Revizuire decizie pronuntata in contestatie in anulare. (322 alin 5 CPC). Inscrisuri noi.Inadmisibilitate.

Tribunaul Buzau
Tip: Decizie
Nr./Dată: (07.01.2009)
Domenii asociate: contestaţie în anulare

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe revizuenta D. E. E., revizuire formulata impotriva deciziei civila nr.359/11.04.2007 pronuntata de Tribunalul Buzau, in dosarul nr.xxx/114/2007 in contradictoriu cu intimatii Z. M. ş.a., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns revizuienta personal si asistata de av, intimatii prin avocat lipsa fiind intimatii COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca procedura de citare este completa, revizuienta a depus la dosar cerer prin care solicita amanarea cauzei .

Aparatorul revizuientei depune la dosar cerere de amanare formulata si de intimata comisia locala si precizezaza ca cererea de revizuire vizeaza decizia civila nr.359/11.04.2007 pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul 930/114/2007, motivat de faptul ca se refera la înscrisuri noi, respectiv decizia tribunalului prin care s-a reconstituit suprafata de 3500 mp ce face parte din cei 8700 mp si masuratorile facute de comisia locala, aceasta comisie a precizat ca exista neconcordata intre masuratori si proiectul parcelar.

Arata aparatorul revizuientei ca impotriva deciziei 359/2007 s-a formulat contestatie in anulare solutionata si in prezent cererea de revizuire.Arata ca insista in amanare acauzei.

Instanta in raport de actele depuse la dosar de obiectul cererii respectiv revizuirea deciziei nr.359/2007, apreciaza ca nu se impune amanarea cauzei şi respinge cererea.

Avocatul revizuientei solicita suspendarea cauzei pana la finalizarea de catre comisie a masuratorilor.

Avocat pentru intimati invedereaza instantei ca se opune suspendarii cauzei.

Aparatorii partilor in proces arata ca nu mai au alte probe de administrat.

Instanta ia act, apreciaza cauza in stare de jduecată şi acordă cuvântul.

Avocatul rev. arata ca revizuirea vizeaza decizia nr 359/2007 prin care tribunalul a respuns recursul. S-a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise pe numele intimaţilor, emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, titlurile de proprietate ale intimatilor fiind emise pe vechile amplasamente ale autrorilor revizuientei.

Au formulat prezenta cale extraordinară de atac pe inscrisuri noi respectiv decizia tribunalului prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3500 mp ce a format un singur trup cu cei 8700 mp.Si masuratorile facute de comisia locala din care rezulta ca terenurile din titlurile intimatilor nu exista in acel loc.

Fata de acestea solicita admiterea cererii defiintarea deciziei si rejudecarea recursului.

Apărătorul intimatilor avand cuvantul solicita respingerea cererii de revizuire ca neantemeiata si nemotivata, fara cheltuieli de judecată.

Asupra prezentei cereri de revizuire:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6164/114/2007 pe rolul Tribunalului Buzău, revizuienta D. E. –E. a solicitat revizuirea hotărârii Tribunalului Buzău pronunţată în dosarul nr. 3460/114/2007, soluţionat pe data de 7.10.2007 pe motiv că nu s-a ţinut cont de hotărârea definitivă a mai multor instanţe, conform art. 20 C.pr. civilă, referitoare la punerea în posesie cu privire la suprafaţa de 3500 mp.

În motivarea cererii, revizuienta a solicitat instanţei faptul că în baza unei hotărâri judecătoreşti s-a dispus punerea în posesie cu 3500 mp câştigaţi cu aplicarea Legii 247/2005, teren ce face parte din terenul deţinut de părinţii ei (tarlaua 71 pct. Gogoaşe). De asemenea, expertul tehnic a găsit 2500 mp care nu aparţin nimănui pe vechiul amplasament.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond nr. 3460/114/2007.

S-au ataşat mai multe înscrisuri de către revizuientă.

Apărătorul revizuientei a arătat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C.pr. civilă, referitoare la înscrisuri noi, respectiv decizia Tribunalului Buzău prin care i s-a reconstituit suprafaţa de 3500 mp ce face parte din totalul suprafeţei de 8700 mp şi măsurătorile efectuate de Comisia Locală , în vederea identificării, măsurării şi punerii în posesie cu privire la suprafeţele respective.

La termenul de judecată din data de 8.10.2008 apărătoarea revizuientei a arătat că solicită suspendarea cauzei până la finalizarea de către comisia locală a operaţiunilor de măsurare a terenului.

Instanţa a respins cererea de suspendare având în vedere obiectul prezentei cauze, respectiv revizuirea unei decizii a Tribunalului Buzău, în temeiul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.

La acelaşi termen de judecată revizuienta prin apărător a arătat că solicită revizuirea deciziei civile nr. 359/2007 a Tribunalului Buzău, pronunţată în dosarul nr. 930/2007 al acestei instanţe.

Tribunalul Buzău, însă a fost investit cu cererea revizuientei D. E. E. de revizuire a deciziei nr. 1047/7.11.2007 a Tribunalului Buzău pronunţată în dosarul 3469/2007 al acestei instanţe.

Nicăieri pe parcursul procesului nu s-a arătat că se doreşte revizuirea altei decizii iar modificarea obiectului cererii făcută cu ocazia acordării cuvântului pe fond cu mult peste prima zi de înfăţişare va fi respinsă conform art. 132 C.pr. civilă.

În acest fel Tribunalul este legal investit cu o cerere de revizuire a deciziei nr. 1047/114/2007 a Tribunalului Buzău pronunţată în dosarul nr. 3460/114/2007 întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C.pr. civilă referitoare la descoperirea de înscrisuri noi.

Obiectul cauzei în dosarul nr. 3460/114/2007 a fost contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 359/11.04.2007 a tribunalului Buzău prin care se respinsese recursul împotriva unei hotărâri a Judecătoriei Buzău.

Contestaţia în anularea a fost respinsă prin decizia 1047/7.11.2007 a Tribunalului Buzău.

În prezent se solicită tocmai revizuirea deciziei 1047/7.11.2007 pronunţată în contestaţia în anulare ceea ce este inadmisibil.

Reţinând cele relatate mai sus va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge cererea de revizuire promovată de revizuenta D. E. E., impotriva deciziei civila nr.359/11.04.2007 pronuntata de Tribunalul Buzau, in dosarul nr.930/114/2007 in contradictoriu cu intimatii Z. M., ş.a., COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, având ca obiect fond funciar, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică .

Tags: contestaţie în anulare

Contravenţii la regimul de viteză. OUG nr. 195/2002. Incidenţa dispoziţiilor pct. 3.1.1. lit. b) din NML 021-05/23.11.2005 privind eroarea maximă tolerată. Anularea procesului verbal de contravenţie, soluţie menţinută în recurs

TRIBUNALUL BUZAU
Tip: Decizie
Nr./Dată: (02.06.2009)

1) – Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pogoanele sub nr. 910/282/2008 din 22.07.2008, petentul B.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul IPJ Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 0488283 din 15.07.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă privind reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 şi respectiv cu avertisment pentru comiterea contravenţiei prevăzute la art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În fapt, petentul a invederat că întelege să conteste doar savârşirea primei contravenţii reţinută în sarcina sa , în sensul că la data de 13.07.2008 nu a condus autoturismul B-70- XBW pe DN 2 E85 , în afara localităţii Glodeanu Sărat, cu o viteză de 151 km/h, ci cu 129 km/h , astfel cum era indicată la bordul maşinii. Diferenţa se explică doar ca fiind rezultatul unei erori de înregistrare, sens în care a invocat dispoziţiile punctului 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală 021-05 din 23.11.2005. Pe de altă parte, procesul verbal este afectat de nulitate, întrucât nu a fost încheiat de agentul de politie care a constatat nemijlocit fapta, în cuprinsul actului nu este indicat un martor şi nici nu a fost respectat modelul de formular prevăzut în anexa 1 D la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul a condus autoturismul B-70- XBW în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 km/h înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat “admis”, montat pe autoturismul poliţiei nr. B-26-JSE.

2) -Prin sentinţa civilă nr. 851 din 26.09.2008 pronunţată de Judecătoria Pogoanele s-a admis în parte plângerea formulată de petent dispunându-se anularea în parte a procesului verbal de contravenţie, în ceea ce priveşte măsura tehnico –administrativă a reţinerii permisului de conducere şi menţinerea sancţiunilor avertismentului şi amenzii contravenţionale.

Pentru a hotarî astfel, instanţa fondului a reţinut că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente cauzei, în sensul că ambii poliţişti rutieri au calitatea de agenţi constatatori, actul fiind semnat de petent şi înmânat acestuia nu se impunea menţionarea unui eventual martor, iar petentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin utilizarea altui formular decât cel prevăzut de regulament.

Pe fond, instanţa a reţinut în esenţă că în raport de eroarea maximă tolerată prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, în cauză nu sunt întrunitre elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Existând o eroare tolerată a cinemometrului de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, conform Normei incidente, agentul constatator trebuie să aibă în vedere această marjă şi să aplice sancţiunea mai uşoară.

În cauză, fiind înregistrată o viteză de 151 km/h, eroarea cinemometrului este de + 4, 5 km/h, astfel încât dacă s-ar aplica situaţia mai favorabilă contravenientului, nu s-ar mai fi impus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, viteza reală putând fi mai mică de 150 km/h.

Astfel reţinută situaţia în fapt şi încadrarea juridică , instanţa fondului a avut în vedere că în raport de jurisprudenţa CEDO , petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală printre care şi prezumţia de nevinovăţie, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat.

3) -Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul IPJ Buzău în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.

În expunerea motivelor de recurs intimatul a invocat în esenţă că valoarea indicată de cinemometrul utilizat pentru măsurarea vitezei, verificat metrologic şi declarat corespunzător trebuie luată în considerare ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acesta.

Prin întâmpinarea depusă la dosar , petentul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, învederând că pe lângă eroarea tolerată prevăzută la punctual 3.1.1. lit b) din Normă, se impune a se avea în vedere şi dispoziţiile punctului 3.1.2. din acelaşi act normativ privind respectarea cerinţelor specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă.

4) –Prin decizia civilă nr. 368 din 21.04.2009 s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :

Prin art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 se dispune în sensul că : nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Potrivit dispoziţiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public , cinemometrele trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.

Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma invocată, intitulat “Cerinţe metrologice . Erori maxime tolerate” , pentru măsurarea vitezei , în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h.

Potrivit dispoziţiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând şi cerinţele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă, şi anume : erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiţii de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezenţa radiaţiei electromagnetice, în prezenţa impulsurilor de interferenţă, după descărcări electrostatice şi în prezenţa vibraţiilor mecanice.

La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “ Atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune , respectiv pentru utilizare”.

În aplicarea dispoziţiilor punctului 5.1. din Normă, la poziţia 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiţii normale de trafic, în regim staţionar ( în temeiul punctului 3.1.1. ) iar la poziţiile 4-10 se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la cerinţele specificate sub acţiunea anumitor factori de influenţă ( în temeiul punctului 3.1.2.).

În cauza dedusă judecăţii, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevazută de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autoturismului B-70-XBW, la data de 13.07.2008, orele 15:11, pe DN 2 E 85, în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 Km/h.

Viteza a fost înregistrată cu un cinemometru Traffipax Speedophot, cu modul de prelucrare- afişare seria 0429 – 001/94, verificat metrologic şi declarat “admis”, aparatul fiind instalat pe autoturismul poliţiei Dacia B-26-JSE.

Procesul verbal de contravenţie a fost semnat de petent cu obiecţiuni, acesta susţinând că a condus autoturismul cu o viteză mai mică decât cea înregistrată de cinemometru, invocând prin plângerea introductivă eroarea maximă tolerată prevăzută de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa fondului a dat eficienţă prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma menţionată, sub aspectul erorii maxime tolerate de + 3% din valoarea convenţional adervărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, reţinând prin consecinţă că viteza reală putea fi mai mică de 150 km/h.

Prin motivele de recurs invocate, contrar considerentelor sentinţei atacate, intimatul a considerat că valoarea reală a vitezei cu care a circulat petentul este cea înregistrată de cinemometrul utilizat.

În raport de situaţia în fapt şi în drept reţinută prin sentinţa atacată şi de motivele de recurs invocate, precum şi de prevederile Normei de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, în aplicarea art. 305 din Codul de procedură civilă, prin adresa nr. 910 din 21.01.2009, iar în revenire, prin adresele nr. 910 din 23.02.2009 şi 23.03.2009, instanţa a solicitat Institutului Naţional de Metrologie Legală să comunice :

• dacă la momentul efectuării verificării periodice a cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei au fost aplicate prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005,

• iar în caz afirmativ să înainteze documentaţia ( fişa tehnică) întocmită în acest sens, în baza căreia a eliberat buletinul de verificare metrologică nr. 0099552 din 28.08.2007 prin care se atestă că aparatul a fost declarat “admis”,

• precizând totodată valoarea convenţional adevărată luată în calcul la momentul efectuării verificării conform normei legale menţionate anterior.

Cu adresele nr. 0849/2009 şi nr. 2990/2009, Institutul Naţional de Metrologie a comunicat :“ • la verificarea cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei, tip Traffipax Speedophot, având seria modulului de prelucrare – afişare 0429- 001/94, utilizat la măsurarea vitezei s-au aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005 ; • teoretic vorbind, în cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, având în vedere eroarea tolerată prevăzută de norma de metrologie legală, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 146,5 km/h şi 155,5 km/h ; • la verificarea metrologică iniţială/periodică, datele primare s-au înregistrat pe o fişă, din analiza acestora rezultând că din cele 13 măsurări efectuate eroarea cinemometrului s-a înscris între + 0,7 km/h şi + 0,8 km/h în 4 cazuri şi respectiv între – 1,1 km/h şi – 2,2 km/h în celelalte 9 cazuri ; • informaţiile solicitate privind documentaţia (fişa tehnică) prezintă relevanţă exclusiv pentru verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării şi nicidecum pentru instanţa judecătorească întrucât ele pot fi interpretate în lumina reglementărilor în vigoare ( legi, norme de metrologie legală, etc. ) numai de către experţi metrologi ; • singurele documente pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere în astfel de situaţii sunt : certificatul de aprobare de model al cinemometrului şi buletinul de verificare metrologică al acestuia “ .

Sintetizând, tribunalul constată că răspunsul comunicat de institut este incomplet, întrucât a confirmat doar aplicarea erorii maxime tolerate, celelalte relaţii fiind prezentate pur şi simplu în plan teoretic , sens în care s-a exemplificat cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, când viteza vehiculului s-ar plasa la o limită minimă de 146,5 km/h şi maximă de 155,5 km/h , cu erorile astfel cum au fost determinate în cadrul a 13 măsurări pretins efectuate .

Mai mult, institutul a refuzat în mod sistematic să comunice fişa tehnică întocmită la momentul verificării, document prevăzut imperativ la punctul 5.1. din Normă, consemnatoriu al probelor şi calculelor efectuate, ce a fundamentat buletinul de verificare metrologică şi nici nu a precizat valoarea convenţional adevărată luată în calcul, menţionată la pct. 3.1.1. lit.b).

În contextul expus, tribunalul reţine că în cauză nu s-au produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemometrului şi eliberării buletinului de verificare metrologică nr. 0099552/28.08.2007, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Se apreciază, prin consecinţă, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, respectiv de 146,5 km/h, astfel cum a fost determinată în plan teoretic prin adresa nr. 0849 din 10.02.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie .

Ca urmare, raportat la o astfel de viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european (E), în afara localităţii, cu mai mult de 50 km/h , pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte ) şi suspendarea exercitării dreptului de conducere.

Pe fondul considerentelor expuse , fapta savârşită de petent constituie contravenţia prevăzută de art. 102 alin.2 în referire la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195 /2002 raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european ( E), în afara localităţii, cu 41-50 km/h, pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte) şi 6 puncte penalizare.

Avându-se în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării încadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, iar încadrarea mai favorabilă petentului, expusă anterior, nu prevede aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule, tribunalul nu primeşte motivele de critică invocate de intimat.

Apreciind că recursul declarat este neîntemeiat, tribunalul are în vedere şi faptul că în materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 alin.2 şi 20 alin.2 din Constituţia României, atunci când există neconcordanţe.

Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la art. 31 – 36.

Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanţa se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noţiunii de “acuzaţie în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparţinând sferei penale, deşi în dreptul naţional erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.

În jurisprudenţa Curţii Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că şi faptele contravenţionale intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, în funcţie de calificarea din dreptul naţional, de natura faptei incriminate, de natura şi gravitatea sancţiunilor.

Nu toate aceste criterii au fost aplicate, însă, cumulativ în jurisprudenţa Curţii, ci , pentru a stabili dacă are incidenţă art. 6 din Convenţie, trebuie ca fapta să fie de natură “penală” din punctul de vedere al Convenţiei, ori făptuitorul să fie expus la o sancţiune care, prin gravitatea sa, aparţine sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei).

Contravenţiile din Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzaţii în materie penală, contravenientului i se recunoaşte şi prezumţia de nevinovăţie. În consecinţă, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situaţie îndoielnică beneficiază acuzatul (in dubio pro reo).

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău.

Tags: OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002

Acţiune în rezilierea contractului de asociere în participaţiune privind exploatarea unui teren agricol. Neaplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 1 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura concilierii directe

TRIBUNALUL BUZAU
Tip: Decizie
Nr./Dată: (02.06.2009)
Autor: Preşedinte Secţia Comercială

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 7606/200/2008 din 10.10.2008, reclamanta S.A. „M” Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC 3D G. SRL Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 8 din 27.03.2006, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data de 27.03.2006 a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune în baza căruia i-a pus la dispoziţie spre exploatare pentru o perioadă de 5 ani un teren agricol în suprafaţă de 70 ha , urmând ca aceasta să-i plătească anual anumite sume de bani, conform prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu s-a achitat de obligaţiile financiare asumate, pentru anul 2006 a fost nevoită să o acţioneze în judecată, formându-se în acest sens dosarul nr. 633/200/2008 înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău. Având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta se consideră îndreptăţită să solicite rezilierea contractului.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât în cursul anului 2007 culturile sale au fost calamitate, împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, confirmată de autoritatea abilitată ( filele 16-17 dosar ).

La termenul de judecată din 13.01.2009, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, susţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută la art. 720¹ din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa nr. 710 din 30.01.2009 s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii directe şi s – a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Reţinând caracterul evaluabil în bani al acţiunii, instanţa fondului a apreciat în raport de probatoriul administrat că deşi reclamanta a notificat pârâta cu adresa nr. 72 din 9.11.2007, aceasta nu a luat cunoştinţă de pretenţiile remise, în mod prealabil sesizării instanţei, ceea ce echivalează cu nerealizarea procedurii de conciliere directă la care era ţinută potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 109 al.2 şi art. 720? din Codul de procedură civilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat, în esenţă, greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii pentru lipsa concilierii prealabile directe, în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată vizează rezilierea unui contract de asociere în participaţiune şi nu pretenţii băneşti, astfel că pricinii nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 109 alin.2 şi ale art. 720? din Codul de procedură civilă.

Prin decizia nr. 373 din 24.04.2009 s-a admis recursul declarat de reclamantă dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :

Prin contractul de asociere prin participaţiune nr. 8 din 27.03.2006 încheiat între părţi, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei în exploatare, pe o perioadă de 5 ani, un teren agricol în suprafaţă de 70 ha, urmând ca aceasta să-i plătească o redevenţă anuală determinată în cuantum potrivit prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile financiare asumate pentru anul 2006, reclamanta a acţionat-o pe cale judecătorească, dosarul nr. 633/200/2008 al Judecătoriei Buzău fiind reînregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2637/200/2009 , urmare casării cu trimitere a sentinţei civile nr. 3796 din 27.06.2008 în vederea asigurării procedurii legale de citare a părţilor în proces.

Perseverându-se în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta a acţionat din nou pârâta pe cale judecătorească, solicitând rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu aceasta.

În raport de obiectul material al acţiunii pendinte judecăţii : „reziliere contract” , tribunalul apreciază că litigiului nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 720? din Codul de procedură civilă prin care s-a instituit obligativitatea efectuării procedurii concilierii directe în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială evaluabile în bani.

Prevederile capitolului XIV din Cartea a VI – a „Proceduri speciale” , (art. 720? – 720? ) privind soluţionarea litigiilor în materie comercială au fost introduse în Codul de procedură civilă prin art. I pct.244 din OUG nr. 138/2000, finalitatea acestora vizând la perioada de referinţă exclusiv pretenţiile băneşti.

Or, prin Decizia nr. 32 din 9.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că dispoziţiile art. 1 pct.1, art. 2 pct.1 lit.a) şi b) şu art. 282? alin.1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile comerciale având ca obiect rezoluţiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, numai în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac (astfel cum rezultă atât din considerentele cât şi din dispoziţiile acesteia).

Ulterior, pentru alte raţiuni , de ordin fiscal, s-a completat şi Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru în sensul introducerii alineatului 1? al art. 2, prin, conform căruia acţiunile enumerate în cuprinsul Deciziei nr. 32/2008 a ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute la alineatul 1 al art. 2 din lege (calculate la valoare).

În contextul expus, tribunalul a apreciat că instanţa fondului a soluţionat în mod greşit excepţia privind lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârâtă, motiv pentru care a admis recursul ca întemeiat.

Tags: asociere în participaţiune, OUG nr. 212/2008, procedura concilierii directe

Florica Bejinaru este noua preşedintă a Consiliului Superior al Magistraturii

Judecătoarea Florica Bejinaru a fost aleasă astăzi în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Bejinaru i-a avut drept contracandidaţi pe judecătoarea Ana Lăbuş şi pe procurorul Liviu Dăscălescu.

Şedinţa a fost, de la început, una tensionată. Unii magistraţi au criticat poziţia pe care preşedintele Traian Băsescu o are şi a avut-o faţă de sistemul judiciar. De asemenea, judecătoarea Viorica Costiniu a criticat raportul CSM şi a adus în discuţie reluarea protestului magistraţilor.

Costiniu vrea să conteste alegerea lui Bejinaru

Preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), judecătoarea Viorica Costiniu, vrea să conteste în instanţă alegerea lui Bejinaru, informează NewsIN. Costiniu a vorbit despre autoritatea morală a magistratului, care ar fi trebuit “să îndemne la decenţă”.

Florica Bejinaru a fost acuzată de colaborarea cu fosta Securitate, ea primind iniţial un verdict de la CNSAS în acest sens, care apoi a fost schimbat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, în iunie 2009, recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei CNSAS, prin care s-a stabilit că Florica Bejinaru, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, nu a făcut poliţie politică.

Dosarul s-a aflat, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, apoi a fost strămutat la Curtea de Apel Constanţa, la cererea judecătoarei Florica Bejinaru. Instanţa a respins contestaţia Ministerului Justiţiei împotriva deciziei CNSAS, iar MJ a făcut recurs, respins, de asemenea, de instanţa supremă.

În contestaţia formulată împotriva deciziei CNSAS, din 6 iulie 2006, prin care judecătoarea Florica Bejinaru a fost absolvită de colaborarea cu Securitatea, fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, a enumerat mai multe motive procedurale şi a solicitat Curţii de Apel să judece şi pe fond cazul.

Citeste articolul intreg pe realitatea.net

Pensia de întreţinere. Data de la care se acordă

Tip: Decizie
Nr./Dată: 38/2005 (22.02.2005)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate:  situaţii la divorţ

Potrivit art. 94 din Codul familiei, pensia de întreţinere se acordă în raport de nevoia celui ce o pretinde şi de mijloacele celui ce urmează a o plăti. Pensia de întreţinere se acordă în principiu de la data cererii de chemare în judecată, care marchează starea de nevoie a celui care o cere, stabilirea unei alte date fiind condiţionată de aprecierea probelor administrate în litigiul dedus judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2626 din 28.10.2004 Judecătoria Bârlad (Teletin Iuliana) a admis acţiunea de divorţ, a desfăcut căsătoria părţilor, a încredinţat mamei spre creştere şi educare copilul rezultat din căsătorie iar tatăl a fost obligat la plata lunară a unei pensii de întreţinere pentru copilul minor începând cu data introducerii acţiunii.

Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 38 din 22 februarie 2005, a admis apelul declarat de pârât şi a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că apelantul a fost obligat la plata lunară a pensiei de întreţinere pentru copilul minor începând cu data de la care acesta va fi luat efectiv de mamă.

Instanţa de apel a reţinut că prin probele administrate în cauză s-a dovedit că minorul s-a aflat în întreţinerea tatălui pe toată durata procesului de divorţ, astfel că instanţa de fond era obligată să stabilească pensia de întreţinere începând cu data când copilul va fi preluat de mamă căreia i s-a încredinţat spre creştere şi educare.

Tags: pensie de întreţinere