Top

CIVIL . MINORI ŞI FAMILIE. Stabilirea cuantumului obligaţiei de întreţinere în funcţie de numărul tuturor minorilor din întreţinerea creditorului obligaţiei. Art. 86 şi 94 Codul familiei

Prin actiunea civila înregistrata la Judecatoria Oltenita sub nr. 3733/269/2009 reclamanta V a chemat în judecata pe pârâtii H si T solicitând sa-i fie încredintata minora TM în calitate de bunica materna, obligarea pârâtului T la plata unei pensii lunare de întretinere în favoarea minorei. A solicitat si cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamanta arata ca la -2000 s-a nascut minora TM, nepoata sa si fiica celor doi pârâti.

De la vârsta de 7 luni minora i-a fost încredintata spre crestere si educare de catre parintii sai. Ulterior acestia s-au despartit, pârâta – fiica sa în prezent este casatorita si alte alti copii din aceasta casatorie. Parintii minorei au fost în permanenta de acord ca reclamanta sa se ocupe de cresterea nepoatei sale. Minora locuieste cu reclamanta si cu familia acesteia, fiind înscrisa la scoala din com. F, obtinând rezultate bune la învatatura. Minora este profund atasata de reclamanta, ea fiind cea care s-a ocupat în permanenta de cresterea si educarea minorei, oferindu-i un climat stabilit necesar unei dezvoltari fizice si emotionale armonioase.

Totodata arata ca tatal minorei a refuzat în mod constant sa contribuie la cheltuielile implicate de întretinerea minorei desi i-a solicitat în mod repetat acest lucru.

Fata de aceste motive, solicita sa-i fie încredintata minora spre crestere si educare întrucât a avut grija înca din primele luni de viata de aceasta.

In drept a invocat dispoz. art. 65 c. fam. coroborat cu art. 42 c. fam. art. 86 – 94 c. fam. si a depus la dosar copia certificatului de nastere al minorei si dispozitia privind instituirea curatelei minorei TM catre V.

S-a efectuat în cauza si ancheta sociala efectuata la domiciliul numitei V, bunica materna a minorei TM precum si o recomandare din partea numitei PD – care este învatatoarea minorei.

Procedura de citare cu pârâtul s-a facut prin mica publicitate conf. art. 95 c.pr.civila.

Au fost audiati în cauza martorii SA si CI care au aratat ca minora este crescuta de catre bunica în bune conditii. Mama copilului este casatorita cu un alt barbat cu care mai are doi copii. Tatal minorei a plecat când aceasta avea 7 luni si nu a mai venit niciodata. Considera ca cel mai bine pentru minora este sa stea cu bunica.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.391/2010, Judecatoria Oltenita a admis actiunea introdusa de reclamanta V împotriva pârâtilor H si T.

A încredintat spre crestere si educare pe minora TM, nascuta la -2000 reclamantei V.

A obligat pe pârâtul T la câte 100 lei lunar pensie întretinere pentru copil de la 5.11.2009 pâna la majorat.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond retinut ca este în interesul minorei sa fie încredintata reclamantei nu numai în considerarea vârstei si a sexului acesteia dar si a faptului ca este extrem de atasata de bunica materna care a crescut-o de la câteva luni.

În ceea ce priveste pensia la posibilitatile pârâtului a fost avut în vedere venitul minim pe economie.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul T aratând ca este nemultumit de cuantumul pensiei de întretinere, având în vedere ca mai are în întretinere doi copii minori si nu a putut invoca aceasta aparare la fond fiind citat la alta adresa.

Depune la dosar copia certificatelor de nastere din care rezulta ca este tatal minorilor TF, nascut la -2003 si TL, nascut la -2009 situatie ce nu a fost avuta în vedere la instanta de fond.

Urmeaza a se vedea însa ca întretinerea se datoreaza atât raport cu veniturile celui obligat dar si cu nevoia celui care cere.

În aceasta situatie este de retinut ca minora CM este nascuta la -2001, deci mai mare decât ceilalti minori – ML cel putin fiind nascut în 2009 – si ca atare si nevoile sale sunt mai mari.

Prin urmare în aceasta situatie cota de ˝ din venitul recurentului de 270 lei lunar, trebuie împartita în raport cu acest mod de calcul, astfel ca suma stabilita de instanta de fond nu este disproportionata înscriindu-se în criteriile amintite.

Pentru motivele enuntate recursul este nefondat si urmeaza a fi respins ca atare.

Recursul este scutit de taxa de timbru.

Etichete:

Minori şi familie. Partaj bunuri comune. Acţiune in constatare negativă. Lipsa dreptului de proprietate comună a soţilor asupra unui bun

J U D E C A T A Asupra acţiunii civile de faţă; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.800/277/18.05.2009 la această instanţă, reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâta S.(N.)A. solicitând instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei. În motivarea acţiunii arată că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1973 şi a convieţuit cu aceasta până în anul 1992, când s-au despărţit în fapt, iar ulterior căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. În timpul căsătoriei, susţine reclamantul că a dobândit împreună cu pârâta următoarele bunuri comune: o casă de locuit situată în oraşul *****, între vecinii: *****, compusă din 8 camere, parter si etaj, construcţie realizată din blocuri de diatomit acoperită cu ţiglă, un garaj, tot din aceleaşi materiale, pe terenul aferent de 500 m.p. Mai arată reclamantul că în prezent în acest imobil locuieşte el şi familia sa, pârâta stabilindu-şi domiciliul în Canada. La realizarea construcţiilor contribuţia reclamantului a fost esenţială, pârâta având un salariu mic în calitate de funcţionară la IFET *****. În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.30 din codul familiei şi art.6732 din codul de procedură civilă. A depus la dosar o adeverinţă cu nr.2073/11.03.21009 emisă de Primăria oraşului *****, sentinţa civilă nr.1873/21.11.1994 prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor. A fost citată pârâta în conformitate cu disp.art.1141 alin.4 din codul de procedură civilă. Pârâta şi-a ales domiciliul în vederea comunicării actelor procedurale în Municipiul Bucureşti, la domiciliul numitei N.E.-E. şi a fost reprezentată în cursul procesului de SCA „Bârsan, Popescu şi Asociaţii”. Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare se arată că acţiunea reclamantului nu este întemeiată deoarece construcţia a cărei partajare se solicită nu este bun comun al soţilor, ci este edificată de mama pârâtei, respectiv D.E., executarea construcţiei fiind făcută pe cheltuiala acesteia şi cu manopera plătită de ea. Prin cererea reconvenţională se solicită instanţei să constate că imobilul teren şi construcţie situat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A şi N.E. În subsidiar, în situaţia în care se va constata că imobilul este bun comun se solicită să se stabilească care parte a acestuia este bun comun, care este cota de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora şi să se dispună atribuirea în întregime a imobilului, pârâtei. S-a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000, emis de pe urma def. D.D., moştenitoarei S.(N.)A; autorizaţie pentru executare de lucrări nr.1013/1974; certificat de moştenitor nr.20/1987 emis de pe urma def. D.E.; certificat de moştenitor nr.292/1974 emis de pe urma def. D.D.; chitanţe pentru procurarea unor materiale; procură judiciară prin care S.(N.)A împuterniceşte pe N.E.-E. să-i susţină interesele în faţa instanţelor judecătoreşti. Printr-o cerere depusă la data de 04.09.2009, reclamantul N.E. şi actuala soţie a acestuia, N.C., solicită instanţei să constate că au făcut investiţii la imobilul menţionat în acţiunea principală, respectiv au construit o încăpere de 2/3 în vederea instalării unei centrale termice, au instalat o centrală termică în valoare de 20.500 lei, au înlocuit în totalitate instalaţia electrică de aluminiu în cupru. Ulterior, la termenul de judecată din data de 22.01.2010, reclamantul prin apărător a făcut precizarea că cererea de la fila 43 este o precizare la cererea introductivă şi că a fost făcută din eroare şi în numele actualei soţii de către reclamant. A precizat că nu doreşte introducerea în cauză a soţiei actuale. La termenul de judecata din data de 27.11.2009 reclamantul a făcut precizări la cererea de chemare in judecată, solicitând pe lângă cele arătate anterior şi constatarea unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului aferent construcţiei. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri. La data de 17.02.2010 reclamantul a depus personal prin intermediul judecătorului de serviciu, o cerere prin care a solicitat instanţei să se ia act că renunţă la judecată . Cererea de renunţare la judecată a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 19.02.2010, pârâta prin apărător arătând că nu se opune la renunţarea la judecată, însă a insistat ca instanţa să se pronunţe pe primul capăt de cerere din cererea reconvenţională şi să respingă cel de-al doilea capăt al reconvenţionalei ca rămas fără obiect, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Reclamantul-pârât N.E. a formulat acţiune de partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A., acţiune precizată ulterior şi completată cu un capăt de cerere privind instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei , ce se cere a fi partajat. La termenul de judecată din data de 19.02.2010 s-a pus în discuţie cererea reclamantului de renunţare la acţiunea formulată, cerere cu care pârâta prin apărător a fost de acord, solicitând însă cheltuielile de judecată. Potrivit disp.art.246 cod procedură civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Dacă renunţarea se face după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Având în vedere aceste dispoziţii procedurale, precum şi acordul pârâtei, instanţa în baza art.246 cod procedură civilă va lua act de renunţarea reclamantului la judecată. În privinţa cererii reconvenţionale formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A., instanţa reţine următoarea situaţie: Prin primul capăt de cerere pârâta – reclamantă solicită instanţei să constate că imobilul compus din teren şi construcţie aflat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A. şi N.E. Pârâta a insistat asupra acestui capăt de cerere chiar în condiţiile în care reclamantul a renunţat la judecata acţiunii principale, astfel încât instanţa se va pronunţa separat cu privire la acestea. Referitor la fondul pretenţiei pârâtei, instanţa apreciază că cererea acesteia este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În privinţa terenului aferent casei de locuit, instanţa reţine că acesta nu este bun comun al foştilor soţi, terenul aparţinând tatălui pârâtei, D.D. şi fiind reconstituit pârâtei în calitate de moştenitoare a acestuia aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000 in care terenul figurează la tarlaua 108, intravilan, curţi-construcţii. În privinţa imobilului casă de locuit instanţa reţine că în anul 1974 mama pârâtei, D.E., a hotărât dărâmarea casei vechi de chirpici şi construirea unei case noi pe terenul situat în oraşul *****. Pentru edificarea acestei noi locuinţe a formulat cerere pentru eliberarea autorizaţiei de construire, cerere înregistrata la Primăria ***** sub nr.1013/1974 (fila 101 din dosar). În vederea executării a fost comandat un proiect de execuţie cu realizarea devizului estimativ pentru materiale şi manoperă, cota de proiectare fiind stabilită la suma de 1200 lei aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 102 din dosar. Plata aferentă proiectării s-a făcut cu chitanţa nr.1380/25.10.1974 aflată la dosarul cauzei (filele 56, 62, respectiv filele 66, 68), autorizarea executării construcţiei s-a realizat prin autorizaţia pentru executare de lucrări emisă la data de 25 mai 1974 sub nr.1013 (dosar nr.42), înscris aflat la fila 10 din dosar. Persoana autorizată să execute lucrările este D.E., pe numele său fiind întocmite toate actele privind execuţia acestei case şi anume: devizul de lucrări (fila 65 din dosar), memoriu tehnic cu extrasul de materiale (filele 103, 104 din dosar), devizul de lucrări (filele 105-109 din dosar), planul de amplasament (fila 111 din dosar). În privinţa executării concrete a construcţiei instanţa reţine faptul că pârâta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât cumpărarea materialelor necesare cât şi contractarea de lucrări de execuţie şi plata acestora ca fiind făcute de mama pârâtei D.E.. Astfel, la dosarul cauzei s-a depus contractul de lucrări (fila 63) situaţia de plată (fila 64), chitanţa de plată prestări servicii nr.1473/1974, chitanţa de plata a echipei de constructori nr.81/01.07.1974, chitanţa de plată de prestări servicii nre.1926/22.07.1974, contractul nr.3095/30.05.1974, situaţia de plată nr.36129/ 23.07.1974, factura nr.706/30.05.1974 pentru achiziţionarea fierului beton precum si alte înscrisuri privind achiziţionarea de fier beton, ciment, plasă împletită, blocuri de zidărie, lemn , şipci, vopseluri, broaşte, balamale, geamuri. Pe parcursul procesului, prin memoriile depuse la dosar, reclamantul a susţinut si a încercat să acrediteze ideea că mama pârâtei, D.E., fiind în vârstă şi beneficiind doar de o pensie în cuantum modic, nu avea posibilităţi materiale să realizeze o asemenea investiţie şi că atât materialele cât şi manopera au fost suportate din veniturile realizate de către reclamant, atât în calitate de salariat cât şi prin prestarea unor activităţi arătând că, lucra particular pe ascuns, confecţionând lucrări dentare, activităţi în urma cărora obţinea venituri substanţiale. Susţine reclamantul că a cumpărat toate materialele de construcţie şi s-a ocupat pentru efectuarea lucrărilor însă, nu face nici o dovadă cu înscrisuri în acest sens. Susţinerile reclamantului-pârât sub acest aspect sunt contrazise de înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei, astfel, conform devizului estimativ si a situaţiilor de lucrări, construcţia acestei case a fost stabilită la suma de 60.000 lei, la care se adaugă suma de proiectare de 1200 lei, adică un total de 61.200 lei. disponibilităţile băneşti ale proprietarei D.E. au fost dovedite prin depunerea extrasului de cont privind lichidarea unui cont aflat la CEC în valoare de 74.812,55 lei, sumă cu mult peste valoarea estimată a construcţiei (fila 112 din dosar), lichidare care a avut loc in data de 10.01.1974, înainte de începerea executării construcţiei. Toate aceste probe dovedesc că titularul dreptului de proprietate asupra construcţiei a fost mama pârâtei, D.E., iar foştii soţi S.(N.)A. şi N.E. nu au dobândit nici un drept de proprietate in devălmăşie asupra acestui bun. Având în vedere aceste considerente instanţa urmează a admite în parte cererea reconvenţională în privinţa primului capăt de cerere şi în consecinţă urmează a constata că imobilul compus din construcţie şi teren aferent situat în oraşul *****, nu este bun comun în devălmăşie al foştilor soţi N.E. si S.(N.)A. Urmează să respingă cel de-al doilea capăt de cerere reconvenţională ca rămas fără obiect. Fiind in culpă procesuală, atât ca urmare a renunţării la judecată în condiţiile prevăzute de art.246 alin.3 cod procedură civilă, cât şi ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, reclamantul – pârât urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă în sumă de 2555,82 lei reprezentând onorariu pentru serviciile juridice acordate de SCA „Bârsan, Popescu si Asociaţii” conform chitanţei nr.83/30.10.2009 depusă la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ş T E În baza art.246 cod procedură civilă, ia act de renunţarea la judecată a reclamantului N.E., în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A. Admite în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A. împotriva reclamantului-pârât N.E.. Constată că imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent, situat în oraşul *****, între vecinii: *****, nu este bun comun al foştilor soţi N.E. şi S.(N.)A. Respinge cel de-al doilea capăt de cerere din reconvenţională ca rămas fără obiect. Obligă reclamantul-pârât la 2555,82 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Minori si familie

La data de 3 decembrie 2010, cu nr. X a fost inregistrata la instanta actiunea prin care reclamanta C C a solicitat in contradictoriu cu paratul C C pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna desfacerea casatoriei, revenirea ei la numele avut anterior casatoriei, sa-i fie incredintata spre crestere si educare minora, sa se dispuna partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei in cota de 80% pentru ea si 20% pentru parat, cu atribuirea catre ea a bunurilor si obligarea la plata sultei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca s-a casatorit cu paratul in anul 1990 si desi la inceput relatia a decurs normal, dupa o perioada cu ocazia mutarii paratului cu serviciul la un canton in afara orasului, acesta a inceput ca nu mai contribuie la cheltuielile gospodariei, consuma bauturi alcoolice, comportament ce s-a accentuat dupa decesul mamei paratului, cand a fost concediat pentru aceleasi motive, facand si imprumuturi la banci, aproximativ 100 milioane lei vechi, bani pe care i-a cheltuit pe consum de bauturi alcoolice, ea fiind nevoita sa-i plateasca datoriile, desi se afla in somaj, este grav bolnava si trebuie sa se preocupe si de fiica lor, eleva la liceu.

Mai arata reclamanta ca fiica lor a avut probleme psiho-comportamentale in urma cu cativa ani datorita atitudinii violente a paratului, ca bunul dobandit in timpul casatoriei si a carui partajare il solicita este imobilul, casa de locuit situat in B, strada Gh. E (fosta X X), nr. X, judetul V la care ea are o contributie majorata deoarece a fost ajutata de parintii ei la cumparare, a lucrat in toata perioada casatoriei, a platit datoriile facute pentru cumpararea locuintei, in timp ce paratul afirma ca el are casa de la serviciu si nu are nevoie sa fie proprietar.

Reclamanta si-a justificat solicitarea privind atribuirea imobilului prin faptul ca are probleme de sanatate, ea este cea care o are in ingrijire efectiva pe minora, in timp ce paratul risca sa-l piarda datorita imprumuturilor nerambursate pe care le are la banci.

In drept s-au invocat disp. art. 37 alin.2, art.38 alin.1 si 4, art. 40 alin.3 Codul Familiei, art. 673 indice 1 si urm. Cod procedura civila.

In prezenta cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, proba testimoniala in cadrul careia au fost audiati martorii X, a fost efectuata o expertiza tehnica in specialitatea constructii, expert ing. G V.

Desi legal citat, cu mentiunea personal la interogatoriu, paratul nu s-a prezentat in instata, nu a formulat intampinare si nu a indeplinit alte acte de procedura, situatie de fapt ce urmeaza a fi interpretata in temeiul disp. art. 220 Cod procedura civila ca un inceput de dovada in folosul reclamantei.

Din probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca partile s-au casatorit la data de 25 ianuarie 1990, iar din casatoria lor a rezultat la data de 18 X 1993 minora C A C.

Neintelegerile intre soti au fost de la inceput, insa in ultimii cinci ani au devenit tensionate deoarece paratul consuma bauturi alcoolice, nu contribuia la cheltuielile gospodariei, comportament ce a determinat-o pe reclamanta in urma cu aproximativ trei ani sa se hotarasca sa dea divort, insa ulterior a renuntat si i-a mai dat o sansa paratului. Acesta nu si-a schimbat comportamentul, a continuat cu consumul de bauturi alcoolice, motiv pentru care a si fost concediat in septembrie anul trecut, dupa ce a facut mai multe imprumuturi pe cardul de salariu ce nu au fost restituite.

Prin sentinta civila nr.2525 pronuntata la data de 16 septembrie 2010 de Judecatoria B, minora a fost incredintata reclamantei, iar paratul obligat la pensie de intretinere raportat veniturilor pe care le incasa la acea data de la Administratia Nationala „Apele Romane” Sistemul de Gospodarire a Apelor V, unde era angajat.

Reclamanta este o femeie gospodina, paratul nu are ce sa-i reproseze si desi in prezent ea are probleme de sanatate, paratul nu ii acorda nici un fel de sprijin si nu se intereseaza nici de minora, familia reclamantei fiind cea care ii este alaturi.

In timpul convietuirii, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2X9 din 19 iulie 2010 partile au dobandit imobilul situat in B, str.Gh.E (fosta X X), nr.X, jud.V cuprinzand: casa de locuit parter compusa din: sufragerie, doua camere C1 si C2, hol, bucatarie si baie, anexe gospodaresti alipite si imprejmuiri, racorduri exterioare la utilitatile existente cu teren aferent intravilan in suprafata de 778 m.p., avand ca vecinatati:X, imobil identificat de expertul ing.ec. G V in anexa nr. 1 a raportului de expertiza, imobil evaluat de expert la suma de X0.000 lei.

Martorii propusi de reclamanta, pentru actiunea de partaj, X, au confirmat ca reclamanta a fost ajutata de familia ei in toata perioada casatoriei, atunci cand nu avea probleme de sanatate, dar si in prezent, ei au fost cei care i-au ajutat cu o parte din bani la cumpararea casei, cu produse alimentare in permanenta au platit contravaloarea manoperei pentru lucrarile efectuate la casa dupa ce au cumparat-o, chiar si dobanda la banca pentru imprumuturile facute de parat, astfel ca reclamanta a dovedit contributia majorata de 80% la dobandirea bunurilor comune, tinand cont ca a avut si loc de munca pana in septembrie 2010, asa cum rezulta din copia carnetului de munca, incetarea contractului de munca fiind probabil o consecinta a problemelor de sanatate.

Avand in vedere si depozitia martorului X, propus pentru divort care a facut referiri concrete la comportamentul paratului, consum de bauturi alcoolice, pierderea locului de munca pentru acest motiv, dar si datorita absentelor, indiferenta fata de starea de sanatate a sotiei sale si fata de fiica lor, instanta apreciaza ca actiunea de divort a reclamantei este intemeiata si a fost dovedita, urmand a o admite retinand ca in destramarea relatiilor de familie culpa paratului este evidenta.

In consecinta, considerand ca sunt indeplinite conditiile impuse de art.37 Codul Familiei, casatoria partilor urmeaza a fi desfacuta din vina paratului.

In conformitate cu art.40 alin.3 Codul familiei, reclamanta va reveni la numele avut anterior casatoriei – Postolache.

Fata de optiunea minorei, comportamentul tatalui, concluziile referatului de ancheta sociala intocmit de Consiliul Local Municipal B, Directia de Asistenta Sociala, instanta apreciaza ca este in interesul minorei sa fie incredintata reclamantei in conditiile art. 42 Codul familiei, art.31 din Legea nr. 272/2004.

In ce priveste contributia pe care tatal o va presta minorei se va avea in vedere ca paratul nu are loc de munca, pensia de intretinere urmand a fi stabilita la venitul minim pe economia nationala.

Raportat la art. 86 si 107 Codul Familiei cu referire la art. 42 Codul Familiei, instanta urmeaza sa stabileasca contributia pe care tatal o va presta fiicei sale, incepand cu data pronuntarii hotararii, 13 aprilie 20X, si pana la majorat, deoarece prin sentinta civila nr. 2525 pronuntata la data de 16 septembrie 2010 de Judecatoria B a fost obligat sa-i plateasca pensie de intretinere.

In temeiul disp. art. 36 alin.1 Codul Familiei se va admite si cererea privind partajul bunurilor comune dobandite de parti in timpul casatoriei, respectiv imobilul situat in B, str.Gh.E (fosta X X), nr.X, jud.V cuprinzand: casa de locuit parter compusa din: sufragerie, doua camere C1 si C2, hol, bucatarie si baie, anexe gospodaresti alipite si imprejmuiri, racorduri exterioare la utilitatile existente cu teren aferent intravilan in suprafata de 778 m.p., avand ca vecinatati:X, imobil in valoare de X0.000 lei, retinandu-se pentru considerentele mentionate anterior o cota de contributie de 80% pentru reclamanta, evaluata la suma de 88.000 lei si 20% pentru parat evaluata la suma de 22.000 lei.

Reclamanta a solicitat sa-i fie atribuit imobilul, cu obligarea ei la plata sultei, solicitare in concordanta cu disp. art. 673 indice 9 Cod procedura civila deoarece are o cota de contributie majorata, prezinta garantii pentru a putea plati sulta paratului, ei i-a fost incredintata si minora, imobilul nu poate fi partajat in natura, atribuirea urmand sa se faca in baza disp. art. 673 indice 10 Cod procedura civila, art. 728 Cod civil, ca o consecinta a iesirii din indiviziune.

In temeiul disp. art. 742 Cod civil, reclamanta va fi obligata la plata sultei catre parat.

Conform disp. art. 274 alin.1 Cod procedura civila, paratul va fi obligat sa plateasca reclamantei cheltuielile de judecata pe care ea le-a facut in proces, proportional cotei de 20% stabilita pentru parat.

In temeiul disp. art. 673 indice 10 alin.4 Cod procedura civila se va stabili termen pentru plata sultei pentru parat.

Actiunea a fost legal timbrata si s-a aplicat timbru judiciar corespunzator.

Etichete:

Minori si familie

INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub numarul X/189/18.11.2010, reclamantul D I a chemat in judecata pe paratele D C si P O, solicitand partajarea in cote de 1/2 a bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu parata D C si indicate in cerere.

In motivarea in fapt, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata D C, cu care a locuit in apartamentul mamei paratei, P O.

A mai aratat ca impreuna cu parata D C au cumparat paratei P O o garsoniera in mun. B, str.X, blocul X, ap.X, iar la imobilul situat in mun. B, str.X nr.6, bl. X, sc.C, ap.44 au realizat imbunatatiri. Precizeaza ca aceste imbunatatiri compun masa bunurilor partajabile, la care se adauga pretul garsonierei din blocul X.

A mai solicitat si partajarea bunurilor comune mobile, pe care urmeaza sa le precizeze.

Cererea nu a fost timbrata.

La data de 11.01.2011, reclamantul a depus cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost solutionata de instanta prin incheierea din data de 25.02.2011, fiind admisa in parte cererea, in sensul platii esalonate a taxei judiciare de timbru datorate.

Paratele au formulat intampinare, iar parata P C (fosta D) a formulat si cerere reconventionala, solicitand partajarea bunurilor comune in cota de 80% pentru parata – reclamanta si 20% pentru reclamantul-parat.

La termenul din 05.04.2011 instanta a constatat ca reclamantul nu a achitat nici una dintre cele 10 rate stabilite de instanta a fi achitate si care reprezinta taxa judiciara de timbru aferenta cererii de partaj.

Reclamantul a precizat ca nu a primit incheierea prin care s-a dispus plata esalonata a taxei de timbru, dar ca a primit doar intampinarea si cererea reconventionala formulate de parata.

Instanta, fata de cele retinute, a invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, aceeasi exceptie fiind invocata si de Parata P C.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Referitor la exceptia netimbrarii, care se solutioneaza cu prioritate, conform art. 137 din Codul de procedura civila, instanta apreciaza ca este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru trebuie achitate anticipat sau pana la termenul de judecata acordat de instanta de judecata in vederea platii.

Alin. 3 din Legea nr. 146/1997 reglementeaza sanctiunea ce intervine in cazul neindeplinirii obligatiei de plata a taxelor judiciare de timbru pana la termenul stabilit si anume, anularea actiunii sau a cererii.

Instanta, prin incheierea din 25.02.2011, care este executorie, a admis in parte cererea de ajutor public a reclamantului si a dispus plata esalonata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 3.071 lei, in 10 rate lunare, a cate 307,10 lei, pana la data de 30 a fiecarei luni.

Incheierea, desi este irevocabila, a fost comunicata reclamantului tocmai in ideea de a cunoaste la timp dispozitiile instantei si de a se conforma. Exista la fila 48 din dosar dovada comunicarii atat a acestei incheieri, cat si a intampinarii si cererii reconventionale formulate de parata P C. Actele respective au fost comunicate la adresa data de reclamnant in cererea de chemare in judecata, ca domiciliu ales.

Faptul ca avocatul care s-a prezentat in instanta, fara a depune imputernicire avocatiala la dosar, nu a inteles sa reprezinte interesele reclamantului, intocmai cum prevede Legea nr.51/1995 si Statutul avocatului, stabilind domiciliul procesual al reclamantului la cabinetul sau si nefacandu-i cunoscut reclamantului toate actele primite de la instanta pe numele reclamantului, nu impiedica instanta sa aplice prevederile legale ale Legii nr.146/1997. Aspectele relevate tin exclusiv de relatia dintre avocat si clientul sau.

De asemenea, instanta are in vedere ca reclamantul cunostea faptul ca cererea de chemare in judecata trebuie timbrata si avea interesul sa urmareasca modul de solutionare a cererii de ajutor public, or acesta a stat in pasivitate. Potrivit art.129 alin.1 Cod procedura civila, ,,partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1 (n.s. cu buna-credinta), precum si sa-si probeze pretentiile si apararile”.

Avand in vedere cele mentionate mai sus, precum si prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanta va admite exceptia netimbrarii actiunii formulate, pe care, in consecinta, o va anula.

In ceea ce priveste renuntarea paratei P (fosta D) C la judecarea cererii sale reconventionale, instanta va lua act, conform art. 246 Cod procedura civila.

Etichete:

Minori si Familie

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. X/189/01.11.2010, reclamantul C C a chemat in judecata pe parata M V, solicitand exercitarea drepturilor parintesti fata de minora C A , dupa un anumit program.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca minora C A , s-a nascut la data de 01.05.1999, din casatoria celor doua parti, ca si minorii C X. Odata cu pronuntarea divortului, prin sentinta civila nr X din 13.12.2007 a Judecatoriei B, minorul D Ca fost incredintat reclamantului, iar minorii C A si C au fost incredintati paratei spre crestere si educare. Reclamantul a precizat ca in prezent doar minora A se afla la parata, ceilalti doi minori fiind in grija reclamantului, iar acesta este ingrijorat de felul in care se dezvolta A si de faptul ca nu poate lua legatura cu ea, fiind impiedicat de parata.

Reclamantul a folosit proba cu inscrisuri si testimoniala. A depus copii de pe cartea de identitate, sentinta civila nr. 3342 din 13.12.2007 a Judecatoriei B.

Parata a formulat intampinare, in care a aratat ca, in principiu este de acord cu actiunea, cu precizarea ca programul propus de reclamant nu poate fi realizat intocmai, datorita faptului ca minora A este inscrisa la scoala si locuieste in Italia, cu parata. Pentru aceste motive, propune ca reclamantul sa o ia pe minora in vacanta de vara, cand vor veni in tara.

Parata a mai aratat ca in perioada cat minora a stat in tara, reclamantul nu s-a interesat de ea, ba mai mult, a creat o stare de tensiune deosebita prin comportamentul sau violent fata de copii.

Parata a folosit proba cu inscrisuri si martori si a depus copii de pe un raport de evaluare psihologica, certificat de inscriere si frecventa si certificat de rezidenta, in lb. italiana si in traducere.

Au fost administrate proba cu inscrisuri, testimoniala, interogatoriu si ancheta sociala.

Pentru a se verifica, in temeiul art.1591 din Codul de procedura civila, competenta instantei, la solicitarea acesteia, parata a facut dovada resedintei paratei in Italia si a prezentei minorei A in Italia, la mama sa.

La termenul din 22.02.2011, parata a invocat exceptia necompetentei instantei romane in prezenta cauza, cu motivarea ca parata si minora A isi au resedinta in Italia, loc. Tuscania. A invocat prevederile Regulamentului CE nr.2201/2003.

Analizand actele si lucrarile dosarului, referitor la exceptia de necompetenta, ce se solutioneaza cu prioritate, instanta retine urmatoarele:

Partile au fost casatorite, iar prin sentinta civila nr. 3342 din 13.12.2007 a Judecatoriei B s-a dispus desfacerea casatoriei lor si incredintarea minorilor rezultati din casatorie, astfel: minorii C A si C au fost incredintati paratei spre crestere si educare, iar minorul D C, incredintat reclamantului.

Din certificatul de inscriere si frecventa si certificatul de rezidenta depuse la filele 77-80, coroborate cu declaratiile martorilor X, rezulta cu certitudine ca, din vara anului 2010 minora C A are resedinta in loc. Tuscania, Italia, impreuna cu mama sa si este inscrisa la scoala ,,I. Ridolfi” din Tuscania, in anul scolar 2010-2011.

Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003, cu privire la competenta jurisdictionala, recunoasterea si executarea hotararilor in domeniul matrimonial si al raspunderii parintesti, reglementeaza aspecte ale raspunderii parintesti in cadrul Uniunii Europene, care include si dreptul la vizita (legaturi personale cu minorul).

Pentru garantarea interesului superior al minorului s-a stabilit regula conform careia, in materia raspunderii parintesti, sunt competente instantele judecatoresti dintr-un stat membru in care un copil are resedinta obisnuita in momentul sesizarii instantei (art.8 din Regulament). Resedinta obisnuita se stabileste de instanta in fiecare caz in parte si este data de: resedinta parintelui caruia i-a fost incredintat copilul si cu care acesta locuieste statornic, de durata sederii pe teritoriul statului membru, de anumite circumstante care fac ca resedinta sa fie considerata obisnuita chiar de la inceputul mutarii copilului in alt stat membru. In speta, in luna iulie sau august 2010, minora A C a fost luata de parata, careia i-a fost incredintata prin hotarare judecatoreasca irevocabila, la resedinta sa din Tuscania, Italia, unde lucreaza de mai multi ani si datorita faptului ca minora a fost inscrisa la scoala in acea localitate, in anul scolar 2010-2011, se poate considera ca minora are resedinta obisnuita in Italia, loc. Tuscania.

Nu este relevant daca de la mutarea minorei si pana la formularea prezentei cereri de chemare in judecata au trecut trei luni, art.9 din Regulament nu este aplicabil, deoarece din actele depuse nu rezulta ca pana in prezent s-ar fi pronuntat vreo hotarare judecatoreasca cu privire la dreptul de vizita.

Aplicarea prevederilor art. 8 din regulament este prioritara fata de legea nationala, incepand cu data de 1 martie 2005 si in consecinta, instanta constata ca nu este competenta.

Pe langa realitatea resedintei obisnuite a minorei, este importanta si posibilitatea foarte mare a instantei in raza careia se afla resedinta minorei sa procedeze la audierea minorei, care este obligatorie si care nu ar putea fi realizata de instanta romana sesizata decat intr-un timp foarte indelungat (intre 4 si 6 luni), ceea ce nu ar fi in interesul niciuneia dintre parti. Potrivit verificarilor efectuate din oficiu pe site-ul Comisiei Europene, se retine ca instanta competenta este Tribunalul din Viterbo.

De aceea, nu devine operanta nici exceptia prevazuta de art.12 alin.3 din Regulament. Instanta constata ca nu sunt indeplinite cumulativ toate conditiile pentru inlaturarea regulii generale date de resedinta obisnuita. Astfel, competenta instantei romane nu corespunde interesului superior al copilului conform articolului 12 alin.1 din regulament, parata nu accepta( competenta instantei romane, formal sau printr-un comportament neechivoc (chiar daca initial a fost de acord cu aceasta competenta), iar minora nu se afla in Romania.

Pentru aceste motive, va admite exceptia si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.

