Cerere in anulare

S.c. nr. 807/11 martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată la nr. ………. ……, reclamanta ………. a formulat cerere în anulare împotriva sentinţei civile nr. ……………….

În motivarea cererii reclamanta a arătat că pe calea somaţiei de plată a fost chemată în judecată pentru obligarea la plata sumei de 4406,17 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrată în perioada 10 marte 2007 – 26 octombrie 2007.

A mai arătat reclamanta că hotărârea atacată este nelegală deoarece prin sentinţa civilă nr. ……… a Tribunalului Tulcea s-a dispus începerea procedurii de insolvenţă faţă de reclamantă, fiind desemnat lichidator …………, iar conform art. 36 din legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 alin. 1 din OG 5/2001 şi nu a propus probe.

Pârâta ………. legal citată şi reprezentată în faţa instanţei, nu a depus întâmpinare şi nu a propus probe în apărare.

Prin adresa nr. ……. instanţa a solicitat lichidatorului reclamantei, citat în cauză, să comunice dacă îşi însuşeşte cererea formulată de către reclamantă, adresă la care însă nu s-a răspuns în niciun fel.

Analizând cauza, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. …….. a Judecătoriei Tulcea reclamanta …….. a fost somată să plătească pârâtei …… suma de 4406,17 lei reprezentând contravaloare marfă în termen de 10 zile de la comunicare precum şi a sumei de 389,3 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1706/18 iulie 2008 a Tribunalului Tulcea (deci anterior pronunţării sentinţei civile nr. 3296/2 decembrie 2008 şi chiar anterior introducerii cererii de emitere a somaţiei de plată) s-a dispus începerea procedurii insolvenţei faţă de reclamanta ….., fiind numit în calitate de lichidator ………………

Potrivit art. 46 alin. 1 din legea nr. 85/2006 în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

În cauza de faţă pentru formularea cererii în anulare reclamanta nu a avut nici autorizarea judecătorului sindic şi nici încuviinţarea lichidatorului, cererea fiind formulată în nume propriu deşi procedura era începută şi lichidatorul desemnat.

În aceste condiţii cererea în anulare nu putea fi făcută de reclamantă singură, fără încuviinţarea lichidatorului sau judecătorului sindic.

Drept urmare cererea în anulare va fi anulată de către instanţă, ea nefiind nici însuşită de către lichidator.

Tags: cerere in anulare

Cerere in anulare

SENTINŢA CIVILĂ NR.345

din 03.02.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr……….. reclamanta…………….. a chemat în judecată pe pârâta……………… formulând cerere în anulare împotriva ordonanţei de plată pronunţată prin sentinţa civilă nr……………… solicitând şi suspendarea executării hotărârii, în temeiul art.13 alin.3 din OUG 119/2007.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr…………………, pronunţată în dosarul nr……………… Judecătoria …………..a admis în parte cererea de ordonanţă de plată formulată de creditoare şi a obligat pe …………………… la plata sumei de 10992,71 lei, reprezentând contravaloare mărfuri precum şi a sumei de 2199,3 lei, cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că, reclamanta datorează creditoarei sume reprezentând contravaloare mărfuri livrate conform facturilor depuse la dosarul cauzei. Conform extrasului de cont nr.466 din 02.10.2008 emis de creditoare, în evidenţele contabile ale acesteia la data de 20.09.2008, reclamanta nu figura cu debite neachitate. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.13 din OUG 119/2007.

S-au depus de către reclamantă în dovedirea acţiunii înscrisuri de către reclamantă.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare în cuprinsul căreia solicita respingerea acesteia ca nefondată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În conţinutul întâmpinării s-a arătat că, suma a fost achitată în timpul procesului, după data sesizării instanţei iar executarea silită faţă de debitoare va avea ca obiect doar cheltuielile de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.115-118 cod procedură civilă.

Au fost depuse şi de către pârâtă înscrisuri la dosarul cauzei.

S-a dispus de către instanţă ataşarea dosarului nr………………., în cadrul căruia s-a pronunţat sentinţa civilă nr………………..

Analizând cauza în raport cu probele administrate, instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr………………….. pronunţată de Judecătoria ………….. s-a admis în parte cererea de ordonanţă de plată formulată de către creditoarea………………….. , în contradictoriu cu debitoarea……………………., fiind obligată debitoarea la plata către creditoare a sumei de 10992,71 lei, reprezentând contravaloarea mărfuri şi la plata sumei e 2199,3 lei, cheltuieli de judecată, fiind respins capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 9216,06 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere ca neîntemeiată.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către reclamantă dar şi de către pârâtă, respectiv înscrisurile aflate la fila 3 şi 20 din dosarul cauzei, rezultă că la data de 20 septembrie 2008, anterior pronunţării cererii având ca obiect ordonanţă de plată, reclamanta debitoare nu figura cu debite neachitate în evidenţele contabile ale societăţii pârâtă creditoare, sumele fiind achitate pe parcursul procesului aşa cu rezultă şi din fişa de client aflată la fila 20 din dosarul cauzei, înscrisuri care nu au fost avute în vedere de către instanţă la pronunţarea sentinţei civile …………… întrucât nu au fost depuse de părţi la dosar, instanţa neavând astfel cunoştinţă de achitarea debitului în timpul procesului. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art.13 din OUG 119/2007, cererea reclamantei este întemeiată numai în parte întrucât pentru suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată reclamanta este în culpă procesuală în considerarea faptului că a achitat debitul după data sesizării instanţei, astfel încât sentinţa civilă se impune a fi anulată parţial. Pentru considerentele expuse instanţa va admite în parte cererea, urmând a respinge ca rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării în considerarea faptului că se va dispune anularea parţială a sentinţei civile nr…………….. pronunţată de Judecătoria……….., numai în ceea ce priveşte suma de 10.992,71 lei, reprezentând contravaloare mărfuri.

Va fi obligată pârâta la plata sumei de 120,15 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.

Tags: cerere in anulare

Cerere in anulare

SENTINŢA CIVILĂ NR.199

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 21 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la data de 10.12.2008, reclamanta …. a formulat cererea in anularea ordonanţei de plata reprezentata de s.c. 3150/2008 a Judecătoriei Tulcea prin care parata….. a obţinut obligarea sa la plata sumei de 44 720 lei.

In motivare,reclamanta arata ca hotărârea in discuţie s-a dat fata de o persoana care nu are calitate procesuala si nici personalitate juridica.

La dosarul cauzei s-a ataşat dosarul 4539/2008 al Judecătoriei Tulcea.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca prin s.c. 3150/2008 a Judecătoriei Tulcea ,reclamanta din aceasta cauza a fost obligata ,in cadrul somaţiei de plata, către parata din aceasta cauza,la plata sumei de 44 720 de lei.

Deşi reclamanta invoca faptul ca nu are calitate procesuala si nici personalitate juridica, instanţa constata ca a participat in exact aceeaşi calitate la raporturile materiale dintre parti. Cu alte cuvinte daca in dreptul material reclamanta a avut calitate si personalitate juridica,atunci si in procesual va avea calitate si personalitate juridica.

Având in vedere acest lucru, instanţa apreciază ca cererea reclamantei este nefondata urmând a o respinge ca atare.

Tags: cerere in anulare

Cerere in anulare

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI – JUDETUL BACAU

DOSAR NR. 6212/270/2010 – cerere în anulare –

Înreg. 21.09.2010

SENTINTA CIVILA NR.2989

Sedinta publica din data de 26.10.2010

Completul de judecata format din:

Presedinte – Liliana Stroe-Munteanu

Grefier – Liliana Georgescu

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe debitoarea ……. în contradictoriu cu creditoarea ……, având ca obiect cerere în anulare.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a expus referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, instanta fata de cererea debitoarei de a fi solutionata cererea si în lipsa sa, constata cauza în stare de judecata si o lasa în pronuntare.

I N S T A N T A

– deliberând –

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca debitoarea …… a formulat cerere în anulare împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronuntata în camera de Consiliu în data de 13.08.2010 precum si suspendarea executarii hotarârii, în contradictoriu cu creditoarea S…….

În motivare arata ca în dosarul nr. 5103/270/2010 s-a pronuntat sentita civila nr. 2269/2010 care a fost îndreptata prin încheierea din camera de Consiliu în sensul ca denumirea, sediile partilor si cuantumul debitului nu sunt cele din cererea de chemare în judecata si din motivarea hotarârii iar instanta în mod gresit, prin aceasta îndreptare de eroare a obligat debitoarea la plata sumei de 23587,86 lei si dobânda legala în suma de 19694,49 lei întrucât creanta nu era certa, lichida si exigibila.

De asemenea a mai invocat debitoarea ca instanta nu a motivat în nici un fel hotarârea iar obligarea debitoarei la plata dobânzilor legale s-a facut fara ca macar a se face vorbire si a se retine ca ar datora dobânda legala.

Întrucât taxa de timbru nu a fost achitata integral la introducerea actiunii a fost citata debitoarea cu mentiunea de a achita diferenta taxa de timbru în valoare de 20 lei si timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

Creditoarea la rândul sau prin întâmpinare ridica exceptia inadmisibilitatii cererii în anulare motivat de faptul ca cererea în anulare ar trebui sa se refere la sentinta civila nr. 2269/2010 si n u la încheierea de îndreptare a erorii, iar în ce priveste debitul datorat arata ca nu se poate retine ca debitoarea nu si-a însusit facturile.

Verificând dosarul nr. 5103/270/2010 în care s-a pronuntat încheierea la care se refera cererea în anulare se constata urmatoarele:

S.C. …… a formulat cerere de emitere a ordonantei de plata pentru suma de 23.587,86 lei reprezentând suma facturilor nr.0004470/30.07.2009, 0004111/16.06.2009 si 0004226/01.07.2009 si obligarea la plata dobânzilor legale.

Cererea a fost depusa initial la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, care prin sentinta civila nr. 9574/07.05.2010 a declinat competenta de solutionare în favoarea Judecatoriei Onesti, ca urmare a admiterii exceptiei de necompetenta teritoriala invocata de subscrisa-debitoare prin întâmpinarea depusa la dosar.

Prin sentinta civila 2269 pronuntata în dosarul nr. 5103/270/2010 instanta a admis cererea de ordonanta de plata, însa în dispozitivul hotarârii denumirea si sediile partilor si cuantumul debitului nu sunt cele din cererea de chemare în judecata si din motivarea hotarârii.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronuntata în sedinta din camera de Consiliu din data de 13.08.2010, instanta dispune din oficiu îndreptarea erorilor materiale strecurate la tehnoredactarea dispozitivului sentintei civile nr. 2269/13.08.2010 în ceea ce priveste denumirea si sediile partilor, cuantumul debitului si data pronuntarii hotarârii.

Astfel, instanta în dispozitivul încheierii de îndreptarea erorii materiale dispune ca, cuantumul debitului este de 23.587,86 lei si dobânda legala în suma de 19.694,49 lei si modifica numele si sediile partilor.

În motivarea hotarârii instanta a retinut ca „în baza facturilor debitoarea a preluat marfuri de la creditoare” si „constata ca suma mentionata în cererea creditoarei este o creanta certa, lichida si exigibila, reprezentând obligatia de plata ce rezulta din contractul comercial încheiat între parti pentru marfurile preluate de catre debitoare”.

Conform art. 281 Cod procedura civila instanta poate îndrepta din oficiu erorile sau omisiunile din hotarâri prin încheiere data în camera de Consiliu, aceasta fiind supusa acelorasi cai de atac ca si hotarârea în care s-a îndreptat eroarea. În consecinta încheierea de îndreptare a erorii poate fi supusa la rândul sau, conform art. 13 din OUG 119/2007, acelorasi cai de atac, deci actiunii în anulare.

Urmeaza asadar ca instanta sa respinga exceptia inadmisibilitatii cererii în anulare împotriva încheierii de îndreptare a erorii din sentinta civila nr. 2269/2010 a Judecatoriei Onesti.

De altfel se observa (filele 29, 30 dosar) ca eroarea din s.c. nr. 2269/2010 consta de fapt în împrejurarea ca dispozitivul apartine altei hotarâri judecatoresti, absolut toate mentiunile (nume parti, sediu, debit) neavând nici o legatura cu speta.

Asa fiind, singurele referiri reale la cauza dedusa judecatii se regasesc în încheierea de îndreptare a erorii sentintei civile nr. 2269&2010, abia în aceasta admitându-se cererea creditoarei si stabilindu-se cuantumul ordonantei de plata.

De altfel si încheierea de îndreptare a erorii cuprinde erori, mentionându-se ca dateaza din sedinta din Camera de Consiliu din 13.08.20120 desi a fost pronuntata în data de 02.09.2010.

În ce priveste motivarea hotarârii cu nr. 2269/2010, întrucât încheierea de îndreptare face corp comun cu sentinta la care se refera, urmeaza a fi avuta în vedere de catre instanta pentru a verifica motivele invocate în cererea în anulare.

Prin sentinta civila nr. 2269/2010 s-a retinut ca în speta „suma mentionata în cererea creditoarei este o creanta certa, lichida si exigibila reprezentând obligatia de plata ce rezulta din contractul comercial dintre parti” dupa care constata ca sunt îndeplinite conditiile din OUG 119/2007.

Or, facturile depuse la dosar nu sunt însusite de catre debitoare prin semnatura si stampila, iar prin întâmpinare (în dosar nr. 5103/270/2010) debitoarea a contestat creanta.

Conform art. 9 al.2 din OUG 119/2007 instanta este obligata sa verifice daca contestatia debitoarei privind creanta este întemeiata.

Instanta nu a facut nici o referire în hotarârea nr. 2269/2010 la faptul ca exista aceasta contestatie, ca aceasta a fost respinsa si care sunt motivele pentru aceasta respingere precum nu s-a facut nici o referire cu privire la motivele pentru care aceasta creanta este lichida si exigibila.

În ce priveste dobânda legala în suma de 19.694,49 lei instanta nu a facut nici o referire în motivarea hotarârii nici macar cu privire la existenta acestui capat de cerere, si a admisibilitatii lui, cu atât mai putin asupra modalitatii de calcul a acestui cuantum.

Conform art. 26 al.1 pct.5 Cod procedura civila hotarârea cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.

Asa fiind se constata ca nu s-a respectat textul de lege invocat iar hotarârea a fost pronuntata fara a fi motivata.

În ce priveste ordonanta de plata, aceasta s-a dat cu încalcarea prevederilor art. 9 al.2 si al.3 precum si art. 2 din OUG 119/2007 referitoare la contestarea creantei si a lichiditatii/exigibilitatii creantei.

Asa fiind, conform art. 13 al.4 din OUG 119/2007 se va admite cererea în anulare, va fi anulata ordonanta de plata dispusa prin s.c. nr. 2669/13.08.2010 îndreptata prin încheierea din 2.09.2010 (sau din data de 13.08.2010 asa cum din eroare s-a mentionat).

În ce priveste cererea de suspendare a executarii hotarârii în temeiul art. 13 al.3 din OUG 119/2007 întrucât debitoarea (sau reprezentantii sai) nu s-au prezentat în instanta, nu s-a putut pune în discutie fixarea unei cautiuni.

Asa fiind acest capat de cerere urmeaza a fi respins, dar fata de solutia pronuntata ramâne fara obiect.

Pentru aceste motive,

În numele legii

H O T A R A S T E :

Respinge exceptia inadmisibilitatii cererii în anulare.

Admite cererea în anulare formulata de debitoarea …. cu sediul în ….. în contradictoriu cu creditoarea S.C…….. cu sediul în ………

Dispune anularea încheierii de îndreptare a erorii materiale pronuntate în sedinta din Camera de Consiliu din data de 02.09.2010 (sau 13.08.2010 cum gresit s-a mentionat) privind sentinta civila nr. 2269/13.08.2010 pronuntata în dosarul nr. 5103/270/2010.

Dispune anularea ordonantei de plata dispuse prin sentinta civila nr. 2269/13.08.2010 îndreptata prin încheierea din sedinta din Camera de Consiliu din data de 02.09.2010 (sau 13.08.2010 cum gresit s-a mentionat).

Respinge capatul de cerere privind suspendarea executarii sentintei civile nr. 2269/13.08.2010.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica azi, 26.10.2010.

Tags: cerere in anulare

Cerere in anulare

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 2194/270/2010 cerere în anulare

Înreg. 25.03.2010

SENTINTA CIVILA NR. 1625

Sedinta publica din data de 19 mai 2010

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:

Presedinte – Gheorghe Andronache

Grefier – Nicoleta – Dalia Vrînceanu

La ordine a venit spre solutionare actiunea civila având ca obiect cerere în anulare formulata de creditoarea S.C. „ …….” S.A. cu sediul în Onesti, str. ……., Judetul Bacau în contradictoriu cu debitoarea Asociatia de proprietari nr. …. cu sediul în …… judetul Bacau, cu sediul ales în …….., judetul Bacau.

La apelul nominal facut în sedinta a raspuns din partea debitoarei presedintele asociatiei …., lipsa fiind creditoarea si aparatorul acesteia.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care:

Instanta pune în discutie exceptia inadmisibilitatii cererii în anulare invocata de debitoare în întâmpinare(fila 10 dosar).

Reprezentantul debitoarei arata ca îsi mentine exceptia invocata.

Instanta uneste exceptia cu fondul si, nemaifiind cereri noi de formulat constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul debitoarei arata ca majoritatea sumei a fost platita dupa ce s-a dat somatia si plateste în continuare dar sumele din somatie nu sunt reale.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca prin cererea formulata creditoarea S.C. „………” S.A. Onesti a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Asociatia de proprietari nr. …., anularea sentintei civile nr. 588/16.02.2010, pronuntata de Judecatoria Onesti în dosarul nr. 7401/270/2009.

Cererea a fost legal timbrata iar în motivare se arata ca instanta nu a pus în discutia partilor aspectul privind aplicabilitatea O.U.G. nr. 119/2007, încalcându-se astfel principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare.

Cu privire la fondul cauzei creditoarea arata ca pretentiile solicitate sunt certe, lichide si exigibile, reprezentând obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale, domeniu de aplicare a O.U.G. nr. 119/2007.

În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri si s-a atasat dosarul nr. 7401/270/2009 al Judecatoriei Onesti, probatorii din analiza carora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin sentinta civila nr. 588/16.02.2010, pronuntata în dosarul nr. 7401/270/2009 al Judecatoriei Onesti, s-a respins actiunea formulata de S.C. „…..” S.A. …împotriva Asociatiei de Proprietari nr. …….

În considerentele sentintei civile precizate mai sus, instanta a retinut ca Asociatia de Proprietari nu este comerciant, nu este persoana fizica ci un grup de persoane fizice, astfel ca, în cauza, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 al. 2 lit. B din O.U.G. nr. 119/2007, instanta respingând cererea ca inadmisibila.

Urmare a cererii în anulare formulata de creditoare, debitoarea a formulat întâmpinare, invocând exceptia inadmisibilitatii cererii, întrucât din analiza art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007 rezulta ca cererea în anulare poate fi formulata doar de catre debitor, creditorul neavând acest drept.

Pe fond, debitoarea arata ca dispozitiile O.U.G. nr. 119/2007, respectiv dispozitiile art. 2 al. 2 lit. B, nu sunt aplicabile raporturilor dintre Asociatia de proprietari si S.C. „……” S.A. , întrucât Asociatia este consumator.

În plus, mai apreciaza debitoarea, creanta nu este certa, lichida si exigibila. Faptul ca debitoarea a platit partial suma de bani din unele facturi nu echivaleaza cu recunoasterea întregului debit.

Privitor la exceptia invocata de debitoare sunt de precizat urmatoarele:

Potrivit art. 10 al. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, în cazul în care, ca urmare a verificarii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor partilor, precum si a celorlalte probe administrate, constata ca cererea este întemeiata, instanta emite o ordonanta de plata, în care se precizeaza suma si termenul de plata.

În conformitate cu art. 13 din acelasi act normativ, împotriva ordonantei de plata debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.

Or, în speta de fata, nu s-a emis ordonanta de plata, pentru ca cel împotriva caruia s-ar fi emis ordonanta, respectiv, debitoarea, în cazul în care ar fi fost nemultumita, sa formuleze cerere în anulare, ci, prin sentinta, s-a respins cererea de ordonanta formulata de creditoare. Astfel ca, partea care se considera nemultumita de sentinta respectiva, are dreptul sa formuleze cerere în anulare.

O altfel de interpretare nu poate fi data textelor de lege amintite mai sus, astfel s-ar încalca principiul egalitatii partilor si al dreptului la un proces echitabil.

În consecinta, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii în anulare formulata de debitoare.

Pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Între creditoarea S.C. …………….” S.A. …… debitoarea Asociatia de proprietari ……. s-a încheiat, sub nr. 32/august 2006, contractul de prestari de servicii publice de salubrizare pentru utilizatorii casnici si asociatii de proprietari.

Conform art. 4 din contract, obiectul acestuia îl constituie asigurarea(de catre operator, respectiv creditoare) prestarii serviciilor publice de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul si depozitarea deseurilor solide, cu exceptia deseurilor toxice, periculoase si a celor cu regim special, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În baza acestui contract, creditoarea a prestat în favoarea debitoarei servicii de salubritate, constând în colectarea, transportul si depozitarea deseurilor solide.

Urmare a prestarii acestor servicii, si pentru recuperarea contravalorii lor, creditoarea a emis facturi fiscale, facturile nr. 48461/ianuarie 2009, nr. 52066/februarie 2009, nr. 52743/martie 2009, nr. 54893/aprilie 2009, nr. 58514/ mai 2009, nr. 59200/iunie 2009, nr. 61344/iulie 2009, nr. 63503/august 2009, nr. 67725/septembrie 2009, în valoare totala de 17.966,77 lei.

La termenul de judecata din data de 12.01.2010(fila 37 dosar nr. 7401/ 270/2009 al Judecatoriei Onesti) creditoarea si-a marit câtimea obiectului cererii la suma de 20.062,05 lei, si a depus la dosar facturile fiscale nr. 69983/ 30.11.2009 si nr. 72130/31.12.2009.

Potrivit art. 9 al. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, sub sanctiunea decaderii, debitorul poate contesta creanta prin întâmpinare.

Or, în cadrul procesului având ca obiect cererea creditoarei pentru emiterea ordonantei de plata, debitoarea nu a formulat întâmpinare, astfel necontestând creanta. Mai este de observat ca, în speta, nu sunt incidente dispozitiile art. 2 al. 2 lit. B din O.U.G. nr. 119/2007, deoarece debitoarea nu este un grup de persoane fizice ci este o persoana juridica si în aceasta calitate a încheiat contractul de prestari de servicii.

De asemenea, instanta a respins actiunea ca inadmisibila, fara a se pune în discutia partilor aceasta exceptie.

Fata de cele de mai sus, se va admite cererea în anulare formulata de creditoarea S.C. „……….” S.A. Onesti si se va anula sentinta civila nr. 588/16.02.2010, pronuntata în dosarul nr. 7401/270/2009 al Judecatoriei Onesti.

Pe fond, va fi obligata debitoarea sa achite reclamantei suma de 20.062,05 lei, reprezentând contravaloare prestari servicii, în termen de 20 zile de la data comunicarii prezentei.

În conformitate cu art. 274 Cod procedura civila, va fi obligata debitoarea sa achite creditoarei suma de 49,6 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E :

Respinge exceptia.

Admite cererea în anulare formulata de creditoarea S.C. „…” S.A. cu sediul în ……., Judetul Bacau, în contradictoriu cu debitoarea Asociatia de proprietari ….. cu sediul în …… 4, judetul Bacau, cu sediul ales în ………, judetul Bacau.

Anuleaza sentinta civila nr. 588/16.02.2010, pronuntata în dosarul nr. 7401/270/2009 al Judecatoriei Onesti.

Obliga debitoarea sa achite reclamantei suma de 20.062,05 lei, reprezentând contravaloare prestari servicii, în termen de 20 zile de la data comunicarii prezentei.

Obliga debitoarea sa achite creditoarei suma de 49,6 lei, cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi 19 mai 2010

Tags: cerere in anulare

Cerere în anulare

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5877 din 02.12.2010 – cerere în anulare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea xxîmpotriva debitorului xx, acesta fiind somat ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii să plătească creditoarei suma de 503,69 lei, contravaloare rate neachitate, suma de 555,1 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, s-a respins ca nefondată cererea creditoarei de acordare a penalităţilor în continuare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în baza contractului nr. 2662/09.05.2006, creditoarea s-a obligat să livreze debitorului rovignete, acesta din urmă obligându-se să achite contravaloarea lor în 4 rate trimestriale, precum şi să respecte celelalte clauze contractuale. De asemenea, instanţa a apreciat că reclamanta – creditoare are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001.

Totodată, în contractul încheiat între părţi, au fost inserate clauze care stipulează obligaţia debitorului de a plăti penalităţi de întârziere în cazul neachitării la termen a contravalorii produselor livrate de 0,15 % zi de întârziere – art. 3 pct. 1.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că, în speţă, creditoarea a făcut dovada existenţei a unei creanţe certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitorului, în condiţiile impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, astfel încât a admis în parte acţiunea şi l-a somat pe debitorul xx ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei xx sumele menţionate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, debitorul a formulat la data de 06.04.2010 (data înregistrării cererii), în termenul legal de 10 zile faţă de data comunicării sentinţei (30.03.2010), cerere în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3104/279/2010.

Reclamantul a solicitat anularea sentinţei civile nr. xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx.

În motivarea cererii în anulare, legal timbrată, debitorul a arătat că a fost constrâns să semneze contractul în vederea achiziţionării de roviniete cu creditoarea de vreme ce a depus acte prin care a dovedit că este apicultor, fapt ce atrage scutirea de la plata achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în conformitate cu disp. Legii nr. 89/1998. În plus, somaţia priveşte un alt autovehicul, respectiv cu nr. de înmatriculare xx.

Reclamantul a mai arătat că respectiva creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă de vreme ce contractul încheiat între cele două părţi are caracter sinalagmatic, iar creditoarea avea obligaţia de a elibera roviniete concomitent cu plata de către beneficiar a tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale.

Prin urmare, se impune administrarea unui probatoriu complex, pe calea dreptului comun, care să lămurească inclusiv dacă şi creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale corelative.

În drept, s-au invocat disp. OG nr. 5/2001.

În dovedire, reclamantul – debitor a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, jurisprudenţă.

Creditoarea a formulat întâmpinare la data de 04.06.2010, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, arătând că debitul solicitat de aceasta, derivând din contractul legal încheiat între părţi, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. A adăugat că rezilierea contractului nu poate opera decât pentru viitor, doar în cazul respectării dispoziţiilor art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002 şi ale art. 1 alin. 10 din contract. Referitor la disp. Legii nr. 89/1998, debitorul nu a adus la cunoştinţă pârâtei obiectul activităţii sale şi nu a solicitat modificarea contractului în temeiul dispoziţiilor mai favorabile; în consecinţă, dispoziţiile legale invocate de debitor nu pot fi imputate pârâtei.

În drept, s-au invocat disp. Codului de procedură civilă, ale OG nr. 5/2001, precum şi ale OG nr. 15/2002.

În baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat, pentru părţile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând ordonanţa privind somaţia de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de debitorul xx pentru următoarele considerente:

Procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, este o procedură specială având drept scop realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.

Analizând normele legii speciale, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât, prin cererea de somaţie de plată, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.

Având în vedere şi prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în fata sa.

Întrucât analiza realizată de instanţă este limitată la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, nici debitorul nu poate formula apărări prin întâmpinare decât în aceleaşi limite, având conferită prin lege posibilitatea invocării oricăror apărări de fond prin cererea în anulare.

Prin prisma celor arătate, instanţa constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de debitor în sensul că debitul nu îi incumbă, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 89/1998 (ulterioare încheierii contractului – intrate în vigoare la data de 06.11.2006), respectiv a activităţii sale de apicultor deoarece nu a făcut dovada încunoştinţării pârâtei cu privire la această din urmă împrejurare de fapt pentru a beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.

În plus, instanţa constată că nici ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 101/2007 (la data de 28.04.2007, conform art. 78 din Constituţie), nu pot fi anulate ratele scadente anterioare deoarece s-ar nega caracterul obligatoriu al dispoziţiilor contractuale, referitoare la scadenţa ratelor neachitate înainte de aplicarea acestui act normativ – rata a treia şi a patra (08.11.2006, respectiv 08.02.2007), respectiv caracterul neretroactiv al legii civile (art. 15 alin. 2 din Constituţie).

Astfel, rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse pretenţiile succesive care au devenit scadente anterior rezilierii, momentul de raportare fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 101/19.04.2007 – 28.04.2007.

De asemenea, instanţa apreciază că nici argumentele invocate de către reclamant în cererea în anulare nu corespund realităţii juridice generate de contractul încheiat între părţi. Astfel, într-adevăr contractul este sinalagmatic şi presupune obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor dar, în acelaşi timp, instituie o anumite ordine firească, logică a obligaţiilor celor doi contractanţi: chiar art. 2 pct. 1, 2, 3 şi 8 din contractul nr. 2662/09.05.2006 prevede că autoritatea publică va emite factura şi va completa rubricile din rovinieta-talon după ce, în prealabil, beneficiarul va face plata fiecărei rate sacdente.

Exceptio non adimpleti contractus (excepţia de neexecutare), ce reprezintă dreptul oricărei părţi dintr-un contract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii, nu este aplicabilă în cauză de vreme ce obligaţia corelativă a pârâtei-creditoare nu este exigibilă, executarea ei fiind împiedicată prin fapta debitorului care nu a achitat contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Astfel, excepţia de neexecutare nu poate fi invocată în cazul de faţă, în care obligaţia corelativă a creditoarei este afectată de o condiţie, respectiv plata tarifului contractual de către beneficiar, mai ales că natura contractului impune o ordine anume în executarea obligaţiilor corelative.

În plus, simpla eroare materială făcută de către pârâta – creditoare cu privire la nr. de înmatriculare al autovehiculului în litigiu nu atrage exonerarea de răspundere a debitorului de vreme ce obligaţiile sale de plată rezultă în mod cert din contractul nr. 2662/09.05.2006 care fac referire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare xx.

Astfel, instanţa de fond care a emis ordonanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de legea specială în mod corect, raportându-se la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, rezultând din contractul semnat de debitor, iar apărările formulate de acesta din urmă prin prezenta cerere în anulare nu sunt fondate.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de admitere în parte a cererii creditoarei, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de reclamantul – debitor xx în contradictoriu cu pârâta – creditoare xx.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5877 din 02.12.2010 – cerere în anulare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea xxîmpotriva debitorului xx, acesta fiind somat ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii să plătească creditoarei suma de 503,69 lei, contravaloare rate neachitate, suma de 555,1 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; totodată, s-a respins ca nefondată cererea creditoarei de acordare a penalităţilor în continuare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în baza contractului nr. 2662/09.05.2006, creditoarea s-a obligat să livreze debitorului rovignete, acesta din urmă obligându-se să achite contravaloarea lor în 4 rate trimestriale, precum şi să respecte celelalte clauze contractuale. De asemenea, instanţa a apreciat că reclamanta – creditoare are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001.

Totodată, în contractul încheiat între părţi, au fost inserate clauze care stipulează obligaţia debitorului de a plăti penalităţi de întârziere în cazul neachitării la termen a contravalorii produselor livrate de 0,15 % zi de întârziere – art. 3 pct. 1.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că, în speţă, creditoarea a făcut dovada existenţei a unei creanţe certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitorului, în condiţiile impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, astfel încât a admis în parte acţiunea şi l-a somat pe debitorul xx ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei xx sumele menţionate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, debitorul a formulat la data de 06.04.2010 (data înregistrării cererii), în termenul legal de 10 zile faţă de data comunicării sentinţei (30.03.2010), cerere în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3104/279/2010.

Reclamantul a solicitat anularea sentinţei civile nr. xx, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. xx.

În motivarea cererii în anulare, legal timbrată, debitorul a arătat că a fost constrâns să semneze contractul în vederea achiziţionării de roviniete cu creditoarea de vreme ce a depus acte prin care a dovedit că este apicultor, fapt ce atrage scutirea de la plata achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în conformitate cu disp. Legii nr. 89/1998. În plus, somaţia priveşte un alt autovehicul, respectiv cu nr. de înmatriculare xx.

Reclamantul a mai arătat că respectiva creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă de vreme ce contractul încheiat între cele două părţi are caracter sinalagmatic, iar creditoarea avea obligaţia de a elibera roviniete concomitent cu plata de către beneficiar a tarifelor de utilizare a drumurilor naţionale.

Prin urmare, se impune administrarea unui probatoriu complex, pe calea dreptului comun, care să lămurească inclusiv dacă şi creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale corelative.

În drept, s-au invocat disp. OG nr. 5/2001.

În dovedire, reclamantul – debitor a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, jurisprudenţă.

Creditoarea a formulat întâmpinare la data de 04.06.2010, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, arătând că debitul solicitat de aceasta, derivând din contractul legal încheiat între părţi, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. A adăugat că rezilierea contractului nu poate opera decât pentru viitor, doar în cazul respectării dispoziţiilor art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002 şi ale art. 1 alin. 10 din contract. Referitor la disp. Legii nr. 89/1998, debitorul nu a adus la cunoştinţă pârâtei obiectul activităţii sale şi nu a solicitat modificarea contractului în temeiul dispoziţiilor mai favorabile; în consecinţă, dispoziţiile legale invocate de debitor nu pot fi imputate pârâtei.

În drept, s-au invocat disp. Codului de procedură civilă, ale OG nr. 5/2001, precum şi ale OG nr. 15/2002.

În baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat, pentru părţile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând ordonanţa privind somaţia de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de debitorul xx pentru următoarele considerente:

Procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, este o procedură specială având drept scop realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.

Analizând normele legii speciale, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât, prin cererea de somaţie de plată, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.

Având în vedere şi prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în fata sa.

Întrucât analiza realizată de instanţă este limitată la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, nici debitorul nu poate formula apărări prin întâmpinare decât în aceleaşi limite, având conferită prin lege posibilitatea invocării oricăror apărări de fond prin cererea în anulare.

Prin prisma celor arătate, instanţa constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de debitor în sensul că debitul nu îi incumbă, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 89/1998 (ulterioare încheierii contractului – intrate în vigoare la data de 06.11.2006), respectiv a activităţii sale de apicultor deoarece nu a făcut dovada încunoştinţării pârâtei cu privire la această din urmă împrejurare de fapt pentru a beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.

În plus, instanţa constată că nici ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 101/2007 (la data de 28.04.2007, conform art. 78 din Constituţie), nu pot fi anulate ratele scadente anterioare deoarece s-ar nega caracterul obligatoriu al dispoziţiilor contractuale, referitoare la scadenţa ratelor neachitate înainte de aplicarea acestui act normativ – rata a treia şi a patra (08.11.2006, respectiv 08.02.2007), respectiv caracterul neretroactiv al legii civile (art. 15 alin. 2 din Constituţie).

Astfel, rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse pretenţiile succesive care au devenit scadente anterior rezilierii, momentul de raportare fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 101/19.04.2007 – 28.04.2007.

De asemenea, instanţa apreciază că nici argumentele invocate de către reclamant în cererea în anulare nu corespund realităţii juridice generate de contractul încheiat între părţi. Astfel, într-adevăr contractul este sinalagmatic şi presupune obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor dar, în acelaşi timp, instituie o anumite ordine firească, logică a obligaţiilor celor doi contractanţi: chiar art. 2 pct. 1, 2, 3 şi 8 din contractul nr. 2662/09.05.2006 prevede că autoritatea publică va emite factura şi va completa rubricile din rovinieta-talon după ce, în prealabil, beneficiarul va face plata fiecărei rate sacdente.

Exceptio non adimpleti contractus (excepţia de neexecutare), ce reprezintă dreptul oricărei părţi dintr-un contract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii, nu este aplicabilă în cauză de vreme ce obligaţia corelativă a pârâtei-creditoare nu este exigibilă, executarea ei fiind împiedicată prin fapta debitorului care nu a achitat contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Astfel, excepţia de neexecutare nu poate fi invocată în cazul de faţă, în care obligaţia corelativă a creditoarei este afectată de o condiţie, respectiv plata tarifului contractual de către beneficiar, mai ales că natura contractului impune o ordine anume în executarea obligaţiilor corelative.

În plus, simpla eroare materială făcută de către pârâta – creditoare cu privire la nr. de înmatriculare al autovehiculului în litigiu nu atrage exonerarea de răspundere a debitorului de vreme ce obligaţiile sale de plată rezultă în mod cert din contractul nr. 2662/09.05.2006 care fac referire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare xx.

Astfel, instanţa de fond care a emis ordonanţa a verificat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de legea specială în mod corect, raportându-se la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, rezultând din contractul semnat de debitor, iar apărările formulate de acesta din urmă prin prezenta cerere în anulare nu sunt fondate.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de admitere în parte a cererii creditoarei, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de reclamantul – debitor xx în contradictoriu cu pârâta – creditoare xx.

Tags: cerere in anulare

CERERE IN ANULARE – OG NR.5/2001 PRIVIND PROCEDURA SOMATIEI DE PLATA, MODIFICATA SI REPUBLICATA. RECURS. INADMISIBILITATE. CONDITII.

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava, creditoarea, S.C.”T.” SA Suceava a chemat in judecata pe debitoarea S.C.”C.” SRL Suceava, solicitand emiterea unei ordonante privind somatia de plata a debitoarei, pentru debitul de 18.661.005 lei reprezentand pret si majorari energie termica.

In motivarea cererii, creditorul a aratat ca, in baza contractului din anii 2001 – 2004, a furnizat debitoarei energie termica, in valoare de 14.787.420 lei, pentru care s-au emis facturile anexate la cererea de chemare in judecata, acceptate la plata.

Creanta este certa deoarece furnizarea marfii s-a facut in baza comenzii debitoarei, iar consumul a fost confirmat prin procesul verbal de constatare si determinare a energiei termice.

La fel, creanta este lichida, in sensul ca datoria este precis determinata si facturata conform legii, si exigibila, fiind deja cu scadenta depasita.

A mai aratat creditoarea ca, debitoarea datoreaza majorari de intarziere de 3.873.585 lei, conform obligatiilor asumate si prevederilor H.G. nr. 425/1994, Deciziei nr. 70/1999, Legii 326/2001.

Prin ordonanta nr.1212 din 24.06.2004, Tribunalul Suceava a admis cererea creditoarei si a somat debitoarea sa plateasca acesteia, suma de 14.787.420 lei reprezentand pret neachitat si suma de 3.873.585 lei penalitati de intarziere, in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii.

Impotriva acestei ordonante a formulat cerere in anulare, debitoarea, inregistrata la aceeasi instanta sub nr. 339 din 3.02.2005.

In motivarea cererii, a aratat ca, pe parcursul judecarii cererii privind somatia de plata a fost citata in municipiul Suceava, str. Calea Burdujeni, nr. 22, bl. 149, sc. B, adresa gresit indicata de creditoare ca fiind sediul societatii.

In realitate, asa cum rezulta din certificatul de inregistrare emis de ORC de pe langa Tribunalul Suceava la data de 24 februarie 2004 sediul societatii se afla in municipiul Suceava, str. Bujorilor nr. 1, bl. 97, sc. B, et. 1, ap. 5.

Prin urmare, cererea privind emiterea somatiei de plata a fost solutionata fara ca debitoarea sa fi fost legal citata, fiind incalcate disp. art. 85 Cod proc. civila, fapt ce atrage nulitatea ordonantei pronuntate conform art. 105 al. 2 Cod proc. civila.

Mai arata ca, pe fond cererea creditoarei a fost gresit admisa intrucat creanta invocata nu este certa, lichida si exigibila, iar in perioada la care face referire, creditoarea, societatea nu a beneficiat de energie termica, instalatia de incalzire fiind debransata din anul 2001, fapt confirmat de parti prin incheierea unui proces verbal.

Prin intampinare (fila nr.22) creditoarea S.C.”T.” SA Suceava solicita respingerea cererii in anulare, invocand tardivitatea introducerii acesteia in raport de data comunicarii ordonantei contestate, aratand ca, a fost legal citata la adresa indicata de catre creditoare, adresa care a fost indicata de insasi debitoare in comanda prin care a solicitat livrarea agentului termic la adresa respectiva.

Pe fond arata ca, creanta indeplineste conditiile cumulative cerute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 fiind certa, lichida si exigibila intrucat pentru perioada in care a beneficiat de energie termica fisele de determinare a consumului au fost semnate de catre debitoare astfel incat acestea au valoare de recunoastere.

Prin sentinta nr. 355 din 19.05.2005, Tribunalul Suceava a respins exceptia tardivitatii introducerii cererii in anulare, invocata de catre creditoare si a admis cererea in anulare formulata de debitoare, anuland ordonanta nr. 1212 din 24.06.2004 a aceleiasi instante.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca, procedura de citare cu debitoarea la judecata cererii privind somatia de plata nu a fost realizata potrivit disp. art. 85 si urm. din Codul de procedura civila, precum si ca exceptia de tardivitate a introducerii contestatiei in anulare nu este data, ordonanta contestata fiind comunicata la adresa gresita.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In drept a invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 si 3041 Cod proc. civila.

Curtea, avand in vedere disp. art. 8 al. 5 din Legea nr. 195/2004, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului de fata.

Potrivit disp. art. 8 al. 5 din Legea nr. 195/2004, „Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este irevocabila”.

Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor mai sus citate, curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat de creditoare.

(Decizia nr. 2343 din 10 noiembrie 2005)

Tags: cerere in anulare

Cerere in anulare. Netemeinicie

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 13440 (13.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:
Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Prin sentinta civila nr. 13440 din 13 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins, ca nefondata, cererea formulata de reclamanta SC „X” SA IASI , in contradictoriu cu parata C.N.A.D.N.R. SA – DIRECTIA REGIONALA DRUMURI SI PODURI , impotriva ordonantei de plata nr. 1488/09.07.2008, pronuntata in dosarul nr. 11501/245/2008 de Judecatoria Iasi.
Pentru a se pronunta in acest sens, instanta a retinut ca prin ordonanta nr. 1488/09.07.2008 a Judecatoriei Iasi s-a admis cererea creditoarei CN ADNR SA – Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi si a obligat debitoarea SC “X” SA sa-i achite acestuia suma de 1.332,43 euro -contravaloare rate si penalitati de intarziere calculate pana la 31.03.2008, precum si penalitati in continuare pana la achitarea efectiva a debitului; a fost obligata debitoarea sa-i achite creditoarei cheltuieli de judecata.
Instanta a retinut, pe de o parte, ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 din OUG nr. 15/2002, responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare revine detinatorilor de certificatul de inmatriculare si cartea de identitate si de asemenea, conform obligatiilor din contract, debitoarei ii revine obligatia achitarii ratelor la scadenta, deci indiferent de faptul ca a folosit sau nu pentru sine autovehiculul .
Pe de alta parte, instanta a constatat ca reclamanta nu a facut dovada, astfel cum prevad dispozitiile art.1169 Cod civil, sustinerile sale din cererea in anulare, neprevazandu-se in contractul de inchiriere ca obligatia de plata a rovinietei revine chiriasului.

Tags: căi de atac, cerere in anulare, competenţe