divort cu copil cu citatie incorecta catre parata

dupa 3ani si jumatate am aflat ca sunt divortata si ca ,copilul meu nu
_mi mai apartine legal.in tot acest timp am locuit cu reclamantul si copilul nostru in spania.nu am fost citata la domiciliul meu de pe buletin ci la domociliul reclamantului.va rog sa_mi spuneti ce trebuie sa fac,si ce sanse am sa_castig copilul.am acte doveditoare precum ca am stat impreuna in tot timpul procesului in spania.va multumesc

Tags: lipsa anchetei ale autoritatilor tutelare, marturiimincinoase, necitare

Poprire salariu dor un baza unei notificari de la Banca

As dori sa stiu daca mi se poate opera o poprire pe salariu doar pe baza unei “Notificari angajat”, semnata de un coordonator echipa (recuperari credite).Cod de pr. civ, modificat in 2009 si Codul muncii permit angajatorului acest lucru?Mi se pare un abuz din partea ambelor institutii. Am cerut sa mi se mai prezinte daca inst. la care lucrez mai detine si alte inscrisuri care sa justifice poprirea. FAra a mi se oferi raspuns, comp juridic de la noi a inaintat hartie de poprire la contabililitate. Notificarea a venit pe 30.04, a fost analizata pe 3.05, mi s-a dat raspuns tot pe 3.05. Adresa formulata de jurista noastra a fost doar in baza notificarii(ce a si fost atasata la adresa). Nu trebuia intai incuviintata de judecatorie? BAnca nu mi-a permis sa platesc suma minima pentru cardul de credit daca nu semnez noile Conditii generale de afaceri si asta timp de 2 luni.

Tags: Poprire

Majorare pensie de intretinere

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14600 (03.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  minori

Prin sentinta civila nr. 14600/3.12.2008, instanta a admis în parte actiunea reclamantei P.V.A. în contradictoriu cu pârâtul B.C., dispunând majorarea pensiei de întretinere stabilita în sarcina pârâtului si în favoarea minorului B. A. – F. si respingând capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei restante, ca fiind lipsit de interes.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 188/2004 a judecatoriei Iasi pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întretinere lunara în favoarea minorului, cuantumul stabilit, de 55 lei fiind insuficient pentru a asigura scopul în care a fost stabilita pensia, si dispunând majorarea obligatiei de întretinere proportional cu cresterea salariului minim pe economie, reclamanta nefacând dovada unor venituri superioare ale pârâtului.
Cu privire la capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata pensiei restante, instanta a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii, exceptie pe care a admis-o pentru urmatoarele considerente:
Sentinta civila nr. 188/2004 a judecatoriei Iasi constituie titlu executoriu si poate fi pusa în executare de catre reclamanta, aceasta neavând nevoie de un al titlu pentru a-si putea realiza creanta împotriva pârâtului, punerea în executare a hotarârii fiind la latitudinea reclamantei si de competenta executorului judecatoresc.
Câta vreme pentru exercitarea actiunii civile reclamanta trebuie sa justifice un interes, un folos practic conferit de solutia eventual pronuntata de instanta, s-a apreciat ca lipsit de interes acest al doilea capat de cerere, reclamanta având deschisa calea executarii silite.

Tags: minori, pensie intretinere

Natura juridica a adoptiei

Adopţia este un act de drept al familiei, alcătuit din consimţământul părţilor la adopţie, act faţa de care decizia de încuviinţare a adopţiei apare ca o condiţie legală de care depinde însăşi eficacitatea actului juridic al adopţiei, în condiţiile stabilite prin noua lege a adopţiei (O.U.G. nr.25/12.06.1997, aprobată prin Legea nr.87/1997).

Adopţia presupune mai multe operaţii juridice. Încheierea sau formarea adopţiei necesită săvârşirea mai multor operaţii juridice:

a) actele juridice ale persoanelor chemate să-şi exprime consimţământul în vederea adopţiei. O importanţă deosebită in procesul formării adopţiei, care declanşează încredinţarea copilului în vederea adopţiei, prezintă consimţământul persoanei sau familiei care doreşte să adopte (art.9 alin.1). Acest consimţământ trebuie exprimat în formă autentică.

b) actele autorităţilor publice sau private autorizate, care constituie cerinţe legale pentru încheierea adopţiei. În acest sens, menţionăm cu deosebire atestatul eliberat de Comisia pentru protecţia copilului, avizul favorabil pentru încheierea adopţiei eliberat de către aceiaşi autoritate publică, încredinţarea copilului în vederea adopţiei către persoana sau familia care doreşte să adopte, confirmarea Comitetului Român pentru Adopţii din care să rezulte îndeplinirea procedurilor şi termenelor prevăzute de art.11, 12 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă nr. 25/1997, transmiterea cererii pentru adopţie a presoanei sau familiei care doreşte să adopte, instanţei judecătoreşti competente pentru încuviinţarea adopţiei, transmitere care se face de Comitetul Român pentru Adopţii, prin intermediul serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau a unui organism privat autorizat. Toate aceste acte ale autorităţilor menţionate sunt prealabile încuviinţării adopţiei dar fac parte din procesul sau din ansamblul operaţiilor juridice necesare încheierii adopţiei, adică încuviinţării adopţiei;

c) încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată competentă, in conformitate cu o procedură şi potrivit unor condiţii anume prevăzute de lege.

Operaţiile juridice menţionate se săvârşesc în momente diferite şi într-o anumită ordine. În toate cazurile, actele juridice ale persoanelor chemate să-şi exprime consimţământul în vederea adopţiei, cu excepţia consimţământului copilului care a împlinit 10 ani şi care se ia de către instanţa de judecată, preced încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată. Aceste acte juridice preced şi actele autorităţilor chemate să-şi îndeplinească obligaţiile privind încheierea adopţiei, care sunt în majoritate acte de natură administrativă. Consimţământul părinţilor poate fi revocat în anumite condiţii, iar uneori nu se cere încheierea adopţiei, putându-se face fără acesta. Uneori între operaţiile juridice menţionate poate trece o anumită perioadă de timp, în care pot să intervină schimbări în ceea ce priveşte condiţiile de fond, impedimentele sau condiţiile de formă pentru adopţie.

Adopţia este un act juridic complex. Ea nu se poate încheia decât prin îndeplinirea celor trei categorii de operaţii juridice, dar fiecare din acestea este un element esenţial al adopţiei. Pe de altă parte, fiecare categorie din cele trei menţionate are o natură juridică deosebită. Actele juridice ale persoanelor chemate să consimtă pentru adopţie sunt acte de dreptul familiei, actele autorităţilor cu atribuţii în domeniul adopţiei sunt în general, acte de natură administrativă, iar actul de încuviinţare a adopţiei de către instanţa judecatorească este de drept procesul civil. În acest prim sens, adopţia este un act juridic complex, reprezentând totalitatea operaţiilor de natura juridică diferite care privite în unitatea lor, adică de adopţia încheiată, care ca atare necesită îndeplinirea cerinţelor legale examinate şi produc anumite efecte juridice. Prin urmare, condiţiile de fond, lipsa impedimentelor la adopţie şi condiţiile de fond se referă la actul juridic cmplex al adopţiei şi tot astfel efectele adopţiei sunt ale actului juridic complex, al adopţiei.

În al doilea sens, adopţia este un act juric complex care presupune o anumită procedură dintre care una administrativă şi cealaltă jurisdicţională, se formează deci în timp, cu intervenţia mai multor autorităţi, fiecare cu atribuţiile sale, care fiecare poate şi trebuie analizat separat, deoarece fiecare act îndeplinit în realizarea unei atribuţii produce efecte specifice în ansamblul procedurii de încheiere a adopţiei. În sfârşit s-a pus problema naturii juridice a procedurii judiciare pentru încuviinţarea adopţiei, considerându-se că aceasta este o procedură necontencioasă, graţioasă[1], care prezintă anumite particularităţi în raport cu procedura contencioasă.

Reglementarea procedurii necontencioase este făcută prin art.331-337 şi art.339 din Codul de procedură civilă.

Procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (art.331 din C.pr.Civ.). procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios (C.pr.civ., art.339).

Procedura necontencioasă reglementată de art.331-338 din C.pr.civ. se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art.338 alin.1 C.pr.civ.). Pe de altă parte, măsurile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute de art.331-338 şi art.339 C.pr.civ. În acest sens, este reglementarea specială privind judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

De aceea, s-a precizat că procedura necontencioasă în materia adopţiei prezintă anumite particularităţi[2]. Astfel:

a) cererea persoanei sau familiei care doreşte să adopte se transmite instanţei competente de către Comitetul Român pentru Adopţii, prin intermediul serviciului specializat pentru protecţia copilului sau a organismului privat autorizat (art.14 alin.1);

b) instanţa soluţionează cauza în camera de consiliu, în complet format din doi judecători special desemnaţi de ministrul justiţiei (art.18 alin.1);

c) judecata cererii se face cu citarea autorităţilor şi persoanelor prevăzute de art.18 alin.2 din Ordonanţa de urgenţă nr.25/1997;

d) consimţământul copilului care a împlinit vsta de 10 ani se cere în instanţă (art.8 alin.4);

e) instanţa cere raportul referitor la ancheta psihosocială a copilului (art.18 alin.5);

f) hotărârile în cauzele având ca obiect încuviinţarea adopţiei nu sunt supuse apelului (art.15 alin.2); aceste hotărâri sunt supuse recursului (art.20); rezultă că aceste hotărâri produc efecte dacă sunt irevocabile.

Rezultă din cele arătate că instanţa de judecată competentă exercită un control de legalitate şi unul de oportunitate privind interesul superior al adopţiei, care constituie şi finalitatea acestuia. Procedura administrativă urmăreşte aceeaşi finalitate.

Adopţia este un act juridic complex şi în sensul particularităţilor pe care le prezintă procedura administrativă şi procedura judiciară necontencioasă.

Adopţia produce efecte juridice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti (art.1 alin.2).

Problema naturii juridice a adopţiei s-a ridicat ş înainte de Legea nr.11/1990 privind adopţia, în prezent abrogată, avându-se în vedere reglementarea existentă atunci, adică aceea dată de Codul familiei privind adopţia, şi această reglementare fiind abrogată în prezent.

O părere pe baza actualei reglementări, este în sensul că adopţia este o operaţiune juridică bazată pe jucstapunerea unor acte unilaterale de voinţă care dă naştere raporturilor de rudenie civilă, în condiţiile legii şi între persoanele prevăzute de lege[3]. Adopţia poate lua înfăţişarea unui act unilateral colectiv constituit dintr-un fascicul de declaraţii unilaterale de voinţă[4]. Adopţia nu este nu acord de voinţe, neputându-se accepta părerea că aceasta este un act juridic complex, deoarece nu reuşeşte să concilieze natura adopţiei (convenţională) cu efectele adopţiei. Dacă se defineşte adopţia ca un acord de voinţe, se deformează conceptual classic de contract sau se inventează un acord de voinţe care nu este contract. Acordul de voinţe, care nu este contract, ci opera doctrinei nu ţine, practice, nici de esenţa nici de natura adopţiei.

Această părere nu este în afară de critică.

În primul rând, nu se poate pune semnul egalităţii între contract şi acord de voinţe. Orice contract este un acord de voinţe, dar nu orice acord de voinţe este un contract. Astfel, de exemplu, căsătoria este un acord de voinţe lae viitorilor soţi, consimţământul viitorilor soţi nefiind două acte juridice unilaterale, la care ar urma să se adauge actul unilateral al ofiţerului de stare civilă, dar acest acord de voinţe nu este un contract, având o natură juridică proprie, specifică, iar efectele căsătoriei nu sunt determinate de părţi prin acordul lor de voinţe, ci sunt determinate de lege, acordul soţilor nefiind decât condiţia pentru a se produce efectele prevăzute de lege, care nu se limitează numai la părţi, deoarece, ca urmare a căsătoriei se modifică starea civilă a părţilor supusă principiului indivizibilităţii stării civile, opozabilă tuturor, erga omnes.

Adopţia este supusă, de asemenea, unei reglementări speciale. Atât încheierea adopţiei, cât şi efectele acesteia nu urmează regulile încheierii şi ale efectelor contractului, ceea ce înseamnă că nu este un contract.

Adopţia produce efecte care sunt în întregime prevăzute de lege, efecte prin care se realizează interesul superior al adoptatului. Prin încheierea adopţiei, persoanele chemate să consimtă la adopţie vor să se producă efectele adopţiei care sunt în întregime prevăzute de lege, inclusive în rapoprturile dintre ele, deci părţile urmăresc prin încheierea adopţiei să se constituie între ele raporturi juridice, dar acestea sunt prevăzute de lege, nu de acestea.

În al doilea rând, dacă adopţia este o operaţiune juridică, un act juridic în sensul de negotium, bazată pe acte juridice unilaterale, deci distincă de acestea, care este mecanismul de formare, de încheiere a acestei operaţiuni juridice, ce rol are încuviinţarea instanţei judecătoreşti, ce încuviinţează aceasta, încuviinţează actele de voinţă unilaterale, sau încuviinţează adopţia, cum prin încuviinţarea actelor unilaterale de voinţă apare efectul, care este o operaţiune juridică? Dacă adopţia este un fascicul de acte juridice unilaterale, înseamnă că efectele adopţiei sunt supuse dispoziţiilor legale care reglementează efectele actelor juridice unilaterale ce stau la baza adopţiei? Care sunt aceste dispoziţii legale? Dacă efectele adopţiei nu sunt supuse dispoziţiilor legale privind efectele contractului, înseamnă că nu sunt supuse nici dispoziţiilor legale ce reglementează efectele acestor acte unilaterale.

În concluzie, părerea respectivă nu poate fi primită. Adopţia este supusă unui regim juridic în întregime stability de lege, care însă se aplică pe baza actelor juridice în vederea adopţiei, şi care toate împreună exprimă caracterul sau natura juridică a adopţiei ca fiind un act juridic complex. Această părere se pare că a fost împărtăşită şi de instanţa noastră supremă, care în considerentele deciziei de îndrumare nr. 2/1967 arată că decizia de încuviinţare a înfierii (azi adopţiei), “nu are numai un caracter de act administrativ, ci alcătuieşte un tot indisolubil cu actul civil al înfierii, cu care împreună creează raporturi civile de rudenie prevăzute de Codul familiei” şi că “în cazul înfierii constatarea sau pronunţarea nulităţii nu are ca obiect principal desfiinţarea actului administrative, ci a unui act complex care produce consecinţe ce ies din sfera raporturilor administrative şi se situiază în sfera celor civile”[5].

Tot astfel, pe baza reglementării Codului familiei privind adopţia s-a spus că adopţia ia naştere prin intermediul a două acte juridice distincte şi anume: un act juridic de dreptul familiei, numit actul adopţiei, care cuprinde consimţămintele necesare potrivit legii la adopţie; un act juridic individual de drept administrativ, numit decizie de încuviinţare a adopţiei, care cuprinde aprobarea actului de către organul potrivit legii[6].

O altă părere, pe baza reglementării actuale a adopţiei, este în sensul că adopţia este un act juridic de dreptul familiei supus încuviinţării instanţei de judecată[7], deoarece determinant pentru conţinutul ei este consimţământul persoanelor prevăzute de lege şi că acesta stă la baza constituirii familiei adoptive, tot aşa cum familia firească este rezultatul consimţământul viitorilor soţi, cuprins în actul juridic al căsătoriei. Se mai arată că încuviinţarea sau autorizarea unor acte juridice de drept civil, de drept comercial sau de dreptul familiei, prin decizii lae unor autorităţi ale administraţiei publice sau prin hotărâri judecătoreşti, nu este de natură a schimba caracterul acestor acte.

În acelaşi sens şi anume că adopţia este un act de dreptul familiei, deoarece aceasta nu este posibilă decât cu îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă specifice şi că adopţia se încuviinţează de instanţa judecătorească, după ce îşi exercită atribuţiile de control al legalităţii şi de apreciere a oportunităţii adopţiei, prin prisma interesului superior al copilului[8], iar intervenţia în procedura adopţiei a autorităţilor publice – administrative şi judiciare – este cerută de lege.

---

[1] V. Stoica, M. Ronea, op.cit., în Dreptul nr.2.1993, p.31-43;

G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.603-608; Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, p.378.

[2] Gerard Cornu, op.cit., p.378.

[3] Marieta Avram, Filiaţia. Adopţia naţională şi internaţională, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p.124-125.

[4] Ibidem, p.124

[5] Decizia de îndrumare nr.2/1967 cu privire la organul în drept să constate sau să pronunţe nulitatea înfierii, C.D., 1967, p.21.

[6] Ioan Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.266.

[7] Al. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p.194.

[8] Gabriel Lupşan, Dreptul familiei, Ed. Junimea, Iaşi, 2001, p.196.

Cum public un articol din Word

Publicarea unui articol in format Microsoft Word se poate realiza in doi pasi:

1. Selectarea integrala a textului (Ctrl+A sau Select all din meniul Edit)

2.  Folosirea functiei lipiti din Word accesibila din bara de instrumente:

Mie nu-mi apare iconita cu Word?

Daca iconita cu Word nu este prezenta pe bara de unelte, o activam cu ajutorul iconitei Afisare/Ascundere unelte suplimentare.

Atat. De ce sa fie mai complicat?

Arbitrajul – clauza compromisorie

Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara in conformitate cu prevederile conventiei arbitrale. Conventia de arbitraj exprima vointa partilor de a se adresa arbitrajului pentru solutionarea litigiilor dintre ele.

Conventia de arbitraj poate fi definita ca o intelegere prin care partile supun spre rezolvare unui arbitraj institutional sau ad-hoc un anumit litigiu de comert international renuntant la dreptul de a se adresa pentru aceasta organelor jurisditictionale de stat[1].

Conventia de arbitraj cuprinde in sfera sa clauza compromisorie si compromisul. Corespunzator prevederilor art. I pct. 1 lit. a din Conventia europeana de arbitraj comercial international (Geneva 1961), prin “Conventie de arbitraj” se intelege fie o clauza compromisorie inscrisa intr-un contract, fie un compromis.

Conventia arbitrala este scrisa si poate fi exprimata sub forma unei clauze in contract sau sub forma unui acord separat.

Clauza compromisorie este acordul partilor unui contract de comert international de a supune arbitrajului litigiile ce s-ar putea naste intre ele in legatura cu contractul pe care l-au incheiat[2].

Compromisul este o conventie de sine statatoare prin care partile stabilesc ca litigiul ivit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului. Sub sanctiunea nulitatii, partile trebuie sa arate in cadrul compromisului, obiectul litigiului. Este distinctia cea mai importanta intre clauza compromisorie si compromis, intrucat prin clauza compromisorie partile au in vedere un litigiu viitor si eventual[3].

Exemple de clauze compromisorii:

• “Toate litigiile care ar putea surveni din contractul de fata vor fi solutionate prin arbitraj”. Insa ar trebui ca intrega procedura de arbitraj sa fie precizata in compromis, dupa declansarea litigiului.

• “Orice litigiu, controversa s-au reclamatie nascuta din prezentul contract s-au care se raporteaza la prezentul contract ori la o contraventie la prezentul contract, la rezolutionea sau la nulitatea acestuia, va fi solutionata pe calea arbitrajului, in comformitate cu Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international, actualmente in vigoare”[4].

Partilor le este recomandata adaugarea unor mentiuni:

• autoritatea de nominare (numele persoanei sau al institutiei);
• numarul arbitrilor (unul sau trei);
• locul arbitrajului;
• limba sau limbile care vor fi folosite in procedura arbitrala[5].

Clauza compromisorie trebuie sa fie stabilita in forma scrisa. Pentru validitatea clauzei, este suficient ca aceasta sa imbrace forma unui inscris sub semnatura privata.

Validitatea clauzei de arbitraj este independenta de valabilitatea contractului[6], deoarece ea contine actul de vointa al partilor prin care este stipulat principiul supunerii litigiilor ce ar apare in raporturile lor de comert international unei instante de arbitraj.

Referinte:

---

[1] Sergiu Deleanu, Contractul de comert international, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1996, pag. 62.

[2] Idem.

[3] Idem.

[4] Sergiu Deleanu, op. cit., pag. 63.

[5] Idem.

[6] Dumitru Mazilu, D. M. Sandru, Practica jurisdictionala si arbitrala de comert international, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 411.

Importanţa arbitrajului privat

Cuprins

1. Arbitrajul – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor
2 .Avantajele arbitrajului privat
2.1 Flexibilitatea şi eficienţa arbitrajulu
2.2. Confidenţialitatea arbitrajului
2.3. Senţinţa este obligatorie pentru părţi
2.4. Costurile arbitrajului
3. Dezavantajele arbitrajului

1. Arbitrajul – mijloc facultativ de soluţionare a litigiilor

Gradul de diversificare al relaţiilor sociale şi economice într-o societate din ce în ce mai complicată, dezvoltarea economică, naşterea unor noi industrii, complexitatea în creştere a tuturor aspectelor vieţii cotidiene adaugă noi şi noi tipuri de conflicte.

Ideea unor mijloace facultative de soluţionare a litigiilor, alternative procesului în instanţă nu este străină sistemului de drept românesc.

Arbitrajul este reglementat de Codul de procedură civilă[1], reglementare ce reprezintă dreptul comun pentru toate formele de arbitraj privat. Prin încheierea unei convenţii de arbitraj, părţile îşi asumă unele obligaţii specifice. Ele se angajează să supună diferendul lor unui anumit arbitraj, să aleagă arbitrii şi să execute de bună voie sentinţa pronunţată.[2]

Arbitrajul nu reprezinta un concurent al jusţitiei statale, după cum nici nu urmareşte să ştirbească domeniul acesteia. Relatiile dintre jurisdicţia statală şi cea arbitrala nu sunt raporturi de concurenţa, ci de complinire, de intregire a căilor de solutionare a litigiilor, deci de extindere a facultatilor pe care legea le ofera persoanelor fizice sau juridice pentru solutionarea eventualelor litigii cu maxima eficienţă, flexibilitate si profesionalism.[3]

Arbitrajul instituţionalizat se desfăşoară după procedura prevăzută în Regulile de procedură arbitrală[4] elaborate în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Se afirma, in general, ca arbitrajul prezinta, comparativ cu justiţia statală, o serie de avantaje: o judecată mai rapidă, mai putin formală, mai suplă, uneori mai ieftină. Deşi nu toate aceste avantaje se şi dovedesc a fi transpuse întotdeauna în practică, nu se poate contesta însă că arbitrajul este apt sa ofere o judecata mai apropiata de cerinţele şi spiritul relatiilor de afaceri.

Rezolvarea clasică a conflictului, prin încredinţarea acestuia organelor justiţiei şi soluţionarea  pe conceptul câştig-pierdere (învingător-învins) s-a dovedit că nu constituie întotdeauna cel mai adecvat răspuns, de natură să ofere o soluţie tuturor incertitudinilor şi dificultăţilor economice şi sociale. Drept urmare nevoia unor instuţii precum concilierea sau mediera se face tot mai simţită.

Concilierea se desfăşoară în condiţiile Regulilor de conciliere facultativă, puse la dispoziţia celor interesaţi de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi care au fost aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj[5].

Concilierea prealabilă poate fi, totodată, o componentă a procedurii arbitrale în cazul arbitrajului privat voluntar guvernat de normele din Codul de procedură civilă (art.341 alin.2 C.pr.civ face referire la procedura unei eventuale concilieri prealabile).

Nici instituţia medierii propriu-zise nu este necunoscută sistemului nostru de drept.

Spre exemplu, modalităţile alternative de soluţionare a conflictelor puse la dispoziţia celor interesaţi de către Camera de Comerţ şi Industrie a României au fost completate prin Regulile procedurii de mediere, adoptate de Centrul de Mediere a Diferendelor Comerciale – structură internă nou înfiinţată în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.  Adoptarea[6] acestor reguli, demonstrează că în practică s-a simţit nevoia aplicării unei noi modalităţi de rezolvare pe cale amiabilă a conflictelor ivite în relaţiile de afaceri, dat fiind faptul că, fiind caracterizată printr-un plus de supleţe şi garantând menţinerea bunelor relaţii între părţile implicate după soluţionarea conflictului, medierea poate constitui un răspuns mai adecvat genului de litigii născute în sânul mediului de afaceri.

În plus,  trebuie avut în vedere că legiuitorul – pe lângă dispoziţiile speciale din acte normative sectoriale (cum este Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă ) – a făcut referire, în diverse reglementări, la calitatea de mediator, în general, şi – implicit – la mediere, sau a făcut trimitere la medierea conflictelor.[7]

Legea nr. 168/1999, cu modificările ulterioare, a introdus, printre modurile de soluţionare a conflictelor de interese, procedura de mediere a acestora.

Procedura medierii reglementată de această lege este o procedură  specială, de dreptul muncii, cu reguli proprii, competenţa aparţinând unor mediatori numiţi anual de ministrul muncii şi solidarităţii sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social.

2 Avantajele arbitrajului privat

Importanţa arbitrajului privat poate fi dedusă îndeosebi din multiplele avantaje pe care instituţia, deşi privată, le prezintă faţă de justiţia statală.[8]

2.1 Flexibilitatea şi eficienţa arbitrajului

Trasatura dominantă a reglementării arbitrajului constă în libertatea contractuală a părţilor, ele fiind libere să aleagă sau nu aceasta cale. Părţile pot alege, prin simplul lor acord de vointa, arbitrii care urmează să soluţioneze litigiul dintre ele; o atare posibilitate, de alegere a judecatorilor, este exclusă în cadrul justitiei statale.

Există astfel posibilitatea alegerii, în calitate de arbitri, în litigiile comerciale a unor specialişti în domeniul dedus judecăţii, sporind astfel increderea partilor si garantia competentei celor ce-i vor judeca. De altfel, neîndeplinirea condiţiilor de calificare poate constitui o cauza de recuzare a arbitrilor.

Arbitrajul oferă astfel o judecată eficientă, prin arbitri cu experienta îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul respectiv, ceea ce-i conferă instituţiei arbitrajului o deosebită popularitate în unele state dezvoltate din punct de vedere economic. [9]

De asemenea, arbitrajul prezintă şansa de a nu se supune unui formalism excesiv care deseori sufocă desfaşurarea in condiţii de eficienţă şi celeritate a unui litigiu[10]. Astfel, sub rezerva respectării dispozitiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, partile pot stabili, prin conventia arbitrala sau printr-un act separat, regulile de procedura pe care tribunalul arbitral sa le urmeze in solutionarea litigiului. In lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral poate sa reglementeze procedura de urmat, conform propriilor regulamente adoptate.

2.2. Confidentialitatea arbitrajului

Arbitrajul conferă confidenţialitate, desfăşurarea procedurii arbitrale realizandu-se în cerc închis, ce permite păstrarea secretului comercial şi evitarea publicitatii judiciare, aspect deloc neglijabil mai ales in raporturile comerciale. Natura privată a arbitrajului explică faptul că arbitrajul nu este guvernat de principiul publicităţii. Astfel, numai părţile – personal sau prin reprezentantii lor – participa la dezbaterea litigiului. Nici hotararea tribunalului arbitral nu se pronunta in sedinta publica, ea fiind adusa numai la cunostinta partilor implicate.

De altfel, legea instituie raspunderea arbitrilor pentru incalcarea acestei obligatii. In acest fel, reputatia partilor, indeosebi a comerciantilor, poate ramane neafectata, indiferent de solutia finala pronuntata in arbitraj.

