. Aprecierea intentiei de a frauda interesele creditorului

Prin sentinta civila nr. 3052 din 15 noiembrie 2007 a Judecatoriei Roman a fost admisa actiunea civila revocatorie formulata de reclamantele A.A. si C.M.E. împotriva pârâtilor A.N., A.V. si A.C.N., constatându-se nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr. 368 din 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman si dispunându-se repunerea partilor în situatia anterioara încheierii acestuia.

În motivarea actiunii reclamantele au aratat ca la data de 1 august 2004 au fost victimele unui accident de circulatie produs din culpa de pârâtul A.N., în urma acestuia A.A. ramânând cu o infirmitate fizica permanenta cu încadrare în gradul II de invaliditate, iar C.M.E. cu complicatii post-traumatice si cu capacitatea de munca pierduta în totalitate. Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, definitiva prin decizia penala nr. 778 din 6 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii, fiind obligat la plata despagubirilor catre reclamante, respectiv: 30.000 RON catre A.A. si despagubiri periodice de 50 RON lunar de la data de 1 august 2004 pâna la însanatosire; 40.000 RON catre C.M.E. si despagubiri periodice de 100 RON lunar de la data de 1 august 2004 pâna la însanatosire. Reclamantele au precizat ca au procedat la punerea în executare a hotarârii, ocazie cu care au constatat ca pârâtul figureaza în evidente doar cu un autoturism DACIA 1300, apartamentul unde locuieste fiind înstrainat la data de 26 ianuarie 2005. Reclamantele au apreciat ca în mod viclean pârâtul si-a înstrainat apartamentul, contractul fiind încheiat cu fiica sa A.C.N., exclusiv în frauda intereselor lor.

Pârâtul A.N. s-a aparat prin întâmpinare, sustinând ca nu sunt îndeplinite conditiile de exercitiu pentru promovarea actiunii revocatorii, conform art. 975 Cod civil. În speta, actul atacat trebuie sa mareasca starea de insolvabilitate sau sa determine insolvabilitatea debitorului, or, în speta, pârâtul realizeaza venituri lunare din pensie, din aceasta putându-se efectua retineri periodice. De asemenea, este necesar ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al gestului sau, pârâtul negând ca ar fi actionat în scopul producerii unui astfel de rezultat, ci a înstrainat apartamentul tocmai pentru a obtine sumele de bani necesare pentru plata despagubirilor. Pârâtul a mai aratat ca pentru admiterea actiunii pauliene este necesar ca creanta certa, lichida si exigibila sa fie anterioara actului atacat. Evenimentul rutier s-a petrecut la data de 1 august 2004, iar în cursul urmaririi penale, constatând ca partile civile solicita despagubiri consistente, pârâtul a fost nevoit sa-si vânda apartamentul, suma de 30.000 RON fiind afectata platii despagubirilor. Pârâtul a mai precizat ca prin sentinta penala a fost obligat la plata unor sume suplimentare cu titlul de despagubiri civile, acestea fiind, însa, exigibile la data ramânerii definitive a hotarârii. Tertul dobânditor nu a fost complice la frauda, iar contractul nu a fost facut de coniventa întrucât pretul a fost achitat.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca la data de 1 august 2004, conducând autoturismul înmatriculat sub nr. NT 05 JUK, pârâtul A.N. a cauzat un accident rutier pe raza com. Poienari, jud. Neamt, în urma caruia a rezultat decesul victimei C.E. si vatamarea corporala grava a numitilor G.C., A.A. si C.M.E. Datorita importantei leziunilor suferite, reclamanta A.A. a ramas cu o infirmitate fizica permanenta, fiind imobilizata la pat si încadrata în gradul II de invaliditate. Minora C.M.E., în vârsta de 7 ani la momentul accidentului, a ramas cu complicatii post-traumatice (epilepsie Grand-Mall), pierzându-si în totalitate capacitatea de munca. În cursul urmaririi penale, la datele de 10 septembrie 2004 si 4 octombrie 2004, reclamantele s-au constituit parti civile împotriva autorului accidentului, iar prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Roman la data de 10 martie 2005 s-a dispus trimiterea sa în judecata pentru infractiunile de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa.

Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, astfel cum a ramas definitiva prin decizia penala nr. 16 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, pârâtului A.N. i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii. Sub aspect civil, pârâtul a fost obligat la plata unor daune materiale si morale în suma de 30.000 RON catre reclamanta A.A., 40.000 RON catre minora C.M.E., precum si la plata de despagubiri periodice (50 RON lunar catre prima si 100 RON lunar catre cea de-a doua) începând cu data de 1 august 2004 si pâna la însanatosire. De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata unor despagubiri civile în suma de 4.000 RON catre partea vatamata G.C. si s-a luat act ca numita C.V., mostenitoarea victimei C.E., nu s-a constituit parte civila, fiind ajutata de inculpat la cheltuielile de înmormântare.

În cursul urmaririi penale, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr. 368 din data de 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman, pârâtii A.N. si A.V. îsi înstraineaza imobilul pe care îl detineau în devalmasie, respectiv apartamentul cu nr. 47 situat în mun. Roman, str. Tudor Vladimirescu, catre fiica lor A.C.N., contra unui pret în suma de 30.000 RON, cu privire la care s-a facut mentiunea ca a fost achitat la data autentificarii.

Cu privire la îndeplinirea conditiilor de exercitiu a actiunii pauliene, revocatorii, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 975 Cod civil creditorii pot ataca actele viclene facute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. La aceasta reglementare, pe cale jurisprudentiala si în doctrina s-a conturat o sfera mai larga de conditii de admisibilitate, respectiv cerinta ca prin actul atacat sa se fi marit sau cauzat o stare de insolvabilitate a debitorului, acesta sa fi anticipat rezultatul pagubitor al actului sau de dispozitie, dreptul de creanta al creditorului sa fie anterior actului atacat, iar tertul dobânditor sa fie complice la fraudarea intereselor creditorului.

Este cert ca, în raport cu sumele stabilite prin sentinta penala cu titlul de despagubiri în favoarea reclamantelor, cu structura si importanta valorica a bunurilor mobile ramase în patrimoniul pârâtului (autoturism marca DACIA 1300 si venituri lunare de circa 441 RON realizate cu titlul de pensie) si cu posibilitatile restrânse de executare silita a creantelor, pârâtul se afla în prezent în stare de insolvabilitate. Lipsa unor bunuri urmaribile de valoare acceptabila (cel putin pâna la concurenta drepturilor de creanta) pun, practic, creditoarele în imposibilitatea de a obtine executarea titlului executoriu. Starea de insolvabilitate a pârâtului nu a fost generata decât de înstrainarea apartamentului. Chiar daca, potrivit declaratiilor partilor contractante, s-ar fi facut plata integrala a pretului si, teoretic, ar fi trebuit sa opereze o subrogatie reala prin intrarea în patrimoniul pârâtului a contravalorii bunului înstrainat cu titlu oneros, încasarea pretului nu s-a concretizat în punerea vreunei sume de bani la dispozitia creditorilor în vederea stingerii creantelor. Cum teza probatorie a pârâtului a fost contradictorie (initial a sustinut ca pretul pe care l-a încasat a fost destinat platii despagubirilor, iar apoi ca din acesta s-au restituit împrumuturile contractate în vederea platii despagubirilor), iar reclamantele nu au fost despagubite nici macar partial, instanta a apreciat ca înstrainarea apartamentului s-a facut exclusiv în perspectiva obligarii la plata de despagubiri prin sentinta penala si în scopul crearii unei stari de insolvabilitate. Din acest motiv, instanta a considerat ca pârâtul a anticipat consecintele actului de dispozitie si a urmarit aceasta finalitate.

Cu privire la anterioritatea dreptului de creanta al reclamantelor în raport cu actul a carui desfiintare se solicita, instanta a apreciat ca aceasta chestiune trebuie tratata în raport cu împrejurarile concrete ale cauzei. Este indubitabil ca înca din momentul producerii accidentului pârâtul a realizat, în plan subiectiv, gravitatea si întinderea culpei sale. De altfel, chiar cu ocazia audierii sale din data de 1 august 2004 pârâtul si-a recunoscut vinovatia în producerea accidentului rutier si a urmarilor vatamatoare ale acestuia. Ca atare, în nici un moment nu s-a pus la îndoiala certitudinea obligarii sale ulterioare la plata despagubirilor civile catre victimele accidentului. În plan subiectiv pârâtul a avut reprezentarea calitatii sale de debitor în raport cu victimele accidentului chiar din momentul audierii sale. Nefiind contestat acest aspect, dreptul de creanta al reclamantelor (chiar daca nu se stabilise cuantumul acestuia) a luat nastere din momentul producerii accidentului. De altfel, în cazul raspunderii civile delictuale debitorul este de drept în întârziere din momentul cauzarii prejudiciului, ceea ce presupune ca dreptul de creanta ia nastere din acel moment si nu la o data ulterioara (spre exemplu la data ramânerii definitive a hotarârii penale de condamnare). În consecinta, instanta apreciaza ca dreptul de creanta al reclamantelor este anterior actului atacat.

