Reabilitare judecătorească; Neîndeplinirea condiţiilor de formă. Art. 135 şi art. 137 cod penal

Prin cererea formulata la data de 24.06.2009 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1870/229/2009 petentul-condamnat I.A.C. a solicitat reabilitarea sa cu privire la condamnarile suferite.

In fapt, petentul a aratat ca prin Sentinta penala nr. 151/20.02.1991 a Judecatoriei Slobozia, a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 4 ani si 6 luni inchisoare iar urmare recursului promovat de Ministerul Public, Tribunalul Ialomita a inlaturat obligarea petentului de la plata despagubirilor civile la care a fost obligat initial prin sentinta Judecatoriei. Petentul a mai aratat ca prin sentinta penala nr. 494/02.10.1998 a Judecatoriei Calarasi, definitiva prin Decizia penala nr. 17/A/1999 a Tribunalului Calarasi, a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 5 ani. Iar ulterior, prin sentinta penala nr. 61/26.01.1999 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin decizia penala nr. 243/28.04.1999 a Tribunalului Ialomita, a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 2 luni inchisoare.

Petentul a mai aratat ca de la data executarii si pana in prezent nu a mai suferit nici o condamnare in intervalul de timp prevazut de art. 135 C.pen., perioada in care a avut o conduita buna si a avut asigurata existenta prin munca cinstita, muncind ca ziler pentru a-si intretine familia.

Prin Sentinta penala nr. 151/20.02.1991 pronuntata de Judecatoria Slobozia in dosarul penal nr. 2838/1990, definitiva prin Decizia penala nr. 295/28.06.1991 a Tribunalului Ialomita, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de 197 al. 2 lit. b) C.pen. Prin aceeasi sentinta a fost obligat la plata sumei de 1500 lei (vechi) cheltuieli judiciare catre stat. Din fisa de cazier judiciar rezulta ca petentul a fost arestat la 19.05.1990 si eliberat conditionat la data de 25.12.1992, cu un rest de 704 zile.

Prin Sentinta penala nr. 494/02.10.1998 pronuntata de Judecatoria Calarasi in dosarul penal nr. 3817/1998, definitiva prin Decizia penala nr. 17A/14.01.1999 a Tribunalului Calarasi, petentul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 5 ani pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, in baza art. 26 C.pen. raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, g C.pen. De asemenea, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 100.000 lei (vechi) prin sentinta civila si la 300.000 lei prin decizia penala. Prin aceeasi sentinta, s-a dispus obligarea petentului la plata despagubirilor in cuantum de 8.760.000 lei (vechi), in solidar cu alt inculpat, catre partea civila Citea Tudor.

Prin Sentinta penala nr. 61/26.01.1999 pronuntata de Judecatoria Fetesti in dosarul penal nr. 3351/1998, definitiva prin Decizia penala nr. 243/A/28.04.1999 a Tribunalului Calarasi, petentul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 4 ani si 2 luni pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, in baza art. 26 C.pen. raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, g C.pen. De asemenea, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 500.000 lei (vechi) prin sentinta civila si la 400.080 lei (vechi) prin decizia penala. Prin aceeasi sentinta, s-a dispus obligarea petentului la plata mai multor despagubiri catre partile civile, in solidar cu alti inculpati.

Din fisa de cazier judiciar rezulta ca petentul a fost arestat la 30.06.1998 si eliberat conditionat la data de 06.11.2001, cu un rest de 600. Mai rezulta ca ulterior Sentintei penale nr. 61/26.01.1999 a Judecatoriei Fetesti petentul nu a mai suferit alte condamnari iar prin Sentinta penala nr. 1818/16.08.1999 a Judecatoriei Slobozia, definitiva prin neapelare, au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentintele penale nr. 794/1998 si 61/1999, petentul avand de executat in final pedeapsa inchisorii de 5 ani.

In drept, potrivit art. 137 C.pen. ”Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat intruneste urmatoarele conditii:

a) nu a suferit o noua condamnare in intervalul prevazut in art. 135;

b) isi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum si in cazul cand are varsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;

c) a avut o buna conduita;

d) a achitat in intregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la plata carora a fost obligat …”

Potrivit art. 135 al. 1 lit. a) C.pen. condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecatoreasca, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an pana la 5 ani, dupa trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate.

Prin urmare, instanta a apreciat ca, fata de pedeapsa inchisorii de 5 ani cu executare dispusa prin Sentinta penala nr. 494/02.10.1998 pronuntata de Judecatoria Calarasi, aceasta fiind pedeapsa cea mai grava dintre cele suferite de condamnat, este incident termenul de reabilitare de 4 ani prevazut de art. 135 al. 1 lit. a) C.pen., la care se adauga jumatate din pedeapsa aplicata, termen ce se calculeaza de la data executarii pedepsei de 5 ani inchisoare, sau considerarea ca executata a acestei pedepse.

Din fisa de cazier judiciar si din referatul Biroului de Executari penale al Judecatoriei Calarasi, rezulta ca petentul a inceput executarea la data de 30.06.1998 iar la data de 06.11.2001 a fost liberat conditionat (fisa de cazier judiciar), ramanand de executat 600 de zile, pedeapsa fiind considerata ca executata la data de 29.06.2003. Prin urmare, termenul de reabilitare de 6 ani si 6 luni se calculeaza incepand cu data de 30.06.2003 si urmeaza a se implini la data de 29.12.2009.

Intrucat cererea de reabilitare a fost formulata la data de 24.06.2009, inainte de implinirea termenului de reabilitare, instanta a constatat ca nu este indeplinita o conditie de forma dintre cele prevazute de art. 497 C.proc.pen., respectiv cea prevazuta de lit. a), cand cererea a fost introdusa inainte de termenul legal. Pentru aceste motive a respins cererea de reabilitare formulata de petent pentru neindeplinirea conditiilor de forma constand in introducerea cererii de reabilitare inainte de termenul legal.

Tags: reabilitare judecătorească

PENAL. REABILITARE JUDECATOREASCA. INDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE LEGE

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău petentul DV a solicitat instanţei să dispună reabilitarea sa privind condamnarea pronunţată prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Buzău.

În motivare, petentul a arătat că prin sentinţa sus-menţionată a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei prin muncă corecţională.

De la data executării şi până în prezent nu a mai suferit o nouă condamnare, a avut existenţa asigurată prin muncă, a avut o bună conduită şi a plătit în întregime despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat.

Petentul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 494 şi urm. C.proc.pen. şi art. 135-137 C.pen.

Pentru dovedirea susţinerilor sale, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificat de cazier judiciar, copia sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Buzău, istoric de domiciliu, adeverinţă, scrisoare de caracterizare.

Instanţa, din oficiu, în temeiul rolului activ, a solicitat Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei Buzău întocmirea unui referat privind executarea sentinţei penale şi Inspectoratului de Poliţie al Judeţului comunicarea unei copii de pe fişa de cazier judiciar a petentului. Relaţiile solicitate au fost depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul , definitivă prin decizia penală a Tribunalului Buzău, petentul din prezenta cauză, DV, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare la locul de muncă, respectiv la I.I.C..

Prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău s-a dispus schimbarea locului de muncă la SRL.

Prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău, definitivă prin nerecurare la 24.11.1994, s-a dispus încetarea executării pedepsei la locul de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin 1 lit. a C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, iar aceste termen se socoteşte, conform art.136 alin. 1 C. pen., de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.

Conform art.137 C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite daca cel condamnat:

– nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;

– îşi are asigurată existenta prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

– a avut o bună conduită;

– a achitat în întregime cheltuielile de judecata şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămata a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.

Termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată petentului, este de 5 ani şi 6 luni. Data de la care a început să curgă termenul de reabilitare este data de 24.11.1994, dată la care s-a pronunţat sentinţa penală a Judecătoriei Buzău prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei la locul de muncă. Astfel, la data sesizării instanţei cu soluţionarea prezentei cereri, termenul de reabilitare se împlinise.

În cursul termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni petentul nu a suferit o nouă condamnare, aşa cum reiese din copia fişei de cazier judiciar a acestuia.

Conform referatului întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Buzău, cheltuielile judiciare către stat au fost achitate cu foaia de vărsământ

Din caracterizarea întocmită de ŞC, director la SRL rezultă faptul că petentul este un angajat eficient, de încredere, care nu a creat probleme şi are o relaţie bună cu ceilalţi angajaţi.

Adeverinţa de la dosarul cauzei atestă faptul că petentul este angajat în muncă la SC SRL, îndeplinind aşadar condiţia prevăzută de lege în acest sens.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 alin. 1 lit. a C. pen., art. 137 C. pen şi art. 495 C. proc. pen., urmând să dispună reabilitarea petentului privind condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare la locul de muncă, aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Buzău, definitivă prin decizia penală a Tribunalului Buzău.

În baza art. 502 Cod procedură penală va dispune efectuarea menţiunilor privind reabilitarea pe sentinţa penală a Judecătoriei Buzău, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească

– Obiect: reabilitare judec?toreasc?

Prin cererea înregistrat? la nr. 20027/10.12.2010, petentul a solicitat instan?ei ca prin hot?rârea pe care o va pronun?a s? constate reabilitarea judec?toreasc? pentru pedeapsa aplicat? prin s.p. 40/09.01.1992 pronun?at? de c?tre Judec?toria Bac?u.

In motivarea cererii, petentul afirm? c? a fost condamnat prin sentin?a penal? nr. 40/09.01.1992 a Judec?toriei Bac?u.

A fost ata?at? sentin?a penal? ?i cazierul judiciar al petentului.

In drept au fost invocate prevederile art.137 Cod penal, art.135 alin.1 lit.a Cod penal.

Prin coroborarea probelor administrate, instan?a re?ine c? prin s.p. 40/09.01.1992, pronun?at? de c?tre Judec?toria Bac?u, instan?a a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare ?i respectiv 1 an ?i 6 luni închisoare pentru art.211 alin.2 Cod penal ?i art.208 – 209 lit.a,c,e Cod penal.

Instan?a mai re?ine c? petentul ulterior r?mânerii definitive a hot?rârii mai sus ar?tate nu a mai s?vâr?it nici o alt? infrac?iune pentru care s? se dispun? condamnarea acestuia ?i revocarea institu?iei de individualizare de care a beneficiat.

In baza art.137 Cod penal raportat la art.135 alin.1 lit.a Cod pen al urmeaz? a se admite cererea ?i se va dispune reabilitarea judec?toreasc? cu privire la cele dou? pedepse.

In baza art.502 Cod pr. penal? urmeaz? a se dispune efectuarea men?iunilor referitoare la reabilitare pe hot?rârea de condamnare.

In baza art.192 alin.3 Cod pr. penal? cheltuielile judiciare avansate de c?tre stat vor r?mâne în sarcina acestuia.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească

Prin cererea înregistrata la nr. 509/180/2010 petentul GA, a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna reabilitarea judecatoreasca pentru pedeapsa aplicata prin s.p.3978/2003 pronuntata de catre Judecatoria Bacau.

In motivarea cererii petentul afirma ca nu a mai savarsit o alta infractiune in intervalul prevazut de art.135 C.p., isi are asigurata existenta prin munca, a avut o buna conduita si a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin hotararea de condamnare .

In drept au fost invocate prev.art.135 si urmatoarele C.p.

Pentru dovedirea celor afirmate au fost propuse spre administrare urmatoarele mijloace de proba :

– copia cazierului judiciar,

– copia s.p.3978/2003 pronuntata de catre Judecatoria Bacau.

Prin coroborarea probelor administrate ,instanta retine ca petentul a fost condamnat la :

– 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata conform art.81 Cp. pentru art.208-209 ,art.41, art.99 C.p., s.p.3024/17.10.2000 a Judecatoriei Bacau,

– 1 an inchisoare cu suspendarea conditionata conform art.81 C.p. pentru art.208-209 lit.e C.p., art.99 ind.3, art.109, art.74, art.76 C.p., s.p.2961/08.10.2001 a Judecatoriei Bacau,

– 2 ani inchisoare pentru art.208-209 lit.a,g,i C.p., art.99, art.71, art.64 C.p., s.p.3559/20.11.2001 a Judecatoriei Bacau, arestat – 17.04.2003, eliberat conditionat – 25.08.2004, rest -232 zile,

– 1 an si 6 luni inchisoare pentru art.26, art.208-209 lit.a,e,i C.p.- gratiat conform Legii 543/2002. In baza art.83 C.p. revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare din s.p.3024/2000 pe care o executa – 1 an si 6 luni inchisoare, art.71, art.64 C.p., s.p.3306/07.10.2003 a Judecatoriei Bacau,

– prin s.p.3974/27.11.2003, dosar 1421/2003 a Judecatoriei Bacau constata ca prin s.p.3559/2001 a fost condamnat la 2 ani inchisoare; constata ca prin s.p.3306/2003 a fost condamnat la 1 an si 6 luni inchisoare; constata ca s-a gratiat pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru art.26, 208-209 lit.a,g,i C.p. si 1 an inchisoare pentru art.208-209 lit.e C.p., art.99 C.p. din s.p.2961/2001; contopeste pedeapsa de 2 ani inchisoare din s.p.3559/2001 cu pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare din s.p.3306/2003; va executa – 2 ani inchisoare cu art.71, art.64 C.p., dec.pen.69/A/2004 a Tribunalului Bacau.

La retinerea situatiei de fapt au fost avute in vedere urmatoarele mijloace de proba :

– copia hotararii judecatoresti,

– copia cazierului judiciar.

Avand in vedere ca potrivit art.135 C.p. „condamnatul poate fi reabilitat la

cerere de catre instanta judecatoreasca in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si pana la 5 ani dupa trecerea unui termen de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate ….” si intrucat din probele administrate rezulta ca aceasta conditie este indeplinita, urmeaza a admite cererea.

Instanta va dispune efectuarea mentiunilor prev.de art.502 C.p.p.

In temeiul art.192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina

statului.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească

REABILITARE JUDECĂTOREASCĂ

Sub nr. 18303/180/12.11.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea formulată de petentul LB prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună reabilitarea judecătorească cu privire la pedeapsa de 1(un) an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 196/09.12.1999 a Tribunalului Militar Iaşi pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt calificat prev. de art. 192 alin 2 Cpen şi art. 208 alin 1-209 alin 1lit. a,g,i Cpen

La termenul din data de 14.12.2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 494 Cprpen „Instanţa competentă”

Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Având în vedere că petentul a fost condamnat în primă instanţă de Tribunalul Militar Iaşi, iar petentul domiciliază în raza de competenţă a Judecătoriei Podu Turcului, instanţa constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 35 Cprpen „ Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.

Dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară.” competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Podu Turcului , instanţă civilă egală în grad cu Tribunalul Militar Iaşi.

Pentru considerentele expuse anterior, văzând şi dispoziţiile art. 42 Cprpen instanţa va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului – instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul petentului, căreia i se va înainta dosarul.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească. Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute în art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal privind achitarea despăgubirilor civile prin orice mijloc de probă.

