Penal – plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Pe rol judecarea recursului declarat de petentul D.C.C., împotriva sentinţei penale nr. 48 din 05.03.2009, pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. 3992/269/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, s-a prezentat recurentul petent D.C.C., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Recurentul petent D.C.C., depune la dosar o serie de acte şi, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru susţineri în fond.

Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru susţineri în fond.

Recurentul petent D.C., având cuvântul, solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei de fond pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 385 ind. 6 alin.3 C.p.p., recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 C.p.p. şi apreciază oportun ca instanţa, în afara temeiurilor de drept invocate, să examineze cauza sub toate aspectele.

Prevalându-se de pct. 5 din nota de susţineri, arată că s-a constatat de către instanţa de fond că inculpaţii nu au participat la audieri şi interogatoriu.

Mai arată că motivarea sentinţei penale este făcută în afara obiectului sesizării, reflectând superficialitate şi ambiguităţi.

Mai solicită să se constate că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, cu privire la probele administrate.

Totodată, solicită să se constate că judecata în primă instanţă, a avut loc fără citarea legală a magistratului Ţ.D.F. şi a celorlalţi inculpaţi, G.L., C.L., S.G., N.S. şi I.F., ceea ce semnifică protejarea acestor inculpaţi.

Mai arată că procurorul de şedinţă a ignorat prevederile art. 316 C.p.p., nedând dovadă de un rol activ, dezinteresat.

Precizează că la instanţa de fond nu i s-a permis a detalia pct. B al notei sistematizate de susţinere, cu referire la descrierea faptelor şi a dovezilor.

Menţionează că nu a fost pusă în discuţie latura civilă a cauzei, compusă din taxele de timbru achitate în cauză, transportul la instanţă, şi alte cheltuieli generate cu efectuarea unor xerocopii, cazare, hrană, ş.a., în total aproximativ 1650 lei.

În ceea ce priveşte situaţia ordonanţelor date de procuror, arată că, din examinarea actelor premergătoare existente în dosarul 1265/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, în care s-a dat rezoluţia din 20.08.2008, solicită să se constate că nu au fost respectate regulile procedurale, prin lipsa confruntărilor între făptuitori şi partea vătămată, conform dispoziţiilor 88 alin. 1,2 şi 3 C.p.p.

De asemenea, nu au fost analizate probele administrate în cauză şi nu s-a stabilit legătura de cauzalitate şi a efectelor marginalizate a drepturilor civile.

Precizează că în şedinţă i s-a “smuls” o declaraţie în sensul că nu deţine nici un act doveditor cu privire la moştenirea rămasă de pe urma autorilor săi, deşi se afla în posesia unor măsurători cadastrale, începuturi de dovezi – acte de proprietate ale vecinilor, în care se menţiona şi numele bunicului, deci terenul există ca suprafaţă.

Mai arată că, la instanţa de fond, deşi nu a solicitat completarea în certificatul de moştenitor a suprafeţei de 1400 m.p., solicitând doar o reconstituire a suprafeţei integrale rămase de la părinţi, nu i s-a admis această solicitare. În certificatul de moştenitor din 12 martie 2004, nu este menţionată nici o suprafaţă, deoarece a solicitat eliberarea acestuia pentru a dovedi în instanţă calitatea sa procesuală.

Mai arată că acea suprafaţă de teren există, fapt care rezultă şi din adresa emisă de OCPI.

Fiind întrebat, precizează că, din punctul de vedere al dreptului civil, nu s-a făcut nici o reconstituire şi nu deţine nici o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Deţine o hotărâre judecătorească de reconstituire până la 1341 mp, dar nu este irevocabilă, respectiv sentinţa civilă 207, care a fost ataşată la dosar.

În raport de aceste motive, cum şi de cele invocate în scris, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi rejudecarea cauzei la o altă instanţă competentă.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond pe care o apreciază ca fiind legală şi temeinică, motivele invocate de recurent nefiind temeinicie.

Primul motiv invocat, respectiv faptul că nu au fost audiaţi – interogaţi inculpaţii, arată că, nu se impune interogarea persoanelor care au calitatea de intimaţi.

Referitor la critica privind nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor faptelor deduse judecăţii, arată că nu există un rechizitoriu, iar acest lucru s-ar fi impus dacă erau trimişi în judecată de către parchet prin rechizitoriu, ori, plângerea împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nu reprezintă actul de sesizare al instanţei.

De asemenea, s-a invocat faptul că, în momentul în care au fost depuse cereri la parchet, acestea nu s-au luat în considerare în sensul că nu s-au efectuat confruntări, nu s-au analizat probele, nu s-au stabilit legături de cauzalitate. Arată că procurorul care a efectuat urmărirea penală a considerat inoportună efectuarea confruntărilor şi nu este obligaţia sa legală, fiind doar un mijloc de probă pe care îl apreciază util sau nu cauzei.

Având în vedere că toate aspectele care fac obiectul acestui dosar sunt de natură civilă, motiv pentru care s-a şi dispus netrimiterea în judecată a intimaţilor, având în vedere că acest litigiu se poate soluţiona pe cale civilă, nefiind incidente dispoziţiile legii penale, atât soluţiile parchetului cât şi ale instanţei, sunt legale şi temeinice, solicitând respingerea recursului.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului penal de faţă;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Olteniţa, sub nr. 3992/269/2008, petentul D.C., a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 20 august 2008, dată în dosarul nr. 1365/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I.F., S.G., S.E., L.G., L.C. şi N.S., pentru infracţiunile prev. de art.246 Cod penal, art. 289 Cod penal şi art. 291 Cod penal, întrucât faptele nu există şi a rezoluţiei din 15.10. 2008 a primului – procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei procurorului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că rezoluţia procurorului din dosarul nr. 1265/P/2007 a fost dată fără a se respecta regulile procedurale prin: lipsa confruntărilor intimaţilor, lipsa analizei mijloacelor de probă, lipsa de pregătire a magistraţilor, etc.

Soluţionând cauza, Judecătoria Olteniţa prin sentinţa penală nr. 48 din 5 Martie 2009, în temeiul art.278/1 pct.8 lit.”a” c.pr.penală, a respins plângerea formulată de petentul D.C., domiciliat în oraşul , b-dul , nr., bl., sc., ap., judeţul , împotriva rezoluţiei procurorului din 20 august 2008 (dosar nr.1265/P/2007) şi a rezoluţiei primului procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa din 15 octombrie 2008 (dosar nr.193/II/2/2008).

A menţinut rezoluţiile atacate.

În temeiul art.192 al.3 C.p.p., a obligat pe petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond, din studiul actelor de la dosar, a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., acesta criticând modul de efectuare a cercetărilor prin aceea că nu au fost interogaţi inculpaţii, iar motivarea sentinţei este făcută în afara obiectului sesizării reflectând superficialitate şi ambiguităţi.

În continuare se mai critică şi împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, cu privire la probele administrate. Recurentul apreciază şi citarea inculpaţilor ca nelegală, acest aspect denotând şi împrejurarea că aceştia au fost protejaţi cumva de către prima instanţă, iar procurorul de şedinţă a ignorat prevederile art. 316 C.p.p. S-a mai criticat şi modul de analiză a laturii civile a cauzei, prin faptul că s-au ignorat cheltuielile generate cu efectuarea de xerocopii, taxe de timbru, transport la instanţă, cazare şi hrană, în total aproximativ 1650 lei.

Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că instanţa a ignorat existenţa unor începuturi de dovadă cu privire la titlul juridic în baza căruia petentul a solicitat terenul în cauză, apreciind acest aspect ca formal şi tendenţios, cu atât mai mult cu cât acest teren există în materialitatea lui, iar actele depuse la dosar îi stabilesc calitatea procesuală activă faţă de pretenţiile formulate.

Recursul este nefundat şi urmează a se respinge, pentru următoarele considerente:

1.Cererea privind interogarea intimaţilor-inculpaţi în cadrul instituţii procesuale, este nefondată şi urmează a se respinge, dat fiind că în cadrul instituţii se analizează probatoriul administrat la urmărirea penală, nefiind permisă administrarea de probe în faza de judecată.

2. referitor la critica privind nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor faptelor deduse judecăţii, arată că nu există un rechizitoriu, iar acest lucru s-ar fi impus dacă erau trimişi în judecată de către parchet prin rechizitoriu, ori, plângerea împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nu reprezintă actul de sesizare al instanţei, iar procurorul şi-a motivat ordonanţele prin care s-au respins cererile de probe, pe care nu le-a considerat utile şi pertinente pentru aflarea adevărului în cauză;

3.Este adevărat că petentul şi-a dovedit calitatea procesuală activă în raport de terenul solicitat, dar acesta nu a justificat un temei legal în ceea ce priveşte pretinsa suprafaţă, întrucât nu a prezentat acte din care să rezulte proprietatea în raport de respectivul teren, rămânând astfel fără relevanţă împrejurarea că acesta există în materialitatea lui şi îi poate fi cedat.

4.Este adevărat că s-a criticat modul de motivare a soluţiei fondului, dar, deşi aceasta nu este voluminoasă, cuprinde totuşi aspecte de esenţă pentru soluţionarea speţei şi se limitează doar la a preciza, în mod corect, lipsa de titlu în ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului, chiar petentul recunoscând că nu deţine vreun act sau vreo hotărâre judecătorească irevocabilă care să-i confere vreun drept faţă de menţionata suprafaţă.

5.S-a considerat că intimaţii au fost nelegal citaţi şi că prin acest fapt instanţa i-a avantajat în mod făţiş, dar, chiar dacă unele proceduri s-au realizat şi prin afişare, acest mod de a face cunoscută părţii existenţa procesului, este legal.

6.Din actele aflate la dosar şi din modalitatea în care s-a derulat procesul judecăţii nu s-au consemnat aspecte de nelegalitate care să îi confirme suspiciunile recurentului în ceea ce priveşte modul în care instanţa l-a defavorizat.

Faţă de aceste considerente şi constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, în baza art. baza art. 385 ind 15 pct.1 lit. b C.p.p., urmează a respinge, recursul declarat de recurentul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 48/2009 a Judecătoriei Olteniţa.

Va obliga recurentul la plata sumei de 30 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b C.p.p.

Respinge, recursul declarat de recurentul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 48/2009 a Judecătoriei Olteniţa.

Obligă pe recurent la plata sumei de 30 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Mai 2009.

Tags: penal

Penal – plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de petentii P.M., P.L. şi V.C.I. împotriva sentinţei penale nr.22 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.5099/202/2008.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 30 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, a amânat pronunţarea la 7.05.2009, 12.05.2009, 19.05.2009 şi respectiv 26.05.2009, iar în urma deliberărilor, a pronunţat următoarea soluţie.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului penal de faţă;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Constanţa data de 10.02.2008 şi înregistrată sub nr. 2620/212/2008, petenţii P.M., P.L. şi V.C.I., domiciliaţi în , str. ., nr. , jud. , au formulat plângere împotriva rezoluţiei nr.7922/P/2005 din 22.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, şi a rezoluţiei nr. 319/II/2/2007a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând ca, pe cale de hotărâre judecătorească, să se dispună desfiinţarea acestor rezoluţii şi trimiterea cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru continuarea cercetărilor.

În motivarea acestei plângeri, petenţii au arătat că sunt succesorii defunctului P.I.S., decedat la data de 01.09.2005, în urma unui accident de muncă produs în hala mecanică a S.C. U.N. S.A. Constanţa.

Au precizat petenţii că victima a efectuat manevra ce a dus la moartea sa, din dispoziţia altei persoane, ce avea calitatea de superior şi coordonator de activitate. Astfel, a fost trimis în compartimentul pick prova pentru a efectua lucrări de polizare şi curăţenie, deşi se cunoştea că nu avea instructajul necesar pentru a acţiona în spaţii închise şi nici pregătirea pentru a folosi o lampă cu halogen alimentată la o tensiune de 220 V. Din aceste motive, victima nu a purtat mănuşi de protecţie la manipularea lămpii cu halogen.

Apreciază petenţii că cercetarea penală a fost defectuoasă şi superficială, organele de anchetă neadministrând niciuna din probele solicitate de către aceştia, nu au fost audiaţi martorii ce aveau legătură cu incidentul, nu au fost realizate confruntări, au fost ascunse urme, iar lampa cu halogen a dispărut de la locul faptei înainte de începerea cercetărilor.

Consideră petenţii că cercetarea penală nu s-a realizat într-o modalitate care să ducă la aflarea adevărului, ci într-o modalitate menită să exonereze pe toată lumea de răspundere.

Soluţionând cauza, prin sentinţa penală nr. 506/14.05.2008, Judecătoria Constanţa a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins plângerea petenţilor.

Împotriva acestei sentinţe petenţii au formulat recurs la Tribunalul Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Urmare a cererii de strămutare a cauzei formulată de către petenţi în timpul acestui stadiu procesual, admisă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 139720.08.2008, Tribunalul Constanţa a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea spre soluţionare, Tribunalului Călăraşi.

Recursul declarat de petenţi a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 24.09.2008 sub nr. 1870/116/2008.

Prin decizia penală nr. 149/R/04.11.2008 Tribunalul Călăraşi a admis recursul petenţilor împotriva sentinţei penale nr. 506/2008 a Judecătoriei Constanţa, pe care a casat-o în totalitate şi a trimis cauza Judecătoriei Călăraşi pentru soluţionarea fondului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 16.12.2009 sub nr. 5099/202/2008.

Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi prin sentinţa penală nr. 22/13.01.2009, a respins plângerea formulată de petenţii P.M., P.L. şi V.C.I., în contradictoriu cu intimata SC „U.” SA Constanţa împotriva rezoluţiei nr.7922/P/2005,din 22.01.2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi a rezoluţiei nr.319 /II/2/2007, a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

A menţinut ca legale şi temeinice rezoluţiile constatate.

A obligat petenţii la 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că accidentul muncă soldat cu decesul numitului P.I.S. s-a produs din culpa exclusivă a acestuia, astfel că soluţia dispusă în cauză este legală şi temeinică.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petenţii P.M., P.L. şi V.C.I., aceştia arătând că rezoluţiile a căror anulare se cere reprezintă modul defectuos în care s-a realizat urmărirea penală. Astfel, s-a blocat de multe ori, accesul avocatului petenţilor de a studia actele de urmărire penală, martorii n-au fost audiaţi în prezenţa sa, ignorându-se împrejurarea că victima nu avea instructajul pentru lucrul în spaţii închise. Este de menţionat şi faptul că, după trecerea unui interval de timp de un an de zile, procurorul a formulat cerere de abţinere, dar că, în tot acest timp, a administrat probe, care au rămas câştigate cauzei, deşi motivul abţinerii l-a constituit împrejurarea că directorul S.C. U.N. S.A. Constanţa era vecin cu respectivul procuror. Şi expertiza efectuată în cauză s-a realizat defectuos şi incomplet, iar declaraţia directorului societăţii menţionate este redactată la calculator şi nu scrisă olograf, existând, astfel, suspiciunea că martorul a venit, de acasă, cu acest act.

Recursul este fondat şi urmează a se admite, pentru următoarele considerente :

1. Expertiza efectuată de ITM Constanţa şi declaraţiile martorilor audiaţi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa ( D.C., M.M., D.C., G.C., Ş.F.A. şi M.C. ) au descris modul de organizare a muncii la şalupa nr.1 şi împrejurările în care a decedat victima P.I.S., prin intermediul cărora s-a conturat culpa S.C. U.N. S.A. Constanţa, M.S. şi M.C. în ceea ce priveşte situaţia circumstanţelor respectivului deces, prin neîndeplinirea unor dispoziţii obligatorii de protecţie a muncii. Este surprinzătoare şi lipsită de substanţă probatorie afirmaţia unuia dintre martorii menţionaţi, în sensul că decesul cercetat se datorează actului de indisciplină vădită a victimei, în condiţiile în care martorii au arătat modul în care se repartizau sarcinile de serviciu, în fiecare dimineaţă, iar supoziţia că victima ar fi trebuit să ştie la ce pericol se expune, prin folosirea lămpii de 220 V, pentru că este absolvent al unei şcoli profesionale de profil, este mai mult decât imorală. Nimeni nu vorbeşte de neefectuarea protecţiei muncii, care se realizează, indiferent de persoana angajată şi de studiile pe care acesta le-a absolvit, potrivit concepţiei că, întotdeauna mortul este de vină, şi, totodată, deşi au arătat că au văzut victima cu lampa de halogen de 220 V în mână, nimeni nu a întrebat-o la ce îi foloseşte şi ce operaţiune urmează să execute cu ea, cu toate că maistrul victimei lucra la Năvodari şi nu fusese înlocuit de nimeni, tot din culpa conducerii unităţii.

2. Expertiza judiciară efectuată a stabilit că, datorită lipsei sing. M.M., atribuţiile lui au fost preluate de ing. M.C. şi ing. D.C., care au confirmat că i-au repartizat victimei sarcinile pentru ziua de 1 sept. 2005, dar nu există nici un fel de dovadă în sensul că acesteia i s-ar fi trasat sarcini precise, în afara locului în care urma să lucreze şi în ce au constat „instrucţiunile” ce i-au fost date lui P.I., după cum nu există nici o explicaţie a folosirii lămpii de 220V de către victimă, în ipoteza în care i s-ar fi făcut vreun instructaj de protecţie a muncii.

3. Nu s-a elucidat felul în care s-a efectuat operaţiunea ce a generat decesul, nu s-a efectuat o expertiză de către INEC Bucureşti cu privire la acest accident de muncă, deşi singura expertiză efectuată în cauză este incompletă şi lapidară şi nu răspunde unor întrebări esenţiale pentru aflarea adevărului în cauză, cum ar fi stabilirea circumstanţelor în care s-au folosit lămpi necorespunzătoare din punct de vedere al protecţiei muncii în raport de cele folosite efectiv şi care nu se încadrau în acelaşi prevederi legale, cu referire la cazul în speţă. Nu s-a stabili, de asemenea, persoana desemnată cu verificarea stării de funcţionare a aparaturii şi modul în care aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile, conform fişei postului.

4. În mod surprinzător nu s-au audiat martorii solicitaţi de reprezentanţii victimei.

5.Se va analiza modul în care s-a ataşat la dosarul cauzei declaraţia directorului S.C. U.N. S.A. Constanţa, scrisă la calculator şi nu olograf, în raport de considerentele formulării cererii de abţinere de către procurorul anchetator de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit. d C.p.p., constatând că cele două rezoluţii emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa au fost realizate în urma unei urmăriri penale incomplete, ce nu a fost în măsură să elucideze condiţiile în care şi-a pierdut viaţa victima P.I.S. şi eventualele persoane răspunzătoare de neîndeplinirea unor dispoziţii legale obligatorii.

Urmează a se admite recursurile declarate de petenţii P.M., P.L. şi V.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 22/13.01.2009 a Judecătoriei Călăraşi pe care o va desfiinţa în tot şi rejudecând:

În baza art. 2781 alin.8 lit.b C.p.p. va admite plângerea formulată de petenţii P.M., P.L. şi V.C.I. împotriva rezoluţiilor nr. 7922/P/2005 din 22.01.2007 şi nr. 319/II/2/2007 din data de 14.03.2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, pe care le va desfiinţează.

Urmează a trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi în vederea începerii urmăririi penale faţă de M.C., M.S. şi S.C. U.N. S.A. Constanţa pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 34-39 din Legea nr. 90/1996 R şi art. 178 alin.2 C.p.

Procurorul va efectua următoarele acte procedurale:

-audierea persoanelor M.C. şi M.S. cu privire la condiţiile în care s-a efectuat operaţiunea ce a generat decesul victimei, precum şi dacă victima avea instruirea necesară efectuării respectivei operaţiuni;

-analiza modului în care s-a făcut protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;

-efectuarea unei expertize de către INEC Bucureşti cu privire la acest accident de muncă;

-să se stabilească circumstanţele în care victima a ajuns să execute lucrări pentru care nu era pregătită/instruită;

-să se stabilească circumstanţele în care s-au folosit lămpi necorespunzătoare din punctul de vedere al protecţiei muncii, în raport de cele folosite efectiv şi care nu se încadrau în aceleaşi prevederi legale, cu referire la cazul în speţă;

-să se stabilească persoana desemnată cu verificarea stării de funcţionare a aparaturii şi modul în care această persoană şi-a îndeplinit atribuţiile, conform fişei postului;

-audierea martorilor solicitaţi de reprezentanţii victimei (T.N.M., ş.a.);

-procurorul va îndeplini orice act procedural şi va administra orice probă, pe care o consideră oportună şi utilă soluţionării cauzei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit. d C.p.p.

Admite recursurile declarate de petenţii P.M., P.L. şi V.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 22/13.01.2009 a Judecătoriei Călăraşi pe care o desfiinţează în tot şi rejudecând:

În baza art. 2781 alin.8 lit.b C.p.p. admite plângerea formulată de petenţii P.M., P.L. şi V.C.I. împotriva rezoluţiilor nr. 7922/P/2005 din 22.01.2007 şi nr. 319/II/2/2007 din data de 14.03.2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, pe care le desfiinţează.

Trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi în vederea începerii urmăririi penale faţă de M.C., M.S. şi S.C. U.N. S.A. Constanţa pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 34-39 din Legea nr. 90/1996 R şi art. 178 alin.2 C.p.

Procurorul va efectua următoarele acte procedurale:

-audierea persoanelor M.C. şi M.S. cu privire la condiţiile în care s-a efectuat operaţiunea ce a generat decesul victimei, precum şi dacă victima avea instruirea necesară efectuării respectivei operaţiuni;

-analiza modului în care s-a făcut protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;

-efectuarea unei expertize de către INEC Bucureşti cu privire la acest accident de muncă;

-să se stabilească circumstanţele în care victima a ajuns să execute lucrări pentru care nu era pregătită/instruită;

-să se stabilească circumstanţele în care s-au folosit lămpi necorespunzătoare din punctul de vedere al protecţiei muncii, în raport de cele folosite efectiv şi care nu se încadrau în aceleaşi prevederi legale, cu referire la cazul în speţă;

-să se stabilească persoana desemnată cu verificarea stării de funcţionare a aparaturii şi modul în care această persoană şi-a îndeplinit atribuţiile, conform fişei postului;

-audierea martorilor solicitaţi de reprezentanţii victimei (T.N.M., ş.a.);

-procurorul va îndeplini orice act procedural şi va administra orice probă, pe care o consideră oportună şi utilă soluţionării cauzei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 mai 2009.

Tags: penal

Penal – plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, împotriva sentinţei penale nr. 160 din 20.11.2008, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 1619/249/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, s-a prezentat intimatul I.A., lipsă fiind intimatul petent D.C.I.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta parchetului şi intimatul I.A., având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru susţineri în fond.

Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru susţineri în fond.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată că susţine apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară solicitând admiterea acestuia, arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Urmărirea penală efectuată în cauză a fost corect şi completă, dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin.1 şi 3 C.p. datorându-se faptului că între autoturismul condus de învinuit şi cel condus de petent, nu a existat nici o atingere.

Mai arată că, deşi instanţa de fond a motivat că urmărirea penală s-a desfăşurat cu încălcarea unor dispoziţii legale, aceasta a omis faptul că pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin.1 şi 3 C.p. nu s-a început urmărirea penală, efectuându-se numai acte premergătoare în raport de afirmaţiile petentului, astfel că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 6 alin.3 C.p.p.

Deasemenea, mai arată că nu era obligatorie sesizarea parchetului din oficiu asupra infracţiunii de vătămare corporală din culpă, cu atât mai mult cu cât nu a avut loc nici un accident rutier soldat cu vătămarea lui D.I. şi nici măcar o zi de îngrijire medicală.

Menţionează că instanţa de fond nu putea dispune redeschiderea penală şi să se întocmească proces verbal de sesizare din oficiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cât timp pentru această infracţiune s-a început urmărirea penală de c ătre organele de poliţie

Consideră că în mod nelegal, instanţa de fond a apreciat că se impune reaudierea martorilor, cu privire la infracţiunea de ameninţare, deoarece, făptuitorul fusese deja sancţionat administrativ pentru această faptă.

Mai arată că aprecierea instanţei de fond cu privire la încălcarea unor dispoziţii legale imperative ale procesului penal şi incidenţa art. 197 alin.2 C.p.p., este neconcludenta, fiind bazata pe speculaţii şi nu pe probele existente la dosar.

Menţionează că, instanţa de fond nu s-a limitat la soluţionarea exclusiv a plângerii petiţionarului, dispunând în mod nejustificat redeschiderea urmăririi penale şi pentru infracţiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, art. 180 alin.1 C.p. şi art. 193 alin.1 C.p., deoarece pentru aceste fapte, soluţia parchetului nu a fost contestată de nici una dintre părţi.

Intimatul I.A., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanţei.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului penal de faţă;

Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară la data de 16.10.2008 înregistrată sub nr.99/II/2 petentul D.I. domiciliat în com. sat , jud. a formulat plângere împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 05.12.2007 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr.888/P/2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.A. pentru infracţiunile prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p. şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 al.1,3 C.p..

În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimatul nu trebuie protejat întrucât băutura a fost de vină şi solicită 2500 lei de la acesta.

Plângerea petentului a fost înregistrată, urmare a adresei Parchetului din data de 17.10.2008, pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară la data de 21.10.2008.

Soluţionând cauza, Judecătoria Lehliu Gară prin sentinţa penală nr. 160/20.11.2008, în baza art. 2781 al.8 lit. b C.p.p. a admis plângerea petentului D.I., domiciliat în com. , sat , jud. în contradictoriu cu intimatul I.A., domiciliat în com. , sat , jud. împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 05.12.2007 dată de Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 888/P/2007 şi menţinută prin Rezoluţia nr. 99/II/2/10.09.2008 dată de Prim procurorul de pe lângă Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

A desfiinţat Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 05.12.2007 dată de Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 888/P/2007 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p., şi neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit pentru infracţiunea prev. de art. 184 al.1,3 C.p., şi trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p. şi începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 184 al.1,3 C.p..

A dispus ca parchetul, cu ocazia redeschiderii, respectiv începerii urmăririi penale, se stabilească următoarele fapte şi împrejurări:

-distanţa parcursă de către învinuit cu autoturismul de la locuinţa sa până la magazinul din sat de unde a cumpărat băuturi alcoolice prin efectuarea de măsurători.

– se va solicita Spitalului Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon foaia de observaţie a părţii vătămate şi celelalte acte medicale aflate în evidenţa acestuia privitor la această parte.

– se vor audia martorii cu privire la infracţiunea de ameninţare în sensul stabilirii faptelor ameninţătoare invocate de partea vătămată în plângere.

-se va întocmi procesul verbal de sesizare din oficiu pentru infracţiunea prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002.

– se vor aduce la cunoştinţa învinuitului toate acuzaţiile părţii vătămate şi drepturile acestuia prev. de art. 6 C.p.p. şi cu privire la infracţiunile prev. de art. 180 al.1 C.p., 193 al.1 C.p., art. 184 al.1,3 C.p.

Pe lângă faptele, împrejurările şi mijloacele de probă mai sus enunţate vor fi îndeplinite orice alte acte de urmărire penală considerate necesare pentru deplina clarificare a situaţiei de fapt în vederea aflării adevărului.

În baza art. 192 al.3 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere actele şi lucrările dosarului.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond nu a analizat corect cauza, ignorând faptul că urmărirea penală în cauză a fost efectuată corect şi complet, neexistând nici un dubiu cu privire la soluţiile dispuse în cauză.

A mai arătat că instanţa de fond, în mod incorect a apreciat că în cauză au fost încălcate dispoziţii legale imperative.

De asemenea, instanţa de fond în mod nelegal a apreciat că se impune redeschiderea penală şi reaudierea martorilor, aprecierea instanţei fiind pe speculaţii şi nu pe probele existente la dosar.

Recursul este nefondat.

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că plângerea este întemeiată, întrucât pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, respectiv neînceperea urmăririi penale, parchetul ar fi trebuit să stabilească situaţia de fapt exactă, încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 instanţa de fond în mod legal a reţinut că procurorul nu a stabilit corect situaţia de fapt, iar sancţiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social al faptei, în condiţiile în care numitul I.A. a condus un autoturism în localitate fără a poseda permis de conducere. Procurorul trebuia să ţină cont şi de faptul că făptuitorul nu era la prima abatere, suferind în trecut condamnări pentru infracţiuni la regimul circulaţiei, ceea ce denotă perseverenţa făptuitorului în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni şi periculozitatea acestuia.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 180 alin.2 şi art. 184 alin.1,3 C.p. instanţa de fond în mod corect a stabilit că organele de urmărire penală nu au administrat suficiente probe pentru aflarea adevărului, urmărirea penală desfăşurându-se cu încălcarea unor dispoziţii legale.

otivarea dată de procuror prin ordonanţa nr. 888/P/2007 din 5.05.2007 este una superficială, fără analiza probelor administrate, pentru infracţiunea prev. de art- 184 alin.1 şi 3 C.p. lipsind temeiul juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ceea ce ridică îndoieli cu privire la corectitudinea desfăşurării activităţii de urmărire penală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 193 C.p. tribunalul constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că cercetările s-au efectuat în mod superficial, martorii nefiind audiaţi cu privire la această infracţiune.

Pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că în mod incorect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.I.

Soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară împotriva sentinţei penale nr. 160/2008 a Judecătoriei Lehliu Gară.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 mai 2009.

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, împotriva sentinţei penale nr. 160 din 20.11.2008, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 1619/249/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, s-a prezentat intimatul I.A., lipsă fiind intimatul petent D.C.I.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta parchetului şi intimatul I.A., având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru susţineri în fond.

Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru susţineri în fond.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată că susţine apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară solicitând admiterea acestuia, arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Urmărirea penală efectuată în cauză a fost corect şi completă, dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin.1 şi 3 C.p. datorându-se faptului că între autoturismul condus de învinuit şi cel condus de petent, nu a existat nici o atingere.

Mai arată că, deşi instanţa de fond a motivat că urmărirea penală s-a desfăşurat cu încălcarea unor dispoziţii legale, aceasta a omis faptul că pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin.1 şi 3 C.p. nu s-a început urmărirea penală, efectuându-se numai acte premergătoare în raport de afirmaţiile petentului, astfel că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 6 alin.3 C.p.p.

Deasemenea, mai arată că nu era obligatorie sesizarea parchetului din oficiu asupra infracţiunii de vătămare corporală din culpă, cu atât mai mult cu cât nu a avut loc nici un accident rutier soldat cu vătămarea lui D.I. şi nici măcar o zi de îngrijire medicală.

Menţionează că instanţa de fond nu putea dispune redeschiderea penală şi să se întocmească proces verbal de sesizare din oficiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cât timp pentru această infracţiune s-a început urmărirea penală de c ătre organele de poliţie

Consideră că în mod nelegal, instanţa de fond a apreciat că se impune reaudierea martorilor, cu privire la infracţiunea de ameninţare, deoarece, făptuitorul fusese deja sancţionat administrativ pentru această faptă.

Mai arată că aprecierea instanţei de fond cu privire la încălcarea unor dispoziţii legale imperative ale procesului penal şi incidenţa art. 197 alin.2 C.p.p., este neconcludenta, fiind bazata pe speculaţii şi nu pe probele existente la dosar.

Menţionează că, instanţa de fond nu s-a limitat la soluţionarea exclusiv a plângerii petiţionarului, dispunând în mod nejustificat redeschiderea urmăririi penale şi pentru infracţiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, art. 180 alin.1 C.p. şi art. 193 alin.1 C.p., deoarece pentru aceste fapte, soluţia parchetului nu a fost contestată de nici una dintre părţi.

Intimatul I.A., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanţei.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului penal de faţă;

Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară la data de 16.10.2008 înregistrată sub nr.99/II/2 petentul D.I. domiciliat în com. sat , jud. a formulat plângere împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 05.12.2007 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr.888/P/2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.A. pentru infracţiunile prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p. şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 al.1,3 C.p..

În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimatul nu trebuie protejat întrucât băutura a fost de vină şi solicită 2500 lei de la acesta.

Plângerea petentului a fost înregistrată, urmare a adresei Parchetului din data de 17.10.2008, pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară la data de 21.10.2008.

Soluţionând cauza, Judecătoria Lehliu Gară prin sentinţa penală nr. 160/20.11.2008, în baza art. 2781 al.8 lit. b C.p.p. a admis plângerea petentului D.I., domiciliat în com. , sat , jud. în contradictoriu cu intimatul I.A., domiciliat în com. , sat , jud. împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 05.12.2007 dată de Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 888/P/2007 şi menţinută prin Rezoluţia nr. 99/II/2/10.09.2008 dată de Prim procurorul de pe lângă Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

A desfiinţat Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 05.12.2007 dată de Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 888/P/2007 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p., şi neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit pentru infracţiunea prev. de art. 184 al.1,3 C.p., şi trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002, art. 180 al.1 C.p. şi art. 193 al.1 C.p. şi începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 184 al.1,3 C.p..

A dispus ca parchetul, cu ocazia redeschiderii, respectiv începerii urmăririi penale, se stabilească următoarele fapte şi împrejurări:

-distanţa parcursă de către învinuit cu autoturismul de la locuinţa sa până la magazinul din sat de unde a cumpărat băuturi alcoolice prin efectuarea de măsurători.

– se va solicita Spitalului Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon foaia de observaţie a părţii vătămate şi celelalte acte medicale aflate în evidenţa acestuia privitor la această parte.

– se vor audia martorii cu privire la infracţiunea de ameninţare în sensul stabilirii faptelor ameninţătoare invocate de partea vătămată în plângere.

-se va întocmi procesul verbal de sesizare din oficiu pentru infracţiunea prev. de art. 86 al.1 OUG 195/2002.

– se vor aduce la cunoştinţa învinuitului toate acuzaţiile părţii vătămate şi drepturile acestuia prev. de art. 6 C.p.p. şi cu privire la infracţiunile prev. de art. 180 al.1 C.p., 193 al.1 C.p., art. 184 al.1,3 C.p.

Pe lângă faptele, împrejurările şi mijloacele de probă mai sus enunţate vor fi îndeplinite orice alte acte de urmărire penală considerate necesare pentru deplina clarificare a situaţiei de fapt în vederea aflării adevărului.

În baza art. 192 al.3 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere actele şi lucrările dosarului.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond nu a analizat corect cauza, ignorând faptul că urmărirea penală în cauză a fost efectuată corect şi complet, neexistând nici un dubiu cu privire la soluţiile dispuse în cauză.

A mai arătat că instanţa de fond, în mod incorect a apreciat că în cauză au fost încălcate dispoziţii legale imperative.

De asemenea, instanţa de fond în mod nelegal a apreciat că se impune redeschiderea penală şi reaudierea martorilor, aprecierea instanţei fiind pe speculaţii şi nu pe probele existente la dosar.

Recursul este nefondat.

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că plângerea este întemeiată, întrucât pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, respectiv neînceperea urmăririi penale, parchetul ar fi trebuit să stabilească situaţia de fapt exactă, încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 instanţa de fond în mod legal a reţinut că procurorul nu a stabilit corect situaţia de fapt, iar sancţiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social al faptei, în condiţiile în care numitul I.A. a condus un autoturism în localitate fără a poseda permis de conducere. Procurorul trebuia să ţină cont şi de faptul că făptuitorul nu era la prima abatere, suferind în trecut condamnări pentru infracţiuni la regimul circulaţiei, ceea ce denotă perseverenţa făptuitorului în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni şi periculozitatea acestuia.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 180 alin.2 şi art. 184 alin.1,3 C.p. instanţa de fond în mod corect a stabilit că organele de urmărire penală nu au administrat suficiente probe pentru aflarea adevărului, urmărirea penală desfăşurându-se cu încălcarea unor dispoziţii legale.

otivarea dată de procuror prin ordonanţa nr. 888/P/2007 din 5.05.2007 este una superficială, fără analiza probelor administrate, pentru infracţiunea prev. de art- 184 alin.1 şi 3 C.p. lipsind temeiul juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ceea ce ridică îndoieli cu privire la corectitudinea desfăşurării activităţii de urmărire penală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 193 C.p. tribunalul constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că cercetările s-au efectuat în mod superficial, martorii nefiind audiaţi cu privire la această infracţiune.

Pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că în mod incorect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.I.

Soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară împotriva sentinţei penale nr. 160/2008 a Judecătoriei Lehliu Gară.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 mai 2009.

Tags: penal

Penal – infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (O.U.G. nr.195/2002) art.86 al.1, art.89 al.1

Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul P.A. împotriva sentintei penale nr.15/2009 pronunţată de Judecatoria Lehliu Gară în dosarul nr.1387/249/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat inculpatul P.A. personal si asistat din oficiu de avocat A.M.D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Intrebat fiind inculpatul P.A., precizează că nu şi-a angajat apărător ales. De asemenea, învederează instantei că îşi mentine declaratia dată si că nu mai doreşte să declare nimic în plus.

Avocat A.M.D. având cuvântul, solicită judecarea cauzei.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că este de acord cu judecarea cauzei.

Tribunalul, apreciază cauza în stare de soluţionare si acordă cuvântul pentru susţinerile pe fond.

Avocat A.M.D. având cuvântul, critică hotărârea instantei de fond sub aspectul laturii penale. Solicită admiterea apelului si rejudecând, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are o pregătire şcolară, că are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă si că din buletinul de analiză nu rezultă că acesta a consumat băuturi alcoolice. In raport de aceste criterii, apreciază că inculpatul nu reprezintă un pericol social, întrucît nu a avut intentia de a conduce autoturismul pe drumurile publice ci doar a dorit să o scoată din curte pentru a o poziţiona pentru nepotul său.

Pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b indice 1 c.p.p. cu aplic.art.18 si 91 c.p. având în vedere lipsa gradului de pericol social.

Pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002, arată că elementul material nu este dovedit. Din actele dosarului nu rezultă intentia inculpatului de a conduce pe drumurile publice, a dorit doar să scoată masina din curte pentru a o pozitiona pentru nepotul său. Solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d c.p.p., neexistând indicii temeinice că ar mai săvîrşi alte fapte.

Pe latură civilă, solicită obligarea la cheltuieli judiciare. Depune si concluzii scrise.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea apelului si mentinera solutiei instantei de fond. Din probele administrate rezultă vinovăţia inculpatului pentru cele două infractiuni. Cu privire la achitarea pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, arată că această cerere este neîntemeiată si solicită respingerea întrucât inculpatul a condus cu intentie, chiar dacă a condus pe o distanta aşa de mică.

Solicită respingerea cererii de achitare si pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002 în raport de atitudinea inculpatului şi de faptul că această infracţiune este o infractiune de pericol. Solicită respingerea apelului si mentinerea hotărârii instantei de fond.

Avocat A.M.D. având cuvântul în replică, arată că inculpatul nu a condus decît 20 de metri si că nu a avut intentia de a părăsi locul accidentului Solicită ca instanta să dea dovadă de clemenţă.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, tot în replică, arată că infracţiunea de părăsire a locului accidentului s-a produs urmare săvârşirii unei infractiuni, respectiv a faptului că inculpatul a condus fără permis..Se opune cererilor de achitare.

Inculpatul P.A. având cuvântul, regretă faptele si precizează că nu a realizat pericolul.

INSTANŢA

Asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1218/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, înregistrat pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară sub nr. 1387/249/18.09.2008, a fost trimis în judecata inculpatul P.A. (fiul lui I. şi P., născut la data de xx.xx.xxxx în loc. D.M., judeţul C., domiciliat în com. D.M., judeţul C., cetăţenie română, studii 12 clase, necasatorit, stagiul militar satisfăcut, posesor al CI, seria xx, nr.xxxxxx eliberat de Poliţia L., CNP xxxxxxxxxxxxx) pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modificată şi completată şi părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 modificată şi completată, ambele cu aplicarea art.33 lit a C.p.

S-a reţinut în actul de sesizare ca în data de 22.09.2007 inculpatul a condus pe drumuri publice de pe raza com.D.M., autoturismul D. cu număr x-00-xxx, proprietate personală, deşi nu posedă permis de conducere şi fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu vătămarea uşoară a numitului M.G., a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de politie.

In cursul urmaririi penale s-au administrat probele cu declaraţiile inculpatului, proba testimoniala, fiind audiaţi martorii M.G., P.N., G.I., precum şi proba cu înscrisuri.

In cursul cercetarii judecatoreşti s-au administrat proba cu declaraţiile inculpatului, precum şi proba testimoniala, fiind audiaţi martorii P.N., G.I. care au dat declaraţii si la urmarirea penala, dar si martorii P.C. şi T.L.. De asemenea s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-a depus fişa cazier judiciar inculpate.

Fiind audiat în cursul cercetarii judecatoreşti, inculpatul a declarat ca îşi menţine declaraţiile date în faza de urmarire penala recunoscând ca a condus pe drumul public circa 20 de m fara a poseda permis de conducere, adaugând însa ca nu l-a accidentat pe martorul M.G. si nici nu a intenţionat sa părăseasca locul accidentului.

Soluţionând cauza, Judecatoria Lehliu Gară prin sentinta penala nr.14/2009, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit c Cod penal şi 76 lit. d C.pen.a condamnat pe inculpatul P.A. (fiul lui I. şi P., născut la data de xx.xx.xxxx în loc. D.M., judeţul C., domiciliat în com. D.M., judeţul C., cetăţenie română, studii 12 clase, necasatorit, stagiul militar satisfăcut, posesor al CI, seria xx, nr.xxxxxx eliberat de Poliţia L., CNP xxxxxxxxxxxxx) la 4 luni închisoare.

În baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit c Cod penal şi 76 lit. d C.pen. a condamnat pe inculpatul P.A. la 5 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C.p. şi art.34 lit.b C.p. a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art.81 C.p. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare, în cursul unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art.359 C.p.p.a atras atenţia inculpatului P.A. asupra dispozitiilor art.83 C.p. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.191 C.p.a obligat pe inculpatul P.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa astfel, instanta de fond analizând materialul probator administrat în cauza, a reţinut urmatoarea situaţie de fapt:

Astfel cum reiese din declaraţiile martorilor T.L., P.N., G.I. şi P.C., în data de 22.09.2007, inculpatul a condus autovehicul marca D. cu nr. de înmatriculare x-00-xxx pe strada pe care locuieste, situata in com. D.M., din dreptul locuintei sale până la prima intersecţie şi, executând în mod necorespunzator manevra de întoarcere, a acroşat cu autovehiclul un stâlp de la reteaua de electricitate, avariind totodata autovehiculul. Dupa impact inculpatul, ajutat de fratele si nepotul sau, a împins autovehiculul, fara a mai porni motorul, pâna în curtea locuinţei lui şi nu s-a întors la locul incidentului nici dupa sosirea organelor de polţie, cercetarea fiind efectata in prezenta fratelui sau P.N..

In acest sens martorul T.L. arata ca la momentul la care organele de poliţie au sosit, la locul incidentului nu se aflau nici inculpatul, nici autovehiclul, iar inculpatul nu s-a intors in acel loc cât timp s-au aflat agenţii de poliţie. Aceleaşi împrejurari sunt confirmate de toţi ceilalti martori

In ceea ce priveşte accidentarea martorului M.G., deşi chiar fratele inculpatului, martorul P.N. şi inculpatul însuşi au declarat la urmarirea penala ca inculaptul a lovit nu numai stâlpul de electricitate, ci şi pe martorul menţionat, in decalaratia data in cursul cercetarii judecatoresti acestia revin asupra acestui aspect. Toti martorii confirma însa faptul ca imediat dupa incident, a fost chemata ambulanţa, iar martorul M.G. a fost transportat la spital, iar aceasta imprejurare nu poate fi justificata nici macar de presupusa agresiune suferita de martor cu o zi înainte, la care de asemenea fac referire martorii T.L. şi G.I. si care ar explica in viziunea acestora leziune consemnate in procesul-verbal de cercetare la faţa locului..

Deşi în apărarea sa inculpatul a incercat sa acrediteze ideeea ca nu l-a accidentat pe martorul M.G., insisitând asupra acestui aspect, instanţa a constatat ca aceasta împrejurare nu are relevanţa în ceea ce priveşte calificarea faptei întrucât potrivit art. 89 alin. 1 din OG nr.195/2002 parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului constituie infracţiune nu numai când acesta a fost implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor personae, ci si atunci când accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni. Or s-a reţinut pe de o parte fara dubiu faptul ca inculpatul a condus pe drum public fara a poseda permis de conducere, pe de altă parte ca urmare a acestei imprejurari a avut loc un accident soldat cu avarii, iar noţiunea de accident este definită de dispoziţiile art. 75 din OUG nr.195/2002 ca fiind evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale, in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.

In ceea ce priveşte apararile inculpatului potrivit carora a plecat de la locul accidentului pentru a-si lua actele şi a dus autovehiculul in curtea sa pentru a elibera drumul public, se reţine urmatoarele: din procesul verbal de cercetare la fata locului rezulta ca strada pe care a avut loc accidentul avea o latime de 4,4 m., chiar inculpatul fiind cel care a incercat sa efectueze manevra de întoarcere în acel loc; deşi atât inculpatul, cât şi martorii propuşi de el declara ca acesta a parcurs pe drumul public, de la locuinţa sa, doar circa 20-25 m, aceleasi persoane afirma ca inculpatul a plecat la locuinta sa pentru a-si lua actele si nu s-a intors cât timp s-au aflat organelle de poliţie şi s-au efectatuat cercetari, deşi potrivit menţiunilor cuprinse in procesul-verbal de cercetare la fata locului, activitatea de cercetare a durat mai mult de 30 de minute (desfasurându-se in intervalul orar 13,50-14,30) Prin urmare instanţa a apreciat sustinerile inculaptului drept neverosimile, fiind contrazise de ansamblul materialului probator.

Având în vedere situaţia de fapt astfel reţinuta, instanţa a constatat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, prev si ped. de art.86, alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata.

Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracţiunii menţionate acţiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere. Fapta a avut ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legatura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea imediata rezulta din chiar materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective se constata existenţa intenţiei. Inculpatul a prevazut urmarea periculoasa a faptei sale şi, deşi nu a urmarit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

De asemenea din situatia de fapt astfel reţinuta, instanţa a constatat ca sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de parasire a locului accidentului, prev si ped. de art.89, alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata.

Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracţiunii menţionate acţiunea inculpatului de a parasi locul accidentului, in situatia premiza in care accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a savârşit fapta cu intenţie. Astfel contrar susţinerilor inculpatului, instanţa apreciaza ce existenţa intenţiei rezulta fara dubiu din imprejuarrile de fapt mai sus reţinute, respective faptul ca inculpatul nu numai ca a plecat de la locul incidentului si nu s-a intors cât timp s-au efectuat cercetarile, dar a şi dus(împins) autovehiculul în curtea sa, fara a mai porni motorul acestuia. Prin urmare intenţia de sustragere este evidentă.

În consecinţa instanţa a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpatului de achitare in baza baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.(pentru lipsa intenţiei)având in vedere cele mai sus retinute, repectiv in baza baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.b C.pr.pen, fapta fiind prevazuta de legea penala.

Instanţa a constatat de asemenea ca cererea inculpatului de achitare în baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10, lit.b1 C.p. pen, pentru lipsa pericolului social, este neîntemeiata. Dimpotriva instanţa a apreciat ca faptele inculpatului prezinta gradul de pericol social specific unor infracţiuni, având în vedere împrejurarile în care aceastea au fost comise şi persoana inculpatului. Astfel chiar daca nu a parcurs pe drumul public decât o distanţa relativ scurtă, starea de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 nu numai ca s-a creat, dar s-a si materializat, inculpatul producând un accident de circulaţie. Se reţine de asemnea atitudinea inculaptului fata de martorul M.G., inculpatul însuşi declarând ca l-a vazut pe martor in poziţie şezânda lânga stâlp si i-a spus doar acestuia ca nu l-a accidentat, fara insa a se asigura daca acesta a suferit vreo vatamare. De altfel chiar martorul M.G. a declarat la urmarirea penala ca imediat dupa incident inculpatul nu afacut altceva decat sa afirme ca el nu e vinovat, dupa care a dus autovehiculul in curtea sa, iar martorul G.I. a aratat ca el este cel care l-a ajutat pe M.G., ce se afla cazut jos, pe bordura stâlpului cu care intrase in coliziune autovehiculul, sa se ridice, in timp ce inculpatul ajutat de rudele sale au dus autovehiculul in curtea locuintei acestuia.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C.pen. şi anume: dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârşite, persoana infractorului şi împrejurarile care atenueaza sau agreaveaza raspunderea penala.

In privinţa persoanei inculpatului instanţa reţine faptul ca aecsta este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, potrivit fişei de cazier, inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 alin 1 C.penal, fiind arestat în cauza sus arătată la data de xx.xx.xxxx şi liberat condiţionat la data de xx.xx.xx conform sentinţei penale nr.1037/xxxx a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Întrucât noua fapta a fost savârşita dupa împlinirea termenului de reabilitare, nu se va reţine starea de recidiva.

Împrejurărli concrete în care au fost săvârşite faptele relevă un grad de pericol social relativ redus al acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând pentru infracţiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002 achitarea conform art.10 lit.b indice 1 c.p.p. având în vedere lipsa gradului de pericol social şi deasemenea, că are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă iar din buletinul de analiză nu rezultă că ar fi consumat băuturi alcoolice.Apreciază că nu prezintă pericol social întrucât nu a condus autoturismul ci doar a scos maşina din curte pentru a o poziţiona pentru nepotul său care urma să se deplaseze cu maşina.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002 solicită achitarea sa conform art..10 lit.d c.p.p.întrucât nu rezultă intentia de a conduce pe drumurile publice astfel că elementul material nu este dovedit.

Precizează că nu a condus decît 20 de metri si că nu a avut intenţia de a părăsi locul accidentului.

Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, motivele de apel invocate, sentinţa apelată, constată că apelul nu este fondat.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de apel, respectiv achitarea sa conform art.10 lit.b indice 1 c.p.p. pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, tribunalul apreciază că nu poate fi reţinută această solicitare pentru faptul că infracţiunea prezintă gradul de pericol social sporit având în vedere tocmai împrejurarea în care a fost comisă.

Chiar dacă nu a parcurs pe drumul public decât o distanţă mică, starea de pericol privind siguranta circulatiei pe drumurile publice s-a creat si în acelasi timp s-a si materializat, inculpatul producând un accident de circulatie. Persoana care a fost accidentată, respectiv M.G. a declarat că imediat după incident inculpatul a afirmat că nu este vinovat după care a dus autovehiculul în curtea sa iar martorul G.I. a precizat că l-a ajutat pe cel accidentat ce se afla căzut jos pe bordura stâlpului cu care inculpatul intrase în coliziune cu maşina, să se ridice în timp ce inculpatul, fiind ajutat de rudele sale au dus autovehiculul în curte.

Prin urmare, fapta inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social specific infracţiunilor având în vedere împrejurările în care a fost comisă si persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, respectiv achitarea sa conform art.10 lit.d c.p.p. pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002, tribunalul apreciază că nici această cerere nu poate fi primită întrucât rezultă clar din probele administrate existenţa intenţiei, inculpatul prevăzând urmarea periculoasă a faptei sale şi deşi nu a urmarit-o a acceptat posibilitatea producerii acesteia. Imediat după producerea accidentului, inculpatul a plecat la locuinţa sa motivând că se duce să-şi ia actele în acelasi timp fiind ajutat de rudele sale, a luat şi autoturismul şi l-a băgat în curtea locuinţei.

Existenţa intenţiei rezultă fără dubiu din probele existente respectiv, inculpatul nu numai că a plecat de la locul incidentului şi nu s-a întors cît timp s-au efectuat cercetarile dar a şi dus autovehiculul în curtea sa fără a mai porni motorul astfel că intenţia de sustragere este evidentă.

Pentru aceste motive, tribunalul, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A..

Urmează a obliga apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.379 pct.1 lit.b c.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.A. împotriva sentinţei penale nr.15/2009 a Judecătoriei Lehliu Gară.

Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Aprilie 2009.

Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul P.A. împotriva sentintei penale nr.15/2009 pronunţată de Judecatoria Lehliu Gară în dosarul nr.1387/249/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat inculpatul P.A. personal si asistat din oficiu de avocat A.M.D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Intrebat fiind inculpatul P.A., precizează că nu şi-a angajat apărător ales. De asemenea, învederează instantei că îşi mentine declaratia dată si că nu mai doreşte să declare nimic în plus.

Avocat A.M.D. având cuvântul, solicită judecarea cauzei.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că este de acord cu judecarea cauzei.

Tribunalul, apreciază cauza în stare de soluţionare si acordă cuvântul pentru susţinerile pe fond.

Avocat A.M.D. având cuvântul, critică hotărârea instantei de fond sub aspectul laturii penale. Solicită admiterea apelului si rejudecând, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are o pregătire şcolară, că are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă si că din buletinul de analiză nu rezultă că acesta a consumat băuturi alcoolice. In raport de aceste criterii, apreciază că inculpatul nu reprezintă un pericol social, întrucît nu a avut intentia de a conduce autoturismul pe drumurile publice ci doar a dorit să o scoată din curte pentru a o poziţiona pentru nepotul său.

Pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b indice 1 c.p.p. cu aplic.art.18 si 91 c.p. având în vedere lipsa gradului de pericol social.

Pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002, arată că elementul material nu este dovedit. Din actele dosarului nu rezultă intentia inculpatului de a conduce pe drumurile publice, a dorit doar să scoată masina din curte pentru a o pozitiona pentru nepotul său. Solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d c.p.p., neexistând indicii temeinice că ar mai săvîrşi alte fapte.

Pe latură civilă, solicită obligarea la cheltuieli judiciare. Depune si concluzii scrise.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea apelului si mentinera solutiei instantei de fond. Din probele administrate rezultă vinovăţia inculpatului pentru cele două infractiuni. Cu privire la achitarea pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, arată că această cerere este neîntemeiată si solicită respingerea întrucât inculpatul a condus cu intentie, chiar dacă a condus pe o distanta aşa de mică.

Solicită respingerea cererii de achitare si pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002 în raport de atitudinea inculpatului şi de faptul că această infracţiune este o infractiune de pericol. Solicită respingerea apelului si mentinerea hotărârii instantei de fond.

Avocat A.M.D. având cuvântul în replică, arată că inculpatul nu a condus decît 20 de metri si că nu a avut intentia de a părăsi locul accidentului Solicită ca instanta să dea dovadă de clemenţă.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, tot în replică, arată că infracţiunea de părăsire a locului accidentului s-a produs urmare săvârşirii unei infractiuni, respectiv a faptului că inculpatul a condus fără permis..Se opune cererilor de achitare.

Inculpatul P.A. având cuvântul, regretă faptele si precizează că nu a realizat pericolul.

INSTANŢA

Asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1218/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, înregistrat pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară sub nr. 1387/249/18.09.2008, a fost trimis în judecata inculpatul P.A. (fiul lui I. şi P., născut la data de xx.xx.xxxx în loc. D.M., judeţul C., domiciliat în com. D.M., judeţul C., cetăţenie română, studii 12 clase, necasatorit, stagiul militar satisfăcut, posesor al CI, seria xx, nr.xxxxxx eliberat de Poliţia L., CNP xxxxxxxxxxxxx) pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modificată şi completată şi părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 modificată şi completată, ambele cu aplicarea art.33 lit a C.p.

S-a reţinut în actul de sesizare ca în data de 22.09.2007 inculpatul a condus pe drumuri publice de pe raza com.D.M., autoturismul D. cu număr x-00-xxx, proprietate personală, deşi nu posedă permis de conducere şi fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu vătămarea uşoară a numitului M.G., a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de politie.

In cursul urmaririi penale s-au administrat probele cu declaraţiile inculpatului, proba testimoniala, fiind audiaţi martorii M.G., P.N., G.I., precum şi proba cu înscrisuri.

In cursul cercetarii judecatoreşti s-au administrat proba cu declaraţiile inculpatului, precum şi proba testimoniala, fiind audiaţi martorii P.N., G.I. care au dat declaraţii si la urmarirea penala, dar si martorii P.C. şi T.L.. De asemenea s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-a depus fişa cazier judiciar inculpate.

Fiind audiat în cursul cercetarii judecatoreşti, inculpatul a declarat ca îşi menţine declaraţiile date în faza de urmarire penala recunoscând ca a condus pe drumul public circa 20 de m fara a poseda permis de conducere, adaugând însa ca nu l-a accidentat pe martorul M.G. si nici nu a intenţionat sa părăseasca locul accidentului.

Soluţionând cauza, Judecatoria Lehliu Gară prin sentinta penala nr.14/2009, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit c Cod penal şi 76 lit. d C.pen.a condamnat pe inculpatul P.A. (fiul lui I. şi P., născut la data de xx.xx.xxxx în loc. D.M., judeţul C., domiciliat în com. D.M., judeţul C., cetăţenie română, studii 12 clase, necasatorit, stagiul militar satisfăcut, posesor al CI, seria xx, nr.xxxxxx eliberat de Poliţia L., CNP xxxxxxxxxxxxx) la 4 luni închisoare.

În baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit c Cod penal şi 76 lit. d C.pen. a condamnat pe inculpatul P.A. la 5 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C.p. şi art.34 lit.b C.p. a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art.81 C.p. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare, în cursul unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art.359 C.p.p.a atras atenţia inculpatului P.A. asupra dispozitiilor art.83 C.p. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.191 C.p.a obligat pe inculpatul P.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa astfel, instanta de fond analizând materialul probator administrat în cauza, a reţinut urmatoarea situaţie de fapt:

Astfel cum reiese din declaraţiile martorilor T.L., P.N., G.I. şi P.C., în data de 22.09.2007, inculpatul a condus autovehicul marca D. cu nr. de înmatriculare x-00-xxx pe strada pe care locuieste, situata in com. D.M., din dreptul locuintei sale până la prima intersecţie şi, executând în mod necorespunzator manevra de întoarcere, a acroşat cu autovehiclul un stâlp de la reteaua de electricitate, avariind totodata autovehiculul. Dupa impact inculpatul, ajutat de fratele si nepotul sau, a împins autovehiculul, fara a mai porni motorul, pâna în curtea locuinţei lui şi nu s-a întors la locul incidentului nici dupa sosirea organelor de polţie, cercetarea fiind efectata in prezenta fratelui sau P.N..

In acest sens martorul T.L. arata ca la momentul la care organele de poliţie au sosit, la locul incidentului nu se aflau nici inculpatul, nici autovehiclul, iar inculpatul nu s-a intors in acel loc cât timp s-au aflat agenţii de poliţie. Aceleaşi împrejurari sunt confirmate de toţi ceilalti martori

In ceea ce priveşte accidentarea martorului M.G., deşi chiar fratele inculpatului, martorul P.N. şi inculpatul însuşi au declarat la urmarirea penala ca inculaptul a lovit nu numai stâlpul de electricitate, ci şi pe martorul menţionat, in decalaratia data in cursul cercetarii judecatoresti acestia revin asupra acestui aspect. Toti martorii confirma însa faptul ca imediat dupa incident, a fost chemata ambulanţa, iar martorul M.G. a fost transportat la spital, iar aceasta imprejurare nu poate fi justificata nici macar de presupusa agresiune suferita de martor cu o zi înainte, la care de asemenea fac referire martorii T.L. şi G.I. si care ar explica in viziunea acestora leziune consemnate in procesul-verbal de cercetare la faţa locului..

Deşi în apărarea sa inculpatul a incercat sa acrediteze ideeea ca nu l-a accidentat pe martorul M.G., insisitând asupra acestui aspect, instanţa a constatat ca aceasta împrejurare nu are relevanţa în ceea ce priveşte calificarea faptei întrucât potrivit art. 89 alin. 1 din OG nr.195/2002 parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului constituie infracţiune nu numai când acesta a fost implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor personae, ci si atunci când accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni. Or s-a reţinut pe de o parte fara dubiu faptul ca inculpatul a condus pe drum public fara a poseda permis de conducere, pe de altă parte ca urmare a acestei imprejurari a avut loc un accident soldat cu avarii, iar noţiunea de accident este definită de dispoziţiile art. 75 din OUG nr.195/2002 ca fiind evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale, in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.

In ceea ce priveşte apararile inculpatului potrivit carora a plecat de la locul accidentului pentru a-si lua actele şi a dus autovehiculul in curtea sa pentru a elibera drumul public, se reţine urmatoarele: din procesul verbal de cercetare la fata locului rezulta ca strada pe care a avut loc accidentul avea o latime de 4,4 m., chiar inculpatul fiind cel care a incercat sa efectueze manevra de întoarcere în acel loc; deşi atât inculpatul, cât şi martorii propuşi de el declara ca acesta a parcurs pe drumul public, de la locuinţa sa, doar circa 20-25 m, aceleasi persoane afirma ca inculpatul a plecat la locuinta sa pentru a-si lua actele si nu s-a intors cât timp s-au aflat organelle de poliţie şi s-au efectatuat cercetari, deşi potrivit menţiunilor cuprinse in procesul-verbal de cercetare la fata locului, activitatea de cercetare a durat mai mult de 30 de minute (desfasurându-se in intervalul orar 13,50-14,30) Prin urmare instanţa a apreciat sustinerile inculaptului drept neverosimile, fiind contrazise de ansamblul materialului probator.

Având în vedere situaţia de fapt astfel reţinuta, instanţa a constatat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, prev si ped. de art.86, alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata.

Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracţiunii menţionate acţiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere. Fapta a avut ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legatura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea imediata rezulta din chiar materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective se constata existenţa intenţiei. Inculpatul a prevazut urmarea periculoasa a faptei sale şi, deşi nu a urmarit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

De asemenea din situatia de fapt astfel reţinuta, instanţa a constatat ca sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de parasire a locului accidentului, prev si ped. de art.89, alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata.

Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracţiunii menţionate acţiunea inculpatului de a parasi locul accidentului, in situatia premiza in care accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a savârşit fapta cu intenţie. Astfel contrar susţinerilor inculpatului, instanţa apreciaza ce existenţa intenţiei rezulta fara dubiu din imprejuarrile de fapt mai sus reţinute, respective faptul ca inculpatul nu numai ca a plecat de la locul incidentului si nu s-a intors cât timp s-au efectuat cercetarile, dar a şi dus(împins) autovehiculul în curtea sa, fara a mai porni motorul acestuia. Prin urmare intenţia de sustragere este evidentă.

În consecinţa instanţa a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpatului de achitare in baza baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.(pentru lipsa intenţiei)având in vedere cele mai sus retinute, repectiv in baza baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.b C.pr.pen, fapta fiind prevazuta de legea penala.

Instanţa a constatat de asemenea ca cererea inculpatului de achitare în baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10, lit.b1 C.p. pen, pentru lipsa pericolului social, este neîntemeiata. Dimpotriva instanţa a apreciat ca faptele inculpatului prezinta gradul de pericol social specific unor infracţiuni, având în vedere împrejurarile în care aceastea au fost comise şi persoana inculpatului. Astfel chiar daca nu a parcurs pe drumul public decât o distanţa relativ scurtă, starea de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 nu numai ca s-a creat, dar s-a si materializat, inculpatul producând un accident de circulaţie. Se reţine de asemnea atitudinea inculaptului fata de martorul M.G., inculpatul însuşi declarând ca l-a vazut pe martor in poziţie şezânda lânga stâlp si i-a spus doar acestuia ca nu l-a accidentat, fara insa a se asigura daca acesta a suferit vreo vatamare. De altfel chiar martorul M.G. a declarat la urmarirea penala ca imediat dupa incident inculpatul nu afacut altceva decat sa afirme ca el nu e vinovat, dupa care a dus autovehiculul in curtea sa, iar martorul G.I. a aratat ca el este cel care l-a ajutat pe M.G., ce se afla cazut jos, pe bordura stâlpului cu care intrase in coliziune autovehiculul, sa se ridice, in timp ce inculpatul ajutat de rudele sale au dus autovehiculul in curtea locuintei acestuia.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C.pen. şi anume: dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârşite, persoana infractorului şi împrejurarile care atenueaza sau agreaveaza raspunderea penala.

In privinţa persoanei inculpatului instanţa reţine faptul ca aecsta este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, potrivit fişei de cazier, inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 alin 1 C.penal, fiind arestat în cauza sus arătată la data de xx.xx.xxxx şi liberat condiţionat la data de xx.xx.xx conform sentinţei penale nr.1037/xxxx a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Întrucât noua fapta a fost savârşita dupa împlinirea termenului de reabilitare, nu se va reţine starea de recidiva.

Împrejurărli concrete în care au fost săvârşite faptele relevă un grad de pericol social relativ redus al acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând pentru infracţiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002 achitarea conform art.10 lit.b indice 1 c.p.p. având în vedere lipsa gradului de pericol social şi deasemenea, că are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă iar din buletinul de analiză nu rezultă că ar fi consumat băuturi alcoolice.Apreciază că nu prezintă pericol social întrucât nu a condus autoturismul ci doar a scos maşina din curte pentru a o poziţiona pentru nepotul său care urma să se deplaseze cu maşina.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002 solicită achitarea sa conform art..10 lit.d c.p.p.întrucât nu rezultă intentia de a conduce pe drumurile publice astfel că elementul material nu este dovedit.

Precizează că nu a condus decît 20 de metri si că nu a avut intenţia de a părăsi locul accidentului.

Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, motivele de apel invocate, sentinţa apelată, constată că apelul nu este fondat.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de apel, respectiv achitarea sa conform art.10 lit.b indice 1 c.p.p. pentru infractiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, tribunalul apreciază că nu poate fi reţinută această solicitare pentru faptul că infracţiunea prezintă gradul de pericol social sporit având în vedere tocmai împrejurarea în care a fost comisă.

Chiar dacă nu a parcurs pe drumul public decât o distanţă mică, starea de pericol privind siguranta circulatiei pe drumurile publice s-a creat si în acelasi timp s-a si materializat, inculpatul producând un accident de circulatie. Persoana care a fost accidentată, respectiv M.G. a declarat că imediat după incident inculpatul a afirmat că nu este vinovat după care a dus autovehiculul în curtea sa iar martorul G.I. a precizat că l-a ajutat pe cel accidentat ce se afla căzut jos pe bordura stâlpului cu care inculpatul intrase în coliziune cu maşina, să se ridice în timp ce inculpatul, fiind ajutat de rudele sale au dus autovehiculul în curte.

Prin urmare, fapta inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social specific infracţiunilor având în vedere împrejurările în care a fost comisă si persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, respectiv achitarea sa conform art.10 lit.d c.p.p. pentru infractiunea prev. de art.89 din OUG 195/2002, tribunalul apreciază că nici această cerere nu poate fi primită întrucât rezultă clar din probele administrate existenţa intenţiei, inculpatul prevăzând urmarea periculoasă a faptei sale şi deşi nu a urmarit-o a acceptat posibilitatea producerii acesteia. Imediat după producerea accidentului, inculpatul a plecat la locuinţa sa motivând că se duce să-şi ia actele în acelasi timp fiind ajutat de rudele sale, a luat şi autoturismul şi l-a băgat în curtea locuinţei.

Existenţa intenţiei rezultă fără dubiu din probele existente respectiv, inculpatul nu numai că a plecat de la locul incidentului şi nu s-a întors cît timp s-au efectuat cercetarile dar a şi dus autovehiculul în curtea sa fără a mai porni motorul astfel că intenţia de sustragere este evidentă.

Pentru aceste motive, tribunalul, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A..

Urmează a obliga apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.379 pct.1 lit.b c.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.A. împotriva sentinţei penale nr.15/2009 a Judecătoriei Lehliu Gară.

Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Aprilie 2009.

Tags: penal

PENAL.Infractiuni prevăzute si pedepsite de art.194 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.33 lit.a C.pen

Asupra prezentului recurs penal:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr.2312/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 05.11.2010, sub nr.14996/200 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor CR, CI si CV pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute si pedepsite de art.194 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.33 lit.a C.pen. .

În sustinerea rechizitoriului s-a retinut în sarcina inculpatilor că în perioada anilor 2008-2010 au constrâns mai multe părti vătămate, administratori de societăti comerciale, prin amenintări repetate cu moartea si violente fizice îndreptate asupra lor si a membrilor familiilor acestora, pentru a obtine în mod injust foloase materiale constând în recuperarea sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut si a dobânzilor aferente.

Judecătoria Buzău, prin încheierea de sedintă din data de 05.11.2010, pronuntată în dosarul nr.14996/200/2010, verificând legalitatea si temeinicia arestării preventive a celor trei inculpati, la înregistrarea dosarului, în temeiul dispozitiilor art.3001 alin 3, C.pr.pen. a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventiva a acestora impun în continuare privarea lor de libertate si în consecinţă a menţinut starea de arest a acestora.

În considerentele acestei încheieri, instanta de fond a retinut că la data de 12.08.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei trei inculpati şi arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, pentru comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută si pedepsită de art. 194 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal, întrucât în perioada 2008-2010, inculpaţii ar fi constrâns părţile vătămate ŢN, CMC, RG, PŞ, ŞDL, PV şi martorii VAG şi ZP prin ameninţări repetate cu moartea şi cu violenţe fizice îndreptate asupra lor şi a membrilor familiilor acestora, precum şi cu deposedarea de bunurile proprietate personală sau cele aflate în patrimoniul societăţilor comerciale pe care acestea le administrau, pentru a obţine în mod injust un folos material, constând în recuperarea sumelor de bani acordate cu împrumut şi a dobânzilor aferente.

Instanţa de fond a constatat că temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpaţii CR, CI şi CV, impun în continuarea privarea lor de libertate, întrucât inculpaţii au săvârşit infracţiuni, pentru care legea prevede sancţiuni cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea în care au fost săvârşite faptele, pe o perioadă lungă de timp şi prin modalităţi menite să semene în mentalul victimelor o stare de tensiune şi temere, sentimente care conduceau la un comportament anormal din partea acestora .

Instanţa de fond a mai reţinut că pericolul social nu s-a diminuat, chiar dacă în cauză inculpaţii au fost arestaţi preventiv, din luna august 2010, motivat de faptul că, ulterior arestării preventive, cu ocazia judecării cererilor de prelungire a arestării preventive, s-a reţinut că inculpaţii, aflaţi în libertate, pot zădărnici aflarea adevărului, existând posibilitatea influenţării părţilor vătămate şi a martorilor din prezenta cauză, aceasta realizându-se şi numai prin sentimentul de insecuritate determinat de lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Referitor la apărările inculpatului CI în sensul că starea de sănătate nu-i permite suportarea regimului de detenţie, instanţa de fond a apreciat, raportat la actele medicale prezentate, că nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sa în libertate în contextul în care există posibilitatea administrării tratamentului prescris de medic în reţeaua sanitară a penitenciarelor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii CR, CI si CV care au solicitat să fie judecati în stare de libertate.

În motivarea recursului, recurentii au învederat instantei, prin apărătorii lor că temeiurile care au determinat arestarea lor preventivă nu mai subzistă în conditiile în care a fost întocmit rechizitoriul, au fost audiati martorii, probatoriul fiind administrat de organele de urmărire penală.

Recurentul CI, prin apărătorul său, a mai arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr.2312/P/2009 a fost înregistrat pe rolul instantei cu încălcarea dispozitiilor art.160 al.1 C.pr.pen. .

Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Conform dispozitiilor art.3001 al.1 C.pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive iar potrivit dispozitiilor al.3 al aceluiasi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Prin încheierea de sedintă nr.23/12.08.2010 a Judecătoriei Buzău, pronuntată în dosarul nr.11076/200/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor CR, CI si CV pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 12.08.2010, măsură ce a fost prelungită ulterior succesiv, în conditii legale, până la data de 06.11.2010.

În considerentele acestei încheieri s-a retinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.148 lit. f) C.proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatilor este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatilor, învinuiti de comiterea unor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv şantaj în forma continuată, pericol social ridicat relevat de natura infracţiunilor, de împrejurările concrete în care au fost întreprinse acţiunile ilicite, respectiv pe o perioada mare de timp, actele de ameninţare şi constrângere ale părţilor vătămate fiind exercitate cu o frecvenţa ridicata, inculpaţii instaurând o adevarata stare de teroare in rândul acestora.

În mod legal instanta de fond a considerat, la pronuntarea încheierii de sedintă din data de 05.11.2010, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatilor impun în continuare privarea lor de libertate.

Astfel inculpatii au fost trimisi în judecată pentru săvârsirea mai multor infractiuni de santaj, în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, judecarea acestora în stare de libertate fiind de natură a prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate generat în rândul societăţii civile, existând date că inculpatii ar fi săvârsit aceste infractiuni pe o perioadă mare de timp, actele de ameninţare şi constrângere ale părţilor vătămate fiind exercitate cu o frecvenţa ridicată.

Inculpatii sunt arestati preventiv din data de 12.08.2010 iar durata de timp care a trecut până în prezent nu este de natură a atenua pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatilor prin cercetarea acestora în stare de libertate.

Referitor la nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de dispozitiile art.160 al.1 C.pr.pen., raportat la complexitatea acestei cauze, instanta apreciază că nerespectarea acestui termen nu a produs nicio vătămare inculpatului CI de natură a afecta valabilitatea modalitătii de sesizare a instantei.

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă recursurile formulate de recurentii inculpati CR, CI si CV împotriva încheierii de sedintă din data de 05.11.2010, pronuntată în dosarul nr.14996/200/2010, al Judecătoriei Buzău, ca nefondate iar în baza art.192 al.2 C.pr.pen. să-i oblige pe acestia la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă si suma de 300 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocati Buzău din fondul special al Ministerului Justitiei.

Tags: penal

PENAL.Infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si Infractiuni de vatamare corporala grava

Asupra prezentului recurs penal:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat la data de 27.10.2010 sub nr.3433/287, Parchetul de pe lânga Judecatoria Rm.Sarat a solicitat sa se dispuna prelungirea arestarii prventive pe o durata de 30 de zile a inculpatilor SAS şi SMM cercetati pentru comiterea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si a infractiunii de vatamare corporala grava, fapte prevăzute si pedepsite de art.321 al.1 Cod penal şi art.182 al.2 Cod penal.

În motivarea cererii s-a arătat ca în seara zilei de 3.10.2010 în jurul orelor 17,50 aflându-se în barul SC BE SRL cei doi inculpati au provocat scandal lovind pe numitii TG si TC , provocându-le leziuni ce au necesitat internarea lor, creând teama si panica în rindul persoanelor aflate în bar, tulburând grav linistea publică.

Urmare actelor de agresiune partile vatamate au fost internate în Spitalul Judetean Buzau si ulterior numai partea vatamata TC a formulat plângere penala împotriva inculpatilor.

Din continutul certificatului medico-legal rezulta ca pentru vindecarea leziunilor au fost necesare un numar de 40 – 45 zile de ingrijiri medicale, leziunile punându-i viata în primejdie partii vatamate TC.

S-a mai arătat că nu au disparut temeiurile pentru care a fost luata masura arestarii preventive, respectiv pericolul sporit al faptelor comise dar si persoana inculpatilor, în acelasi timp în cauza urmând a se mai efectua si alte acte de urmarire penala, ancheta neputând fi definitivata deoarece actul medico-legal a fost înaintat cu întârziere organelor de urmarire penala iar audierea inculpatilor (învinuitilor cu privire la noua incadrare juridica, respectiv infractiunea de vatamare corprala grava) efectuându-se la data de 27.10.2010 când inculpatii prin apărătorii lor au solicitat administrarea de noi probe.

Instanta de fond, prin încheierea de sedintă din data de 27.10.2010 a admis propunerea procurorului si a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor SAS şi SMM pe o durata de 30 de zile, respectiv 2 noiembrie 2010 – 1 decembrie 2010.

În considerentele acestei încheieri s-a retinut că măsura arestului preventiv s-a dispus împotriva inculpatilor la data de 5 octombrie 2010, în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen., retinându-se ca pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infractiunea savârsită este mai mare de 4 ani iar lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol social pentru ordinea publică.

În cauza exista probe si indicii temeinice în sensul celor prevazute de art.143 C.pr.penala ce creaza presupunerea rezonabila ca inculpatii fata de care se efectueaza acte de urmarire penala au savârsit faptele pentru care sunt cercetati .

Avându-se în vedere că nu s-a definitivat ancheta penala, actul medico-legal fiind înaintat cu întârziere organelor de urmarire pnala, că urmeaza a se administra noi probatorii fata de noua încadrare juridica, respectiv fapta de vatamare corporala grava, ţinând seama de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetati inculpatii, se constată că temeiruile care au determinat arestarea preventiva se mentin în continuare .

Pericolul concret pe care îl prezinta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatilor, necesitatea ca ancheta penala sa se poata desfasura la adapost de orice presiuni din partea inculpatilor asupra persoanei vatamate si a martorilor, impun continuarea cercetarilor cu inculpatii în stare de arest preventiv.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii SAS şi SMM care au solicitat casarea încheierii recurate si respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat întrucât martorii au denaturat realitatea prin declaraţiile date, contrar chiar si a menţiunilor certificatului medico-legal, victima si fratele acesteia fiind cei care au determinat, prin provocări, declanşarea incidentului.

Examinând recursul formulat prin prisma dispozitiilor art.3851 si următoarele C.pr.pen., a sustinerilor si apărărilor inculpaţilor, prin apărătorii lor, precum si a sustinerilor reprezentantului Ministerului Public, instanta constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:

Prin încheierea de sedintă nr.19/05.10.2010 a Judecătoriei Rm.Sărat, pronuntată în dosarul nr.3166/287/2010 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lânga Judecatoria Rm.Sarat si s-a dispus arestarea preventivă a inculpatilor SAS şi SMM pe o durata de 29 zile, respectiv 05.10.2010 – 02.11.2010.

În considerentele acestei încheieri s-a retinut că din actele de urmarire penala, respectiv declaratiile inculpatilor , declaratii de martori, proces verbal de cercetare la fata locului, planse fotografice, rezultă că sunt întrunite conditiile prevazute de art.143 si art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv exista probe în sensul ca inculpatii au comis o fapta prevazută de legea penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta în sarcina inculpatilor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe ca lasarea în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modul si împrejurările săvâsrsirii infractiunii, din însăsi pericolul social al infractiunii pentru care sunt cercetati inculpatii avându-se în vedere reactia publica la comiterea unei astfel de fapte si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori.

Instanta de fond a mai retinut că inculpatul SMM este recidivist, fiind condamnat la 3 luni închisoare cu suspendare pe timp de 2 ani si 3 luni pentru infractiunea prevăzută de art.181 al.1 C.pen. prin sentinta penala nr.961/19.02.2009 a Judecatoriei Buzau.

Conform dispozitiilor art.155 al.1 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Instanţa constată că în mod legal prima instantă a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatilor, impun în continuare privarea lor de libertate.

Astfel, din declaratiile părtii vătămate TC coroborate cu declaratiile inculpatilor, si concluziile raportului de primă expertiză medico-legală nr.A1/225/2010 întocmit de S.J.M.L. Buzău, rezultă existenta unor date conform cărora în seara zilei de 03.10.2010 între partea vătămată, fratele acesteia si inculpati, ar fi avut loc o altercatie, declansată de inculpati, în cursul căreia părtii vătămate i-au fost produse leziunile consemnate în raportul de expertiză medico-legală si care au necesitat pentru vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijire medicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.

În conditiile în care, în prezent, trebuie ca în faza de urmărire penală să se facă noi cercetări sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzută de art.182 al.2 C.pen., o infractiune mai gravă decât cea pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatilor (art.321 al.1 C.pen.) rezultă cu atât mai mult starea de pericol concret pentru ordinea publică a inculpatilor prin cercetarea acestora în stare de libertate, stare de pericol retinută în mod legal de instanta de fond ca fiind determinată de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetati inculpaţii, unul dintre ei nefiind la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru săvârsirea unei infractiuni de acelasi gen.

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii SAS şi SMM împotriva încheierii de sedintă din data de 27.10.2010 a Judecătoriei Rm.Sărat, pronuntată în dosarul nr.3433/287/2010 iar în baza dispozitiilor art.192 al.2 C.pr.pen. să-i oblige pe acestia la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Tags: penal

PENAL.infracţiuni prev. de art. 215 alin.1, 3, 4, 5 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.P., art. 9 alin.1 lit b din LG. nr. 241/2005 şi art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Asupra prezentului proces penal :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 769/P/2008 din 23.10.2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a inculpatului BM pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin.1, 3, 4, 5 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal , art. 9 alin.1 lit b din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Analizând întregul material probator administrat in cauză , respectiv procesul – verbal de verificare al Gărzii Financiare , adresa B.N.R. privitoare la incidentele de plată , plângerile părţilor vătămate , documentele contabile din care rezultă relaţia comercială derulată între părţile vătămate şi inculpat şi raportul de expertiză contabilă , instanţa va reţine în fapt următoarele :

În anul 2006 inculpatul BM a înfiinţat SC I&M SRL, fiind unic asociat si administrator . Societatea a avut ca obiect principal de activitate „comerţul en gross şi en detail cu produse alimentare si nealimentare”.

În perioada 07.01.2008 – 05.03.2008 între S.C. MSR SRL în calitate de furnizor si societatea administrată de inculpatul BM s-au derulat relaţii comerciale ce au constat in furnizarea cantităţii de 261.000 kg de zahăr , în mai multe tranşe, cu greutăţi cuprinse între 22.000 şi 25.000 kg , in baza unor comenzi ferme primite de la învinuit; valoarea totală a cantităţii de zahăr livrate este de 454.841,80 lei.

Instrumentul bancar prin care urma a fi plătită fiecare tranşă livrată era CEC –ul, scadenţa fiind stabilită de comun acord la 30 zile de la livrare.

Până la data de 06.02.2008 s-au emis 8 facturi fiscale ce au fost achitate de învinuit cu 13 file CEC , achitate integral. Ulterior , în vederea achitării sumelor de bani aferente cantităţilor de zahăr livrate efectiv , inculpatul in calitate de administrator al SC I & M SRL a emis în favoarea furnizorului alte 13 file CEC , fără acoperire , in valoare de 382.170,40 lei. Aceste file CEC au fost completate integral de inculpat şi au fost refuzate la plată la momentul introducerii la termen , de către unitatea bancară trasă , din lipsă totală de disponibil. Toate cele 13 file CEC au fost emise cu date în intervalul 21.02.2008 – 06.03.2008. După refuzul de plată a celor 13 file CEC între furnizor şi inculpat a intervenit un protocol prin care cel din urmă se obligă să facă plăţi parţiale până la stingerea integrală a debitului , după un grafic întocmit de comun acord. Acest grafic nu a fost respectat şi s-a declanşat procedura executării silite care a fost suspendată deoarece s-a admis cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

În luna februarie 2008 , SC M S T SRL , in calitate de furnizor şi SC I & M SRL s-au derulat relaţii comerciale ce au constat in furnizarea unei cantităţi de 75.000 kg de zahăr , în tranşe egale de 25.000 kg, in baza comenzilor ferme primite de la inculpat . Valoarea totală a zahărului livrat este de 185.640 lei. Instrumentul de plată bancar prin care urma să fie plătită fiecare tranşă era CEC-ul , iar scadenţa plăţii era fixată la 30 de zile de la livrare. Primele trei facturi au fost achitate integral . Începând cu data de 14.03.2008 , inculpatul a primit cantităţi de zahăr pentru plata cărora a emis 4 file CEC , completate integral de acesta care au fost refuzate la plată la momentul introducerii la termen , de către unitatea bancară trasă , din lipsă totală de disponibil . Valoarea zahărului neachitat este de 185.640 lei. Cele patru cec-uri aveau date de plată cuprinse intre 14.03.2008 – 24.03.2008 , perioadă in care era instituită interdicţia bancară de a emite CEC-uri. Si de această dată s-a încheiat un protocol între inculpat si furnizor pentru eşalonarea achitării debitului, fapt ce nu a fost respectat de inculpat. Reprezentanta acestei societăţi , BM , a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 185.640 lei.

Banca Naţională a României , prin adresa nr. 41561/9.10.2009 a comunicat că SC I & M COM SRL figurează in baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi , in perioada 1.01.2008 – 16.09.2009 , cu 47 incidente de plată, respectiv cu 17 incidente de plată cu CEC-uri si 30 incidente de plată cu bilete la ordin , instituindu-se interdicţia bancară de a emite CEC-uri in perioada 29.02.2008 – 10.04.2009.

Din situaţia analitică pe titular de cont privind refuzurile bancare înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi in perioada 1.101.2008 – 16.09.2009 rezultă că inculpatul a intrat in interdicţie bancară la data de 29.02.2008 , deoarece a refuzat la plată, din lipsă totală de disponibil, CEC-ul BF 302/0392088. Ultimul CEC refuzat la plată din lipsă totală de disponibil a fost emis de inculpat la data de 24.03.2008 , fiind înregistrat in Centrala Incidentelor de Plăti la data de 10.04.2008.

La 1.10.2008 SC V G SRL a formulat plângere împotriva inculpatului BM întrucât in calitate de administrator al SC I & M SRL a achiziţionat mărfuri pentru plata cărora a emis mai multe bilete la ordin, care nu au fost achitate din lipsă de disponibil in cont.

S-a stabilit că, in cursul anului 2008, inculpatul a achiziţionat de la SC V G SRL zahăr in valoare de 55.206,50 lei pentru plata căruia a emis trei bilete la ordin ( nemaiputând să emită CEC-uri ) care au fost introduse la plată in luna august 2008 , însă au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil. Relaţia comercială s-a desfăşurat in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 203/02.02.2008.

Administratorul Ş F L a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 55.206,50 lei .

In aceeaşi perioadă , inculpatul Bratu Mihail a achiziţionat mărfuri si de la SC T A 2000 SRL , relaţia comercială desfăşurându-se in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 524/14.08.2007. In perioada 30.06.- 07.08.2008 inculpatul a achiziţionat mărfuri in suma de 179.040,83 lei pentru plata cărora a emis 12 bilete la ordin. In luna august 2008 aceste bilete au fost introduse la plată , fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil .

Administratorul SC T A 2000 SRL, R I a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 179.040,83 lei.

Din situaţia analitică pe titular de cont privind refuzurile bancare înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi , in perioada 1.01.2008 – 16.09.2009 rezultă că primul bilet la ordin refuzat la plată din lipsă totală de disponibil s-a înregistrat la data de 07.08.2008 şi ultimul ( al 30-lea) la data de 31.08.2008.

Inculpatul BM susţine că mare parte din aceste mărfuri au fost comercializate sub preţul de achiziţie deoarece urmărea să achite filele de CEC scadente, iar in timp nu a mai putut să facă faţă plăţilor.

Fapta inculpatului BM de a emite file CEC emise ştiind că pentru valorificarea lor nu există, la data emiterii, provizia sau acoperirea necesară, in perioada 6.02.2008 – 24.03.2008 , inducând in eroare beneficiarii că ar fi bun platinic pentru că anterior achitase un număr de file Cec si urmărind să-şi achite alte datorii , anterioare din sumele de bani obţinute din vânzarea zahărului primit, cauzând o pagubă totala de 640.481,80 lei , cât şi de a emite bilete la ordin , in perioada imediat următoare celei in care nu a mai putut emite file CEC , fără a avea acoperirea necesară, procedând ca si in cazul filelor CEC , o perioadă achitând marfa livrată, iar ulterior procedând la revinderea mărfii sub preţul pieţii , dar fără a o achita beneficiarului, cauzând o pagubă de 235.147, 33 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin.1,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal , prejudiciul fiind de 875.629,13 lei , sens in care s-a pronunţat ÎCCJ completul de 9 judecători, prin Decizia 338/13.12.2004.

In luna ianuarie 2009 , comisarii Gărzii Financiare au efectuat o verificare la SC I& M SRL , întocmind procesul-verbal nr. 600247/23.01.2009 , din care rezultă că in balanţa de verificare din 30.09.2009 societatea figurează cu un stoc de marfă de 848.355,22 lei , insă faptic nu mai deţine nici un fel de mărfuri . S-a reţinut că zahărul a fost comercializat cu un adaus mediu de 21,68% , astfel că inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit de 30.492,20 lei si TVA de 201.962,90 lei.

Inculpatul a declarat că mărfurile au fost vândute in regim de en gross si a solicitat efectuarea unei expertize contabile, care să aibă in vedere adaosul mediu pentru vânzările en gross.

Din raportul de expertiză contabila rezultă că pentru vânzările en gross s-a practicat un adaus mediu de 2,81 %. Valoarea TVA-ului sustras este de 171.546, insă societatea avea de recuperat de la bugetul de stat TVA in suma de 107.556 lei astfel că a rămas de plată 63.990 lei , iar inculpatul s-a sustras si de la plata unui impozit pe profit de 5.793 lei.

Din adresa nr. 5056/24.02.2009 a DGFP Buzău , inspecţia fiscală nu poate fi efectuată deoarece SC I&M SRL se află în stare de faliment.

Fapta inculpatului BM de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsite de art. 9 alin. 1 lit b din Legea nr. 241/2005.

Mai mult decât atât din verificările efectuate de comisarii Gărzii Financiare a rezultat că inculpatul şi–a însuşit întreaga sumă de bani rezultată din comercializarea mărfurilor din gestiune , fără a o înregistra în contabilitatea societăţii , respectiv suma de 1.228.411,5 lei . Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa nr. 919 din 15.10.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC I & M COM SRL si radierea din Registrul Comerţului Buzău, fiind obligat inculpatul să suporte pasivul debitoarei in cuantum de 1.019.841,70 lei , sumă in care se regăsesc şi cele cu care părtile vătămate s-au constituit părţi civile in procesul penal , cu excepţia DGFP Buzău.

La individualizarea pedepselor se vor avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de lege , gradul de pericol social al faptelor , precum si persoana inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale.

Astfel, se pot reţine circumstanţe atenuante personale in favoarea inculpatului.

Reţinând vinovăţia inculpatului instanţa urmează să-l condamne in baza art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. a Cod penal la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata de 2 ani calculată începând cu data la care a luat sfârşit executarea pedepsei .

În baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d Cod penal va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare .

În baza art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 74 şi 76 lit d Cod penal va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Conform art. 33,34 Cod penal va contopi pedepsele aplicate , inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea , aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară.

Va aplică dispoziţiile art. 71-64 lit. a teza a II-a şi lit. b,c Cod penal pe durata executării pedepsei .

Conform art. 861 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a,b,c, d Cod penal. .

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii , conform art. 71 alin.5 Cod penal .

Va aplică dispoziţiile art. 359 Cod procedură penală .

Va constata că inculpatul a fost reţinut 24 ore la data de 11.02.2009.

Va obliga pe inculpat la 69.783 lei despăgubiri civile către D.G.F.P. Buzău .

Va respinge cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile S.C. M S R SRL, S.C. M S T S.R.L., S.C. T A 2000 S.R.L. şi S.C. V G S.R.L. întrucât s-a dispus despăgubirea lor prin sentinţa nr. 519/15.10.2009 a Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.

Va confiscă de la inculpat suma de 1.228.411,5 lei .

Va menţine sechestrul asigurător până la concurenţa sumei de 921.471 lei.

Va dispune comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Va obliga pe inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat .

Tags: penal

PENAL:Infractiuni prevazute de O.U.G. nr.31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist

Infractiuni prevazute de O.U.G. nr.31/2002 privind interzicerea

organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist

Prin sentinta penala nr.1709 din 19.09.2006, Judecatoria Buzau l-a condamnat pe inculpatul T.Z.M. la 4 luni inchisoare pentru infractiunea de utilizare in public a simbolurilor fasciste, la o pedeapsa de 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de raspandire a simbolurilor fasciste, la 4 luni inchisoare pentru utilizare in public a simbolurilor fasciste, prev. de art.4 alin.1 si 2 din OUG.31/2002, in perioada 2004-ianuarie 2005 si din 20.10.2004, la 5 luni inchisoare pentru infractiunea de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, prev.de art.5 fin OUG.31/2002, in perioada 2004 – ianuarie 2005.

Pentru toate infractiunile s-au retinut dispozitiile art.99 si urmat.C.pen.

In baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.d C.proc.pen. l-a achitat pe inculpat pentru infractiunea de sprijinire a unei organizatii fasciste, prev. de art.3 alin.2 din OUG.31/2002. In baua art.33-34 C.pen. a contopit pedepsele aplicate, urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni inchisoare, iar in baza art.83 C.pen. a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 luni inchisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala nr.724 din 28.04.2004 a Judecatoriei Buzau urmand sa execute in total 8 luni inchisoare.

In baza art.71 al.2 C.pen. a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art.64 lit.a,b,c C.pen.

