Cerere de deschidere a procedurii.Invocarea unui caz legal de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.

Iniţierea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile faţă de comerciantul debitor.

Împrejurarea sesizării organelor de cercetare penală cu o plângere împotriva administratorului societăţii debitoare nu este de natură să suspende ori să întrerupă cursul prescripţiei extinctive, dacă titlul obţinut nu a fost valorificat în termenul reglementat de art. 6 din Decretul nr. 167/1958.

Cu ocazia soluţionării cererii formulate de societatea bancară, de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de S.C. IP S.R.L., s-a ridicat din oficiu excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită a creanţei.

Creditoarea a solicitat să se constate că datoria debitoarei – izvorâtă dintr-un contract de credit bancar – nu poate fi apreciată ca prescrisă, câtă vreme în perioada scadenţei a fost depusă o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, faţă de administratorul societăţii aflate în încetare de plăţi; măsura neînceperii urmăririi penale a fost dispusă la 25.02.1999, iar acţiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 64/ 1995 a fost depusă la 23.09.1999.

Titlul executoriu deţinut de reclamantă, pentru această creanţă, este materializat prin sentinţa civilă nr. 10848/ 24.10.1994 a Judecătoriei Constanţa.

Creditoarea a invocat suspendarea cursului prescripţiei conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prin formularea plângerii penale împotriva administratorului societăţii.

Textul menţionat precizează, însă, în alin. 2 că prescripţia nu se întrerupe dacă a intervenit încetarea procesului, dacă acţiunea de chemare în judecată sau de executare silită a fost respinsă, anulată ori dacă s-a perimat.

În aceste condiţii, se va reţine că dreptul de acţiune al creditoarei s-a împlinit în cursul anului 1998, în timp ce prezenta cerere a fost formulată la 23.09.1999, situaţie care atrage intervenţia prescripţiei extinctive.

(sentinţa civilă nr. 700 COM/ 06.03.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Notă: În raport de considerentele invocate de creditor, trebuia analizat şi dacă formularea unei plângeri penale constituia sau nu un caz reglementat de actul normativ menţionat, pentru suspendarea (ori întreruperea) cursului prescripţiei.

Întrucât actul normativ nu reglementează expres o asemenea situaţie, sesizarea organelor de cercetare penală nu întrerupe şi nici nu suspendă cursul prescripţiei.

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Formularea ei faţă de o sucursală.

Sucursala nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic, actele care concură la desfăşurarea activităţii sale fiind încheiate de către reprezentanţii desemnaţi de societatea–mamă, în limitele împuternicirii acordate.

Nefiind persoană juridică, sucursalei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

S.C. V S.R.L. Constanţa, prin reprezentant legal, a solicitat Tribunalului Constanţa – secţia comercială deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de S.C. SR S.R.L. – Eforie Nord, în vederea recuperării unei creanţe de 557.116.039 lei.

Reclamanta a arătat că suma pretinsă cu titlu de creanţă este datorată de debitoarea sa în urma livrărilor de mărfuri efectuate către aceasta.

Conform adresei emise de Oficiul Registrului Comerţului Constanţa, societatea cu răspundere limitată faţă de care s-a solicitat deschiderea procedurii are constituită în Eforie Nord o sucursală, sediul social fiind însă menţionat în Bucureşti.

Sucursala, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, este un dezmembrământ al societăţii, fără personalitate juridică, integrată organic entităţii fondatoare şi dependentă juridic şi economic de aceasta din urmă; obiectul de activitate al sucursalei este, la rândul său, circumscris celui al societăţii-mamă.

În absenţa personalităţii juridice, sucursala nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic, actele care concură la desfăşurarea activităţii sale fiind încheiate de către reprezentanţii desemnaţi de societatea–mamă, în limitele împuternicirii acordate.

În aceste condiţii, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 64/1995 nu sunt aplicabile sucursalei, ci doar comercianţilor – persoane fizice şi juridice, deci a acelor entităţi care au deplină personalitate juridică şi aptitudinea de a răspunde, în nume propriu, pentru obligaţiile asumate.

(sentinţa civilă nr. 1007 COM/ 25.02.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Debitor societate agricolă.

Societăţile agricole nu au caracter comercial şi nici nu sunt nominalizate în textul art. 1 al Legii nr. 64/1995, ca entităţi juridice cărora le este aplicabilă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

Una dintre condiţiile necesare pentru aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995, este ca debitorul să aibă calitatea de comerciant.

Această calitate se determină în conformitate cu prevederile art. 7 cod comercial, ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 26/ 1990 şi ale art. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicată.

Textul art. 7 cod com. prevede că sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ cu titlu profesional şi societăţile comerciale.

În legea registrului comerţului se menţionează că sunt comercianţi persoanele juridice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste.

În fine, în sensul art. 1 al Legii nr. 64/1995, noţiunea de comerciant are aceeaşi sferă de cuprindere cu cea definită de art. 7 cod com., încorporând persoanele fizice şi societăţile comerciale.

În cazul societăţilor agricole, lipsa calităţii de comerciant este expres menţionată prin art. 5 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

În consecinţă, ea nu poate face obiectul procedurii colective.

(sentinţa civilă nr. 7011 COM/ 21.10.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Existenţa unei proceduri de lichidare administrativă

Dacă prin hotărârea adunării generale, înregistrată la Registrul comerţului, s-a dispus dizolvarea şi lichidarea cooperativei de consum, fiind desemnat un lichidator în acest sens, aceeaşi creditoare – care s-a raportat la procedura reglementată de Legea nr. 109/ 1996 şi s-a înscris la masa credală – nu se poate îndrepta împotriva debitorului său şi cu o cerere de declanşare a procedurii falimentului judiciar.

Starea de încetare de plăţi a debitorului aflat în procedura lichidării administrative este evidentă, iar personalitatea juridică este continuată doar pentru operaţiunile de lichidare.

Debitoarea Cooperativa de Consum Cobadin, jud. Constanţa, a formulat contestaţie la cererea creditoarei sale de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului, arătând că la data sesizării instanţei se afla în procedura lichidării administrative.

S-a susţinut că în cadrul acestei proceduri, menţionate la Registrul Comerţului Constanţa, a fost desemnat lichidator, s-a întocmit tabelul creanţelor, iar creditoarea A.J.O.F.M. Constanţa figurează înscrisă pe tabelul de creanţe, cu aceeaşi sumă pentru care a formulat acţiunea în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 64/ 1995.

A fost invocată, totodată, neîndeplinirea de către această creanţă a cerinţei impuse de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 modificată şi completată prin O.G. nr. 38/ 2002, în sensul că sumele pretinse nu întrunesc cuantumul minim de 5000 euro.

Procedând la soluţionarea cauzei, instanţa a reţinut că prin hotărârea adunării generale nr. 2/ 2001 înregistrată la O.R.C. Constanţa s-a dispus dizolvarea şi lichidarea debitoarei Cooperativa de Consum Cobadin, numindu-se o persoană juridică în calitate de lichidator.

Creditoarea s-a prevalat de această procedură reglementată de Legea nr. 109/ 1996, înscriindu-se cu creanţa la masa credală.

Prin urmare, aceeaşi creditoare nu se poate îndrepta împotriva debitorului său cu o cerere de declanşare a procedurii falimentului judiciar, fiind evidentă starea de încetare de plăţi, cât şi faptul că debitoarea îşi continuă existenţa doar pentru operaţiunile de lichidare.

Pentru aceste considerente, contestaţia debitoarei va fi admisă, cu respingerea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

(sentinţa civilă nr. 7030 COM/ 21.10.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 109/2003 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Sesizarea instanţei ulterior fuzionării societăţii comerciale.

Încetarea existenţei, ca entitate juridică, a unei societăţi comerciale care fuzionează cu o alta se produce la data când, prin încheiere irevocabilă, se dispune de către judecătorul delegat radierea societăţii de la registrul comerţului, ca efect al fuziunii.

Acest moment marchează pierderea capacităţii civile şi exclude posibilitatea sesizării tribunalului cu o cerere, faţă de aceeaşi societate, în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

Fuziunea nu permite, totodată, de a dispune direct falimentul societăţii care a preluat activul şi pasivul societăţii comerciale debitoare, fără respectarea etapelor prealabile faţă de persoana juridică absorbantă.

Creditoarea C.A.S. Constanţa a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de S.C. ALEX HOLDING S.R.L. Constanţa, în vederea recuperării unei creanţe de 15.000.000 lei datorate de debitor fondului de asigurări sociale de sănătate.

Ulterior deschiderii procedurii, Oficiul Registrului Comerţului a comunicat instanţei că debitoarea a fost radiată la 29.06.2001 (n.n. la o dată anterioară sesizării instanţei), ca urmare a fuziunii prin absorbţie cu S.C. CORSA COMPANY S.R.L.

În aceste condiţii, judecătorul sindic a solicitat creditoarei un punct de vedere asupra situaţiei juridice a debitorului său, iar creditoarea C.A.S. a apreciat că procedura poate continua prin declararea în faliment a persoanei juridice care a preluat – ca efect al operaţiunii juridice menţionate – drepturile şi obligaţiile debitoarei sale.

Capacitatea civilă a persoanei juridice reprezintă aptitudinea subiectului colectiv de drept de a avea drepturi şi obligaţii civile (sintetic desemnată ca fiind capacitatea de folosinţă) şi aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile, de a-şi asuma obligaţii prin acte juridice (capacitatea de exerciţiu).

Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este marcat de momentul înregistrării acesteia, iar în cazul special al societăţilor comerciale acesta coincide cu cel al înmatriculării la registrul comerţului.

În mod corelativ, încetarea capacităţii de folosinţă intervine la momentul radierii acesteia din evidenţele registrului comerţului.

Ori, în speţă, încetarea existenţei S.C. ALEX HOLDING S.R.L., ca entitate juridică, s-a produs la data de 29.06.2001 când, prin încheiere irevocabilă, s-a dispus de către judecătorul delegat radierea societăţii de la registrul comerţului, ca efect al fuziunii.

În aceste condiţii, cererea C.A.S. va fi respinsă, ca fiind îndreptată faţă de o persoană fără capacitate.

Cât priveşte cererea creditorului, de a dispune direct falimentul societăţii care a preluat activul şi pasivul societăţii comerciale debitoare, aceasta este neîntemeiată, câtă vreme faţă de S.C. CORSA COMPANY S.R.L. nu au fost respectate cerinţele legii, de notificare a debitorului, de acordare a unui termen de contestaţie şi de formulare a probatoriilor apreciate ca necesare pentru dovedirea sau combaterea situaţiei de încetare de plăţi.

(sentinţa civilă nr. 7711 COM/ 11.11.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Notă: Lipsa datelor de la registrul comerţului, privind situaţia juridică a comerciantului, la momentul analizării cererii de deschidere a procedurii, conduce, ca în speţă, la pronunţarea unei sentinţe de aplicare a prevederilor legii faţă de o entitate fără personalitate juridică.

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Sesizarea instanţei ulterior radierii societăţii comerciale.

Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nu poate fi iniţiată faţă de o societate comercială a cărei radiere a fost dispusă de judecătorul delegat la registrul comerţului.

Casa de Asigurări de Sănătate a Jud.Constanţa a solicitat instanţei deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C. D & R IMPEX S.R.L. Constanţa, în vederea recuperării unei creanţe certe, lichide şi exigibile de 461.898 lei reprezentând contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate şi majorări.

Instanţa a reţinut că procedura reglementată de dispoziţiile Legii nr. 64/ 1995 nu poate fi iniţiată faţă de o entitate fără capacitate procesuală de folosinţă.

Acest atribut, definit în doctrină ca exprimarea în plan procesual a capacităţii civile de folosinţă a unei persoane şi concretizat prin totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care aceasta şi le poate asuma în cursul unui proces, este indispensabil în identificarea părţilor acţiunii civile.

Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice are loc la data încetării existenţei acesteia.

În speţă, prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa, nr. 13997/ 14.1.2001 s-a constatat dizolvarea de drept a societăţii pârâte, iar prin încheierea nr. 12378/ 27.03.2002 s-a dispus radierea persoanei juridice.

În consecinţă, la data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, debitoarea nu mai avea capacitate de folosinţă şi, pe acest considerent, nu mai putea avea capacitate procesuală într-o procedură de faliment judiciar.

(sentinţa civilă nr. 4030 COM/ 17.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 968/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţa comercială)

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii. Sesizarea instanţei ulterior dizolvării societăţii comerciale.

Prin dizolvarea de drept operată în condiţiile art. 2 din Legea nr. 314/2001, societatea comercială nu mai poate fi subiect al procedurii colective.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 314/ 2001, societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (26.06.2001) nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim prevăzut de Legea nr. 31/1990 republicată, sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată.

Art. 2 prevede că dizolvarea de drept a societăţilor menţionate este constatată prin încheierea dată de judecătorul delegat la registrul comerţului, la sesizarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale sau a statului, prin procedura necontencioasă.

Art. 4 din Legea 314/ 2001 prevede că în absenţa recursului declarat împotriva încheierii judecătorului delegat sau în situaţia respingerii recursului, societatea comercială dizolvată de drept se radiază din oficiu, fără nici o altă formalitate.

Conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicată, societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.

Art. 228 alin.1 din aceeaşi lege prevede că dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar potrivit alin.4, societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile de lichidare, până la finalizarea lor.

Art. 33 din Decretul nr. 31/1954 arată că persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor, iar art. 40 prevede în mod neechivoc că personalitatea juridică încetează în urma comasării, divizării ori dizolvării.

În raport de toate aceste dispoziţii legale se va reţine că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995 nu va putea fi iniţiată faţă de o societate comercială care şi-a pierdut capacitatea juridică şi care nu mai poate fi privită, în general, ca persoană juridică.

Faptul că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nu poate fi aplicată decât în măsura în care faţă de societatea comercială ce face obiectul acestei proceduri speciale nu a fost constatată dizolvarea de drept – prin încheiere a judecătorului delegat la registrul comerţului, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 213/2001 – rezultă implicit din conţinutul textului art. 9; acesta precizează că dispoziţiile legii nu se aplică societăţilor comerciale aflate, la data intrării în vigoare a acestei legi, într-o procedură de lichidare sau de reorganizare judiciară ori de faliment, aceste societăţi urmând a fi lichidate şi radiate potrivit reglementărilor legale aplicabile acelei proceduri.

În speţă, datele comunicate de Registrul Comerţului Constanţa arată că societăţii supuse prezentei proceduri i-a fost constatată dizolvarea de drept, ea urmând să existe doar pentru operaţiunile de lichidare, însă nu în procedura tipică a lichidării judiciare ori a falimentului.

Acest punct de vedere este confirmat de lege, care stabileşte că în materie de faliment, dizolvarea este dispusă, iar nu constatată de judecător (art. 227 alin. 3 din Legea 31/1990).

Faţă de o societate comercială dizolvată de drept pot fi demarate, astfel, actele şi operaţiunile de lichidare administrativă, reglementate de Titlul VII al Legii nr. 31/ 1990 republicate, iar nu cele referitoare la procedura colectivă.

În aceste condiţii, cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de o societate comercială care nu mai are capacitate juridică, va fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 3839 COM/ 10.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 904/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

COMERCIAL:Cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenţei. Neîndeplinirea cerrinţei timbrajului. Incidenţa prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995

Prin cererea înregistrată sub nr. 1279/114/18.03.2010, creditoarea SC I. & C. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC C. SRL deschiderea procedurii de insolvenţă.

În motivarea cererii, creditoarea a susţinut că în calitate de furnizor a livrat debitoarei în calitate de beneficiar balast în valoare totală de 52.657,77 lei conform facturilor fiscale nr. 8393565 din 30.09.2009 , în valoare de 1.490,72 lei şi nr. 8393573 din 18.12.2009 în valoare de 50. 653, 17 lei, scadentă la data de 17.01.2010.

Creditoarea a precizat că debitoarea a efectuat două plăţi în data de 20.01.2010 şi 26.02.2010 conform fişei partener ataşată, rămânând în continuare un sold debitor în sumă de 31.490,72 lei.

De asemenea, creditoarea a precizat că debitoarea datorează şi penalităţi în cuantum de 1% pe zi de întârziere , în valoare de 18.894,43 lei, astfel cum s-a stipulat pe facturile fiscale.

Creditoarea a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă a debitoarei întrucât deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar debitoarea se află în stare de insolvenţă vădită întrucât nu şi-a plătit datoria de mai mult de 30 de zile de la scadenţă.

Pentru dovedirea acţiunii, creditoarea a depus în copie la dosar factura fiscală nr. 8343573 din 18.12.2009.

La termenul din 27.04.2010, creditoarea a formulat o cerere de renunţare la judecată conform art. 246 Cod pr. civilă.

Conform art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru , instanţa reţine că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Instanţa constată că pentru termenul din 27.04.2010, creditoarea a fost citată cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în valoare de 120 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei , însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată până la termenul stabilit.

În consecinţă, conform art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, prin sentinţa nr. 555 din 27.04.2010 instanţa a dispus anularea acţiunii ca netimbrată.

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII FOMRULATĂ ÎMPOTRIVA UNUI DEBITOR CARE A MAI FORMAT OBIECTUL FALIMENTULUI SUB IMPERIUL LEGII 64/1995. CAPACITATEA DEBITOAREI.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Judecător-sindic, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud.Iaşi a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei S.C.P S.R.L, pentru suma de 505.427 lei reprezentând datorii către bugetul consolidat al statului.
Debitorul a depus întâmpinare, arătând că prin sentinţa nr.A/2004 a intrat în procedura de faliment la cererea aceleiaşi creditoare. În respectiva cauză au fost achitate toate datoriile către creditoare. Din anul 2004, societatea nu a mai desfăşurat nici o activitate.
La termenul de judecată din 22.11.2010, instanţa a invocat lipsa capacităţii procesuale a debitoarei.
A fost ataşat la prezenta cauză dosarul nr. ../2004 al Tribunalului Iaşi.

Analizând cu prioritate excepţia invocată, în baza art. 137 Cod pr.civ, instanţa reţine cele ce urmează:

Societatea debitoare a format obiectul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului în baza Legii 64/1995, în cauza …../2004.
Astfel, la data de 4.05.2004, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi promova cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei pentru suma de 470.248.142 lei vechi, reprezentând impozit pe profit, dobânzi la impozit pe profit, TVA, dobânzi la TVA.
Prin sentinţa comercială nr…/25.11.2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă cererea creditorului, dispunându-se deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
În dosarul menţionat, creditoarea a formulat cerere de admitere a creanţei pentru suma de 23.326.343 lei vechi, fiind înscrisă cu această sumă în tabelul definitiv al creditorilor.
Prin încheierea nr. …/6.07.2005, pronunţată în acelaşi dosar de Tribunalul Iaşi, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare, ridicându-se dreptul de administrare, s-a desemnat lichidator judiciar.
După deschiderea procedurii falimentului, creditoarea s-a înscris în tabelul suplimentar şi cu suma de 3632 RON, dobânzi impozit pe profit, penalităţi impozit pe profit şi amenzi(1300 lei).
Conform raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, creditorul a fost în întregime satisfăcut de sumele de bani găsite în contul debitorului.
Prin sentinţa civilă nr. ……/31.05.2006, judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 132 din Legea 164/1995 închiderea procedurii falimentului împotriva debitorului.

La data de 10.09.2010, creditorul formulează o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului pentru suma de 505.427 lei, reprezentând: 204.030 lei TVA, 1300 lei amenzi, 300.097 lei impozit pe profit. Titlurile executorii emise de organul fiscal datează din 2005 şi 2008, 2010, dar se referă la perioada de raportare 2004-2005.

La oficiul Registrului Comerţului, debitoarea figurează cu următoarele menţiuni: 15.07.2005, stare de faliment, 12.10.2007 desemnare lichidator în baza Legii 31/1990.

În drept, potrivit art. 131 din Legea 64/1995, în vigoare la momentul închiderii procedurii falimentului debitoarei(2006) o procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului, judec?torul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora. De asemenea, potrivit art. 132, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
Prin urmare, procedura falimentului presupune dizolvarea societăţii şi se finalizează cu radierea societăţii, potrivit legii în vigoare la momentul închiderii procedurii, dar şi potrivit legii în vigoare în prezent.

În speţă, judecătorul sindic a omis să dispună şi radierea societăţii, deşi a dispus închiderea procedurii falimentului, însă această omisiune nu este de natură a produce efecte asupra capacităţii debitoarei.

Capacitatea juridică a unei societăţi comerciale este reglementată, în absenţa unor dispoziţii speciale legale, de regulile generale privind capacitatea persoanelor juridice stabilite de Decretul 31/1954.
Potrivit art. 40 din acest act normativ, persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare.
La dizolvarea societăţii comerciale, aceasta îşi continuă existenţa juridică numai pentru operaţiunile de lichidare. În momentul încetării lichidării, societatea îşi încetează şi existenţa.
Radierea este o formalitate obligatorie doar pentru opozabilitate faţă de terţi. Cu toate acestea, art. 5 din Legea 26/1990 prevede că persoana care are obligaţia de a cere înregistrarea nu poate opune terţilor faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că erau cunoscute de către aceştia. În condiţiile în care judecătorul sindic a omis a dispune radierea societăţii, potrivit art. 1 din Legea 26/1990 comerciantul avea obligaţia de a cere Oficiul Registrului Comerţului radierea, iar atât creditorul cât şi ceilalţi participanţi la procedura falimentului aveau posibilitatea solicitării completării hotărârii sau exercitării căii de atac.
Creditoarea cu certitudine cunoştea situaţia debitoarei, cunoştea şi că s-a finalizat şi procedura de lichidare, ulterioară dizolvării, fiind parte creditoare şi în primul dosar de faliment, astfel încât nu se poate prevala de faptul că nu ştia că debitoarea nu mai există.
Mai mult decât atât, creditoarea solicită deschiderea unei noi proceduri de insolvenţă pentru sume anterioare închiderii primei proceduri de faliment, deşi sumele datorate de debitoare şi solicitate de creditoare la acel moment au fost achitate în întregime prin distribuirea făcută în primul dosar.
Faţă de acestea, instanţa va constata că debitoarea este lipsită de capacitate, iar pe cale de consecinţă va respinge cererea creditoarei.

Tags: Cerere de deschidere a procedurii

Cerere de deschidere a procedurii formulată de creditor împotriva unui debitor sucursală a unei societăţi comerciale străine. Capacitatea procesuală a sucursalei. Incidenţa Regulamentului CE 1346/2000.

Creditoarea S.C. S S.R.L. a solicitat declanşarea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C.P din Iaşi, pentru recuperarea sumei de 100605,98 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate şi neachitate.
La termenul de judecată din 18.10.2010, creditoarea a formulat precizări în legătură cu capacitatea juridică a debitoarei. Astfel, arată creditoarea că potrivit art. 3 pct.4 lit b din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1346/2000, procedura teritorială de insolvenţă poate fi deschisă înaintea procedurii principale a insolvenţei dacă creditorul are sediul pe teritoriul acelui stat, unde debitorul are un sediu secundar. Or, prin încheierea ……../21.10.2009, judecătorul delegat la ORC a dispus autorizarea şi înregistrarea societăţii debitoare cu următoarele date: denumire: P S.R.L. ITALIA SUCURSALA IAŞI, sediu în Iaşi.
La termenul de judecată din 18.10.2010, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei capacităţii procesuale a sucursalei debitoare.

Analizând cu prioritate excepţia invocată, în baza art. 137 al.1 Cod pr.civ., instanţa reţine cele ce urmează:

Conform relaţiilor sosite de la registrul comerţului, debitoarea se numeşte S.C.P S.R.L. ITALIA, SUCURSALA IAŞI, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. …., şi are CUI ……, fiind o sucursală din România a firmei mamă S.C.P S.R.L., societate de naţionalitate italiană.
În cererea introductivă şi în prima parte a precizărilor făcute la 18.10.2010, creditoarea a denumit debitoarea S.C.P S.R.L., însă din menţiunile făcute în şedinţă publică, la solicitarea expresă a instanţei, din ultima parte a precizărilor scrise din 18.10.2010 şi din datele de identificare precizate care coincid cu cele de la Registrul comerţului rezultă că debitoarea în cauză este S.C.P S.R.L. ITALIA, SUCURSALA IAŞI, nu S.C.P S.R.L..
Potrivit art. 44 din Legea societăţilor comerciale, societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, sucursale, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic. Potrivit legislaţiei italiene, ca şi legislaţiei române(art. 43 din Legea 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare), sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societăţii comerciale, astfel încât nu beneficiază de un patrimoniu propriu, distinct de cel al societăţii mamă, care să poată fi supus procedurii insolvenţei separat de patrimoniul societăţii mamă.
Sucursala nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă datorită lipsei de personalitate juridică şi implicit de patrimoniu propriu, dat fiind specificul procedurii insolvenţei, astfel încât nu este aplicabil în cauză nici art. 41 din Codul de procedură civilă care permite ca o societate fără personalitate juridică să figureze în calitate de pârâtă dacă are organe proprii de conducere(aspect care de altfel nici nu s-a probat în cauză).
În ceea ce priveşte incidenţa Regulamentului Consiliului(CE) nr 1346/2000, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 3 al.4 lit b, invocate de creditoare şi aplicabile cauzei fără îndoială, nu acoperă lipsa capacităţii juridice a sucursalei chemate în judecată în prezenta cauză.
Art. 3 din Regulamentul respectiv reglementează competenţa internaţională în cazul insolvenţei, referitor la situaţia în care o societate comercială debitoare cu sediul într-un stat membru are sedii secundare într-un alt stat membru. Astfel, regula este că statul membru pe teritoriul căruia se află sediul social al debitoarei este competent de a deschide procedura de insolvenţă împotriva acestei debitoare(denumită procedură principală). Instanţele unui alt stat membru devin competente de a deschide o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor doar dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. De regulă procedura desfăşurată de acest al doilea stat membru este ulterioară celei principale, dar poate fi şi anterioară deschiderii procedurii principale în situaţiile de la art. 3 al.4 din Regulament, între care situaţia de faţă se încadrează la lit b: deschiderea este cerută de un creditor care îşi are sediul social în acest stat membru.
Se poate observa însă din interpretarea legii că textul se referă la debitor, adică la societatea mamă, nu la dezmembrămintele acesteia din teritoriu, pentru că împotriva societăţii mamă se pot deschide procedura principală şi cea secundară.
Ca urmare, instanţa apreciază că societatea creditoare trebuia să solicite insolvenţa societăţii mamă, cu sediul secundar în Iaşi, la sucursala înfiinţată, pentru că aceasta dispune de fonduri pentru desfăşurarea activităţii sucursalei, ea este titulara conturilor bancare prin care se rulează aceste fonduri, proprietara bunurilor sociale etc.

Tags: Cerere de deschidere a procedurii