Posibilitatea ca instanţa de judecată să dispună reabilitarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (2) Cod penal, chiar dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută la lit. d) a art. 137 alin. (1) Cod penal, însă aceasta nu se datorează relei voinţe a condamnatului.

Prin sentinţa penală nr. 1093/09.04.2010, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 5479/245/2010, s-a respins cererea formulată de către condamnatul D. B. privind dispunerea reabilitării judecătoreşti cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 208 din 12.02.1991 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 24.02.1991.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii că prin sentinţa penală nr. 208 din 12.02.1991 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 24.02.1991 a fost condamnat inculpatul D. B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La data de 07.03.1991 Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare a pedepsei cu muncă corecţională nr. 312/1991 , prin sentinţa penală nr. 646 din 07.04.1992 a Judecătoriei Iaşi dispunându-se încetarea executării pedepsei cu muncă corecţională.
Prin hotărârea de condamnare inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A. E. suma de 36.000 lei despăgubiri civile precum şi câte 300 lei lunar în numele şi pentru minora A. E., în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Din fişa de cazier judiciar a petentului rezulta ca aceasta nu a mai suferit alte condamnări între momentul pronunţării ultimei sentinţe sus-menţionate şi judecarea prezentei cereri.
În drept, potrivit art.135 al.1 lit.a, art.136 al.1 C.pen., în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de către instanţa judecătorească, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, termenul socotindu-se de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, fiind necesară şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.137 Cod penal.
Raportat la pedeapsa aplicată petentului (2 ani închisoare) şi la perioada de executat , instanţa observă că termenul legal de reabilitare, în speţă, este de 5 ani şi s-a împlinit anterior formulării prezentei cereri.
De asemenea, instanţa retine că în intervalul de timp cuprins după data executării pedepsei şi până în prezent, petentul nu a mai suferit o nouă condamnare, aşa cum rezulta din fisa cu antecedente penale, si-a asigurat existenţa prin munca si a avut o buna conduită aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului audiat în cauză .
Mai reţine instanţa că petentul condamnat nu figurează la bugetul local cu impozite şi amenzi neplătite, din referatul biroului executări penale rezultând că titlul de cheltuieli judiciare din hotărârea de condamnare a fost confirmat de Primăria comunei Focuri.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prev de lit. d) din art. 137 Cod penal instanţa reţine că petentul condamnat nu a făcut dovada plăţii despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, nu a făcut dovada că partea vătămată a renunţat la despăgubiri şi nici nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor civile din hotărârea de condamnare.
De asemenea petentul nu a prezentat dovezi din care să reiasă că neplata obligaţiilor civile nu s-a datorat rea credinţei.
În condiţiile în care petentul nu a dovedit că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile (din contră, a dovedit că a avut mijloace materiale, fiind angajat după condamnare) instanţa a apreciat că nu impune acordarea unui termen pentru plata acestora .
Prescripţia executării despăgubirilor precum şi existenţa obligaţiei civile solidare este lipsită de relevanţă pentru ca instanţa să admită cererea de reabilitare, petentul având posibilitatea achitării despăgubirilor civile, acesta arătând că a fost angajat.
Mai reţine instanţa că petentul nu a depus minime diligenţe pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile, valoarea acestora la data pronunţării fiind considerabilă, declaraţia martorului audiat în sensul că a împrumutat petentul cu o sumă de bani pentru plata despăgubirilor civile nefiind suficientă în lipsa unor înscrisuri doveditoare în acest sens.
Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art.135, art.137 C. pen., astfel încât, având în vedere şi art. 494-498 Cod procedură penală, a respinge cererea formulată de către condamnat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul D. B. care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând în esenţă că: instanţa de fond a stabilit criterii excesive pentru dovedirea achitării despăgubirilor civile, reţinând că aceasta se poate face numai prin înscrisuri doveditoare, în condiţiile în care procedura reabilitării judecătoreşti nu cere ca dovada achitării despăgubirilor civile să se facă numai printr-un anumit mijloc de probă, iar în lipsa unei asemenea prevederi, dovada se poate face inclusiv prin proba testimonială; este greu de admis ideea pe care o emite judecata ca orice condamnat să-şi conserve dovezile prin care a luat sfârşit o obligaţie dintr-un raport juridic în vederea intentării unui viitor proces: în cazul petentului Dîscă Bernat pe o durată de 20 de ani, timp în care şi-a stabilit şi reşedinţa într-o altă ţară, cu tot ceea ce înseamnă o asemenea schimbare.
Prin decizia penală nr. ,Tribunalul a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de petentul D. B., reţinând că, raportat la datele cauzei şi la dispoziţiile legale ce reglementează procedura reabilitării judecătoreşti, în mod corect a constatat prima instanţă că nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 135 şi art. 137 lit. a), b), c) şi d) Cod procedură penală, pentru a se putea dispune reabilitarea condamnatului, cu toate efectele juridice ce decurg dintr-o atare situaţie.
Referitor la ultima condiţie cerută de lege pentru a interveni reabilitarea judecătorească, textul de lege – respectiv art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal – se referă la achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată persoana condamnată, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, Tribunalul constată că la dosarul cauzei nu există mijloace de probă din care să rezulte că au fost plătite integral despăgubirile civile în cuantum de 36000 lei acordate părţii civile prin sentinţa de condamnare, martorul G. I. făcând referire la o sumă de doar 10000 lei dată petentului în acest scop, iar pe de altă parte, nu a fost probată îndeplinirea obligaţiei constând în plata în fiecare lună către partea civilă, a unei sume de bani reprezentând diferenţa pensiei de urmaş.
Cât priveşte susţinerea recurentului vizând faptul că instanţa de fond stabileşte criterii excesive, Tribunalul reţine că, în soluţionarea cererii de reabilitare, instanţa de fond a avut în vedere tocmai împrejurarea că probaţiunea într-o atare procedură nu se limitează doar la înscrisuri, ci poate consta şi în proba testimonială – administrată, de altfel, la solicitarea petentului – reţinând însă, după evaluarea depoziţiei martorului din punctul de vedere al forţei sale probante că se dovedeşte doar împrejurarea că petentul Dîscă Bernat a primit o sumă de bani de la martor pentru a achita despăgubirile civile, nu însă şi faptul că această plată s-a realizat efectiv, iar cu privire la acest aspect prima instanţă a făcut referire la posibilitatea dovedirii cu înscrisuri, fără ca ele, evident, să fie singurele mijloace de probă admisibile, raportat la obiectul probaţiunii.
Dintr-o altă perspectivă, din depoziţia martorului rezultă că suma avansată de acesta petentului a fost de 10000 lei, în condiţiile în care cuantumul despăgubirilor civile era de 36000 lei, iar ansamblul probelor solicitate, admise în totalitate şi administrate în cauză la cererea petentului şi pe baza cărora s-a rezolvat cererea de reabilitare, nu oferă alte elemente probatorii care să ateste că au fost achitate nu parţial, ci în întregime despăgubirile civile, astfel cum în mod imperativ statuează art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal.
Pe de altă parte, legea conferă instanţei de judecată posibilitatea să dispună reabilitarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (2) Cod penal, chiar dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută la lit. d) a art. 137 alin. (1) Cod penal, însă aceasta nu se datorează relei voinţe a condamnatului.
În speţă, pentru a se face aplicarea acestor dispoziţii legale, petentul ar fi trebuit să facă dovezi minimale pentru a demonstra că nu a avut o atitudine rău-voitoare în ceea ce priveşte achitarea despăgubirilor civile, având posibilitatea de a solicita inclusiv audierea părţii vătămate, rezultatele acestui demers impunându-se a fi apreciate ulterior şi prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv trecerea unui interval foarte mare de timp de la condamnarea petentului şi până la formularea cererii de reabilitare, precum şi stabilirea acestuia într-o altă ţară de peste 15 ani şi care, indiscutabil, au produs modificări substanţiale în existenţa sa.
Cu toate acestea, fiind în interesul condamnatului de a beneficia de reabilitarea judecătorească, acesta nu poate fi exonerat de a aduce dovezi pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale numai în considerarea faptului că a trecut mult timp de la data condamnării, dispoziţiile legale nefăcând nici o diferenţiere, sub aspectul probaţiunii, după cum momentul la care se solicită reabilitarea este mai apropiat ori mai îndepărtat de data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale şi de când, în speţă, a început să curgă termenul de reabilitare.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească. Condamnări succesive, calcul termen, lipsa condiţiilor de formă

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul M.V.T. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească cu privire la condamnările la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi şi, respectiv, de 10 (zece) luni închisoare, aplicată sentinţa penală nr.3133/29.06.2004, pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în privinţa sentinţei penale nr.3301/14.10.1997 a beneficiat de graţiere parţială, astfel că din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată a rămas de executat doar 2 ani şi 6 luni. Pentru executarea acestui rest de pedeapsă a fost încarcerat în penitenciar în perioada 26.11.1997 – 21.05.1999, după care a fost liberat condiţionat, dând dovadă de comportament civilizat. În consecinţă, precizează petentul, termenul de reabilitare calculat potrivit dispoziţiilor art.136 C. pen. este împlinit, restul de pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare fiind executat în perioada 26.11.1997 – 25.02.2000.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.a) şi art.136 C. pen. .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi, petentul M.V.T.a fost condamnat la pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.(2) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., şi de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.184 alin.(1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., ambele cu aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a) C. pen. .
În temeiul dispoziţiilor art.8 raportat la art.1 şi art.2 din Legea nr.137/1997 privind graţierea unor pedepse, instanţa a constatat că pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare este graţiată în întregime, iar pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu ½, urmând ca inculpatul să execute restul de pedeapsă negraţiată de 2 ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Pentru executarea restului de pedeapsă negraţiată de 2 ani şi 6 (şase) luni închisoare, Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare nr.4397/1997, iar prin Penitenciarul Iaşi a confirmat încarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 26.11.1997-25.05.2000.
Prin sentinţa penală nr.4174/16.12.1997, pronunţată de Judecătoria Iaşi, condamnatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, conform prevederilor art.455 C. pr. pen. raportat la art.453 alin.(1) lit.c) C. pr. pen., până la data de 30.03.1998.
După expirarea perioadei de întrerupere a executării pedepsei, Penitenciarul Iaşi a confirmat reîncarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 26.11.1997-22.08.2000.
La data de 21.05.1999, condamnatul a fost liberat condiţionat conform sentinţei penale nr.2015/14.05.1999 a Judecătoriei Iaşi, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 459 de zile.
Prin sentinţa penală nr.3133/29.06.2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi, petentul Mihai V. Toader a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art.217 alin.(1) C. pen. .
În baza dispoziţiilor art.81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni, constituind termen de încercare pentru condamnat.
Instanţa a constat că petentul condamnat Mihai V. Toader a mai formulat o cerere de reabilitare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr.805/245/2008, cererea respectivă fiind respinsă prin sentinţa penală nr.858/21.03.2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.429/12.06.2008 a Tribunalului Iaşi, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la împlinirea termenului de reabilitare.
Petentul M.V.T. a suferit 2 (două) condamnări succesive, dintre care una la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, şi anume, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.(2) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi
Potrivit dispoziţiilor art.135 alin.(1) lit.a) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, termenul de reabilitare judecătorească calculându-se în funcţie de pedeapsa cea mai grea, care va curge de la data când s-a împlinit durata celei din urmă pedepse.
Având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa a constat că în cauză nu este îndeplinită condiţia referitoare la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească, prevăzut la art.135 alin.(1) lit.a) C. pen. şi, în consecinţă, cererea petentului urmează a fi respinsă, în condiţiile în care, termenul de reabilitare în cauza de faţă se va calcula prin raportare la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997, iar nu în funcţie de pedeapsa redusă ca urmare a graţierii parţiale, termenul fiind aşadar de 4 (patru) ani la care se adaugă jumătate din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, adică 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni, conform prevederilor art.135 alin.(1) lit.a) C. pen. .
În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de reabilitare, instanţa constată că ultima condamnare a petentului a fost aplicată prin sentinţa penală nr.3133/29.06.2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, instanţa dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni.
Faţă de dispoziţiile legale care reglementează suspendarea condiţionată şi reabilitarea, instanţa constată că în cazul în care ultima condamnare a fost pronunţată cu suspendarea executării pedepsei, termenul de reabilitare va începe să curgă de la data împlinirii termenului de încercare.
Având în vedere că în cauza de faţă, termenul de încercare de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni s-a împlinit la data de 14.07.2007, iar durata termenului de reabilitare este de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni, instanţa a reţinut că termenul de reabilitare pentru petentul M.V.T. urmează să se împlinească la data de 14.01.2014.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art.497 alin.(1) lit.a) C. pr. pen. potrivit cărora cererea de reabilitare se respinge pentru lipsa condiţiilor de formă, când a fost introdusă înainte de termenul legal, instanţa a respins cererea de reabilitare.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească. Analizarea dispoziţiilor art. 137 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ NR.123/ 20.05.2010 În materia penală – Reabilitare judecătorească. Analizarea dispoziţiilor art. 137 Cod penal

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. 172/188/2010 petentul-condamnat BM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună reabilitarea judecătorească a sa pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.168/08.09.1998 a Judecătoriei Bicaz, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20.10.1998 prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a şi lit. b Cod penal şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37lit. a şi lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, sentinţă prin care în temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1569/14.06.1995, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reabilitarea este o cauză care înlătură pentru viitor consecinţele

penale şi extrapenale ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, făcând ca fostul condamnat să se poată bucura din nou, fără nici o restricţie, de toate drepturile subiective, politice şi social-economice recunoscute cetăţenilor. Reabilitarea este o cauză extinctivă care operează in personam, priveşte exclusiv consecinţele condamnării şi numai pentru viitor. Spre deosebire de reabilitarea de drept, reabilitarea judecătorească este obţinută nu în mod automat (ope legis), ci numai prin intervenţia organelor judecătoreşti (ope judicis).

Pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună reabilitarea judecătorească, trebuie să constate îndeplinirea celor trei categorii de condiţii prevăzute de lege: condiţii cu privire la condamnare, condiţii cu privire la termenul de reabilitare şi condiţii referitoare la conduita condamnatului.

În ceea ce priveşte condamnarea instanţa constată că petentul BM a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.168/08.09.1998 a Judecătoriei Bicaz, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20.10.1998 prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a şi lit. b Cod penal şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37lit. a şi lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, sentinţă prin care în temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1569/14.06.1995, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Conform fişei de cazier nr. 67083/01.02.2010 petentul condamnat a fost arestat la data de 01.07.2000 şi eliberat la data de 09.10.2002, fiind liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 448 zile. Pe latură civilă petentul condamnat a fost obligat în solidar cu inculpatul UG la plata sumei de 150.000 lei vechi către partea civilă PE – despăgubiri civile. Totodată a fost obligat la plata sumei de 330.000 lei vechi cheltuieli judiciare.