S-a luat act ca partile vatamate C. K.S. si G. E.A. nu s-au constituit parti civile, iar in baza art.191 C.proc.pen. a obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In data de 20.10.2004 inculpatul s-a deplasat pe str. A.M. din munic.Buzau unde, intalnind pe martorul S. F. C., s-a interesat cum poate ajunge la Sinagoga Evreiasca. Deoarece martorul a sesizat tatuajul cu insemnele trupelor naziste SS de pe gatul inculpatului nu i-a furnizat informatia solicitata. A ajuns totusi la Sinagoga, a intrat in curtea acesteia unde a avut o discutie contradictorie cu martorul B. L.I. care i-a cerut sa paraseasca curtea intrucat a observat acel tatuaj dupa care a anuntat organele de politie.

La data de 12.01.2005 organele de politie au fost sesizate ca prin internet este difuzat un site profund antisemit, prin care se instiga la ura si violenta impotriva partilor vatamate C. K. S. si G. E. A. si a mamei lor Z. C.

Din cercetarile efectuate a rezultat ca inculpatul a configurat un site „Combat 18 Romania” prin care a transmis fotografia celor doua parti vatamate, adresa lor, precum si indemnuri la violenta impotriva celor doi.

Site-ul continea simboluri cu caracter fascist-svastica si indemnuri cu caracter rasist precum si reguli cu privire la comportamentul celor care impartasesc opiniile inculpatului.

Textele respective sustineau suprematia rasei ariene si necesitatea exterminarii tiganilor, sub deviza „bloodandhonour – sange si onoare” precum si regulile ideologiei national socialiste.

La 25.12.2004, inculpatul a publicat pe site-ul pe care il administra un articol din ziarul „Evenimentul Zilei” in legatura cu ritualurile pagane petrecute in Cetatea de la Costesti, aratand ca va sustine din toate punctele de vedere societatea respectiva (societatea GEBELEIZIS).

La intalnirile cu prietenii inculpatul folosea salutul hitlerist, insotit de expresia „heil Hitler”, sustinand necesitatea exterminarii evreilor, negrilor si tiganilor.

In drept, instanta a stabilit ca faptele inculpatului intrunesc elementele consitutive ale infractiunilor prev.de art.4 alin.1, art.4 alin.2, art.5 din OUG.31/2002 si l-a condamnat la pedepsele mai sus aratate.

Impotriva hotararii mai sus aratate au declarat apel inculpatul T.Z..M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinand ca nu se face vinovat de savarsirea faptelor pentru care a fost condamnat, precum si Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau.

Acesta din urma a aratat ca in mod gresit instanta de fond, desi a facut referire in motivare, nu a retinut si in dispozitiv dispozitiile art.41 alin.2 C.pen. pentru infractiunile comise in perioada 2004 – ianuarie 2005; in mod nelegal a fost achitat pentru infractiunea prev.de art.3 alin.2 din OUG.31/2002 intrucat inculpatul prin intermeiul internetului (rezultand acest lucru din CD-ul aflat la fila 35) a creat un forum special pentru sustinerea societii Gebeleizis, aratand ca o sprijina, iar activitatea acelei societati a fost desfasurata de 13 persoane, deci un grup mai mare de 3 persoane astfel cum prevad dispozitiile legale.

Prin decizia penala nr.147/2007 Tribunalul Buzau a admis apelul inculpatului, nu si al Parchetului insa aceasta hotarare a fost casata de Curtea de Apel Ploiesti prin decizia penala nr.221 din 07.11.2007. Potrivit acestei decizii s-a trimis cauza spre rejudecare la instanta de apel pentru respectarea dispozitiilor legale privind judecarea inculpatilor minori.

Cu ocazia rejudecarii s-a solicitat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Buzau intocmirea referatului de evaluare, acesta fiind depus la dosar la 05.05.2008, iar inculpatul a fost reaudiat acesta sustinand ca nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat, ca el este nationalist si nu fascist, iar site-urile in care erau fotografiile acelor evrei nu au fost create de el.

Tribunalul, procedand la rejudecarea apelurilor declarate in cauza, constata ca acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la infractiunea prev.de art.3 alin.2 din OUG.31/2002, in mod legal s-a dispus achitarea inculpatului pentru aceasta fapta penala nerezultand, din nici un mijloc de proba, ca organizatia Gebeleizis are caracter fascist, rasist sau xenofob, astfel ca nu are nici o consecinta penala, fapta inculpatului care prin intermediul internetului, a aratat ca o sprijina.

Astfel, accesand pagina de internet privind aceasta organizatie (Gebeleizis.org) sa constata de instanta de control judiciar ca scopul acesteia aratat la „crez si doctrina” este infiintarea pe teritoriul Romaniei a unei comunitati etnice fidele religiei si culturii strabunilor traco-daci.

Aceasta a fost infiintata in anul 2003 la initiativa numitilor T.C., A. M. si F. B., scopul fiind acela de a face cunoscute cultura si traditiile strabunilor traco-daci; emblema este balaurul dacic cu cap de lup.

Pe aceeasi pagina este statutul asociatiei si obiectivele ei (organizarea de cercuri de studiu – de istorie, lingvistica, religie, promovarea sporturilor autohtone, cercetarea etnografica, tabere arheologice, editarea de carti si periodice, intretinerea monumentelor istorice, etc.

In acelasi meniu urmeaza simbolistica, materiale video, informatii despre procese penale ale societatii, etc.

Chiar daca in materialele mentionate in dosar (articole din presa pe care inculpatul doar le-a accesat) rezulta anumite manifestari ale membrilor lor, nu rezulta de nicaieri ca aceasta societate promoveaza ideologia fascista, rasista sau xenofoba.

In ceea ce priveste celelalte infractiuni, incadrarile facute de instanta de judecata sunt corecte, iar pedepsele sunt bine individualizate.

Inculpatul T. Z. M. a purtat in public acel tatuaj cu insemnele trupelor naziste SS si a promovat conceptiile si doctrinele cu caracter fascist, dovada fiind site-ul creat cu insemnele naziste (svastica), folosind salutul „heil Hitler” atat pe internet cat si la intalnirile cu prietenii, semnand „WIRTZ”.

Este adevarat ca initial insemnele SS erau ale unitatilor combatante (armate – Waffen SS) ca insemne pe uniformele acestora (pe casca), iar pe gulere fiind tresele corespunzatoare fiecarei armate, insa ulterior acestea au fost preluate si de unitatile SS de exterminare din lagarele de concentrare. In acest sens este si raspunsul Comisiei de Heraldica aflat la dosar.

Cu privire la svastica, acesta este un însemn care initial a avut caracter pozitiv, insemnand in hinduism „aducator de noroc” aceasta reprezentand o cruce cu bratele indoite la jumatate in unghi drept.

In occident insa este cunoscuta ca emblema a miscarii naziste si in prezent utilizarea ei este interzisa.

Intr-o declaratie data in cursul urmaririi penale arata ca nu este vorba de zvastica ci de „ciocanul lui Thor” (zeul trasnetului in mitologia nordica) insa acesta in realitate este un nume alternativ al zvasticii.

Acest însemn negru pe fond alb a fost ales ca emblema a Partidului National Socialist German care a deturnat sensul initial al acestui simbol.

Din calculatorul inculpatului au fost extrase pe CD-ul depus la dosar o serie de materiale care odata accesate conduc la concluzia certa a faptului ca T. Z. M. este adept al ideologiei naziste – foloseste zvastica drept simbol, saluta „heil Hitler”, semneaza „WIRTZ”, iar discutiile purtate cu alte persoane fac referire la ideologia nazista.

Nazismul sau national-socialismul este o ideologie totalitara aplicata in timpul dictaturii lui Adolf Hitler si potrivit ei natiunea este creatia unei rase iar puterea trebuie detinuta doar de rasele pure prin eliminarea raselor impure (evrei, tigani).

Fapta acestuia prevazuta de art.5 din orgonanta de a promova ideologia fascista, aratand pe net pozele unor evrei, indemnand pe cei care le vad sa atace inamicul cu toate costurile, dandu-le adresa exacta este o infractiune deosebit de grava, putand pune in pericol integritatea fizica sau chiar viata acestor persoane.

Faptul ca este adept al acestei ideologii rezulta si din referatul de evaluare intocmit in cauza, aratandu-se ca are o atitudine negativa fata de grupurile minoritare (evrei, rromi), din faptul ca s-a deplasat la Sinagoga si in urma unor dicutii la scuipat pe cel care era prezent in curtea acesteia – declaratie urmarire penala.

Pedepsele sunt bine individualizate si nu trebuie pierdut din vedere faptul ca a mai fost condamnat anterior pentru ca a desenat o zvastica pe peretele unui bloc, neintelegand sa-si schimbe comportamentul desi se afla intr-un termen de incercare stabilit de o hotarare judecatoreasca; in acest interval de timp a fost cercetat pentru fapte asemenatoare dispunandu-se scoaterea de sub urmarire penala.

In concluzie, apelul declarat de acesta urmeaza sa fie respins.

In ceea ce priveste apelul declarat de parchet, tribunalul considera ca este nefondat.

In mod legal s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea prev.de art.3 al.2 din OUG.31/2002, pentru motivele aratate anterior. S-a sustinut ca in cauza exista o neconcordanta intre considerente si dispozitiv in sensul ca s-au retinut in considerente dispozitiile art.41 al.2 C.pen. cu privire la purtarea in public a insemnelor naziste, detinere de astfel de materiale si promovarea ideologiei fasciste, nefiind retinute insa si in dispozitiv.

Analizand acest aspect, tribunalul considera ca in cauza nu port fi retinute dispozitiile art.41 al.2 C.pen. fiind vorba de infractiuni continue. Astfel, purtarea in public a acelui tatuaj se consuma in momentul in care este purtat in public, infractiunea epuizandu-se dupa acest moment prin inlaturarea lui sau prin condamnarea lui.

Nu poate fi vorba de o infractiune continuata purtatea in public a tatuajului intrucat inculpatul nu l-a purtat in baza aceleeasi rezolutii ci pur si simplu ca pe un însemn permanent.

In ceea ce priveste site-urile create ele au fost create o singura data, iar faptul accesarii lor nu poate conduce la concluzia mai multor acte materiale, existand ca si in cazul celeilalte fapte o prelungire a laturii materiale peste momentul consumarii.

In concluzie, dispozitivul hotararii corespunde unei incadrari corecte, neproducandu-se o vatamare a intereselor inculpatului prin retinerea dispozitilor art.41 al.2 C.pen. in considerente.

Hotararea a ramas definitiva prin decizia 788/09.10.2008 a Curtii de Apel Ploiesti , prin respingerea recursurilor declarate de parchet si de inculpat.

Tags: penal

PENAL. Plângere împotriva actelor şi măsurilor procurorului. Analiza probatoriilor. Soluţie de achitare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, ca urmare a lipsei unui element constitutiv

J U D E C A T A,

Asupra acţiunii penale de faţă.

Prin cererea înregistrată sub nr.545 din 29.03.2006 petentul I.N. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele la data de 12.12.2005 în dosarul nr. 883/P/2005, precum şi împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr.41/II/2006 din 01.03.2006.

In motivarea plângerii petentul arată că , la data de 10.08.2005, a formulat plângere împotriva intimaţilor B.Ş., D.N. şi T.F., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 Cod penal.

Petentul a arătat că cei trei intimaţi au depus mărturie mincinoasă în dosarul nr.1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele, arătând că au fost martori asistenţi la întocmirea unui înscris sub semnătură privată denumit „chitanţă”, care a fost scris de D.I., în prezent decedat, şi prin care se atestă că numitul P.V. a dus la domiciliul petentului mai multe materiale de construcţie.

In urma cercetărilor efectuate în cauză,prin rezoluţia nr.883/P/2005 din data de 12.12.2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală împotriva intimaţilor pentru infracţiunea prev. de art.260 Cod penal, cu motivarea ca nu sunt îndeplinite condiţiile laturii obiective a acestei infracţiuni.

Judecătoria Pătârlagele ,prin sentinţa penală nr.409/18.08.2006 a admis plângerea formulată de petent şi în baza art.278 indice 1 al.8 lit.b Cod procedură penală a desfiinţat rezoluţia nr.883/P/2005, precum şi rezoluţia de respingere a plângerii, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele în vederea începerii urmăririi penale.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele la data de 01.02.2007 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului învinuit D.N. pentru infracţiunea prev. de art.260 Cod penal, întrucât fapta nu există. Totodată a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor B.Ş. şi T.F. pentru infracţiunea prev. de art. 260 Cod penal, întrucât faptele nu există. Această soluţie a fost confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele prin respingerea plângerii formulată de petent la data de 10.04.2007.

Împotriva acestor soluţii s-a formulat plângere la Judecătoria Pătârlagele înregistrată sub nr.841/277/2007, de către petentul I.N. , arătând că rezoluţiile sunt neîntemeiate şi nelegale întrucât cei trei intimaţi au avut calitate de martori în dosarul nr.1115/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. 395/2005 şi nr.1159/2004 ale Judecătoriei Pătârlagele.

Prin sentinţa civilă nr.133/25.06.2007 a fost admisă plângerea formulată de petent, desfiinţate atât rezoluţia de neînceperea urmăririi penale din data de 01.02.2007, cât şi cea de respingere a plângerii din data de 10.04.2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.

Cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele în vederea redeschiderii urmăririi penale şi respectiv a începerii urmăririi penale a intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă în dosarul civil nr. 1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele întrucât, deşi s-a formulat plângere penală pentru comiterea acestei infracţiuni şi în acest dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. 883/P/2005 (în care s-au pronunţat rezoluţiile atacate) nu s-au efectuat cercetări privind această faptă, ci s-au efectuat cercetări exclusiv cu privire la dosarul 1115/P/2004. S-a dispus a se constata dacă faptele comise de către intimaţi în acest dosar întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii. Mijloacele de probă ce urmează a fi administrate sunt declaraţiile petentului şi ale intimaţilor,interogatoriile luate intimaţilor în dosar,precum şi înscrisurile de la dosar.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele prin rezoluţia din data de 23.05.2008 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 din Codul penal, deoarece în urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că fapta în materialitatea sa nu există, în sensul că declaraţiile date de aceştia în dosarele nr.1115/P/2004 şi 1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele nu conţin afirmaţii contrar adevărului. Soluţia a fost menţinută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele la data de 04.07.2008, prin respingerea plângerii.

Împotriva acestor soluţii petentul I.N. a formulat plângere la Judecătoria Pătârlagele susţinând că este nemulţumit de faptul că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în condiţiile în care numitul P.V. (in prezent decedat) a transportat la domiciliul său materiale pentru care a semnat chitanţa scrisă de Dragomir Ion. A mai susţinut că intimaţii B.Ş. şi D.N. au asistat la scrierea chitanţei de către D.I. şi la semnarea ei de către petent şi P.V. .

Instanţa, prin sentinţa penală nr. 153/02.12.2008, a respins plângerea formulată de petent şi a menţinut rezoluţiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.

Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut că I.N. s-a plâns împotriva intimaţilor pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, însă din dosarul cauzei nu rezultă existenţa acestei fapte penale. Declaraţiile celor trei au fost luate în faza actelor premergătoare, iar între petiţionar şi numitul P.V. se poartă un litigiu civil de mai mulţi ani, astfel că eventualele pretenţii ale petentului pot fi soluţionate pe cale civilă.

Împotriva sentinţei Judecătoriei Pătârlagele a declarat recurs petentul susţinând că aceasta este greşită deoarece martorii au declarat mincinos în dosarul penal nr.1115/2004, dar şi în dosarul civil nr.1159/2004, iar pe baza acestor declaraţii a pierdut procesul.

Tribunalul Buzău – Secţia penală, prin Decizia penală nr.113/20.03.2009 a admis recursul, a casat sentinţa, iar pe fond a admis plângerea formulată de petentul I.N. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală din data de 23.05.2008 din dosarul nr.883/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, pentru a judeca infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşită de B.Ş., D.N. şi T.F.

Instanţa de control judiciar a apreciat că la dosar sunt probe suficiente pentru a judeca pe fond plângerea petentului în conformitate cu dispoziţiile art.385 indice 15 pct.2 lit.d Cod procedura penală cu referire la art.278 indice 1 al.8 lit.c Cod pr. penală .

Pe rolul acestei instanţe cauza a fost înregistrată sub nr.676/277/2009.

Instanţa a procedat la ascultarea inculpaţilor D.N.,T.F. şi B.Ş., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar. De asemenea instanţa a procedat şi la ascultarea părţii vătămate I.N., depoziţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Au fost depuse la dosarul cauzei, in copie,următoarele înscrisuri: Decizia penală nr.113/20.03.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, declaraţia inculpatului T.F. dată în faţa organelor de cercetare penală la data de 17.11.2005,declaraţia inculpatului D.N. dată in faţa organelor de cercetare penală la data de 26.09.2005, precum şi declaraţia inculpatului B.Ş. dată la data de 04.11.2005.De asemenea a fost ataşată sentinţa civilă nr.24/13.01.2005 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele in dosarul nr.1159/2004 şi declaraţiile inculpaţilor date în dosarul nr. 1159/2004 in care au calitate de martori.

In cauză au fost audiaţi sub prestare de jurământ martorii P. Vasile şi A.R., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Pe parcursul soluţionării cauzei partea vătămată a depus mai multe memorii în care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la „judecarea dosarului penal nr.676/277/2009”.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr.1159/2004 pentru a fi consultat, iar întrucât Tribunalul Buzău a făcut menţiune că este ataşat la dosarul nr.1731/277/2008 aflat în recurs cu termen la data de 18.01.2010, instanţa a ataşat în copie cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului 1159/2004, precum şi sentinţa civilă nr. 24/13.01.2005. De asemenea a fost ataşat dosarul nr.834/12.05.2000 care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă arătând că aceştia au avut calitate de martori în dosarul civil nr.1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele ,precum şi în dosarele nr.1115/P/2004 şi nr.883/P/2005.

Partea vătămată I.N. împreună cu soţia sa I.M. au chemat în judecată pe P.V.,in prezent decedat solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să-l oblige pe pârât a achita suma de 4.990.000 lei care reprezintă valoarea materialelor şi obiectelor primite de acesta de la reclamanţi. In motivarea acţiunii s-a arătat că prin convenţia încheiată cu def. P.V. la data de 11.12.2000 acesta s-a angajat să restituie reclamanţilor materialele şi obiectele până la data de 30.01.2001, iar în cazul nerespectării acestui termen s-a obligat să achite suma de 4.990.000 lei. In încercarea de a rezolva această problemă pe cale amiabilă, se mai arată că , în convenţia încheiată la data de 09.07.2001 defunctul P.V. s-a obligat să restituie materialele şi obiectele pe care le datora reclamanţilor, prevăzute în lista anexată până la data de 30.09.2001, iar în cazul nerespectării şi a acestui termen s-a obligat să le plătească în condiţiile prevăzute în chitanţa încheiată la data de 11.12.2000.

Această cerere de chemare în judecată a făcut obiectul dosarului nr.1159/2004 în care au fost ascultaţi ca martori inculpaţii, instanţa respingând excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către def. P.V. şi pe fond acţiunea fiind respinsă.

Din înscrisul intitulat „convenţie” întocmit la data de 11.12.2000 defunctul P.V. se angaja să restituie părţii vătămate şi soţiei acestuia până la data de 30.01.2001 următoarele materiale şi obiecte împrumutate: două butoaie din plastic cu capacitate de 100 litri fiecare, un colac de sârmă neagră cu diametrul de 2 mm în greutate de 30 kg., 20 kg. vopsea albă în ulei de in şi o bidinea, iar în cazul nerespectării termenului de 30.01.2001 va preda soţilor I.M.şi I.N. suma de 4.000.000 lei ce va fi recalculată la cursul inflaţiei cu data de 01.01.2000.

De asemenea s-a prevăzut ca până la data de 30.01.2001 să restituie părţii vătămate 60 de cărămizi normale, 88 cărămizi găurite,15 saci de ciment şi 6 m.c. balast . S-a mai prevăzut ca în cazul în care nu se va respecta acest termen, va plăti părţii vătămate şi soţiei suma de 794.000 lei recalculaţi la cursul inflaţiei cu data de 01.12.2000 şi suma de 200.000 lei recalculată la cursul inflaţiei începând cu data de 01.07.1995.

Prin convenţia încheiată la data de 09.07.2001 def. P.V. s-a obligat ca până la data de 30.09.2001 să restituie materialele împrumutate de la partea vătămată şi soţia sa.

Inculpatul D.N. în declaraţia pe care a dat-o în calitate de martor în dosarul nr.1154/2004 la data de 12.01.2005 nu face vorbire de materialele împrumutate în anul 1995 de către partea vătămată I.N. defunctului P.V. precizând doar faptul că defunctul P.V. „a adus acolo patru butoaie de cărat apă, doi colaci de sârmă a 20 kg. fiecare, 100 buc. cărămidă normală, 100 bucăţi cărămidă de Sătuc, ciment de câte ori a fost nevoie”. Inculpatul B.Ş.,in calitate de martor în aceeaşi cauză , de asemenea nu face vorbire despre materialele de construcţie pe care partea vătămată le-a împrumutat def. P.V. in anul 1995,precizând doar că „pârâtul P.V. a predat reclamanţilor nişte materiale de construcţii constând din nisip, ciment, fier beton, var, piatră, tot ce a trebuit pentru consolidarea casei reclamanţilor” (fila 36 din dosar). De asemenea inculpatul T.F., în calitate de martor în aceeaşi cauză nu a făcut vorbire despre materialele şi obiectele împrumutate de către partea vătămată în urmă cu 16 ani însă a declarat că „a transportat 15-16 saci cu ciment, cărămidă presată, vopsea, sârmă, balast 2 sau 3 remorci, apă cu butoaiele…… pârâtul mi-a povestit că aceste materiale vor fi folosite pentru consolidarea casei reclamantului” (fila 34 din dosar).

Toţi inculpaţii, in declaraţiile pe care le-au dat în calitate de martori au făcut vorbire de faptul că au fost încheiate nişte chitanţe cu privire la aceste materiale ,însă nu au cunoscut toate detaliile prevăzute în acestea.

Faţă de cele reţinute instanţa apreciază că în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în dosarul civil nr.1159/2004 , acesteia îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume caracterul esenţial al împrejurărilor despre care a fost întrebat martorul şi care nu se determină prin raportarea acestora la o soluţie efectiv pronunţată, ci prin raportare la obiectul probei, în sensul că proba respectivă este necesară rezolvării cauzei.

Potrivit art.260 Cod penal, constituie infracţiune de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă , disciplinară, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat. Prin sintagma împrejurări esenţiale se înţeleg orice fapte, date, situaţii sau circumstanţe care au legătură cu fondul cauzei, fiind determinante în soluţia care se dă în procesul respectiv.

Aşa cum s-a reţinut inculpaţii au declarat sincer ceea ce au ştiut cu privire la materialele de construcţii care au fost aduse la domiciliul părţii vătămate, fără a fi întrebaţi punctual cu privire la „materialele şi obiectele” împrumutate de către partea vătămată defunctului P.V. şi nici despre faptul că acesta din urmă trebuia să restituie anumite bunuri menţionate în convenţie. Mai mult decât atât martorii ştiau că defunctul P.V. execută o lucrare de renovare a casei părţii vătămate făcând vorbire de materialele care au fost aduse la domiciliul acestuia.

Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpaţilor arătând că aceştia au săvârşit această infracţiune cu ocazia audierii, în calitate de martori, în dosarul nr. 1115/P/2004. Prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 15.07.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art.290 şi art.291 din Codul penal a învinuiţilor P.E. şi def. P.V. aplicându-se sancţiunea amenzii cu caracter administrativ de 300 lei. S-a stabilit că înscrisul reprezentând chitanţă datat 14.07.2001 nu a fost întocmit de numitul D.I. ,stabilindu-se că scrisul aparţine învinuitei P.E., neputându-se preciza vechimea scrisului de pe înscrisul falsificat.

Inculpaţii au fost audiaţi în cursul urmăririi penale în calitate de martori ,făcând vorbire de faptul că a fost întocmită o chitanţă cu privire la materialele de construcţie transportate la domiciliul părţii vătămate şi a soţiei acesteia. In condiţiile în care între partea vătămată şi def. P.V. au fost întocmite mai multe chitanţe,inculpaţii nu au putut preciza dacă „convenţia” din data de 14.07.2001 a fost scrisă de către numitul D.I. Este adevărat că aceştia fac vorbire despre vara anului 2001, chiar luna iulie, însă nu precizează exact data la care a fost întocmită această chitanţă.

Prin urmare nici în această cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă în condiţiile în care afirmaţiile făcute de aceştia nu priveşte împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi. Caracterul mincinos trebuie dovedit, iar dovada se face prin raportarea datelor şi informaţiilor oferite de martori cu acele ale altor probe administrate în cauză.

Partea vătămată face vorbire de faptul că infracţiunea de mărturie mincinoasă a fost săvârşită şi in dosarul nr.883/P/2005, însă plângerea admisă de Tribunalul Buzău prin Decizia nr.113/20.03.2009 vizează tocmai soluţia pronunţată la data de 23.05.2008, în acest dosar, în care deja inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

In consecinţă şi având în vedere cele expuse instanţa urmează să dispună achitarea inculpaţilor în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penală cu ref. la art.10 lit.d Cod procedură penală în ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşite în dosarul civil nr.1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele, precum şi în dosarul nr.1115/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, faptelor lipsindu-le unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

In conformitate cu dispoziţiile art.192 Cod procedură penală urmează să oblige pe partea vătămată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de partea vătămată ,ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

H O T A R A Ş T E,

În temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit.d Cod procedură penală achită inculpaţii B.Ş., D.N. şi T.F. în ceea ce priveşte infracţiunile de mărturie mincinoasă prevăzute de art.260 Cod penal, pretins a fi săvârşite în dosarul nr.1159/2004 al Judecătoriei Pătârlagele, faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracţiunii .

In temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpaţii B.Ş, D.N. şi T.F., în ceea ce priveşte infracţiunile de mărturie mincinoasă prevăzute de art.260 Cod penal, pretins a fi săvârşite în dosarul nr.1115/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele , faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracţiunii .

În temeiul art.192 Cod procedură penală obligă pe partea vătămată I.N. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei .

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de partea vătămată, ca fiind neîntemeiată.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.

Tags: penal

PENAL: Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Incompatibilitatea art.71 şi art.64 lit.a teza I Cod penal cu jurisprudenţa CEDO.

INFRACŢIUNI.

Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Incompatibilitatea art.71 şi art.64 lit.a teza I Cod penal cu jurisprudenţa CEDO.

J U D E C A T A,

Asupra acţiunii penale de faţă.

Prin rechizitoriul nr.112/P/2009, întocmit la data de 23.03.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului D.C.-I., cercetat sub săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 republicată, constând în aceea că în seara zilei de 22.01.2009 a condus autoturismul Dacia ****** pe drumurile publice având o alcoolemie de 1,55 gr %0 la prima probă şi 1,40 gr. %0 la cea de a doua probă recoltată la interval de o oră.

Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultatul testării cu aparatul Drager, proces verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică–alcoolemie nr.74/27.01.2009, declaraţie de martor, coroborate cu recunoaşterea faptei comise de către inculpat atât cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale cât şi la prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror.

In faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de proba : declaraţia inculpatului D.C.-I. prin care acesta recunoaşte săvârşirea faptei, precum şi declaraţiile martorilor T.M. şi P.M.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele :

La data de 22.01.2009, ora 22.24, organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor aflate în exercitarea serviciului de patrulare pe raza oraşului Pătârlagele a oprit in trafic autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare ******* condus de inculpatul D.C.-I.

Întrucât conducătorul autor emana halena alcoolică, în prezenţa martorului asistent T.M,, pasager in autoturism a fost testat cu aparatul etilotest Drager care la poziţia 00051 din 22.01.2009 ,ora 22,24 a indicat o valoare de 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Inculpatul a fost condus la Spitalul Nehoiu unde la ora 22.55 i-a fost recoltată prima probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei ,iar la interval de o oră i s-a prelevat cea de a doua probă.

Prin Buletinul de analiză toxicologică nr.74/27.01.2009 eliberat de Serviciul medico-legal Buzău s-a stabilit că la ora 22,55 inculpatul prezenta o îmbibaţie alcoolică de 1,55 gr %0 , iar la ora 23,55 o îmbibaţie alcoolică de 1,4 gr. %0 .

Cu ocazia audierii inculpatului în faza de urmărire penală, acesta a arătat că în seara zilei de 22.01.2009, în intervalul orar 18,00 – 22,00 a consumat băuturi alcoolice, apoi a condus autoturismul proprietatea sa pe D.N.10 cu intenţia de a se deplasa în localitatea Mărunţişu.

In drept, fapta inculpatului D.C.-I., constând în aceea că în seara zilei de 22.01.2009 a condus autoturismul Dacia ****** pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică de 1,55 gr %0 la prima probă şi 1,4 gr. %0 la cea de a doua probă recoltată la interval de o oră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 republicată.

Infracţiunea săvârşită atrage răspunderea penală a inculpatului, în sensul art.17 din Codul penal.

In consecinţă, instanţa va dispune condamnarea inculpatului, având în vedere la individualizarea pedepsei criteriile prev. de art.72 cod penal: limitele pedepsei fixate de O.U.G. 195/2002 republicată, pericolul social al faptei (astfel cum rezultă din modul concret de săvârşire, anterior prezentat), urmarea imediată,persoana inculpatului care a recunoscut fapta, s-a prezentat în faţa instanţei pentru audiere şi nu are antecedente penale .

Pentru aceste motive instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 republicată, considerând că aplicarea unei pedepse de un an închisoare, pentru infracţiunea săvârşită este suficienta pentru reeducarea inculpatului si pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin.1 C.pen. De asemenea, instanţa consideră că pericolul social redus pe care îl prezintă persoana inculpatului, care a arătat ca a înţeles incorectitudinea faptelor sale si le regreta, este suficient de redus, iar executarea pedepsei cu închisoarea in modalitatea suspendării condiţionate a acesteia,reprezintă cea mai adecvată modalitate de reintegrare socială a inculpatului si că scopul pedepsei poate fi atins si fără privarea de libertate a acestuia.

In temeiul art. 71 C.pen., instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) si b) C.pen., cu excepţia dreptului de a alege in cadrul alegerilor legislative, (instanţa face aplicarea art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota in cadrul alegerilor legislative si a jurisprudenţei CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituţia României), pe perioada executării pedepsei.

In baza art. 81 alin. 1 C.pen., va dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.

In baza art. 81 alin. 1 C.pen. raportat la art. 71 alin. 5 C.pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii stabilite prin prezenta hotărâre, pe un termen de încercare de 3 ani , stabilit conform art. 82 C.pen.

In baza art. 359 C.p.p., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat , din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRAŞTE

În temeiul art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicată, condamnă pe inculpatul D.C.-I. la pedeapsa de un an închisoare.

In temeiul art.71 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege in cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta hotărâre.

In baza art. 81 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 alin.1 C.pen.

In temeiul art. 71 alin 5 din C.p., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

In baza art. 359 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 si 84 C.pen., privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

In temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei, reprezintă onorariu avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel.

Tags: penal