2.3. Sentinţa arbitrală este definitivă si obligatorie pentru parti

Sentinta arbitrală este obligatorie si definitivă, putând fi desfiinţată numai pe calea acţiunii în anulare, dar nu pentru motive care vizează fondul litigiului, ci doar pentru excepţiile procedurale prevazute de Codul de procedura civila[11]. Sentinţa poate fi investita cu formula executorie astfel încat, ulterior, să i se aplice procedura executarii silite.

2.4. Costurile arbitrajului

Un alt avantaj este acela al taxelor mai mai reduse in raport cu cele judiciare, în special în cadrul arbitrajului ad-hoc. Taxele arbitrale diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii de arbitrale dar şi în funcţie de caracterul intern sau internaţional al litigiului. Cuantumul taxelor mai este influenţat şi de numărul de arbitri desemnat de părţi, arbitrajul cu un singur arbitru fiind cel mai avantajos sub acest aspect.

Faptul că părţile pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, ceea ce poate reprezenta, în dinamica relaţiilor de afaceri, ideea de parteneriat de natură să permită menţinerea şi continuarea raporturilor contractuale între persoanele implicate. Ideea de parteneriat în arbitraj este susţinută, între altele, şi de posibilitatea ca suportarea cheltuielilor de judecată sa se faca potrivit intelegerii partilor. Numai in absenţa unei astfel de intelegeri, se aplică regula prevazuta pentru soţutionarea litigiilor de către instanţele de judecată şi anume, suportarea cheltuielilor antrenate să se facă de catre partea care a pierdut litigiul.

3. Dezavantajele arbitrajului

Exista si dezavantaje, deloc neglijabile, ce trebuie avute in vedere de partea care doreste sa apeleze la instanta arbitrala pentru solutionarea litigiului sau.

Partile renunta la garantiile de independenta si nepartinire pe care le ofera justitia statala, la competenta judecatorilor care sunt responsabili cu impartirea dreptatii. In acest context, este de retinut aspectul potrivit caruia administrarea probei cu martori precum si ascultarea expertilor se face fara prestare de juramant. De asemenea, tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor in cazul in care acestia nu se supun indicatiilor instantei arbitrale. Deosebit de important este si faptul ca, desi se pot incuviinta masuri asiguratorii si masuri vremelnice de catre tribunalul arbitral, in caz de impotrivire, executarea acestor masuri poate fi dispusa numai de catre instanta judecatoreasca.

Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, posibilitatea de a se reveni la instanta judecatoreasca si la procedura urmata de aceasta in solutionarea diferendului. De asemenea, cauzele care pot conduce la desfiintarea hotarĺrii nu sunt atĺt de cuprinzatoare ca si motivele prevazute pentru exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.

Semnificativ este si factorul subiectiv care poate sa afecteze justa solutionare a cauzei. In acest context riscul partialitatii arbitrului fata de partea care l-a ales nu este de neglijat.

De asemenea, în ipoteza unui arbitraj multipartit (ce are ca obiect litigii care intereseaza mai mult de doua parti) dificultatile si dezavantajele arbitrajului sunt considerabile. Spre deosebire de instanta de judecata care chiar si din oficiu poate sa dispuna conexarea acelor dosare aflate pe rol si intre care exista stranse legaturi, instanta arbitrala nu poate proceda astfel, rezultand astfel dispersia procedurilor in fata diferitelor organe de jurisdictie si pronuntarea unor hotarari contradictorii. In diversele ipostaze ale arbitrajului multipartit, probleme deosebit de complexe si in continua actualitate privesc numirea arbitrilor, consolidarea caracterului consensual al arbitrajului, stabilirea normelor de procedura. Dificultatile apar tocmai datorita caracterului contractual al arbitrajului. Lipsa consensului partilor poate conduce la organizarea unor arbitraje paralele, cu toate consecintele negative ce pot decurge din aceasta, inclusiv pronuntarea unor hotarari arbitrale contradictorii.

---

[1] Cartea IV “Despre arbitraj” (art. 340- art. 370³ )

[2] Ioan Leş, ” Tratat de drept procesual civil” ediţia a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 691

[3] M. Tăbârcă , Drept procesual civil, vol.I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 378.

[4] Aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj prin Decizia nr. 3 din 10 septembrie 1999

[5] O aplicaţie a ideii de conciliere directă între părţi în cazul litigiilor în materie comercială este cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, (art. 720¹ alin. 1 C. pr. civ), cu modificările şi completările ulterioare.

[6] Intrate în vigoare la data de 1 mai 2003

[7] În sprijinul afirmaţiei de mai sus pot fi aduse mai multe exemple. Astfel,  art. 5 din Legea  nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 4 august 2000,cu modificările şi completările ulterioare, se referă  la  activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate. Art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2002, cu modificările şi completările ulterioare, face trimitere la mediere (“medierea şi repartizarea în muncă”). Art. 35 alin.(2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la serviciile de consiliere şi mediere a muncii organizate de Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă în favoarea victimelor traficului de persoane. Capitolul IX din Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 18 decembrie 2001, are titlul de “Comisia de mediere socială”.

[8] I. Leş, op. cit., p. 690.

[9] “A poll released this week finds that most Americans do not want their day in court. Rather, they prefer cheaper and faster methods of settling arguments. When asked how they’d like to settle a dispute with a company, 82% chose arbitration, which avoids the time and expense of going to court. Only 15% opted for litigation.” – “No Lawyers, Please”, Wall Street Journal, (Eastern edition). New York, Apr 5, 2008, pg. A.8

[10] M. Tăbârcă , op. cit., p. 380.

[11] Potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă “hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru unul din următoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;
h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii

Tags: Arbitraj, conciliere

Licenţa GNU pentru Documentaţie liberă (GNU Free Documentation Licence)

Licenţa GNU pentru Documentaţie liberă (GNU Free Documentation Licence)

versiunea 1.2 din noiembrie 2002.

Copyright (C) 2000,2001,2002 Free Software Foundation, Inc. 59 Temple Place, Suite 330, Boston, MA 02111-1307 USA

Oricine poate copia şi distribui copii identice ale acestui document, dar modificarea lui nu este permisă.

0. PREAMBUL

Scopul acestei Licenţe este de a conferi unui set de instrucţiuni, manual şcolar sau altui document folositor “libertate”, înţeleasă în sensul următor: asigură tuturor libertatea de a copia şi redistribui textul, cu sau fără modificări, în scopuri comerciale şi necomerciale. Ca scop secundar, această Licenţă rezervă pentru autor şi editor dreptul de a fi creditaţi pentru munca lor şi de a nu fi responsabili pentru modificările efectuate de alţii.

Acestă Licenţă conferă un fel de “stânguri de autor” (“copyleft”), ceea ce înseamnă că lucrările derivate trebuie să fie şi ele libere în sensul de mai sus. Această Licenţă este inspirată de Licenţa Publică Generală GNU (GNU General Public License, GNU GPL), care este o licenţă similară concepută pentru a acoperi softul liber.

Această Licenţă a fost scrisă pentru a acoperi manuale pentru soft liber, pentru că softul liber necesită documentaţie liberă: un program trebuie însoţit de manuale care oferă aceeaşi libertate în folosire ca şi softul. Acestă Licenţă nu este limitată la manuale pentru soft şi poate fi folosită pentru a acoperi orice lucrare, indiferent de subiect sau de modul de publicare. Această Licenţă este recomandată în principal pentru lucrări care servesc drept referinţă sau au fost scrise în scop de instruire.

1. APLICABILITATE ŞI DEFINIŢII

Această Licenţă se aplică oricărui manual sau lucrări, în orice mediu, care conţine o notă inclusă de către deţinătorul dreptului de autor ce permite distribuţia sub acoperirea acestei Licenţe. Această notă conferă dreptul universal (world-wide), fără indemnizaţie şi nelimitat ca durată de a folosi această lucrare în condiţiile descrise de această Licenţă. Termenul “Documentul” folosit mai jos se referă la manualul sau lucrearea acoperită de Licenţă. Orice membru al publicului este un beneficiar al acestei Licenţe şi va fi desemnat prin termenul “Dvs.” sau prin folosirea persoanei a doua. Se consideră în mod automat că aţi acceptat termenii acestei Licenţe dacă copiaţi, modificaţi sau distribuiţi Documentul într-un mod ce necesită permisiunea autorului în conformitate cu legea drepturilor de autor.

O “Versiune Modificată” a Documentului este orice lucrare conţinând Documentul sau o porţiune din Document, copiată identic sau cu modificări şi/sau tradusă într-o altă limbă.

O “Secţiune Secundară” este o anexă cu titlu, sau o secţiune menţionată în cuprins care are ca scop exclusiv descrierea relaţiei editorilor sau a autorilor Documentului cu subiectul Documentului (sau cu subiecte legate de acesta) şi care nu conţine subiecte incluse în mod direct în subiectul Documentului. (Aşadar, dacă Documentul este în parte manual de matematică, o Secţiune Secundară nu poate conţine explicaţii matematice.) Relaţia poate fi o conexiune istorică cu subiectul sau cu problemele înrudite cu subiectul, sau puncte de vedere legale, comerciale, filozofice, etice sau politice legate de acesta.

“Secţiunile Invariante” sunt anumite Secţiuni Secundare ale căror titluri sunt specificate ca fiind titluri de Secţiuni Invariante din Document în nota ce permite distribuţia Documentului sub acoperirea acestei Licenţe. Dacă o secţiune nu este conformă cu definiţia de mai sus a unei Secţiuni Secundare ea nu poate fi desemnată drept Secţiune Invariantă. Documentul poate să nu conţină nici o Secţiune Invariantă. Dacă Documentul nu specifică nici o Secţiune Invariantă se consideră că nu există nici una.

“Textele De Copertă” sunt pasaje scurte de text care sunt listate ca Texte Pentru Coperta I (coperta din faţă) şi Texte Pentru Coperta IV (coperta din spate) în nota ce permite distribuţia Documentului sub acoperirea acestei Licenţe. Un Text Pentru Coperta I poate avea cel mult 5 cuvinte, iar un Text Pentru Coperta IV poate avea cel mult 25 de cuvinte.

O copie “Transparentă” a Documentului este o copie în format electronic, reprezentată într-un format a cărui specificaţie este disponibilă publicului, care este uşor de modificat folosind un editor de text generic sau (pentru imagini compuse din pixeli) un editor grafic generic sau (pentru desene) un editor larg răspândit de grafică vectorială, şi care poate fi folosit de către programe de formatare de text sau de către programe de conversie în alte formate care pot fi folosite ca intrare de către programe de formatare a textului. O copie făcută într-un format de fişier Transparent dar care prin prezenţa sau absenţa anumitor elemente specifice formatului descurajează sau împiedică modificările ulterioare nu este o copie Transparentă. Un format grafic – o imagine – nu este un format Transparent dacă este folosit pentru a reprezenta o cantitate substanţială de text. O copie care nu este “Transparentă” este “Opacă”.

Exemple de formate compatibile cu copiile Transparente includ: text ASCII fără marcare, format de intrare Texinfo, format de intrare LaTeX, SGML şi XML folosind un DTD public, HTML simplu şi standard, fişiere PostScript şi PDF modificabile. Exemple de formate Transparente pentru imagine includ PNG, XCF şi JPG. Formatele Opace includ formate de text ce pot fi citite şi editate doar de procesoare de text particulare (proprietary), SGML şi XML pentru care DTD-ul şi/sau uneltele de procesare nu sunt disponibile, HTML generat automat, documente PostScript şi PDF produse de diverse procesoare de text exclusiv în scopul printării/afişării.

“Pagina de Titlu” înseamnă, pentru o carte tipărită, pagina cu titlul şi paginile următoare necesare pentru a tipări lizibil materialul care trebuie tipărit conform acestei Licenţe pe Pagina de Titlu. Pentru lucrări care nu au o pagină cu titlu propriu-zisă “Pagina de Titlu” este textul aflat lângă principala apariţie a titlului lucrării, precedând începutul corpului Documentului.

O secţiune “Numită XYZ” este o secţiune din Document al cărei titlu este fie XYZ sau conţine XYZ în paranteze după textul care traduce XYZ în altă limbă. (Aici XYZ înlocuieşte nume specifice ce vor fi menţionate mai jos, ca de exemplu “Mulţumiri”, “Dedicaţii”, “Giruri” (Endorsement) şi “Istorie”.) A “Păstra Titlul” unei astfel de secţiuni atunci când modificaţi Documentul înseamnă că aceasta rămâne “Numită XYZ” conform acestei definiţii.

Documentul poate include Limitări de Responsabilitate (Warranty Disclaimers) ataşate notificării care afirmă că această Licenţă se aplică Documentului. Aceste Limitări de Responsabilitate se consideră a fi incluse pentru referinţă în această Licenţă: orice alte implicaţii pe care aceste Limitări de Responsabilitate le-ar putea avea sunt nule şi nu au nici un efect asupra înţelesului acestei Licenţe.

2. COPII IDENTICE

Puteţi copia şi distribui Documentul pe orice mediu, comercial sau necomercial, atâta timp cât această Licenţă, notificările de drepturi de autor şi notificarea de licenţă care spune că această Licenţă se aplică acestui Document sunt reproduse în toate copiile, şi atâta timp cât nu adăugaţi nici un fel de altă condiţie în afară de cele prezente în această Licenţă. Nu aveţi dreptul să luaţi măsuri tehnice de a obstrucţiona sau controla citirea sau recopierea copiilor pe care le faceţi sau le distribuiţi. Aveţi totuşi dreptul să acceptaţi compensaţii în schimbul copiilor. Dacă distribuiţi un număr suficient de mare de copii trebuie să respectaţi şi condiţiile din secţiunea 3.

Aveţi de asemenea dreptul să împrumutaţi copii în aceleaşi condiţii ca cele de mai sus, şi aveţi dreptul să afişaţi copii.

3. COPIEREA ÎN CANTITĂŢI MARI

Dacă publicaţi copii tipărite (sau copii în medii care folosesc de obicei coperţi tipărite) ale Documentului, în număr mai mare de 100 şi dacă notificarea de licenţă a Documentului cere Texte de Copertă, trebuie să includeţi copiile pe coperţi care să conţină, clar şi lizibil, toate aceste Texte de Copertă: Textele Pentru Coperta I pe coperta I şi Texte Pentru Coperta IV pe coperta IV. Ambele coperţi trebuie de asemenea să vă identifice în mod clar şi lizibil ca editor al respectivelor copii. Coperta I trebuie să prezinte titlul în întregime, cu toate cuvintele din titlu la fel de vizibile şi proeminente. Puteţi adăuga alte materiale pe copertă în plus. Copierea cu modificările limitate la coperţi, atâta timp cât satisfac aceste condiţii, pot fi tratate în toate celelalte aspecte ca şi copii identice.

Dacă textele necesare pentru oricare dintre coperţi sunt prea voluminoase pentru a încăpea în mod lizibil, trebuie să le includeţi pe primele în ordinea originală (atâtea câte încap în mod rezonabil) pe coperta efectivă şi să continuaţi cu restul pe pagini adiacente.

Dacă publicaţi sau distribuiţi copii Opace ale documentului în număr mai mare de 100, trebuie ori să includeţi câte o copie Transparentă în format electronic împreună cu fiecare copie Opacă, sau să specificaţi în sau împreună cu fiecare copie Opacă o locaţie de reţea electronică la care publicul general care foloseşte reţeaua să aibă acces pentru a descărca, folosind un protocol standard public, copii complete Transparente ale documentului, fără adăugarea oricărui material adiţional. Dacă folosiţi a doua opţiune trebuie să faceţi demersuri rezonabil de prudente ca atunci când începeţi distribuirea copiilor Opace să vă asiguraţi că această copie Transparentă va rămâne accesibilă în acest fel la locaţia respectivă timp de cel puţin un an după distribuţia ultimei copii Opace (în mod direct sau prin agenţi sau distribuitori) a acelei ediţii pentru public.

Se cere, dar nu în mod necesar, să contactaţi autorii Documentului cu o perioadă bună înainte de a distribui orice cantitate mare de copii, pentru a le da ocazia să vă pună la dispoziţie o versiune actualizată a Documentului.

4. MODIFICĂRI

Puteţi copia şi distribui o Versiune Modificată a Documentului în condiţiile secţiunilor 2 şi 3 de mai sus, cu condiţia de a acoperi Versiunea Modificată sub exact această Licenţă, cu Versiunea Modificată ţinând locul Documentului, astfel licenţiind distribuirea şi modificările Versiunii Modificate oricui intră în posesia unei copii ale acesteia. În plus, trebuie să faceţi următoarele lucruri în Versiunea Modificată:

• A. Folosiţi în Pagina de Titlu (şi pe coperţi, dacă există) un titlu diferit de cel al Documentului, şi de versiunile sale anterioare (care trebuie, dacă există, să fie listate în secţiunea de Istorie a Documentului). Puteţi folosi acelaşi titlu ca o versiune anterioară dacă editorul original al acelei copii vă dă permisiunea.

• B. Listaţi pe Pagina de Titlu, ca autori, una sau mai multe dintre persoanele sau entităţile responsabile în calitate de autori pentru modificările Versiunii Modificate, împreună cu cel puţin cinci dintre autorii principali ai Documentului (toţi autorii principali, dacă are mai puţin de cinci), în afară de cazul că aceştia vă eliberează de această obligaţie.

• C. Includeţi pe Pagina de Titlu numele editorului Versiunii Modificate în calitate de editor.

• D. Păstraţi toate notificările de drepturi de autor ale Documentului.

• E. Adăugaţi o notificare de drepturi de autori relevantă pentru modificările Dvs. adiacent celorlalte notificări de drepturi de autor.

• F. Includeţi, imediat după notificările de drepturi de autor, o notificare de licenţă dând permisiune publică de a folosi Versiunea Modificată în condiţiile acestei Licenţe, sub forma prezentată în Apendicele de mai jos.

• G. Păstraţi în acea notificare de licenţă lista integrală a Secţiunilor Invariante şi Textele de Copertă necesare date în notificarea de licenţă a Documentului.

• H. Includeţi o copie nealterată a acestei Licenţe.

• I. Păstraţi secţiunea Numită “Istorie”, Păstraţi-i Titlul şi adăugaţi-i un element care să indice măcar titlul, anul, noii autori şi editorul Versiunii Modificate aşa cum este dat pe Pagina de Titlu. Dacă nu există o secţiune Numită “Istorie” în Document, creaţi una în care indicaţi titlul, anul, autorii şi editorul Documentului aşa cum este dat pe Pagina de Titlu al acestuia şi apoi adăugaţi un element care să descrie Versiunea Modificată aşa cum a fost cerut în fraza precedentă.

• J. Păstraţi locaţia de reţea, dacă există, dată în Document pentru acces public la o copie Transparentă a Documentului, cât şi locaţiile de reţea date în Document pentru versiunile mai vechi pe care s-a bazat acesta. Acestea pot fi incluse în secţiunea Numită “Istorie”. Puteţi omite locaţia de reţea a unei lucrări care a fost publicată cu cel puţin patru ani înainte de Documentul în sine, sau dacă editorul original al versiunii la care se referă vă dă permisiunea.

• K. Pentru orice secţiune Numită “Mulţumiri” sau “Dedicaţii” Păstraţi Titlul secţiunii şi păstraţi în secţiunile respective toată substanţa şi tonul mulţumirilor şi dedicaţiilor fiecărui contribuitor.

• L. Păstraţi toate Secţiunile Invariante ale Documentului, nealterate ca text şi ca titluri. Numerotarea secţiunilor sau echivalentul numerotării nu sunt considerate ca făcând parte din titlurile secţiunilor.

• M. Ştergeţi orice secţiune Numită “Giruri”. O astfel de secţiune nu poate fi inclusă în Versiunea Modificată.

• N. Nu modificaţi titlul nici unei secţiuni existente pentru a fi Numită “Giruri” sau pentru a intra în conflict cu vreo Secţiune Invariantă.

• O. Păstraţi toate Limitările de Responsabilitate.

Dacă Versiunea Modificată include secţiuni noi incluse în titlu sau anexe care se califică drept Secţiuni Secundare şi nu conţin material copiat din Document, aveţi dreptul la alegerea Dvs. să numiţi unele sau toate acestea ca fiind secţiuni invariante. Pentru a face aceasta, adăugaţi-le titlurile la lista de Secţiuni Invariante în notificarea de licenţă a Versiunii Modificate. Aceste titluri trebuie să fie distincte faţă de toate celelalte titlurile de secţiune.

Puteţi adăuga o secţiune Numită “Giruri” doar dacă aceasta conţine numai girurile a diverse entităţi asupra Versiunii Modificate – de exemplu recenzii sau faptul că textul a fost aprobat de o organizaţie ca fiind o definiţie autoritară a unui standard.

Puteţi adăuga un pasaj de cel mult cinci cuvinte ca Text Pentru Coperta I şi un pasaj de cel mult 25 de cuvinte ca Text Pentru Coperta IV la sfârşitul Textelor De Copertă în Versiunea Modificată. Numai un singur pasaj poate fi adăugat la Textul Pentru Coperta I şi unul la Textul Pentru Coperta IV de către (sau prin aranjament cu) orice entitate. Dacă Documentul conţine deja texte de copertă pentru coperta respectivă, adăugat în prealabil de Dvs. sau prin aranjament cu aceeaşi entitate în numele căreia acţionaţi, atunci nu puteţi adăuga un altul, însă puteţi să-l înlocuiţi pe cel vechi numai cu permisiunea explicită a editorului anterior care l-a adăugat pe cel vechi.

Autorul (autorii) şi editorul (editorii) Documentului nu vă dau prin această Licenţă permisiunea de a le folosi numele pentru publicitate sau pentru a pretinde sau implica vreo girare a oricărei Versiuni Modificate.

5. COMBINAREA DOCUMENTELOR

Puteţi combina Documentul cu alte documente acoperite de această Licenţă sub termenii definiţi în secţiunea 4 de mai sus pentru versiuni modificate, cu condiţia să includeţi în versiunea combinată toate Secţiunile Invariante ale tuturor documentelor originale, nemodificate, şi să le listaţi pe toate ca Secţiuni Invariante ale versiunii combinate în notificarea de licenţă, cât şi să păstraţi toate Limitările de Responsabilitate.

Versiunea modificată nu trebuie să conţină decât o singură copie a acestei Licenţe, iar duplicatele identice ale Secţiunilor Invariante pot fi înlocuite cu o singură copie. Dacă există Secţiuni Invariante cu nume identice şi conţinut diferit, schimbaţi-le numele adăugând la sfârşitul titlului, în paranteză, ori numele autorului sau al editorului original al acelei secţiuni dacă acesta este cunoscut, ori un număr unic. Faceţi aceleaşi modificări respective titlurilor secţiunilor în lista de Secţiuni Invariante din notificarea de licenţă a versiunii combinate.

În versiunea combinată trebuie să combinaţi şi toate secţiunile Numite “Istorie” din diversele documente originale, creând o secţiune unică Numită “Istorie”; la fel trebuie să combinaţi şi toate secţiunile Numite “Mulţumiri” cât şi cele Numite “Dedicaţii”. Trebuie să ştergeţi toate secţiunile Numite “Giruri”.

6. COLECŢII DE DOCUMENTE

Puteţi crea o colecţie formată din Document şi alte documente acoperite de această Licenţă şi să înlocuiţi copiile individuale ale acestei Licenţe din diversele documente cu o singură copie care să fie inclusă în colecţie cu condiţia să urmaţi regulile acestei Licenţe pentru copii identice pentru fiecare document în toate celelalte privinţe.

Puteţi să extrageţi un document dintr-o astfel de colecţie şi să-l distribuiţi individual sub această Licenţă cu condiţia de a include o copie a acestei Licenţe în documentul extras şi să urmaţi condiţiile acestei Licenţe în toate celelalte privinţe în legătură cu copiile identice ale acelui document.

7. AGREGAREA CU LUCRĂRI INDEPENDENTE

O compilaţie a Documentului sau a unui derivat al său cu orice document sau lucrare separată independentă, în sau pe un volum de stocare sau distribuire se numeşte “agregat” dacă drepturile de autor rezultate în urma compilării nu sunt folosite pentru a limita drepturile legale ale utilizatorilor compilaţiei mai mult decât permit lucrările individuale. Când Documentul este inclus într-un agregat, această Licenţă nu se aplică celorlalte lucrări din agregat care nu sunt ele însele rezultate derivate ale Documentului.

Dacă cerinţele legate de Textele de Copertă din secţiunea 3 se aplică acestor copii ale Documentului, atunci dacă Documentul este mai puţin de jumătate din întregul agregat atunci Textele de Copertă ale Documentului pot fi puse pe coperţi care să separe Documentul în cadrul agregatului, sau pe un echivalent electronic al acestora, dacă Documentul se prezintă în format electronic. Altfel ele trebuie să apară pe coperţile tipărite care îmbracă întreg agregatul.

8. TRADUCERE

Traducerea este considerată o formă de modificare, drept care puteţi distribui traduceri ale Documentului sub cerinţele secţiunii 4. Înlocuirea Secţiunilor Invariante cu traduceri ale acestora necesită permisiune specială din partea celor care deţin drepturile de autor, însă puteţi include traduceri ale unora dintre sau tuturor Secţiunilor Invariante împreună cu variantele originale ale acestora. Puteţi include o traducere a acestei Licenţe cât şi toate notificările de licenţă din Document, cât şi Limitările de Responsabilitate atâta timp cât includeţi şi versiunea originală în engleză a acestei Licenţe, plus versiunile originale ale respectivelor notificări de licenţă şi limitări de responsabilitate. În cazul apariţiei oricăror discrepanţe între versiunea tradusă şi versiunea originală a acestei Licenţe, a vreunei notificări de licenţă sau a vreunei limitări de responsabilitate, versiunea originală are prioritate.

Dacă vreo secţiune din Document este Numită “Mulţumiri”, “Dedicaţii” sau “Istorie” cerinţa (din secţiunea 4) de a-i Păstra Titlul (secţiunea 1) va necesita în mod normal schimbarea titlului în sine.

9. REZILIERE

Nu puteţi copia, modifica, sublicenţia sau distribui Documentul decât în condiţiile specificate explicit în această Licenţă. Orice copiere, modificare sau redistribuire a Documentului în vreo altă condiţie este nulă şi vă va anula în mod automat drepturile conferite de această Licenţă. Pe de altă parte, terţilor cărora le veţi fi transmis copii sau drepturi în conformitate cu această Licenţă nu li se vor anula aceste drepturi atâta timp cât i se conformează.

10. VERSIUNI VIITOARE ALE ACESTEI LICENŢE

Fundaţia Free Software (Free Software Foundation) poate publica versiuni noi, revizuite ale acestei Licenţe (GNU Free Documentation License) din timp în timp. Aceste noi versiuni vor păstra spiritul acestei versiuni dar pot diferi în privinţa detaliilor, cu scopul de a se adresa unor noi probleme reale sau potenţiale. Vezi http://www.gnu.org/copyleft/.

Fiecărei versiuni ale acestei Licenţe îi este asociat un număr de versiune distinct. Dacă Documentul specifică un anumit număr de versiune “sau orice versiune ulterioară” al acestei Licenţe, aveţi de ales între a vă conforma termenilor şi condiţiilor ori ale versiunii specificate explicit sau ale oricărei variante ulterioare publicate (nu ca variantă preliminară) de către Free Software Foundation. Dacă Documentul nu specifică un număr de versiune al acestei Licenţe atunci puteţi alege orice versiune publicată (nu ca variantă preliminară) de către Free Software Foundation.