Top

Raporturi de muncă

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.3578 din 22.06.2009 d-l C.B.P. a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare nr.828/18.05.2009 emisă de Primăria municipiului Moineşti, solicitând a se constata încălcarea dispoziţiilor art.268 alin.(1) din codul muncii, având în vedere sesizarea nr.3648/9.02.2009 precum şi a dispoziţiilor art.268 alin.(2) lit.a-d din acelaşi act normativ. A arătat, de asemenea, contestatorul că sancţiunea aplicată este neîntemeiată, fapt ce rezultă fără echivoc din declaraţiile martorilor audiaţi cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile şi din înscrisurile depuse la dosarul comisiei de disciplină.

Contestaţia este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor codului muncii.

La cererea instanţei, Primăria Moineşti a trimis la dosar documentaţia în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, nr.828/18.05.2009 (f.19-65, 118-120).

Examinând înscrisurile aflate la dosar, în soluţionarea excepţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, instanţa reţine următoarele:

Prin dispoziţia nr.828/18.05.2009 Primarul municipiului Moineşti a aplicat d-lui C.B.P. sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere cu 10% pentru o perioadă de 3 luni, avându-se în vedere sesizarea d-nei C.T., şef serviciu –Serviciul Economic din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială (f.7).

Potrivit art. 268 alin.(1) din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Chiar dacă textul conţine formularea „de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”, considerăm că s-a avut în vedere, de fapt, data la care persoana îndreptăţită a aplica sancţiunea a luat cunoştinţă de săvârşirea unei fapte care ar putea fi calificată drept abatere disciplinară, aceeaşi persoană fiind în drept să stabilească şi dacă o anumită faptă este sau nu abatere, indiferent de concluziile comisiei de cercetare pe care tot ea a numit-o, astfel încât nu poate fi acceptată susţinerea potrivit căreia termenul de 30 de zile începe să curgă de la data de 29.04.2009, data înregistrării raportului comisiei de cercetare disciplinară (f.21).

Prin urmare, data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile este data înregistrării sesizării formulate de C.T., 9.02.2009, sesizare prin care se relatează fapte ce pot fi calificate drept abateri disciplinare, fiind identificată şi persoana care le-ar fi săvârşit (f.59).

Raportat la această dată, aplicarea sancţiunii prin dispoziţia emisă la 18.05.2009 încalcă dispoziţiile legale citate, motiv pentru care, admiţând excepţia invocată, instanţa va constata prescris dreptul angajatorului de a aplica sancţiunea şi va anula dispoziţia de sancţionare.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin sentinţa civilă nr.8679/9.10.2008 pronunţată în dosarul nr.12692/2008 Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând incidenţa art.248 din Codul muncii şi a art.2 alin.(1) lit.c) cpc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.6472 din 30.10.2008 fiind administrată proba cu interogatoriul pârâtei (f.7,19), proba cu înscrisuri (f.9,20-47,65,66) precum şi proba testimonială, fiind audiat martorul Dabija Mihai (f.67,68), probatoriu din analiza căruia instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.12692/28.08.2008 la Judecătoria Bacău, reclamantul Prin cererea înregistrata sub 12692/180/2008 din 28.08.2008 la Judecătoria Bacău, reclamantul C.C. a chemat in judecata pe pârâta SC E. SA prin lichidator judiciar I. SPRL Galaţi prin care solicită obligarea pârâtei la completarea carnetului de muncă cu grupa a II-a de muncă.

La primul termen de judecată reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat să se constate că este îndreptăţit să i se acorde grupa a II-a de muncă şi ulterior completarea carnetului de muncă cu grupa a-II-a.

In motivarea cererii reclamantul arată că a fost angajat la societatea pârâtă în secţia PFL unde se lucra flux continuu, cu presiuni mari de aer, zgomot puternic, pericol de incendii, că la data de 23.10.1990 această secţie a fost închisă deoarece nu era profitabilă iar el a fost transferat la secţia „ Case, tapiţerii, binale, mobilă” unde până în anul 2001 s-a acordat grupa a II-a de muncă deoarece s e lucra cu gaze, lacuri, diluanţi, praf de rumeguş. Mai arată reclamantul că el are acset drep dar din nepăsare sau neglijenţă în serviciu nu i-a fost trecută în Cartea de muncă.

In susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar copie după Carnetul de muncă.

Martorul audiat în cauză, însă, a arătat că începând din 1985 a fost coleg de serviciu cu reclamantul, lucrând, succesiv, în fabrica de p.f.l., la case-tapiţerie, în sectorul de lac şi croit cherestea în aceleaşi condiţii de muncă, deşi pe posturi diferite (f.67).

Răspunzând la interogatoriu (f.19), pârâta a arătat că în perioada martie 1999-martie 2001 reclamantul a lucrat pe postul de tâmplar la Secţia Tapiţerie II, sector Schelete unde, conform anexelor depuse la dosar (f.22-33), erau încadraţi în grupa a II-a de muncă doar muncitorii de la finisaj, lipit poliuretan, depozit produse finite, atelier mecanic (sudor) şi maiştri.

A arătat, de asemenea, pârâta că meseria de tâmplar nu se regăseşte în dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, anexa II, la punctele 168,169 şi 171.

Potrivit acestor dispoziţii legale, sunt încadrate în grupa a II-a de muncă activităţile de :

Preparare şi aplicare prin turnare a baiţurilor, grundurilor, vopselelor, emailurilor şi lacurilor pe bază de răşini sau solvenţi toxici în industria lemnului;

Fabricarea în PAL, PFL şi PAP, placaj, panel, furnir estetic, sertare caşerate, uşi celulare şi panouri furniruite pentru mobilier,

Şlefuirea mecanică sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj şi a peliculei de lac nitrocelulozic, poliesteric şi carbamidic la fabricarea mobilei.

Fabricarea spumelor poliuretanice şi polistiren expandat în sistem continuu şi în forme. Injectarea spumelor poliuretanice şi polistiren expandat, precum şi executarea miezurilor elastice şi covoarelor vegetale pentru tapiţerie .

Fasonarea şi secţionarea arborilor în depozitele de buşteni încărcarea şi descărcarea buştenilor şi a cherestelei în depozite, a materiei prime, a materialelor auxiliare şi finite, precum şi sortarea-stivuirea în depozite; debitarea şi prelucrarea materialului lemnos (gaterişti şi circularişti precum şi ajutorii lor);stocarea şi derularea mecanică a lemnului în furnire şi blind.

Ordinul nr.50/1990 nu face referire, deci, la meserii ci la diverse activităţi pe care, dat fiind specificul activităţii angajatorului, ar fi putut fi îndeplinite şi de către reclamant, angajat pe postul de tâmplar.

Stabilirea cu exactitate a activităţilor desfăşurate de d-l C.C. în perioada 1990-2001 s-ar fi putut face cu ajutorul fişei postului salariatului, însă potrivit adresei nr.246/14082009 (f.66) acest document nu a fost găsit nici în dosarul personal al reclamantului şi nici în evidenţele lichidatorului or, potrivit art.287 din Codul muncii în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.

În consecinţă, considerând susţinerile reclamantului ca fiind întemeiate, instanţa va admite acţiunea şi va constata că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada octombrie 1990-decembrie 2000, obligând pârâta să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin cererea formulată se solicită de reclamanta M.L. în contradictoriu cu S. I. Judetului Bacău – pentru plata indemnizatiei pentru incapacitate temporară de muncă perioada 3.III.2009-30.04.2009, premiul anual pentru anul 2008, plata ajutorului de deces în cuantumul prevazut de lege pentru anul 2009, eliberarea cărtii de muncă, adeverintă salariat, copie CIM, fişa fiscală, tichete cadou, premiu anual.

In motivare se arată că; angajatorul refuză să-i plătească indemnizatia C.M. perioada 3.III.2009 -30.04.2009.

Prin precizările la actiune fila 17 dosar, reclamanta solicită obligarea intimatei să-i emită o adeverintă privind duratele de acordare a CM – exprimate în număr de file.

De asemenea prin completarea la acţiune fila 60 contestatoarea întelege să solicite anularea deciziei 251/3.III.2009 emisă de intimata, reintegrarea pe postul detinut anterior, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate actualizate începând cu data disponibilizării si până la data reîncadrării.

La dosar s-au depus acte medicale, s-au administrat probe cu martori interogatorii, reclamanta solicitînd judecata în lipsă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a invocat de către intimată- lipsa calităţii procesuale pasive întrucât contestatoarei i s-a desfăcut CIM potrivit deciziei 251/3.III.2009 cu aplicarea de la 5.III.2001.

In ce priveste fondul cauzei solicită respingerea acţiunii întrucât, reclamanta fiind prezentă la serviciu pe data de 4.III.2009 nu a depus certificate medicale pentru perioadele 3.III.2009-30.04.2009.

In ce priveste eliberarea cărtii de muncă, copie CIM, adeverinţe – solicită respingerea întrucât aceasta se ocupă de completarea si păstrarea dosarelor de personal şi cărtilor de muncă având acces la toate documentele.

Instanta având în vedere dispozitiile art.137 cod procedură civilă urmează să solutioneze excepţia invocată.

Pentru C.I.M. depus la dosar, fila 86 dosar- reclamanta, a avut calitatea de salariat începând cu 1.07.2003.

Instanta constată că raportat la obiectul actiunii intimata are calitate procesuală pasivă.

In ce priveste fondul cauzei se constată:

Potrivit deciziei 251 din 3.III.2009 fila 41 dosar s-a dispus încetarea CIM începând cu 5.III.2009 în temeiul art.264 (1) Codul muncii.

Contestatoarea a luat cunostintă de continutul deciziei începând cu data de 3.III.2009 când a refuzat să semneze de primire situatie consemnată în PV /3.III.2009 ora 12 – fila 45 dosar.

De asemenea urmare a prezentării contestatoarei la serviciu la 4.III.2009 i s-a solicitat predarea inventarului existent în biroul acesteia – sens în care s-a încheiat PV – fila 46 dosar.

De asemenea urmare a acestui refuz s-a dispus sigilarea biroului său, contestatoarea rupând sigiliile de la birou – sens în care s-a încheiat la 5.III.2009 –Procesul verbal fila 48 dosar.

Intimata, urmare a conduitei contestatoarei, a dispus comunicarea deciziei prin poştă conform actelor fila 50, contestatoarea refuzând să ridic corespondenţa de la postă.

Faţă de situatia retinută, instanta apreciază că în cauză contestatia formulată la data de 20 iulie 2009 este tardivă raportat la daza comunicării, luării la cunostintă de către contestatoare (29.04.2009) si în consecintă urmează să respingă contestatia ca fiind tardiv formulată.

In ce priveste cererea privind plata indemnizatiei pentru incapacitate de muncă – urmeaqză ca instanta să respingă cererea întrucât prin decizia 251 din 3.III.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei.

De asemenea d3esi în zilele de 3,4 III.2009 a fost prezentă la serviciu, conform depozitiei martorului audiat în instantă, aceasta nu a făcut dovada înstiintării unităţii despre existenţa concediilor medicale, la dosar nefiind depuse acte din continutul cărora să rezulte modalitatea comunicării concediilor medicale la unitate.

In ce priveste eliberarea de adeverinte, copii CIM, CM, reclamanta nu a făcut dovada refuzului unităţii de a-i elibera aceste acte (dovada formulării de cereri catre intimata în sensul celor solicitate).

In cauză s-a dispus luarea interogatoriului reclamantei sens în care a fost citată cu această mentiune pentru termenul din 21.04.2010.

Reclamanta desi a primit citatia cu această mentiune nu s-a prezentat în instanţă în vederea administrării probei, instanţa urmând a face aplicarea dispozitiilor art.225 cod procedură civilă.

In ce priveste plata ajutorului de înmormântare, pentru decesul părintelui, instanta urmează să respingă cererea nefiind depuse acte doveditoare (certificat deces).

In privinta acordării premiului anual, tichete cadou, se constată că acordarea acestora reprezintă o vocaţie si nu o obligaţie, intimata fiind o institutie bugetară avea obligaţia încadrării cheltuielilor în limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobat.

Pentru considerentele arătate instanta având în vedere dispozitiile art.39,40,267,281,285 codul muncii urmează să respingă cererile privind plata indemnizatiei concediului medical, premiul anual, plata ajutorului de deces, tichete cadou, eliberarea adeverintei, CIM,CM precum si fişa fiscală pentru anii 2007,2008,2009.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin contestaţia formulată: reclamantul I.V. solicită în contradictoriu cu S.N.S. SA Sucursala S. Tg.Ocna, anularea deciziei de sanctionare nr.66/14.09.2009 prin care a fost sanctionat cu diminuarea salariului cu 10% pe trei luni.

In motivare se arată că: sanctiunea este nelegală întrucât nu se prevede în decizia de sancţionare sarcinile de serviciu încălcate, dispozitiile R.O.I.

De asemenea nu s-a avut în vedere comportarea contestatorului în unitate în ultimii trei ani.

Nu s-au consemnat în decizie motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate.

La dosar s-au depus acte.

Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea contestatiei întrucât faptele reţinute în sarcina contestatorului sunt reale acesta nerespectând sarcinile de serviciu în ce priveşte accesul turistilor fără bilet de transport în schimbul unui comision care era plătit paznicului, contestatorul având obligaţia supravegherii mijlocului de transport şi turistilor.

La dosar s-au depus fişa postului, C.I.M. Decizia 66/14.09.2009 P/V nr. 7428/2009 al Comisiei de disciplină.

Acţiunea s-a depus în termen, motivata legal scutită de plata taxei de timbru.

Instanta verificând actele si lucrările dosarului constată:

Prin decizia 66/14.09.2009 s-a dispus sancţionarea contestatorului cu 10 % pe o durată de 3 luni.

Fapta imputată contestatorului constă în aceeia că înregistrările video din 26.07.2009, confirmă prezenta la punctul de acces turişti (poarta 2) a conducatorului auto I.V. care nu a supravegheat îmbarcarea respectiv debarcarea turistilor în mijloacele de transport pe care le deserveau lăsând turistii nesupravegheaţi. Se arată că s-au încălcat dispozitiile art.85 lit a CCM unic 2009 si art.31 lit.a Regulamentul Intern.

In procesul verbal de cercetare disciplinară fila 32 dosar – în sarcina contestatorului se reţine faptul că, aceştia se află la poarta 2 împreună cu paznicii, în loc să supravegheze operaţiunile de îmbarcare – debarcare a turistilor în mijloacele de transport.

Potrivit fişei postului nr. 721 din 22.I.2009 fila 6 dosar la capitolul atribuţii pct. 7.1.-7.17 nu se regăseste obligatia contestatorului de a supraveghea îmbarcarea – debarcarea turistilor din mijlocul de transport, sarcina aceasta revenind paznicului care era de serviciu.

De asemenea verificând dispozitiile art.85 lit.a CCM se retine faptul că acestea se referă la „realizarea atribuţiilor ce revin locului de muncă în conformitate cu prevederile fişei postului sau sarcinilor de serviciu stabilite” nefiind prevăzută obligaţia supravegherii turistilor.

In ce priveşte art.31 din R.O.I.- acesta se referă generic la însuşirea cunostintelor şi deprinderilor, executarea sarcinilor de serviciu.

Se retine de instanta că, în speţă contestatorul nu se face vinovat de încălcarea atributiilor de serviciu trecute în fişa postului depusă la dosar.

Nu se poate reţine în cauză că prin prezenta contestatorului la poarta nr.2 acesta a părăsit locul de muncă, întrucăt acesta nu a părăsit unitatea în timpul programului de lucru, locul de muncă al acestuia fiind în S..

Intimata cu rea credintă i-a înlăturat operarea contestatorului privind motivul prezentei sale la poarta nr.2 „pentru a bea apa etc.” întrucât supravegherea turistilor nu era obligatia sa de serviciu.

In ce priveste implicarea acestuia în acte de complicitate la fraudă, aceste aspecte nu au fost dovedite.

Instanta constată că în spetă nu sunt incidente dispozitiile art.263-266 codul muncii.

Contestatorul nesăvârsind o abatere disciplinară cu vinovăţie, neîncălcând CCM sau ROI şi în consecintă va admite contestatia urmînd să anuleze decizia.

Prin contestaţia formulată: reclamantul I.V. solicită în contradictoriu cu S.N.S. SA Sucursala S. Tg.Ocna, anularea deciziei de sanctionare nr.66/14.09.2009 prin care a fost sanctionat cu diminuarea salariului cu 10% pe trei luni.

In motivare se arată că: sanctiunea este nelegală întrucât nu se prevede în decizia de sancţionare sarcinile de serviciu încălcate, dispozitiile R.O.I.

De asemenea nu s-a avut în vedere comportarea contestatorului în unitate în ultimii trei ani.

Nu s-au consemnat în decizie motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate.

La dosar s-au depus acte.

Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea contestatiei întrucât faptele reţinute în sarcina contestatorului sunt reale acesta nerespectând sarcinile de serviciu în ce priveşte accesul turistilor fără bilet de transport în schimbul unui comision care era plătit paznicului, contestatorul având obligaţia supravegherii mijlocului de transport şi turistilor.

La dosar s-au depus fişa postului, C.I.M. Decizia 66/14.09.2009 P/V nr. 7428/2009 al Comisiei de disciplină.

Acţiunea s-a depus în termen, motivata legal scutită de plata taxei de timbru.

Instanta verificând actele si lucrările dosarului constată:

Prin decizia 66/14.09.2009 s-a dispus sancţionarea contestatorului cu 10 % pe o durată de 3 luni.

Fapta imputată contestatorului constă în aceeia că înregistrările video din 26.07.2009, confirmă prezenta la punctul de acces turişti (poarta 2) a conducatorului auto I.V. care nu a supravegheat îmbarcarea respectiv debarcarea turistilor în mijloacele de transport pe care le deserveau lăsând turistii nesupravegheaţi. Se arată că s-au încălcat dispozitiile art.85 lit a CCM unic 2009 si art.31 lit.a Regulamentul Intern.

In procesul verbal de cercetare disciplinară fila 32 dosar – în sarcina contestatorului se reţine faptul că, aceştia se află la poarta 2 împreună cu paznicii, în loc să supravegheze operaţiunile de îmbarcare – debarcare a turistilor în mijloacele de transport.

Potrivit fişei postului nr. 721 din 22.I.2009 fila 6 dosar la capitolul atribuţii pct. 7.1.-7.17 nu se regăseste obligatia contestatorului de a supraveghea îmbarcarea – debarcarea turistilor din mijlocul de transport, sarcina aceasta revenind paznicului care era de serviciu.

De asemenea verificând dispozitiile art.85 lit.a CCM se retine faptul că acestea se referă la „realizarea atribuţiilor ce revin locului de muncă în conformitate cu prevederile fişei postului sau sarcinilor de serviciu stabilite” nefiind prevăzută obligaţia supravegherii turistilor.

In ce priveşte art.31 din R.O.I.- acesta se referă generic la însuşirea cunostintelor şi deprinderilor, executarea sarcinilor de serviciu.

Se retine de instanta că, în speţă contestatorul nu se face vinovat de încălcarea atributiilor de serviciu trecute în fişa postului depusă la dosar.

Nu se poate reţine în cauză că prin prezenta contestatorului la poarta nr.2 acesta a părăsit locul de muncă, întrucăt acesta nu a părăsit unitatea în timpul programului de lucru, locul de muncă al acestuia fiind în S..

Intimata cu rea credintă i-a înlăturat operarea contestatorului privind motivul prezentei sale la poarta nr.2 „pentru a bea apa etc.” întrucât supravegherea turistilor nu era obligatia sa de serviciu.

In ce priveste implicarea acestuia în acte de complicitate la fraudă, aceste aspecte nu au fost dovedite.

Instanta constată că în spetă nu sunt incidente dispozitiile art.263-266 codul muncii.

Contestatorul nesăvârsind o abatere disciplinară cu vinovăţie, neîncălcând CCM sau ROI şi în consecintă va admite contestatia urmînd să anuleze decizia.

Etichete:

Raporturi de muncă.Neefectuare corespunzătoare a cercetării disciplinare.Sancţiune.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 4488 din 16.06.2008 M.D. a chemat în judecată D.S. Bacău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr. 459/4477/05.05.2008 ca nelegală şi netemeinică.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că decizia a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 al. 1 din Legea 53/2003, după 60 de zile calendaristice de la data comitetului director al DS Bacău în şedinţa din 07.03.2008 (hotărârea nr. 8/2008 înregistrată sub nr. 2470/07.03.2008) dată la care a fost prezentat raportul sinteză nr. 2469/07.03.2008.

S-a arătat, de asemenea, că decizia este nelegală deoarece nu a fost dispusă în conformitate cu art. 267 al. 1 şi al. 2 din Legea 53/2003, convocarea nr. 3506/31.03.2008 la care se face referire în decizia nr. 459/4477/05.05.2008 având alt obiectiv, respectiv analiza programului de măsuri dispus iar cercetarea disciplinară nu s-a consumat, nefiind audiat.

A solicitat contestatorul şi suspendarea aplicării deciziei nr. 459/4477/05.05.2008 până la pronunţarea hotărârii.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (fl. 4-6).

Contestaţia este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 285 Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal RNP Bacău a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată arătând că abaterile au fost constatate prin raportul nr. 2469/07.03.2008 iar acest raport a fost prezentat comitetului director la 07.04.2008, ultimul raport în legătură cu abaterile disciplinare fiind întocmit la 21.04.2008, astfel încât decizia de sancţionare emisă la 05.05.2008 respectă termenul prevăzut de art. 268 al. 1 Codul muncii.

Se mai arată în întâmpinare că cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată, o dovadă în plus constituind-o şi apărările formulate de reclamant, cuprinse în nota de relaţii 2259/04.03.2008 precum şi în obiecţiunile formulate de personalul O.S.Bacău înregistrate sub nr. 1021/04.04.2008 şi că decizia a fost comunicată reclamantului în termenul legal de 5 zile (fl. 14, 15).

O dată cu întâmpinarea a fost depusă la dosar documentaţia în baza căreia a fost emisă decizia contestată (fl. 16-38).

Prin încheierea din 03.10.2008 instanţa a dispus suspendarea executării silite a deciziei nr. 459/4477/05.05.2008 emisă de D.S. Bacău până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestei decizii iar prin încheierea din 28.11.2008 scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea sa secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bacău având în vedere calitatea de funcţionar public a contestatorului şi dispoziţiile art. 58 din OG 59/2002.

Reţinând că numai acţiunile formulate împotriva Comisiei de disciplină sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ şi că reclamantului i se aplică dispoziţiile procesuale cu privire la contractul de muncă şi nu cele cu privire la raportul de autoritate pe care legiuitorul le-a dat în competenţa expresă a instanţei de contencios administrativ, prin încheierea din 15.06.2009 Secţia comercială şi de contencios administrativ a scos cauza de pe rol şi a trimis-o secţiei civile, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei secţii sub nr. 3633/24.06.2009.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 459/4477/05.05.2008 D.S. Bacău a aplicat d-lui D.M. – şeful O.S. Bacău sancţiunea disciplinară a diminuării salariului de bază cu 30% pe o durată de 2 luni în conformitate cu prevederile art. 48 al. 2 lit. c din OUG nr. 59/2000 (fl. 4 ds. 4488/110/2008).

Analizând actele aflate la dosarului cauzei sub aspectul respectării dispoziţiilor art.267 din Codul muncii (f.16-37), instanţa constată că intimata nu face dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, nefiind depuse la dosar decât nota de relaţii nr.2259/3.03.2008 (f.33) prin care i se cer explicaţii contestatorului cu privire la o serie de deficienţe constatate cu ocazia controlului efectuat în perioada 13-27 februarie 2008, fără a se face vreo menţiune privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare iar prin adresa nr.3506/31.03.2008 cu care intimata susţine că ar face dovada convocării (f.36), d-l D.M. este convocat „pentru a prezenta şi susţine situaţia privind stadiul realizării măsurilor dispuse de organele de control din cadrul D.S. Bacău” şi nu în vederea efectuării unei cercetări disciplinare.

În consecinţă, instanţa constată că sancţiunea diminuării salariului de bază cu 30% pe o durată de 2 luni a fost aplicată cu încălcarea art.267 alin.(1) din Codul muncii, motiv pentru care, admiţând contestaţia, va dispune anularea deciziei nr.459/4477/5.05.2008, fără a mai analiza şi celelalte motive invocate de către contestator.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr.284/110/2007, reclamanta SC F. S.R.L. Slănic Moldova a chemat în judecată pe pârâtul S.C., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 26.965 lei, c/valoare prejudiciu. A solicitat reclamanta şi cheltuieli de judecată.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.285 Codul muncii.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajat în calitate de contabil şef la societatea reclamantă. Neglijenţa în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu a dus la emiterea unei decizii de impunere, nr.1742/22/09.02.2006, prin care societatea reclamantă a fost obligată la plata unor diferenţe de impozit şi totodată la accesoriile aferente acestei plăţi ulterioare.

În susţinerea acţiunii s-au depus înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât administratorul societăţii a cunoscut la angajarea sa faptul că nu este contabil autorizat şi că administratorul trebuie să-şi asume răspunderea în legătură cu actele încheiate.

S-a mai arătat că administratorul a fost cel care a hotărât să includă ca şi cheltuială deductibilă dobânzile şi penalităţile, fără să ţină cont de opoziţia pârâtului.

Pârâtul a mai arătat că procesul/verbal prin care s-a stabilit impozitul nu a fost atacat de societate şi că administratorul a chemat organele de control întrucât acesta a solicitat restituirea TVA-ului.

Prin sentinţa civilă nr. 1159/D/11.07.2007 Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 26.965 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 23/16.01.2008, Curtea de Apel Bacău a casat sentinţa civilă cu motivarea că este necesar completarea probatoriului pentru a se stabili care este cuantumul TVA/ului datorat de societate cu consecinţă asupra penalităţilor şi dobânzilor şi legătura de cauzalitate între activitatea desfăşurată de pârât şi greşelile constatate de către organele fiscale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 732/110/2008.

Conform recomandărilor instanţei de casare, tribunalul a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile. La termenul din 5.09.2009 instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei astfel de expertize şi a pus în sarcina pârâtului sarcina de a achita onorariu expert, acesta arătând că nu poate achita onorariul şi că nu a solicitat această probă.

Poziţia reclamantei vis/a/vis de proba cu expertiza a fost constantă pe parcursul procesului, aceasta arătând că nu solicită în dovedirea pretenţiilor sale proba cu expertiză iar la termenul din 13.03.2009a arătat că refuză să achite onorariul de expert.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă în funcţia de contabil şef, fără ca acesta să aibă studii superioare de specialitate astfel cum impunea art. 11 din Lg. 82/1991 încă de la data intrării în vigoare.

Potrivit deciziei de impunere nr. 1742/22.03.2006, pentru anii 2002 şi 2003 societatea a calculat impozitul pe profit ţinând cont de pierderea contabilă, şi nu de cea fiscală, cu nerespectarea dispoziţiilor Lg. 414/2002. Ca urmare a acestui fapt, s/a constatat o diferenţă de impozit pe profit pentru perioada 1.01.2002/30.09.2005 de 18.081 lei.

Ca urmare a neplăţii la termen a sumei de 18.081 lei, s-a calculat, conform art.13 din OG nr.11/1996 modificată, art.12 din OG 61/2002 şi OG 92/2003 şi accesoriile reprezentând dobândă 7212 lei şi penalităţi de întârziere 2058 lei.

De asemenea, s-a constatat că datora o diferenţă suplimentară de TVA pentru perioada 01.01.2002 – 31.10.2005 de 42122 lei, la care, de asemenea s-au calculat accesorii: dobândă 13.342 lei şi penalităţi de întârziere de 3550 lei. Greşit nu a fost constituit şi virat fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului pentru perioada 01.06.2002 – 31.12.2002, calculându-se un fond datorat de 2126 lei la care se adaugă 1688 lei dobândă şi 441 lei penalităţi de întârziere.

Angajatorul a emis decizia nr. 166/1.10.2006 prin care arată că pârâtul este dator a achita societăţii suma de 26.965 lei reprezentând accesoriile pe care societatea ar fi trebuit să le plătească ca urmare a deficienţelor de calcul, considerând că pârâtul şi/a recunoscut culpa prin adresa nr. 312/22.09.2005. Instanţa constată că prin această adresă, pârâtul aducea la cunoştinţă administratorului că din eroare s/a luat în calcul pierderea contabilă şi nu cea fiscală, nereferindu-se şi la celelalte aspecte cu privire la care organul fiscal a stabilit că s-au efectuat încălcări ale legii.

Conform art. 270 Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Pentru a se declanşa răspunderea patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

– calitatea de salariat la angajatorul păgubit;

– fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa;

– prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;

– raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

– vinovăţia salariatului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa constată că aceasta este întrunită, pârâtul fiind, aşa cum s-a arătat, angajat pe funcţia de contabil şef la societatea reclamantă în perioada în care s-au efectuat erorile contabile.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie instanţa constată că deşi angajatorul nu a depus la dosarul cauzei fişa postului, este de natura funcţiei ocupate de către pârât ca acesta să întocmească actele prevăzute de legea contabilităţii nr. 82/1991.

În speţă, însă, instanţa constată că operează o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei, şi anume acordul angajatorului.

Astfel, din analiza actelor contabile depuse la dosarul cauzei şi pe baza cărora s-a calculat greşit impozitul pe profit şi TVA-ul datorat de societate rezultă că aceste acte au fost semnate, alături de pârât şi de către administratorul societăţii iar aplicarea acestei semnături trebuie privită din prisma dispoziţiilor conform cărora administratorul societăţii era cel căreia îi revenea întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte organizarea şi conducerea contabilităţii societăţii. În condiţiile în care administratorul reclamant cunoştea faptul că pârâtul nu îndeplinea condiţiile legale privind efectuarea studiilor economice superioare (cunoaşterea acestuia aspect nefiind contestată de către societatea reclamantă) exista posibilitatea săvârşirii de către acesta a unor erori în întocmirea actelor contabile.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie necesară pentru declanşarea răspunderii, instanţa constată că deşi era în sarcina reclamantului să facă dovada prejudiciului cauzat prin fapta angajatului, cuantumul acestui prejudiciu nu a fost dovedit.

Astfel, în condiţiile în care pârâtul a contestat faptul că declaraţia de impunere nr. 1742/22.03.2006 emisă de DGFP Bacău ar conţine date exacte sub aspectul cuantumului obligaţiilor fiscale neachitate la termen şi al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, şi în condiţiile în care această declaraţie nu a făcut obiectul unui control judiciar, societatea reclamantă fiind singura în măsură să atace acest act pe calea contenciosului fiscal, în cauză se impunea efectuarea unei expertize care, conform art. 1169 Cod civil şi art. 287 Codul muncii, era în sarcina societăţii reclamante. Aceasta, însă, şi-a exprimat în mod constant opinia că în cauză nu este necesară administrarea unei astfel de probe şi că nu înţelege să achite onorariul de expert.

Tot sub aspectul prejudiciului, instanţa constată că reclamanta nu poate susţine că a dovedit cuantumul acestuia prin conţinutul deciziei de imputare deoarece suma solicitată, de 26965 lei, nu corespunde oricum cu cuantumul rezultat din însumarea dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere menţionate în cuprinsul deciziei.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, instanţa constată că acest element al răspunderii rezultă în cauză, fiind necontestat de către pârât faptul că stabilirea dobânzilor şi penalităţilor prin decizia de impunere a fost consecinţa erorilor contabile săvârşite de către pârât (cu acordul administratorului reclamantei).

De asemenea, instanţa constată că vinovăţia pârâtului rezultă în speţă din faptul că acesta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu, răspunderea patrimonială a angajatului putându-se declanşa chiar în condiţiile existenţei unei culpe uşoare.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile de declanşare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, urmând să respingă acţiunea ca nefondată.

În baza art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga societatea reclamantă să-i plătească pârâtului cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 4989 din 16.07.2008 d-na G.B. a chemat în judecată C.T.I.B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulate calificativele profesionale anuale acordate pentru anii 2004-2007, acordarea despăgubirilor salariale cuvenite, precum şi anularea dispoziţiei nr. 14/14.02.2008 prin care a fost destituită din activitatea de desfăşurare a controlului financiar preventiv cu acordarea despăgubirilor salariale cuvenite.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost încadrată în funcţia de contabil şef la C.T.I.B. în anul 1994. Deşi timp de 10 ani şi-a desfăşurat activitatea în condiţiile necesare, obţinând rezultate remarcabile, evidenţiate prin constatările autorităţilor ierarhic superioare, prin verificări de specialitate, începând cu anul 2004 activitatea la locul de muncă a devenit un calvar datorită directorului şcolii, interesat de desfiinţarea contabilităţii interne şi în apelarea la serviciile firmelor particulare de specialitate, director care a început să inventeze diverse abateri menite să-i aducă diferite critici neîntemeiate, ameninţând-o că o va da afară din serviciu dacă nu va pleca de bunăvoie.

Astfel, arată reclamanta în continuare, la 12.02.2008 a fost destituită din funcţia de contabil şef, în condiţii nelegale şi, ca o măsură accesorie, şi din activitatea de control financiar intern preventiv, salarizată, un drept legal dobândit definitiv o dată cu ocuparea funcţiei de contabil şef, pe bază de concurs, funcţie al cărei statut juridic este reglementat de ordinul MEN nr. 3522/30.03.2000 şi de ordinul MEC nr. 4925/08.09.2005. Potrivit acestor acte normative, consiliul de administraţie din învăţământul preuniversitar (colegii) elaborează fişa de evaluare şi criteriile evaluării numai pentru personalul nedidactic, contabilul şef şi contabilul neintrând în această categorie, iar acordarea calificativelor profesionale pentru întregul personal salariat al unităţii şcolare revine consiliului de administraţie cu precizarea că acordarea calificativelor se face după un criteriu obiectiv, respectiv propunerile rezultate din raportul general privind starea şi calitatea învăţământului din unitatea şcolară.

Deşi a adus la cunoştinţă directorului cadrul legal aplicabil – susţine reclamanta – acesta a refuzat să aplice dispoziţiile legale incidente în procedura de stabilire şi acordare a calificativelor profesionale anuale, utilizând o fişă de evaluare a contabilului şef şi a contabilului elaborată de consiliul de administraţie a colegiului, ca şi cum contabilul şef şi contabilul ar face parte din categoria personalului nedidactic, fiind sancţionată disciplinar cu destituirea din funcţie în momentul în care reclamanta a refuzat să mai completeze astfel de fişe, motivat de acordarea calificativelor arbitrarii şi abuzive pe criterii care nu au nimic în comun cu activitatea sa profesională, menţionându-se o serie de carenţe ale acestei activităţi dar fără să se dea exemple concrete susţinute de dovezi.

A arătat reclamanta şi faptul că în pofida demersurilor sale repetate, contestaţiile formulate împotriva calificativelor anuale adresate ISJ Bacău au rămas fără răspuns, deşi a solicitat şi intervenţia ministerului de resort în acest scop, plângerea înregistrată la ISJ Bacău sub nr. 2478/04.03.2008 având şi capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 18/14.02.2008 a Colegiului pârât, având în vedere că destituirea din activitatea de exercitarea a atribuţiilor de control financiar preventiv propriu s-a făcut fără acordul entităţii publice ierarhic superioare, respectiv fără acordul ISJ Bacău; astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 7 din Ordinul MFP nr. 522/2003 şi ale art. 9 pct. 6,7 din OG 119/1999.

A invocat, de asemenea, reclamanta în motivarea în drept a cererii sale, art. 109 (2) Cod procedură civilă, art. 122 pct. 5 din Legea 128/1997, art. 156 din Legea învăţământului, iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (fl. 11-50, 145-160, 164-177) a solicitat administrarea probei cu interogatoriul instituţiei pârâte (fl. 106,107,113-117), la răspunsuri fiind formulate obiecţiuni (fl. 141-144) precum şi efectuarea unei expertize contabile, formulând şi obiecţiuni (fl. 162).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art. 285 Codul muncii.

Prin reprezentantul său convenţional C.T.I.B. a depus la dosar documentaţia în baza căreia a emis decizia contestată (fl. 59-102) alte înscrisuri printre care şi fişele de apreciere a activităţii reclamantei pentru anii 2004-2006 în original (fl. 118-139, 182-196). La termenul de judecată din 19.06.2009 pârâtul a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţie în analiza căreia instanţa reţine următoarele:

D-na B.G., angajată în funcţia de administrator financiar I potrivit contractului individual de muncă nr. 33 (fl. 12) a solicitat prin acţiunea de faţă anularea calificativelor acordate pentru activitatea desfăşurată în anii 2004-2007 precum şi a deciziei nr. 18/14.02.2008 de anulare a dispoziţiei nr. 7/04.03.1996 prin care a fost împuternicită să exercite controlul financiar preventiv.

Fişa de apreciere pe anul 2004, prin care s-a acordat calificativul ,, nesatisfăcător “ fişă înregistrată sub nr. 151/27.01.2005 a fost comunicată la 27.01.2005 (fl. 24,182), fişa de apreciere pe anul 2005 înregistrată sub nr. 487/01.03.2006 prin care s-a acordat acelaşi calificativ a fost comunicată la 06.03.2006 (fl. 25,26,183,184), o nouă fişă de apreciere pe anul 2005 de această dată de acordare a calificativului SATISFĂCĂTOR, fişă înregistrată sub nr. 3135/09.11.2007 (fl. 27,28,185,186), fiindu-i comunicată reclamantei la 04.02.2008.

Fişa de apreciere pe anul 2006, înregistrată sub nr. 402/13.02.2007 prin care s-a acordat calificativul BUN a fost comunicată reclamantei la 13.02.2007 (fl. 31,32,187,188) iar fişa de apreciere pe anul 2007 înregistrată sub nr. 340/1.02.2008 prin care s-a acordat calificativul SATISFĂCĂTOR a fost comunicată reclamantei la 04.02.2008 (fl. 29,30).

Decizia nr. 18/14.02.2008 a fost comunicată reclamantei la 14.02.2008 (fl. 46).

D-na B.G. nu a contestat faptul că ar fi primit actele menţionate la datele arătate, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul acestor înscrisuri, or, potrivit art. 283 lit. a din Codul muncii cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

În consecinţă, considerând incidente dispoziţiile legale menţionate, toate actele contestate fiind emise în executarea contractului individual de muncă (aprecierile anuale) sau având ca efect modificarea acestui contract (dispoziţia nr. 18/14.02.2008) în lipsa unor dispoziţii legale speciale în legislaţia aplicabilă personalului angajat în instituţiile de învăţământ instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge acţiunea ca tardiv formulată, împrejurarea că s-a urmat şi o procedură administrativă (plângerea la I.Ş.J. Bacău) nedeterminând suspendarea sau întreruperea termenului de 30 de zile.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga reclamanta să plătească pârâtului 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanţa seria BCBAB nr. 03721076 (fl. 197).

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin sentinţa civilă nr.590 din 18.07.2008 Tribunalul Bacău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC TMUCB Bacău, excepţie invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantul L.V.C. împotriva acestei pârâte, acţiune înregistrată sub nr.438/2008 prin care solicita obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că în perioada 1978-1979 şi iulie 1979-noiembrie 1984 a desfăşurat muncă peste program iar pentru sumele primite ca drepturi salariale s-au achitat contribuţiile prevăzute de lege.

Sentinţa tribunalului a fost casată de către Curtea de Apel Bacău prin decizia nr.6/7.01.2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că probele administrate în cauză fac dovada că reclamantul a lucrat la societatea pârâtă şi a încasat diverse sume de bani, împrejurare recunoscută chiar de către pârâtă care arată în adresa nr.276/22.02.2006 că reclamantul a încasat diverse sume de bani cu titlu de prestaţie serviciu, dar între părţi nu a existat contract scris de muncă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.730 din 4.02.2009 şi procedând la judecarea pe fond, instanţa reţine următoarele:

În perioada 1975-1978 d-l L.V.C. a fost salariat în funcţia de lăcătuş al SC C. SA Borzeşti, astfel cum rezultă din adeverinţa nr.45391/10.12.2007 (f.5 dosar 438/110/2008) iar începând cu 1.07.1979 reclamantul arată că s-a transferat la rafinăria 2 Oneşti (f.28 dosar 438/110/2008).

Deşi angajat al altei societăţi, în perioadele martie 1978-iunie 1979 respectiv iulie 1979-noiembrie 1984 d-l L.V.C. a susţinut că a prestat peste orele de program muncă pentru SC TMUCB SA filiala Bacău, susţinere confirmată de martorii audiaţi în cauză –d-l B.I. şi d-l P.A. (f.29,30 dosar 438/110/2008).

Însăşi societatea pârâtă arată prin adresa nr.276/22.02.2006 faptul că în perioadele indicate de reclamant a plătit acestuia anumite sume de bani, în temeiul unei prestaţii de serviciu la înţelegere cu beneficiarul care se deconta cu acesta (f.27 dosar 438/110/2008).

Prin urmare, o dată justificat interesul acţiunii – posibilitatea recalculării pensiei în raport de toate veniturile obţinute – reclamantul este îndreptăţit să obţină de la societatea pârâtă o adeverinţă în care să fie menţionate sumele de bani primite, perioada în care aceste sume s-au plătit şi titlul cu care au fost plătite.

Etichete:

Raporturi de muncă

Prin cererea înregistrată sub nr. 1405/10.03.2008 la Tribunalul Bacău reclamanţi P.V., G.G., C.V., C.N., P.G. şi A.I. au chemat în judecată S.C. S. S.A. Bacău prin lichidator judiciar S.C. S.Q. SRL Bacău, pentru ca , prin hotărâre judecătorească să fie recunoscută activitatea din perioada 07.02.1979-07.09.1988 pentru P.V., 15.03.1982- 08.08.1991 pentru A.I., 11.02.1978 – 01.04.2001 pentru C.N., 01.08.1978 -01.04.2001 pentru C.V., 21.06.1979-01.04.2001 pentru G.G., şi 06.08.1979 – 01.05. 1991 pentru P.G., ca fiind prestată în grupa I-a de muncă, această cerere nefiindu-le satisfăcută de angajator pe cale amiabilă.

Motivând în fapt acţiunea lor reclamanţii au arătat că au desfăşurat activitate în condiţii grele şi în mediu toxic, obiectul de activitate al angajatorului fiind producerea de îngrăşăminte chimice. Întrucât au considerat a fi îndeplinite cerinţele Ordinului nr. 50/1990 privind grupele de muncă au promovat acţiunea de faţă.

Pentru dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri , interogatoriul pârâtei şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea chimie industrială, probe ce au fost administrate.

Din actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii au solicitat acordarea grupei I-a de muncă pentru diferite perioade de timp cât au lucrat la societatea pârâtă, conform contractelor individuale de muncă, fişelor de post – fiecare faţă de condiţiile concrete de muncă pe care le-a avut la locul său de muncă, împrejurări verificate şi explicate de expert.

Unitatea intimată are ca obiect de activitate producerea de amoniac, uree, acid sulfuric, acid fosforic, îngrăşăminte complexe având în dotare instalaţia de amoniac Kellogg. Instalaţia de uree Stripping, instalaţia de acid sulfuric, instalaţia de acid fosforic, instalaţia de îngrăşăminte complexe, instalaţia de fosfat dicalcic furajer, instalaţia de sulfat de Aluminiu, instalaţia de oxigen şi azot, instalaţia de demineralizare, centrala termoelectrică.

Datorită obiectului de activitate, unitatea intimată se încadrează la combinatele cu un potenţial extrem de mare de poluare atmosferic cu pericol de catastrofă ecologică prin deţinerea unui tanc de amoniac de 12500 tone încărcătura:

De asemenea, acest combinat datorită instalaţiilor pe care le are în dotare a fost şi este un mare producător de noxe toxice pe toată platforma sa şi pentru împrejurimi la distanţe mari .

Reclamanţii, potrivit specificului muncii, electricieni, conducători auto, operatori chimişti, au lucrat în mod permanent într-un mediu toxic ( emisii cumulate de mai multe substanţe gazoase toxice şi corozive; zgomot, praf toxic, ploaie de hidroxizi) existentă pe platforma combinatului care a constituit şi constituie un real pericol pentru căile respiratorii, angajaţii fiind nevoiţi să poarte măşti de gaze – fapt ce determină o permanentă stare de stres.

Având în vedere gradul de toxicitate ridicat în care lucrează reclamanţii, mediul încărcat cu noxele emise în tehnologiile de fabricare a produselor, mediul radio – activ creat de prezenţa haldelor de fosfogips, peste 6 milioane de tone, care există de zeci de ani în incinta combinatului în mai multe locaţii (conţinând radion radioactiv ) mediul încărcat de fosforită cianură care este mortală, tetraclorură de carbon care este cancerigenă, amoniac lichefiat, se apreciază de instanţă că în speţă sunt incidente dispoziţiile Ord. 50/1990 modificat şi completat – anexa 1 cu timp de lucru 100%.

În pronunţarea acestei hotărâri se are în vedere faptul că în unele secţii au fost încadrate în grupa I de muncă, iar apoi în altă perioadă să fie încadrate în altă grupă de muncă deşi tehnologia şi instalaţiile nu s-au modificat.

De asemenea, mulţi salariaţi au primit pe o anumită perioadă grupa I de muncă, apoi li s-a schimbat grupa de muncă, fără însă ca şi condiţiile de muncă să fi fost îmbunătăţite.

De reţinut este faptul că majoritatea salariaţilor nu au lucrat într-un loc de muncă fix, ci au deservit întreaga platformă a societăţii, unde majoritatea secţiilor au fost încadrate la Grupa I de muncă.

Se mai reţine faptul că reclamanţii au beneficiat de un spor de toxicitate de 25% raportat la salariu spor care s-a acordat doar pentru cei care au lucrat în condiţii foarte grele, ca şi salariaţii care ca şi salariaţii care lucrau la secţiile ce se încadrau în grupa I de muncă.

Faţă de situaţia reţinută, reclamanţii desfăşurând activitatea pe întreg teritoriul combinatului , în secţii şi locuri de muncă încadrate în grupa I. de muncă, trebuie să beneficieze de grupa I. de muncă cu timp de lucru 100% pentru perioadele precizate de fiecare reclamant, astfel că în considerarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, dispoziţiile Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivelul industriei chimice , dispoziţiile art. 50/1990

Etichete: