Top

CIVILDesfacere căsătorie . Atribuire contract de închiriere . Reziliere

Prin cererea înregistrată sub nr. 1283/287/2010 la data de 28.04.2010 la Judecătoria … reclamantul …. prin Primar a chemat în judecată pe paratii ….a solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispună rezilierea contractului de închirere nr. 560 din l5.l0.2008 , obligarea la plata sumei datorate cu titlul de chirie si evacuarea din spatiul inchiriat.

In motivarea de fapt a actiunii , arata reclamanta ca paratii au intrat in posesia unei suprafete locuibile de 20.91 mp si 20,34 mp dependinte in baza contractului de inchiriere nr. 560/2008 incheiat pe o perioada de 5 ani , chiria fiind stabilita in baza OUG 40/l999 privind protectia chiriasilor actualizata prin legea 24l/2001 .

A precizat reclamanta ca chiriasii nu si.-au respectat datoria de a plati chiria lunara iar suma datorata de acestia pana la data de 30.03.2010 este de 700 lei la care s-au calculat si majori de intirziere de 508 lei .

Examinind actele si lucrarile de la dosar Judecătoria …. prin sentinţa civilă nr. 1519 din 14.09.2010 a admis actiunea formulata de reclamanta .. prin Primar in contradictoriu cu paratii … şi a dispus rezilierea contractului de inchiere nr.560/15.10.2008 incheiat intre reclamanta si paratul… ,obligând paratii la 700 lei catre reclamantă reprezentand – 192 lei chirie restanta si 508 lei majorari de intarziere pana la data de 30.03.2010, dispunându-se în acelaşi timp şi evacuarea paratilor din imobilul situat in….

Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a avut în vedere următoarele :

In baza contractului de inchiriere nr.560 /2008 incheiat de reclamanta, paratii au intrat in posesia unei suprafete locuibile de 20,9l mp si 20,34 mp dependinte pe o perioada de 5 ani , chiria lunara fiind stabilita conform OUG 40/l999 si Legea 241/2001.

Chiriasii nu si-au respectat datoria de a plati suma datorata de 700 lei reprezentind l92 lei chirie lunara la care s-au calculat si majorari de intirziere in suma de 508 lei stabilita conform art. 3 si 4 din contractul de inchiriere.

Avind in vedere aceasta situatie de fapt precum si dispozitiile art.l0l9-l020 cod civil coroborate cu dispozitiile art. 3 si 4 din contractul de inchiriere nr. 560 din l5.l0.2008 , instanta a apreciat , ca intemeiata actiunea a admis-o , şi a dispus rezilierea contractului de inchiere nr.560/15.10.2008 incheiat intre reclamanta si paratul …., obligând paratii la 700 lei catre reclamantă reprezentand 192 lei chirie restanta si 508 lei majorari de intarziere pana la data de 30.03.2010

S-a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in….

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta… , actualmente … criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

În motivarea cererii s-a învederat instanţei de către apelantă că prin

sentinţa civilă nr. 653 din 30.03.2010 s-a desfăcut căsătoria încheiată între ea şi numitul …fiindu-i încredinţată spre creştere şi educare minora rezultată din căsătorie …. .

Ulterior pronunţării divorţului neavând unde să locuiască a cerut atribuirea bunului ce reprezintă apartament ANL situată ….u , pe rolul Judecătoriei …fiind înregistrat dosarul civil nr. 3033 din 8.12.2010.

A mai precizat apelanta că imobilul a fost repartizat de Primăria …. prin contractul de închiriere nr. 560 /2008 pentru toţi membrii familiei iar ulterior mutării în apartament ea a fost aceea care a suportat cheltuielile cu privire la amenajarea locuinţei iar fostul soţ avea obligaţia de a achita chiria şi întreţinerea apartamentului .Acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată astfel încât Municipiul … a solicitat rezilierea contractului de închiriere iar ca urmare a primirii somaţiei de plată s-a deplasat la primărie unde a dat un angajament de plată din care a plătit o parte din sumă şi a achitat o parte din utilităţi deoarece îi fuseseră întrerupte.

Nu a putut să mai rămână cu fetiţa în apartament deoarece permanent veneau diverse persoane care le ameninţau şi le somau să restituie o serie de împrumuturi contractate de intimatul …. fiind nevoită să se mute cu fetiţa în domiciliul mamei sale unde nu are condiţiile necesare de creştere şi educare a minorei.

În dovedirea cererii apelanta a depus la dosar : certificatul nr. 3033/287/2010 eliberat de Judecătoria …, angajamentul de plată nr. 5441 din 1.03.2010 eliberat de Primăria …. sentinţa civilă nr. 2172 din 8.12.2010 a Judecătoriei …şi chitanţa din 7.01.2011 eliberată de Primăria …

Intimatul …a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei Judecătoriei …ca legală şi temeinică

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, familia … a intrat în posesia unei suprafeţe locuibile de 20,91 m.p şi 20,34 m.p dependinţe în baza contractului de închiriere nr. 560/2008 pe o perioadă de 5 ani chiria lunară fiind stabilită conform prevederilor legale .Chiriaşii nu şi-au respectat datoria de a-şi plăti chiria lunară iar suma datorată instituţiei până la data de 15.11.2010 este de 1.050 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante pentru 21 luni conform situaţiei analitice întocmite .

Apelanta nu s-a prezentat până la data depunerii prezentei întâmpinări şi nu a plătit măcar o parte din suma restantă şi nu a făcut nici un angajament de plată.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului , evaluarea dovezilor administrate , în raport de conţinutul cererii de chemare în judecată , a hotărârii apelate şi a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat , astfel că în temeiul art.296 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

La data de 15.10.2008 între Primăria …. şi numitul … s-a încheiat contractul de închiriere nr. 560 care a avut drept obiect închirierea de către …. a locuinţei situate în municipiul …., strada … , judeţul Buzău locuinţă compusă dintr-o cameră în suprafaţă de 20,91 m.p.În cuprinsul contractului art.1 al.3 s-a prevăzut că locuinţa va fi folosită de chiriaş cu familia sa compusă din soţie respectiv, …

Potrivit art. II al contractului mai sus menţionat durata contractului a fost pe o perioadă de 5 ani cu începere de la 15.10.2008 până la 15.10.2013.

Este de observat faptul că potrivit considerentelor sentinţei civile nr. 2172 din 8.12.2010 pronunţată de Judecătoria … căsătoria dintre intimaţii …. a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 653 din 30.03.2010 a Judecătoriei …. , sentinţă prin care i-a fost încredinţată apelantei spre creştere şi educare minora ….Anterior momentului desfacerii căsătoriei părţilor între intimatul …şi apelantă a existat o stare tensionată ce a determinat-i pe apelantă să părăsească imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere împreună cu fiica rezultată din căsătorie

Prin sentinţa civilă nr. 2172 din 8.12.2010 Judecătoria… a atribuit beneficiul contractului de închiriere nr. 560 din 15.10.2008 privind apartamentul nr. 46 situat în… ,apelantei .Ca urmare a acestui fapt apelanta în data de 7.01.2011 a achitat suma de 200 lei reprezentând parte din suma datorată intimatului …. cu titlu de chirie pentru apartament .

Este adevărat că plata chiriei este una din obligaţiile principale ale locatarului, a cărei nerespectare îl îndreptăţeşte pe creditorul obligaţiei să solicite , potrivit art. 1021 cod civil , fie executarea silită , atunci când este posibil, fie rezilierea convenţiei.

Art. 1021 cod civil mai prevede că instanţa poate acorda debitorului un termen de graţie pentru executarea obligaţiei şi, numai în situaţia în care nici în aceste condiţii obligaţia nu este executată , va dispune rezilierea .

Din interpretarea dispoziţiilor menţionate rezultă că, în măsura în care obligaţia a fost executată , chiar în timpul procesului, instanţa nu poate desfiinţa convenţia.

Or, din actele depuse la dosar în instanţa de apel, rezultă că apelantei , prin sentinţa civilă nr. 2172 din 8.12.2010 pronunţată de Judecătoria .. i s-a acordat beneficiul contractului de închirierea al apartamentului, şi în virtutea acestui fapt , precum şi a Angajamentului de plată luat de apelantă în luna martie 2010, aceasta a achitat prima rată , astfel cum a fost eşalonată de către intimata ..

Ceea ce este deosebit de important în prezenta cauză este faptul că în situaţia familială existentă între părţi până la momentul desfacerii căsătoriei şi ulterior până la atribuirea beneficiului contractului de închiriere către apelantă nu poate fi reţinută culpa apelantei în ceea ce priveşte neplata chiriei cu privire la apartamentul ce a făcut obiectul contractului de închiriere mai sus menţionat.

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul în baza art.296 Cod proc.civ. urmează a admite apelul civil formulat de apelanta- pârâtă …împotriva sentinţei civile nr. …2010 în contradictoriu cu intimaţii ….prin Primar şi intimaţii ….şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va respinge capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. .. /2008 şi evacuarea din spaţiul închiriat, menţinând restul dispoziţiilor .

Etichete:

Desfacere căsătorie

Sentinţa civilă nr. 114/22.01.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoiei Moinesti, reclamantul O.P., in contradictoriu cu parata O.E., a solicitat desfacerea căsătoriei , parata sa revină la numele avut anterior căsătoriei,cu cheltuieli de judecata.

Acţiunea a fost legal timbrata cu TT de 39 lei, 1X0,3 lei.

In motivare reclamantul a precizat ca starea sănătăţii sale este foarte grava,fiind diagnosticat cu mai multe boli grave iar parata nu ii acorda asistenta ,neglijandu-l in mod constant.

Reclamantul a precizat ca a promovat acţiunea pendente pentru a putea angaja o persoana care sa ii acorde ajutorai necesar unei persoane aflata in condiţia sa.

In dovedire s-a solicitat incuviintare probei cu acte,martori.

Parata a formulat intampinare cerere reconventionala solicitând respingerea acţiunii de divorţ.

In motivare parata a precizat ca solicitarea de a divorţa nu aparţine reclamantului ci unor colegi ai acestuia, colegi cu care reclamantul isi petrece timpul, consumând băuturi alcoolice.

Parata a menţionat ca incearca sa-si refacă relaţiile matrimoniale si sa aibă grija de reclamant insa acesta refuza in mod constant iar de un an de zile locuieşte la copii sai.

Pe cale reconventionala parata a solicitat majorararea pensiei de intretinere la care reclamantul a fost obligat prin hotărâre judecătoreasca.

In drept s-au invocat prevederile art 115- 119 cod proc. Civ.

In dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu acte, martori.

Analizând ansamblul probator administrat in cauza, instanţa retine următoarele:

Părţile din prezenta cauza , O.E., O.P.s-au căsătorit in data de 12.03.1967, cu ultimul domiciliu comun in localitate Moinesti, jud. Bacău.

Din căsătoria pârtilor nu au rezultat copii minori.

Reclamantul a invocat in sprijinul acţiunii de divorţ, împrejurarea ca parata nu ii acorda asistenta, nu isi îndeplineşte obligaţiile gospodăreşti, astfel incat solicita desfacerea căsătoriei întrucât intenţionează sa isi angajeze personal care sa ii acorde ajutorul necesar.

Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei ( scrisoare medicala, billet ieşire din spital), reclamantul a fost diagnosticat cu multiple boli, actulamente beneficiind de pensie.

Examinând declaraţiile testimoniale instanţa apreciază ca motivele invocate de reclamant pentru a se dispune desfacerea căsătoriei nu sunt verosimile, dimpotrivă el fiind singura persoana vinovata de vătămarea relaţiilor matrimoniale.

Astfel, martorul propus de insusi reclamantul din prezenta cauza a declarat faptul ca nu cunoaşte motivele pentru care acesta vrea sa divorţeze, singurul lucur pe care insusi reclamantul i 1-a relatat ar fi acela ca parata nu i-ar acorda îngrijirea necesara.

Aserţiunile reclamantului si reluate de martorul Silisteanu Dumitru sunt contrazise de martorii propuşi de parata, din a căror declaraţie rezulta ca singurul vinovat pentru vătămarea relaţiilor matrimoniale , este reclamantul.

Martorul C.N. a precizat ca parata a avut tot timpul grija de reclamant, inclusiv prin asigurarea asistentei medicale a aacestuia.

Toţi martorii audiaţi au declarat ca reclamantul are o conduita agresiva fata de parata, pe fondul exagerat al consumului de alcool. Dealtfel, martorul R.C. a afirmat ca reclamantul este un adevărat pericol public întrucât obişnuieşte sa consume băuturi alcoolice cu prietenii sai in locuinţa sa.

De menţionat este faptul ca martorii au arătat ca parata a încercat tot posibilul pentru a reveni in fostul domiciliu comun si sa-si reia relaţiile familiale insa totul a rămas fara efect data fiind atitudinea ostila a reclamantului.

Concluzionând, instanţa apreciază ca atitudinea reclmantului si acţiunile sale sunt vădit influenţate atât de consumul de băuturi alcoolice dar si de persoane aflate in preajma sa.

Având in vedere ca reclamantul nu a făcut dovada imposibilităţii continuării căsătoriei din cauze imputabile paratei, pe care legea le prevede in art 38 alin 1 cod fam pentru admisibilitatea acţiunii de divorţ, instanţa va respinge cererea de chemare in judecata.

Din analiza textului de lege a art 38 cod fam. Rezulta ca temiul divorţului consta in îndeplinirea cumulativa a trei condiţii: existenta unor motive temenice, aceste motive sa fi vătămat grav raporturile dintre parti iar imposibilitatea continuării căsătoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea căsătoriei.

Asa cum reiese din materialul probatoriu administrat in cauza, culpa pentru vătămarea relaţiilor matriminioale aparţine in exclusivitate soţului reclamant iar dreptul romanesc nu admite concepţia divorţului remediu conform căreia pronunţarea divorţului nu este condiţionată de culpa unuia din soţi ci doar de imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel puţin unul din soţi.

In decizia de îndrumare nr. 10 /1974, instanţa suprema a statuat in mod imperativ ca divorţul nu se poate pronunţa daca s-a stabilit doar culpa soţului reclamant,iar paratul nu a solicitat desfacerea căsătoriei pe cale reconventionala, întrucât nu este indeplnita condiţia imposiblitatii continuării căsătoriei pentru motive temeinice.

Cu privire ca cererea reconventionala formulata de parata, instanţa apreciază ca se impune majorarea pensiei de întreţinere , pensie stabilita prin hotărârea judecătoreasca 947/ 2006 a Judecătoriei Moinesti, dat fiind ca atât veniturile reclamantului dar si starea de nevoie a creditorului acestei pensii, au crescut.

Instanţa apreciază ca sunt întrunite condiţiile textului de lege a art 86 alin 1, 41 cod fam. ce instituie obligaţia reciproca de întreţinere dintre soţi.

Asa cum rezulta din adeverinţa medicala de la fl. 54 dosar, parata suferă de diverse afecţiuni, printre care neoplsam rectal, boala varicoasa, HTA, iar din cuponul de pensie de la fl.52, veniturile reclamantului s-au majorat la suma de 944 lei.

Pe cale de consecinţa, instanţa va majora pensia de întreţinere pentru pârâta Opincă Elena de la 100 lei lunar la suma de 200 lei lunar, începând cu 26.06.2008 şi până la încetarea stării de nevoie.

Va sista începând cu aceeaşi dată efectele sentinţei civile 947/2006 a Judecătoriei Moinesti.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Etichete:

Desfacere căsătorie, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere

Sentinta civila 1395 din 13.06.2007

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta V A m a chemat in judecată pe pârâtul V S solicitând desfacerea căsătoriei înregistrata în registrul Stării Civile al Primăriei D, jud . Bacău , în contradictoriu cu autorităţile tutelare Primăria D, Primăria Sector B, din culpa exclusivă a pârâtului ,reluarea numelui avut anterior căsătoriei acela de „B’\ încredinţarea spre creştere si educare pe minorul A C mamei,obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost legaltimbrată timbrată, în motivare arată reclamanta că relaţiile de căsătorie s- au deteriorate din vina exclusivă a soţului pârât care are un comportament violent şi a devenit indiferent faţă de familie .

In iermen legal, pârâtul conform art. 115,119 Cod proc.civ, a depus întâmpinare- reconvenţională în care arată că este de acord cu divorţul dar din culpa reclamantei, încredinţarea tatălui spre creştere şi educare pe minorul AC, obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei acela de B, fără cheltuieli de judecată.

Cererea a fost legal timbrată şi în motivare pârâtul declară că neînţelegerile care au dus la destrămarea familiei s-au datorat soţiei care dorea să se mute în B, fiind intransigentă şi lipsită de înţelegere faţă de problemele familiale.

In cauza s-au depus acte ,au fost audiaţi martori,s-au efectuat anchete sociale , s-a luat interogatoriu pârâtului, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Prin s.c. pronunţată de Judecătoria Sectorului B, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului B şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Prin Decizia Civilă a Tribunalului B s-a respins recursul formulat de VAM împotriva s.c. a Judecătoriei S B , ca tardiv formulat.

Fiind investită Judecătoria Moineşti, cu cererea de chemare în judecată având ca obiect , divorţul dintre VAM şi VS , reclamanta-pârâtă a invocat excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Moineşti şi declinarea pentru soluţionare tot în favoarea Judecătoriei Sectorului B.

Deoarece la baza s.c. a Judecătoriei S B au stat doar susţinerile părţilor referitoare la ultimul domiciliu comun, în prezenta au fost necesare probe în acest sens.

Martorii reclamantei-pârâte au susţinut că ultimul domiciliu comun a fost la B iar cei ai pârâtului-reclamant că a fost la D.

Situaţia este incertă în condiţiile în care soţii V fiind căsătoriţi în timp ce erau studenţi şi aveau copil, locuiau : soţia la mama sa la B, soţul la D şi la T iar în perioada vacanţelor ambii soţi veneau la copil în D.

Din adeverinţa de la fila 83 dosar, emisă de Asociaţia de Locatari B, rezultă că în perioada mai 2006-iulie 2006 V S a fost înregistrat în cartea de imobil, proprietar BE . Acest înscris nu poate avea valoarea unei probe certe în ceea ce priveşte ultimul domiciliu comun al părţilor în condiţiile în care din

declaraţia mamei reclamantei, BE o primă etapă a despărţirii în fapt a intervenit în luna iunie 2006 când pârâtul a plecat la locuinţa sa din D.

De altfel era de neconceput ca ultimul domiciliu comun , adică soţii să fi locuit efectiv în B iar minorul să aibă domiciliul la bunicii paterni.

Art.607 Cod proc. civilă arată că dacă soţii nu au avut domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliu pârâtul.

Faţă de cele arătate anterior , va fi respinsă excepţia lipsei competenţei teritoriale a soluţionării cauzei de către Judecătoria Moineşti.

Părţile s-au căsătorit, din căsătoria acestora a rezultat minorul AC.

Relaţiile de căsătorie au fost afectate prin comportamentul ambilor soţi, astfel reclamanta-pârâtă avea crize de gelozie, unele justificate altele nu, pârâtul-reclamant pe acest fond era violent şi dezinteresat faţă de soţie.

VAM a fost informată şi chiar personal a văzut că pârâtul-reclamant a avut o relaţie extraconjugală care s-a consumat în localitatea T unde era student.

Pe de altă parte nici soţia nu a manifestat maleabilitate atât cât se putea să petreacă mai mult timp cu soţul şi nici la intervenţia familiei din ambele părţi soţii nu s-au putut concilia.

Atât reclamanta-pârâtă cât şi pârâtul-reclamant prin cererile depuse la dosarul cauzei şi-au manifestat opţiunea de a se desface căsătoria ceea ce duce la concluzia că nici unul nu încearcă reluarea relaţiilor de căsătorie.

Violenţa pârâtului -reclamant şi relaţia extraconjugală a rezultat din depoziţiile martorilor MI şi BE iar că reclamanta-pârâtă deşi i s-a oferit sprijin de către naşii de cununie să locuiască împreună cu soţul în B a refuzat preferând să stea cu mama sa deşi trebuia să primeze familia sa , rezultă din declaraţiile martorilor VD şi ICM.

în scopul de a înlătura depoziţia martorului MI s-a depus de către pârâtul-reclamant o adeverinţă că acesta nu este preot şi că în localitatea T nu există strada PI , aşa cum a menţionat martorul că acesta era într-o situaţie compromiţătoare cu o persoană de gen feminin.

Un prim aspect este acela că funcţia pe care o deţine martorul nu are relevanţă în cauză iar informaţia despre cele întâmplate pe strada I nu a fost percepută de martor prin propriile simţuri ci i s-a adus la cunoştinţă de către fiica sa.

In schimb chiar reclamanta- pârâtă atunci când a luat la cunoştinţă personal despre situaţia arătată i-a spus martorului în condiţiile în care pârâtul-reclamant a apelat la MI să-i asigure un alibi împotriva soţiei.

Minorul rezultat din căsătorie având în vedere că urma să fie botezat în D a fost adus de către soţi în acea localitate după o perioadă scurtă de la naştere. Un motiv hotărâtor pentru ca minorul să rămână la D a fost acela că părinţii îşi urmau studiile şi nu aveau posibilitatea de a se îngriji de el corespunzător.

Reclamanta-pârâtă împreună cu pârâtul-reclamant îşi alocau timp pentru minor atât în timpul studiilor cât şi în vacanţa studenţească.

După despărţirea în fapt au existat dificultăţi în ceea ce priveşte vizitarea minorului de către mamă lucru firesc în condiţiile în care relaţiile dintre părinţi au devenit foarte tensionate.

Reclamanta şi-a finalizat studiile în vederea obţinerii unui loc de muncă pe care în prezent îl şi are iar pârâtul este în continuarea lor.

Este adevărat că s-a dovedit faptul că minorul s-a bucurat de o deosebită grijă din partea bunicii paterne de care s-a ataşat în mod deosebit şi că din studiul anchetelor sociale ambii părinţi au condiţii pentru creştere şi educarea lui.

In ceea ce priveşte minorul trebuie să fie încredinţat unuia dintre părinţi şi în condiţiile date, în sensul că mama are independenţă materială iar vârsta copilului este foarte fragedă când are nevoie de sprijinul matern, instanţa apreciază că interesele minorului care primează, pot fi apărate de către mamă.

Relaţiile de familie fiind vătămate şi continuarea căsătoriei imposibilă,în baza art.38C.F., va fi desfăcută din culpă comună.

In baza art.40 alin. ultim C Familiei reclamanta va relua numele purtat anterior căsătoriei acela de „ B”.

Conform art.42 C. Familiei va fi încredinţat spre creştere şi educare minorul rezultat din căsătorie reclamantei-pârâte.

Părintele căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii este obligat să contribuie la creşterea şi educarea acestora.

Conform art.86 şi 94C.Familiei va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului începând cu data pronunţării prezentei şi până majoratul acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se va ţine seama de vârsta şi necesităţile minorului dar şi de venitul mediu pe economie deoarece tatăl nu realizează venituri salariale.

Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul, nu este exclus de la exerciţiul drepturilor părinteşti, concluzia aceasta fiind în acord cu principiul prevăzut de art.97 C. Fam.şi anume că ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori, precum şi cu principiul înscris în art. 98 al.2 C.Fam., după care unul dintre părinţi poate exercita singur drepturile părinteşti numai dacă celălalt este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa.

Vor fi compensate cheltuielile de judecată.

Etichete:

Desfacere căsătorie, încredinţare minori, stabilire pensie întreţinere, revenire la numele anterior căsătoriei

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2288/22.10.2008

Prin cererea înregistrată în 19.06.2008 reclamanta P.C. l-a chemat în judecată pe pârâtul P.P. pentru desfacerea căsătoriei conform art.37 al.2 Codul familiei, încredinţarea minorilor P.B. şi P.C., conform art.41 al.1 Codul familiei, stabilirea unei pensii de întreţinere pentru cei doi minori şi revenirea la numele anterior căsătoriei.

În motivarea acţiunii se arată în special că părţile s-au separat în fapt din ianuarie 2006, iar minorii au rămas în îngrijirea mamei.

Reclamanta a fost reprezentată în cauză cu procură specială de procuratoarea D.E. întrucât se află în străinătate la muncă.

Pârâtul despre care reclamanta declară că nu cunoaşte unde se află în momentul de faţă a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut şi prin publicitate într-un ziar de largă circulaţie.

Reclamanta a propus proba cu doi martori care declară în faţa instanţei că reclamanta aflată în Italia la muncă, de unde vine în ţară periodic pentru copii, contribuie exclusiv la creşterea şi educarea minorilor.

Tatăl nu a luat legătura cu familia de la separarea în fapt a soţilor în ianuarie 2006, şi n u a contribuit cu nimic la creşterea şi educarea acestora.

Cei doi minori sunt crescuţi de bunica maternă cu ajutorul bănesc al mamei.

Ancheta socială efectuată în cauză atestă că la domiciliul bunicii materne sunt condiţii optime pentru creşterea şi educarea minorilor.

Colectivul autorităţii tutelare de la Primăria B.T. propune ca cei doi minori să fie încredinţaţi pentru creştere şi educare mamei, singura care în momentul de faţă manifestă interes şi se ocupă de cei doi minori.

Minori mai mici de 10 ani audiaţi în Camera de consiliu solicită să fie încredinţaţi mamei pentru creştere şi educare, arătând că nu au legături de doi ani cu tatăl lor.

Instanţa urmărind prevederile art.37 al.2 Codul familiei şi probatoriul cauzei, apreciază că relaţiile de familie sunt iremediabil compromise, motiv pentru care va dispune desfacerea căsătoriei din cauza exclusivă a pârâtului, motivul fiind separarea în fapt şi lipsa de interes a pârâtului pentru familia sa.

Reclamanta va reveni la numele anterior căsătoriei.

Va încredinţa cei doi minori mamei pentru creştere şi educare raportat la situaţia de fapt, există în momentul de faţă şi raportat la acordul minorilor.

Va obliga pe pârât la pensie de întreţinere pentru cei doi minori, raportat la prevederile art.86 Codul familie, obligaţia de întreţinere şi 94 Codul familiei, nevoia şi mijloacele de plată.

Calculul pensiei întrucât pârâtului său i se cunoaşte locul de muncă, se va face la venitul minim pe economie actual, ţinând cont că pentru doi minori cel obligat va plăti până la 1/3 din veniturile sale.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanţa va lua act de această situaţie.

Etichete:

Desfacerea casatoriei; incredintarea minorei rezultatata din casatorie

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11374 (17.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  minori, situaţii la divorţ

Prin sentinta civila nr. 11374 din 17 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa ambelor parti, revenirea reclamantei-parate la numele avut anterior casatoriei, incredintarea minorei ACE spre crestere si educare reclamantei-parate si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in fapt, partile s-au casatorit la data de 20.09.2001, iar din casatoria partilor a rezultat minora ACE, nascuta la data de 18.05.2002. Din probele administrate, instanta a retinut ca relatiile dintre parti sunt destul de grave din moment ce au dus la despartirea in fapt a acestora din februarie 2008 si la imposibilitatea unei concilieri a partilor, niciuna dintre parti nemaidorind reluarea convietuirii. Instanta a retinut ca ambele parti si-au incalcat obligatiile specifice casniciei, si anume obligatia de a convietui impreuna, de a-si acorda sprijin material si moral reciproc si au demonstrat faptul ca au nesocotit scopul fundamental al oricarei casnicii, care trebuie sa aiba drept baza apropierea si afectiunea reciproca intre soti. In aceste conditii, fara a contabiliza in ce masura este mai vinovata o parte sau alta in destramarea relatiilor, instanta a retinut faptul ca ambele parti au adoptat o conduita care a dus la instrainare, astfel incat va desface casatoria partilor din culpa ambelor parti,
Potrivit art.40 alin.3 C.fam., instanta, tinand cont de faptul ca nu a existat o invoiala a partilor, ca reclamanta-parata sa pastreze numele dobandit prin casatorie, a dispus revenirea acesteia la numele avut anterior acela de B.
In ceea ce priveste cererea de incredintare a minorei, instanta retine din declaratia martorei GV ca, pana la despartirea in fapt a partilor, de cresterea si educarea minorei s-a ocupat in special ea, dar si reclamanta-parat,a cat si paratul reclamant. Din declaratia martorului BD si din referatul de ancheta sociala efectuat, instanta a retinut ca de la despartirea in fapt a partilor, de cresterea si educarea minorei s-a ocupat reclamanta-parata, minora fiind corespunzator ingrijita de catre aceasta. Acelasi martor a declarat ca minora este atasata de mama ei. In conditiile in care minora este de sex feminin si are o varsta la care prezenta mamei in viata ei este necesara pentru o dezvoltare fizica si psihica armonioasa, instanta a apreciat ca este in interesul superior al minorei ca acesta sa fie incredintata mamei spre crestere si educare. La formarea convingerii instantei ca interesul superior al minorei impune incredintarea acesteia mamei a stat si faptul ca in prezent reclamanta-parata are un loc de munca stabil si realizeaza un venit sigur de 800 lei lunar care ii permite sa intretina in mod corespunzator minora spre deosebire de paratul reclamant care in prezent nu este angajat si nu realizeaza venituri.
Conform art.42 alin.4, 86, 94 alin.3 C.fam. si avand in vedere principiul potrivit caruia ambii parinti au aceleasi indatoriri fata de copiii lor minori, instanta va obliga paratul-reclamant sa plateasca in favoarea minorei, pensie de intretinere in cuantum de 112,05 lei lunar incepand cu data introducerii prezentei hotariri si pana la majoratul copilului. Cuantumul pensiei de intretinere s-a stabilit in functie de venitul minim garantat pe economie deoarece in cauza nu s-a facut dovada veniturilor realizate de catre paratul-reclamant, tinandu-se seama de faptul ca in prezent salariul minim brut garantat pe economie are valoarea de 540 lei iar venitul net minim garantat este de 448,2 lei (a fost obtinut prin scaderea din venitul brut a CASS 6,5%, CIAS 9,5% si somaj 1%) si de art. 94 alin. 3 din C. fam. care prevede ca in cazul in care intretinerea este datorata de parinte pentru un copil se stabileste pana la o patrime din veniturile realizate.
Desi s-a solicitat stabilirea pensiei de intretine in cota procentuala, instanta a obligat paratul-reclamant la plata unei sume fixe pentru urmatoarele motive : in primul rand in cazul in care pensia de intretinere se stabileste in functie de venitul minim garantat pe economie, se are in vedere venitul minim net, si nu venitul brut, iar in cazul in care se va mari venitul minim pe economie, se vor intampina greutati in stabilirea venitului net fata de care se calculeaza procentul datorat cu titlu de pensie de intretinere; in al doilea rand, hotararea de obligare la plata pensiei de intretinere constituie titlu executoriu, iar pentru ca acesta sa poata fi pus in executare, trebuie sa fie clar, iar obligarea la plata unei pensii de intretinere in cota de procentuala calculata in functie de venitul minim net care ar trebui stabilit de catre parti prin scaderea CASS 6,5% CIAS 9,5% si somaj 1% din venitul brut stabilit prin hotarare de guvern ar duce la dificultati de executare a titlului executoriu.

Etichete: , , ,