Cu privire la complicitatea la frauda a tertului dobânditor, instanta a retinut, înainte de toate, ca înstrainarea s-a facut de parinti în folosul fiicei. Având în vedere ca vânzarea survine în contextul unei urmariri penale pornite împotriva vânzatorului, în cadrul careia se formulasera deja pretentii civile consistente, tinând seama de împrejurarea ca pârâtul A.N. a avut la dispozitie toate împrejurarile care sa-l determine sa aprecieze, în mod obiectiv, ca obligarea sa ulterioara la plata despagubirilor civile este certa, si ca dobânditoarea a cunoscut toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca, în mod cert, aceasta a avut reprezentarea finalitatii urmarite de debitor, respectiv crearea unei stari de insolvabilitate. Aceasta o face complice la fraudarea intereselor creditoarelor.

Referitor la apararile pârâtului, instanta a apreciat ca acestea sunt întemeiate, dar numai în parte. Acesta nu a probat ca ar fi achitat reclamantelor ori creditorului G.C. vreo suma în contul celor stabilite prin hotarârea de condamnare. Într-adevar (sustinerea fiind întarita de pozitia procesuala a partilor civile C.V. si C.M.E. din cursul urmaririi penale), pârâtul a contribuit financiar la efortul material determinat de organizarea înmormântarii victimei C.E. si partial la cheltuielile efectuate pe durata spitalizarii minorei C.M.E. Nu s-au produs, însa, dovezi certe cu privire la cuantumul acestor sume, asa încât nu se poate aprecia consistenta acestora sau ponderea în raport cu celelalte sume la plata carora a fost obligat. În orice caz, însa, pârâtul nu a probat ca aceste sume ar fi fost atât de importante încât sa reclame contractarea mai multor împrumuturi si, în final, vânzarea apartamentului si restituirea împrumuturilor din pretul primit. Din acest motiv, instanta a apreciat ca aceasta pozitie a pârâtului a fost doar pur formala (pentru a determina aplicabilitatea circumstantei atenuante prevazute de art. 74 lit. b Cod penal si orientarea instantei penale catre masuri de individualizare executionala neprivative de liberate) si nu a urmarit satisfacerea efectiva si cât mai cuprinzatoare cu putinta a pretentiilor victimelor accidentului. Asa fiind, nu se poate retine buna credinta a pârâtului la înstrainarea apartamentului.

Fata de toate aceste considerente, instanta a considerat ca sunt pe deplin întrunite conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene. Ca atare, solicitarea reclamantelor a fost admisa, constatându-se nulitatea contractului de vânzare-cumparare cu consecinta repunerii partilor în situatia juridica anterioara încheierii acestuia.

Etichete:

ACŢIUNE PAULIANĂ.REVOCARE CONTRACT DE DONAŢIE ÎNCHEIAT ÎN CURSUL EXECUTARII SILITE

Prin sentin?a civil? nr. 156/31.01.2006, instan?a a admis ac?iunea având ca obiect ac?iune pauliana , a revocat contractul de dona?ie autentificat sub nr. 556/02.07.2004 de c?tre BNP D.R. si a dispus revenirea bunurilor mobile si imobile in patrimoniul debitorilor S.V. si S.E. in vederea execut?rii crean?ei creditorului M.K.

Pentru a hotari astfel, instan?a a re?inut ca prin sentin?a civila nr. 165/31.01.2003 a Judec?toriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisa ac?iunea civila formulata de reclamantul M.K. împotriva pârâ?ilor S.V. si S.E. ce au fost obliga?i sa ii pl?teasc? suma de 25.000.000 lei daune si 2.500.000 lei cheltuieli de judecata. Reclamantul a formulat cerere de executare silita, fiind emise soma?ii c?tre pârâ?i, îns? ace?tia pe parcursul execut?rii silite au încheiat contractul de dona?ie autentificat sub nr. 556/02.07.2004 de c?tre BNP D.R. prin care ace?tia au donat mai multe bunuri mobile ?i imobile copiilor lor S.C. si S.A., în cauz? rezultând cu certitudine ca actul de dona?ie a fost încheiat pentru ca pârâ?ii debitori S.V. si S.A. s? devin? insolvabili, actul fiind încheiat ?i în cursul procedurii execut?rii silite.

Etichete: