Desfacerea casatoriei

Dosar nr. 1018/260/2010

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1692

Şedinţa publică de la 13 Iulie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE Ramona Rogoz

Grefier Alexandrina Durbaca

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 22.02.2010 sub

nr 1018/260/20108 reclamanta B I a chemat în judecată pe pârâtul B M I

solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună desfacerea

căsătoriei, încheiată la 27.01.2001 şi înregistrată sub nr 3/27.01.2001 la

Primăria ……., din vina pârâtului; încredinţarea spre creştere şi educare a

minorelor BAG, născută la …… şi B A F….., născută la 10.03.2002 către

subsemnata; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor; revenirera la numele purtat anterior încheieirii căsătoriei.

în motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27.01.2001, din această căsătorie rezultând doua minore. Totodată învederează instanţei că au intervenit neînţelegeri între soţi întrucât pârâtul este violent şi nu ajută la creşterea minorelor. Cererea nu a fost întemeiată în drept.

în dovedirea cererii, reclamanta a ataşat la dosar următoarele înscrisuri: copie de pe certificatul de căsătorie seria CB nr 533263 înregistrat sub nr 3/27.01.2001 la Primăria corn Palanca, jud Bacău; certfîcat de naştere al minorei BAG seria NO nr 390558 înregistrat sub nr 146/26.04.2005 la Primăria Comăneşti; certificat de naştere al minorei B A F seria NZ nr 815079 înregistrat sub nr 331/06.04.2002 la Primăria Comăneşti; copie carte de identitate Balcan Iuliana.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei şi taxă de timbru judiciar de 0,30 lei.

Paratul, legal citat nu a formulat întâmpinare prin care sa invoce eventualele apărări.

în cauza a fost citată Autoritatea Tutelară-Primăria Palanca.

1

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei B I şi la domiciliul pârâtului B M I, depunandu-se, prin serviciul registratura, referatele întocmite de Autoritatea Tutelară (fi 15-18, fi 21-24).

La termenul din 08.06.2010 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu doi martori.

La dosar a fost ataşată adresa de la Casa de Pensii privind veniturile realizate de pârât pe ultimele 6 luni.

La termenul din 22.06.2010 s-a administrat proba testimonială cu martorii M I şi I I , declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (fi 32,33).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 27.01.2010 a fost încheiată căsătoria părţilor, acestea

având ultimul domiciliu comun în satul………. Căsătoria a fost înregistrată

în Registrul de stare civilă al Primăriei Palanca, jud Bacău sub numărul 3/27.01.2001, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosarul

cauzei (fi 4). Din această căsătorie au rezultat minorele ………………..,

conform certificatelor de naştere ataşate în copie la dosar (fi 5,6).

Instanţa constată că pentru desfacerea căsătoriei prin divorţ, art 38 C.fam impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv existenţa unor motive temeinice, datorită cărora raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Din susţinerile reclamantei coroborate cu depoziţiile martorilor, instanţa reţine că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat, cei doi fiind despărţiţi în fapt. Astfel, au intervenit neînţelegeri între reclamantă şi pârât, ceea ce a creat o stare tensionată în cadrul familie.

Martora M I afirmă că cei doi soţi nu se mai înţeleg din cauza faptului că pârâtul consuma permanent băuturi alcoolice şi este agresiv fizic cu reclamanta. Martora învederează instanţei că de multe ori a fost sunată în timpul nopţii de reclamantă care o ruga să meargă la domiciliul acesteia pentru a-1 opri pe pârât. Totodată acelaşi martor afirmă că pârâtul nu a lucrat niciodată, fiind pensionat pe caz de boală, nu a ajutat cu nimic în gospodărie, de creşterea şi educarea minorelor ocupându-se exclusiv reclamanta împreuna cu tatăl ei.

Aceleaşi aspecte sunt surprinse şi în declaraţiile martorului Ioniţa Ioan, tatăl reclamantei care arată că cei doi soţi împreuna cu minorele au locuit în casa acestuia, însă nu mai pot convieţui împreună întrucât pârâtul nu sprijină financiar familia, o bate pe reclamantă şi consumă băuturi alcoolice deşi a fost de două ori la dezalcoolizare.

Din situţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă pe baza probelor administrate rezultă că destrămarea căsniciei se datorează în principal atitudinii soţului pârât-B M I care pe fondul consumului de alcool a devenit agresiv in comportament faţă de reclamantă. Totodată se reţine că pârâtul nu a contribuit financiar la cheltuielile gospodăreşti. Aceste aspecte evidenţiază împrejurarea că nu mai este posibilă continuarea căsniciei dintre reclamantă şi pârât.

In aceste condiţii se constata ca au incetat relaţiile de prietenie si afecţiune, precum si obligaţiile de spijin material si moral, prevăzute de art 2

2

C.fam, pe care membrii familiei sunt datori sa si le acorde. In cauza, niciunul dintre soţi nu mai este interesat in continuarea căsătorie.

In privinţa modului in care soţii s-au comportat pe parcursul căsătoriei, din probele administrate nu rezulta circumstanţe de natura a contura vreo culpa care sa poată fi reţinuta in sarcina reclamantei pentru destrămarea relaţiilor conjugale. Este evident ca responsabilitatea in eşuarea căsniciei incumba soţului parat.

In acest context, având in vedere dispoziţiile art 37 alin 2 si art 38 C.fam, fata de imprejurarea ca relaţiile dintre soţi sunt iremediabil vătămate, , instanţa urmează a admite acţiunea astfel formulata si va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a soţului pârât.

In ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la nume, potrivit art 40 alin 3 C.fam, instanţa va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de Ioniţă.

In privinţa incredintarii minorelor, potrivit art 42 alin 1 C.fam instanţa va hotari, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi ii va fi incredintat. In acest scop instanţa va asculta părinţii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatălui sau mamei.

Legea 272/2004 stabileşte cu valoare de principiu ca masurile adoptate ca urmare a demersurilor intreprinse de autorităţi, inclusiv in cauzele soluţionate de instanţe, sunt subordonate interesului superior al copilului, in vederea respectării si promovării drepturilor acestora. Legea nu stabileşte o enumerare a criteriilor ce trebuie luate in considerare, acestea fiind lăsate la aprecierea suverana a instanţei, care tinand seama de Împrejurări va hotari care dintre părinţi poate oferi condiţii optime, materiale si morale, de natura a asigura creşterea si educarea corespunzătoare. Printre factorii ce vor fi evaluaţi se enumera posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizica, morala, Intelectuala pe care copiii la pot găsi la unul din părinţi, vârsta copiilor, comportamentul părinţilor fata de copil, legaturile de afecţiune.

Din ansamblul probator rezulta ca interesul superior al copiilor impune ca aceştia sa fie Încredinţaţi mamei.

Din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei reiese ca minorele se află în îngrijirea mamei fiind întrt ţinute din alocaţia de stat şi alocaţia complementară. Ancheta sociala concluzionează că reclamanta dispune de condiţii pentru întreţinerea familiei, minorele fiind bine îngrijite şi având rezultate bune la învăţătură. In privinţa situaţiei locative, reclamanta sta în casă părintească, fiind ajutată financiar şi de tatăl acesteia, Ioniţă Ioan.

în ceea ce priveşte ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului, din cuprinsul ei rezultă ca în prezent acesta locuieşte la tatăl său Balcan Ionel, nu deţine bunuri mobile sau imobile, iar singura sa sursă de venit este pensia de boală.

Totodată instanţa retine ca tatăl nu si-a manifestat dorinţa de a-i fi incredintate minorele, iar din probele administrate reiese ca acesta nu are un comportament corespunzător. Atfel, pe fondul consumului de alcool, devine agresiv atât fata de reclamanta, nu contribuie la creşterea şi educarea

3

copiilor, nu acordă sprijin financiar în gospodărie, motive care au stat si la baza destrămării relaţiilor de familie.

In aceste condiţii, fata de cele menţionate, instanţa apreciază ca este in interesul minorelor ca acestea sa fie incredintate spre creştere si educare reclamantei, urmând a dispune in consecinţa.

Potrivit art 42 alin 3 C.fam odată cu pronunţarea divorţului si incredintarea minorului, instanţa va stabili si contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, invatatura si pregătire profesionala a copiilor. Aceasta are in vedere imprejurarea ca ambii părinţi au aceleaşi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, una din obligaţii fiind cea de intretinere. Or potrivit art 86 C.fam o asemenea obligaţie exista intre părinţi si copii, text ce trebuie coroborat cu dispoziţiile art 107 C.fam, conform căruia copilul minor este intretinut de părinţii sai. Art 86 alin 3 C.fam stabileşte ca descendentul cat timp este minor are drept la intretinere oricare ar fi nevoia pricinii nevoii in care se afla.

Aceasta obligaţie de intretinere are un caracter complex, conţinutul sau fiind determinat prin raportare la art 101 alin 1 C.fam care prevede ca părinţii sunt obligaţi sa crească copilulu, îngrijind de sănătatea lui fizica, de educare, invatatura si pregătirea profesionala a acestuia.

In ceea ce priveşte cuantumul pensiei de intretinere art 94 C.fam statuează ca acesta se datorează potrivit nevoii celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeze a o plaţi, iar potrivit alin 3 al aceluiaşi articol ea se poate stabili pana la o treime din câştigul sau munca părintelui pentru doi copii. Instanţa urmează a stabili cuantumul pensiei de întreţinere pentru fiecare minor în parte, prin raportare la nevoile sale.

In privinţa mijloacelor financiare ale celui ce datorează intretinerea vor fi luate in considerare veniturile ce prezintă caracter de stabilitate. Dat fiind ca paratul este pensionar, instanţa va tine seama de pensia obţinută de acesta. Din adeverinţa depusa la dosar reise ca acesta obţine indemnizaţie pentru persoane cu handicap în cuantum de 234 lei lunar.

In ceea ce priveşte nevoile minorelor, instanţa retine ca BAI F este în

clasa a doua la Scoală cu claselel I-IV………iar BAG frecventează cursurile

grădiniţei acele şi scoli.

In aceste circumstanţe instanţa apreciază ca o suma in cuantum de 30 lei lunar pentru minor B A G şi 35 lei pentru minora B A F, stabilita in limitele legale si prin raportare la veniturile paratului, este de natura a satisface nevoile acestora.

Cu privire la data de la care urmează a se acorda pensia de intretinere, aceasta se determina prin raportare la momentul la care cele ce o solicita se afla in nevoie. Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor, reise ca pe parcusrul căsătoriei, precum si pe perioada procedurii de divorţ, paratul nu a contribuit financiar la creşterea minorelor. In aceste condiţii, instanţa va acorda pensia stabilita începând cu data pronunţării hotărârii si pana la majoratul creditorului obligaţiei.

In privinţa cheltuielilor de judecata, în baza art 274 C.proc.civ instanţa urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 10,03 lei.

4

Tags: desfacerea căsătoriei

Desfacerea căsătoriei

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 07.11.2008 sub nr. 3942/260/2008 pe rolul Judecătoriei Momeşti, jud. Bacău reclamanta N M. a chemat în judecată pe pârâtul N. I. solicitând desfacerea căsătoriei încheiată la 17 iunie 2000 , înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei Dărmăneşti, jud. Bacău, încredinţarea spre creştere şi educare pe minorul G-V născut la 23.04.2001 , obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, reclamanta să reia numele purtat anterior căsătoriei acela de „………”.

Acţiunea a fost timbrată cu 39 lei conform chitanţei nr. 8270059 din 07.11.2008, 0,30 lei timbru judiciar şi în motivarea acţiunii arată reclamantul că relaţiile de căsătorie s-au deteriorat din culpa soţului.

în cauză s-au depus acte, au fost audiaţi martori probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Instanţa constată că din căsătoria părţilor încheiată la 17.06.2000 a rezultat minorul G V născut la 23.04.2001.

Din probatoriul cauzei, respectiv declaraţiile martorilor M M şi M A rezultă că părţile s-au separat în fapt în 2007 când pârâtul a plecat în străinătate fată a mai lua legătura cu familia şi fără a o mai ajuta material.

Minorul din căsătorie se află in grija mamei, anchetele sociale efectuate la domiciliul părţilor în Oneşti şi respectiv în Dărmăneşti, justifică starea de fapt prezentată.

Pârâtul a fost legal citat la domiciliu si prin publicitate întrucât nu i se cunoaşte domiciliul din străinătate.

Raportat la art. 38 al. 1 C.familiei faţă de probatoriul cauzei şi de lipsa pârâtului din faţa instanţei va admite acţiunea , va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună raportat şi la cererea reclamantei.

Reclamanta va reveni la numele anterior căsătoriei , respectiv O ”

Raportat la art. 42 C.familiei, instanţa va încredinţa minorul mamei spre creştere si educare respectând astfel starea de fapt actuală în ce priveşte părintele ce se ocupă efectiv de creşterea şi educarea minorului.

întrucât nu s-a arătat despre pârât că ar obţine venituri dintr-o muncă salarizată instanţa raportat la prevederile art. 86 si 94 Ci va

obliga pe acesta la 120 lei lunar pensie de întreţinere pentru minor având ca bază de calcul venitul minim pe economie.

Va lua act că nu sau solicitat cheltuieli de judecată.

Tags: desfacerea căsătoriei

Desfacerea căsătoriei

Prin acţiunea civilă de faţă, reclamanta-pârâtă V.P., domiciliată in M.,judeţul B., a chemat în judecată pe pârâtul – reclamant V.I., domiciliat in M.,. judeţul B., solicitând desfacerea căsătoriei încheiată la data de 23.05.1996.

Acţiunea a fost legal timbrată.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data de 23.05.1996 la Primăria oraşului M. iar căsătoria a fost înregistrată cu nr.61,

Instanţa constată că din căsătoria părţilor au rezultat minorul Ş. -C.născut la data de 12.06.1997.

Probatoriul cauzei respectiv martorii audiaţi în cauză V. I.,B- M., D. P. şi D. A.arată că soţii s-au separat în fapt în august 2008 când reclamanta a părăsit domiciliul comun şi trăieşte în concubinaj în L. – M.cu un alt bărbat şi împreună cu minorul din căsătorie.

Martorii arată că reclamanta avea relaţii cu acest bărbat din timpul cât convieţuia cu soţul ei.

Faţă de această situaţie instanţa apreciază raportat la art.38 al.l Codul familiei că acţiunea reclamantei nu este fondată şi urmează să o respingă. Reclamanta nu a dovedit motivele de divorţ. Din declaraţiile martorilor rezultă însă că reclamanta se face vinovată de deteriorarea relaţiilor de familie prin relaţia ei extraconjugală.

Pârâtul a cerut şi el divorţul, fapt pentru care instanţa va admite acţiunea acestuia şi va desface raportat la art. 38 al.l Codul familiei căsătoria din culpa reclamantei.

Reclamanta va reveni la numele de D.

Intre părţi aspectul litigios este dat de dorinţa fiecărui părinte de a creşte şi educa minorul.

In prezent minorul se află la mamă conform anchetei sociale şi martorilor audiaţi, este bine îngrijit şi urmează cursurile şcolare.

Tatăl are o relaţie discontinuă cu minorul datorită refuzului mamei de a asigura o relaţie normală tată – fiu.

Caracterizarea profesorului – diriginte C. Ghe.arată un copil echilibrat, cu preocupări şcolare şi extraşcolare de care mama se ocupă în mod special.

Minorul de 11 ani s~a manifestat în sensul dorinţei de a fi încredinţat mamei pentru creştere şi educare, aspect invocat şi în ancheta socială.

Raportat la art.42 Codul familiei instanţa va încredinţa mamei pentru creştere şi educare minorul din căsătorie, având ca bază de referinţă poziţia minorului şi interesul acestuia. Tatăl lucrează în prezent şi nu poate direct să contribuie la creşterea şi educarea minorului care raportat la vârstă are nevoie de îngrijirea mamei. De asemenea instanţa apreciază că un soţ rău nu este în acelaşi timp şi un părinte rău, aspect dedus din caracterizarea profesorului diriginte, ancheta socială şi declaraţia martorilor audiaţi.

Raportat la ari86 şi 94 Codul familiei va obliga pe pârâtul tată la 220 lei lunar pensie de întreţinere raportat la veniturile nete obţinute de acesta de la SC . SA, respectiv 1142 lei lunar net, cota fiind de până la !4 pentru un minor.

Ambii soţi au promovat acţiune de divorţ iar instanţa va compensa cheltuielile de promovare a acţiunilor care sunt identice.

Părţile prin apărători au solicitat cheltuielile de judecată, dar nu s-au depus la dosar chitanţe cu onorarii apărători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea de divorţ a reclamantei V. P., ca nefondată.

Admite acţiunea de divorţ a pârâtului — reclamant.

Desface căsătoria încheiată în 23.05.1996 cu nr.61 la Primăria oraşului M.din culpa reclamantei – pârâte.

Reclamanta revine la numele de D.

încredinţează mamei pentru creştere şi educare minorul Ş. – C, născut 12.06.1997.

Obligă pe pârâtul – reclamant, tată, la plata unei pensii de întreţinere de 220 lei lunar începând cu 30.07.2008 şi până la majoratul acestuia.

Compensează cheltuielile privind promovarea acţiunilor. Constată că pentru apărătorii părţilor nu s-au depus chitanţe cu onorariile avocat.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 04.02.2009 în şedinţă publică.

Tags: desfacerea căsătoriei

Aspecte privitoare la competenţa instanţelor române în dosarele ce au ca obiect desfacerea căsătoriei

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Iasi reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat desfacerea casatoriei încheiate de parti. În motivare s-a aratat faptul ca au încheiat casatoria în Siria, localitatea Bennish. Neîntelegerile au aparut datorita stilurilor de viata, a mentalitatilor, culturilor diferite. Reclamanta a revenit în România în anul 2007 în vizita, dar ulterior a luat decizia de a ramâne în tara. Pârâtul nu a facut nici un demers pentru ca aceasta sa se întoarca. În drept au fost invocate dispozitiile art. 38 al.1 C.familiei si 613 si urm. C.pr.civ. Instanta a încuviintat proba cu un martor ce a fost administrata în dosar; fata de declaratia acestuia – din care reiese faptul ca ultimul domiciliu comun al partilor a fost în Siria – si fata de mentiunile cuprinse în chiar cuprinsul cererii, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei instantelor române de a solutiona cauza.

Instanta a admis exceptia pentru urmatoarele motive:

Partile au locuit împreuna în Siria – locul încheierii casatoriei – , acesta fiind si ultimul domiciliu comun (mai precis singurul) asa cum a indicat, de altfel, reclamanta în actiune. Acest aspect a fost confirmat si de martorul audiat. Pentru determinarea instantei competente sa solutioneze cererea, instanta apreciaza aplicabil in speta Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. Astfel, incidenta acestei reglementari este data de principiile care guverneaza dreptul comunitar. Regulamentul este un izvor secundar de drept comunitar ce se adreseaza tuturor statelor membre (atât statelor cât si persoanelor fizice si juridice identificate într-o maniera generala si abstracta), are aplicabilitate nefiind necesara transpunerea lui în sistemul de drept national, este obligatoriu în întregime (toate dispozitiile sale au forta juridica obligatorie din momentul intrarii în vigoare). Orice judecator are obligatia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confera particularilor prin neaplicarea oricaror dispozitii contrare din legea nationala indiferent daca aceasta este anterioara sau ulterioara normei comunitare. În aceste conditii Lg.105/1992 nu mai are aplicabilitate în cauza, fiind contrara Regulamentului CE.

Art. 249 alin 2 din Tratatul CE prevede caracterul obligatoriu al Regulamentului si cel al aplicabilitatii directe in statele membre, nemaifiind necesara adoptarea altor dispozitii pentru integrarea acestora in dreptul intern.

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului stabileste la Capitolul I art.1 al.1 pct.a faptul ca are aplicabilitate în cazul actiunilor de divort, separare de corp si anularea casatoriei. Conform dispozitiilor acestui regulament asupra fondului judecatii actiunii de divort sunt competente sa solutioneze cauza instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor în conditiile în care unul dintre ei înca locuieste acolo. Având în vedere faptul ca singurul domiciliu comun al partilor a fost în Siria precum si faptul ca pârâtul mai locuieste în Siria, instantele române nu sunt competente sa solutioneze cererea de divort.

Tags: desfacerea căsătoriei

Desfacerea casatoriei; incredintarea minorei rezultatata din casatorie.

Prin sentinta civila nr. 11374 din 17 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa ambelor parti, revenirea reclamantei-parate la numele avut anterior casatoriei, incredintarea minorei ACE spre crestere si educare reclamantei-parate si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in fapt, partile s-au casatorit la data de 20.09.2001, iar din casatoria partilor a rezultat minora ACE, nascuta la data de 18.05.2002. Din probele administrate, instanta a retinut ca relatiile dintre parti sunt destul de grave din moment ce au dus la despartirea in fapt a acestora din februarie 2008 si la imposibilitatea unei concilieri a partilor, niciuna dintre parti nemaidorind reluarea convietuirii. Instanta a retinut ca ambele parti si-au incalcat obligatiile specifice casniciei, si anume obligatia de a convietui impreuna, de a-si acorda sprijin material si moral reciproc si au demonstrat faptul ca au nesocotit scopul fundamental al oricarei casnicii, care trebuie sa aiba drept baza apropierea si afectiunea reciproca intre soti. In aceste conditii, fara a contabiliza in ce masura este mai vinovata o parte sau alta in destramarea relatiilor, instanta a retinut faptul ca ambele parti au adoptat o conduita care a dus la instrainare, astfel incat va desface casatoria partilor din culpa ambelor parti,

Potrivit art.40 alin.3 C.fam., instanta, tinand cont de faptul ca nu a existat o invoiala a partilor, ca reclamanta-parata sa pastreze numele dobandit prin casatorie, a dispus revenirea acesteia la numele avut anterior acela de B.

In ceea ce priveste cererea de incredintare a minorei, instanta retine din declaratia martorei GV ca, pana la despartirea in fapt a partilor, de cresterea si educarea minorei s-a ocupat in special ea, dar si reclamanta-parat,a cat si paratul reclamant. Din declaratia martorului BD si din referatul de ancheta sociala efectuat, instanta a retinut ca de la despartirea in fapt a partilor, de cresterea si educarea minorei s-a ocupat reclamanta-parata, minora fiind corespunzator ingrijita de catre aceasta. Acelasi martor a declarat ca minora este atasata de mama ei. In conditiile in care minora este de sex feminin si are o varsta la care prezenta mamei in viata ei este necesara pentru o dezvoltare fizica si psihica armonioasa, instanta a apreciat ca este in interesul superior al minorei ca acesta sa fie incredintata mamei spre crestere si educare. La formarea convingerii instantei ca interesul superior al minorei impune incredintarea acesteia mamei a stat si faptul ca in prezent reclamanta-parata are un loc de munca stabil si realizeaza un venit sigur de 800 lei lunar care ii permite sa intretina in mod corespunzator minora spre deosebire de paratul reclamant care in prezent nu este angajat si nu realizeaza venituri.

Conform art.42 alin.4, 86, 94 alin.3 C.fam. si avand in vedere principiul potrivit caruia ambii parinti au aceleasi indatoriri fata de copiii lor minori, instanta va obliga paratul-reclamant sa plateasca in favoarea minorei, pensie de intretinere in cuantum de 112,05 lei lunar incepand cu data introducerii prezentei hotariri si pana la majoratul copilului. Cuantumul pensiei de intretinere s-a stabilit in functie de venitul minim garantat pe economie deoarece in cauza nu s-a facut dovada veniturilor realizate de catre paratul-reclamant, tinandu-se seama de faptul ca in prezent salariul minim brut garantat pe economie are valoarea de 540 lei iar venitul net minim garantat este de 448,2 lei (a fost obtinut prin scaderea din venitul brut a CASS 6,5%, CIAS 9,5% si somaj 1%) si de art. 94 alin. 3 din C. fam. care prevede ca in cazul in care intretinerea este datorata de parinte pentru un copil se stabileste pana la o patrime din veniturile realizate.

Desi s-a solicitat stabilirea pensiei de intretine in cota procentuala, instanta a obligat paratul-reclamant la plata unei sume fixe pentru urmatoarele motive : in primul rand in cazul in care pensia de intretinere se stabileste in functie de venitul minim garantat pe economie, se are in vedere venitul minim net, si nu venitul brut, iar in cazul in care se va mari venitul minim pe economie, se vor intampina greutati in stabilirea venitului net fata de care se calculeaza procentul datorat cu titlu de pensie de intretinere; in al doilea rand, hotararea de obligare la plata pensiei de intretinere constituie titlu executoriu, iar pentru ca acesta sa poata fi pus in executare, trebuie sa fie clar, iar obligarea la plata unei pensii de intretinere in cota de procentuala calculata in functie de venitul minim net care ar trebui stabilit de catre parti prin scaderea CASS 6,5% CIAS 9,5% si somaj 1% din venitul brut stabilit prin hotarare de guvern ar duce la dificultati de executare a titlului executoriu.

Tags: desfacerea căsătoriei

Desfacerea căsătoriei pe baza acordul soţilor. Învoiala soţilor privind păstrarea numelui dobândit la încheierea căsătoriei.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 456 (28.02.2008)

Autor: JUDEFCATORIA MANGALIA

Domenii asociate: situaţii la divorţ

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 160/254 din 30.01.2008 petenţii U. I. şi U. R. au solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi păstrarea de către petentă a numelui dobândit prin căsătorie.

În motivarea cererii, petenţii au arătat că s-au căsătorit în anul 2003 şi sunt despărţiţi în fapt din 2007, iar din căsătorie nu au rezultat copii. Pentru că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, au hotărât să divorţeze în baza acordului lor.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 37 alin. (2) şi art. 38 din Codul familiei, precum şi dispoziţiile art. 6131 din Codul de procedură civilă.

Cererii i-au fost anexate certificatul de căsătorie, în original, precum şi copii de pe actele de identitate ale petenţilor.

La termenul de judecată din 28.02.2008, petenţii au precizat că insistă în cererea privind desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi au solicitat instanţei să ia act de învoiala lor privind păstrarea de către petentă a numelui de familie dobândit la încheierea căsătoriei.

Examinând cererea dedusă judecăţii, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a constatat următoarele:

Petenţii s-au căsătorit în anul 2003 la Primăria municipiului Mangalia, jud. Constanţa, conform certificatului depus la dosar, iar din căsătorie nu au rezultat copii, astfel cum au susţinut aceştia.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Codul familiei „divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi

b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6131 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care soţii solicită desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor, instanţa va proceda la judecarea cauzei fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ, rolul său limitându – se la verificarea celor două condiţii prevăzute de art. 38 alin. (2) din Codul familiei.

În speţă, petenţii au încheiat căsătoria în 2003 şi au solicitat desfacerea acesteia pe baza acordului lor la data de 30.01.2008, iar din căsătorie nu au rezultat copii, astfel că sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Codul familiei „la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, să poarte acest nume şi desfacerea căsătoriei”.

În cauză, instanţa constată că părţile s-au învoit ca petenta să poarte numele dobândit la încheierea căsătoriei şi după desfacerea acesteia.

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis cererea, a desfacut căsătoria prin acordul soţilor şi a luat act de învoiala soţilor privind păstrarea de către petentă a numelui de familie dobândit la încheierea căsătoriei.

Tags: desfacerea căsătoriei, situaţii la divorţ