Instanţa constată că, în cauza de faţă este îndeplinită condiţia privind termenul de reabilitare. Astfel, potrivit art. 135 al. 1 lit. a Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la cinci ani, condamnatul poate fi reabilitat după trecerea unui termen de patru ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, termen care se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. 1 Cod penal.

Petentul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani şi 6 luni, astfel încât îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, ceea ce înseamnă că termenul de reabilitare este de cinci ani şi nouă luni. Acest termen a început să curgă de la data când se consideră terminată executarea pedepsei principale. Calculând momentul în care se consideră executată pedeapsa, instanţa analizând cazierul judiciar constată că petentul condamnat a fost arestat la 01.07.2000 şi eliberat la 09.10.2002, cu un rest de pedeapsă de 448 zile, astfel încât pedeapsa se consideră executată în luna ianuarie 2004. Adăugând termenul de reabilitare de 5 ani şi 9 luni, instanţa constată că acesta s-a împlinit în luna octombrie 2009, cererea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei Bicaz la 22.01. 2010.

In ceea ce priveşte conduita petentului condamnat, instanţa constată din caracterizarea făcută de Primăria oraşului Bicaz că acesta are un comportament civilizat în societate, manifestă respect faţă de familie, de cetăţenii oraşului, se ocupă de treburile gospodăreşti şi nu a creat problema familiei şi comunităţii. Aceleaşi concluzii se desprind din declaraţia martorului CCC (fila 23), care a arătat în faţa instanţei că petentul are o conduită bună, că nu are conflicte cu vecinii, că are grijă de familia sa şi este în căutarea unui loc de muncă. În ceea ce priveşte mijloacele prin care îşi asigură existenţa instanţa contată că petentul a avut loc de muncă în perioada 08.05.2008-08.05.2009, fiind disponibilizat prin decizia nr. 35/52661/14.05.2009 în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, locul său de muncă fiind desfiinţat prin reorganizarea activităţii, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de SC Nord Arin – adresa nr. 575/09.04.2010 (fila 19). Totodată s-a precizat de către fostul angajator că petentul a avut un comportament adecvat la locul de muncă, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu.

Cu privire la achitarea cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că petentul şi-a îndeplinit această obligaţie. Din relaţiile comunicate de Administraţia Finanţelor publice Bicaz instanţa reţine că petentul nu este înregistrat cu debite restante la data de 18.05.2010, ultima plată privind cheltuielile judiciare fiind realizată la data de 02.04.2010, conform chitanţei nr. 4080360, ataşată la dosarul cauzei la fila 24.

Cu privire la îndeplinirea obligaţiilor civile către partea civilă PE, instanţa constată că şi această obligaţie este stinsă, dând eficienţă declaraţiei olografe aflată la dosarul cauzei, potrivit căreia la data de 21.01.2010 PE a primit 500.000 lei vechi de la petent.

Totodată, din relaţiile de cazier judiciar anexate la dosar rezultă că petentul nu a săvârşit alte infracţiuni după executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 168/08.09.1998.

În consecinţă, în baza art.135 şi urm. Cod Penal instanţa va admite cererea de reabilitare formulată de petentul-condamnat BM.

Tags: reabilitare judecătorească

Reabilitare judecătorească . Îndeplinirea condiţiilor de fond

Neîndeplinirea conditiei referitoare la buna conduita atrage respingerea cererii de reabilitare judecatoreasca . Savârsirea unei infractiuni dupa împlinirea termenului de reabilitare , dar înainte de solutionarea cererii de reabilitare

Prin sentinta penala nr. 443 din 29 august 2008 Judecatoria Roman a respins ca neîntemeiata cererea de reabilitare judecatoreasca formulata de condamnatul S.M.E. , privind pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata pentru comiterea infractiunii de furt calificat în forma continuata , prevazuta de art. 208 alin. 1 , art. 209 alin. 1 lit. a , e , g , i Cod penal , cu aplicarea art. 41 alin. 2 , art. 75 lit. c , art. 78 lit. c si art. 76 lit. c Cod penal , prin sentinta penala nr. 354 din 7 aprilie 1998 a Judecatoriei Roman .

Pentru a hotarî astfel instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 354 din 7 aprilie 1998 a Judecatoriei Roman , ramasa definitiva prin neapelare , condamnatului i-a fost aplicata pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infractiunii de furt calificat în forma continuata , prevazuta de art. 208 alin. 1 , art. 209 alin. 1 lit. a , e , g , i Cod penal , cu aplicarea art. 41 alin. 2 , art. 75 lit. c , art. 78 lit. c si art. 76 lit. c Cod penal , dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de libertate . În vederea executarii pedepsei inculpatul a fost încarcerat la 9 noiembrie 1998 , iar la data de 20 octombrie 1999 , cu un rest ramas neexecutat de 201 zile de închisoare .

În atari conditii , pentru calificarea juridica corecta a cererii condamnatului , în raport cu pedeapsa aplicata , cu modalitatea de individualizare executionala si cu prevederile art. 134 si art. 135 Cod penal , se impune a se face precizarea ca solicitarea condamnatului are ca obiect reabilitarea judecatoreasca si nu reabilitarea sa de drept ( cum eronat s-a indicat în cererea introductiva ) . În consecinta , pentru solutionarea judicioasa a cererii urmeaza a se constata daca sunt îndeplinite conditiile de fond prevazute de art. 137 Cod penal .

La data de 10 decembrie 2007 Parchetul de pe lânga Judecatoria Roman a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a lui Simion Mihai – Emil pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala , prevazuta de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 , republicata . Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Roman sub nr. 919/ 291/2008 , iar prin sentinta penala nr. 283 din 8 mai 2008 condamnatului i-a fost aplicata pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea conditionata a executarii , potrivit art. 81 Cod penal .

În acest context , instanta retine ca potrivit art. 500 Cod proc. penala , daca împotriva inculpatului s-a pus în miscare actiunea penala pentru o infractiune înainte de solutionarea cererii de reabilitare , se dispune suspendarea judecatii . Ratiunea instituirii acestei masuri este de a se preveni recunoasterea beneficiului reabilitarii condamnatilor care au reiterat comportamentul infractional înainte de a se constata/dispune reabilitarea lor . Consecinta logica a acestui text este ca în situatia când a fost comisa o noua infractiune înainte de solutionarea cererii de reabilitare ( cu atât mai mult în cazul în care a intervenit o solutie de condamnare înainte de solutionarea cererii de reabilitare ) , instanta este obligata sa respinga cererea de reabilitare . Considerentul legal care determina aceasta solutie este art. 137 lit. c Cod penal , care pretinde dovedirea de catre condamnat unei bune conduite pâna la solutionarea cererii de reabilitare .

Solutia se impune în cazul de speta motivat de împrejurarea ca obiectul cererii este reabilitarea judecatoreasca , ceea ce presupune o evaluare de catre instanta a progreselor realizate de inculpat pe calea îndreptarii sale si a reinsertiei sociale . Or o concluzie favorabila nu poate fi enuntata în conditiile în care înainte de solutionarea cererii de reabilitare a intervenit o noua condamnare a persoanei în cauza .

Tags: reabilitare judecătorească

REABILITARE JUDECĂTOREASCĂ. Calcularea termenului de reabilitare. Momentul introducerii cererii. Respingere pentru prematuritate.

REABILITARE JUDECATOREASCA.

Calcularea termenului de reabilitare.

Momentul introducerii cererii.

Respingere pentru prematuritate.

Condamnatul poate fi reabilitate, la cerere

De instanta judecatoreasca, dupa trecerea unui

termen diferit, în functie de durata condamnarii

la pedeapsa închisorii, si care se socoteste de

când a luat sfârsit executarea pedepsei principale.

(sentinta penala nr.225/P/11.12.2008)

Domenii asociate : Reabilitare

Prin cererea depusa la Tribunalul Neamt si înregistrata sub nr. 3567/279/2008 condamnatul a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta în cauza sa se dispuna reabilitarea sa pentru condamnarea la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tentativa de omor.

În motivare, petentul-condamnat a aratat ca a executat pedeapsa fiind liberat conditionat la 16.04.2003, iar de atunci nu a mai suferit nici o condamnare.

Instanta a constatat ca fiind prematur introdusa cererea de reabilitare judecatoreasca formulata de condamnatul B. M.

Potrivit dispozitiilor art. 135 al. 1 lit. a Cod procedura penala în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de un an pâna la 5 ani, în cauza petentul fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani si 6 luni, închisoare, reabilitarea judecatoreasca se constata la cerere dupa trecerea unui termen de 4 ani la care se adauga ˝ din durata pedepsei pronuntate, în cauza un an si 8 luni, astfel ca rezulta termenul de reabilitare de 5 ani si 8 luni.

Potrivit art. 136 Cod penal , termenele prevazute la art. 135 se calculeaza de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau când aceasta s-a prescris. Potrivit biletului de liberare, petentul a început executarea pedepsei la data de 15.03.2001 astfel ca durata pedepsei de 3 ani si 6 luni s-a împlinit la data de 15.09.2004.

Termenul de reabilitare de 5 ani si 8 luni se socoteste începând cu aceasta data de 15.09.2004 si se împlineste la data de 15.05.2010.

A rezultat ca nu sunt îndeplinite cerintele legale expres si imperativ prevazute privind împlinirea termenului de reabilitare si în temeiul art. 135-137 Cod procedura penala a fost respinsa ca fiind prematur introdusa cererea de reabilitare judecatoreasca formulata de condamnatul B. M.

Prin sentinta penala nr.225/P/11.12.2008 pronuntata de Tribunalul Neamt, în temeiul art. 135-137 Cod procedura penala s-a respins ca fiind prematur introdusa cererea de reabilitare judecatoreasca formulata de condamnatul B M privind condamnarea la pedeapsa de 3 ani si 6 luni, închisoare pronuntata împotriva petentului prin sentinta penala nr. 122 din 7.11.2001 a Tribunalului Neamt, dosar nr. 365/P/2001, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 114 din 9.04.2002 a Curtii de Apel Bacau, dosar nr. 1020/2002 si decizia penala 3826 din 18.09.2002 a Curtii Supreme de Justitie , dosar nr. 2016/2002.

Tags: reabilitare judecătorească