Etichete:

Minori si familie

La data de 1 septembrie 2010, cu nr.XXX a fost inregistrata la instanta actiunea prin care reclamanta R (fosta O) P C a solicitat in contradictoriu cu piritii O G, O E si O P pronuntarea unei hotariri prin care sa se constate ca ea impreuna cu piritul O G au executat la imobilul proprietatea piritilor O E si O P o serie de lucrari ce constituie un drept de creanta, sa se dispuna partajarea bunurilor comune, in cota de ˝ pentru fiecare, dobindite cu piritul O G in timpul casatoriei, inclusiv dreptul de creanta, sa fie obligati piritii O E si O P la plata a ˝ din contravaloarea lucrarilor efectuate la apartamentul proprietatea acestora, sa se constituie un drept de retentie asupra acestui apartament pina la achitarea contravalorii a ˝ din dreptul de creanta, urmind sa se dispuna si partajarea datoriei in cuantum de 15.120 lei pe care ea impreuna cu piritul o au fata de CEC Bank, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamanta sustine ca a fost casatorita cu piritul O G, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr.X pronuntata la data de 17 iunie 2010 de Judecatoria B si deoarece in perioada casatoriei impreuna cu piritul O G au locuit in imobilul proprietatea piritilor O E si O P situat in B, str.X, bl.X, sc.C, et.X, ap.nr.X, jud.Vaslui si au efectuat cu acordul acestora mai multe imbunatatiri, respectiv: montat parchet in sufragerie si dormitor; montat gresie in baie, hol si bucatarie; montat faianta in bucatarie; montat tavan fals si spoturi in bucatarie, hol, sufragerie si dormitor; infundat balconul cu cornier si sticla; montat usa metalica la intrare; montat usi din termopan la baie, dormitor, sufragerie si balcon; montat geamuri termopan la dormitor, baie, sufragerie si bucatarie; executat acoperis la bloc din material lemnos si tabla; racordat imobilul la reteaua de gaz; montat centrala termica pe gaz si instalatie de incalzit in totalitate; montat doua apometre; dat jos tencuiala de pe pereti la interior pina la placa si executat tencuieli interioare la tot imobilul; zugravit tot apartamentul; montat chiuveta noua la bucatarie; schimbat instalatia electrica in totalitate; schimbat instalatia de apa; schimbat vasul la WC si instalatia de apa, lucrari efectuate cu banii lor precum si cu banii imprumutati de la CEC Bank, din care mai au de platit suma de 15.120 lei solicita ca piritii O E si O P sa fie obligati la plata a jumatate din contravaloarea lor.

Actiunea nu a fost motivata in drept.

Prin intimpinare, piritii O E si O P au solicitat respingerea actiunii prin care sa fie obligati la plata a jumatate din contravaloarea lucrarilor efectuate deoarece au fost efectuate fara acordul lor.

Intimpinare a formulat si piritul O G prin care a precizat ca este de acord cu imbunatatirile indicate, iar referitor la datoria pe care o au la CEC Bank in suma de 15.120 lei propune sa o preia el, cu conditia ca reclamanta sa renunte la o parte din dreptul de creanta. Mai arata piritul O G ca imbunatatirile au fost efectuate fara acordul parintilor lui.

In prezenta cauza s-a administrat proba cu interogatoriul partilor, proba testimoniala in cadrul careia au fost audiati martorii X, proba cu inscrisuri, expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii, expert ing.ec. X privind evaluarea imbunatatirilor efectuate la imobilul proprietatea piritilor O E si O P, in concluziile careia s-a retinut ca valoarea acestora este in suma de 20.000 lei.

Din probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca reclamanta si piritul O G au fost casatoriti, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr.17X8 pronuntata la data de 17 iunie 2010 de Judecatoria B.

In perioada casatoriei partile au locuit in imobilul proprietatea piritilor O E si O P, ap.nr.X, situat in B, str.X nr.8, bl.X, sc.C, et.X, jud.Vaslui si au efectuat imbunatatirile retinute de expert in concluziile raportului de expertiza, respectiv – montat parchet laminat in sufragerie si dormitor, inclusiv plinte si elemente de imbinare; montat gresie in baie, holuri si bucatarie; placaje faianta la peretii din bucatarie; montat tavan fals din rigips si spoturi luminoase, inclusiv finisajele in var lavabil si bucatarie, hol intrare, sufragerie si dormitor; infundat balconul cu inchideri confectii metalice laminate si sticla geam plus pod din lemn invelit cu tabla; montat usa metalica tip,, bloc”; montat usi din PVC, aluminiu tip termopan la dormitor si balcon, baie; montat ferestre din PVC cu geam termopan la dormitor, sufragerie, bucatarie, baie; executat pod din lemn la acoperisul blocului din schelet lemnos si invelitoare din tabla; instalatie de incalzire aferenta apartamentului cu doua camere si dependinte cu centrala termica proprie pe gaze, marca Ferroli, conducte distributie PEXAL, elemente de imbinare, accesorii, X calorifere din otel, inclusiv racordul separat la instalatia de gaze a blocului, racord aragaz in bucatarie, doua apometre; izolat termic cu PEX grosime 2 cm perete interior in bucatarie; refacere instalatie de apa, inlocuit vas expansiune la WC, baterii, inlocuit chiuveta in bucatarie, armaturi; refacut instalatie electrica; refacere finisaje in interiorul apartamentului: desprins tencuiala in ciment veche, executat tencuieli, zugraveli in val lavabil, lucrari de constructii.

Piritii O E si O P nu au contestat existenta acestora insa au sustinut ca au fost efectuate fara acordul lor, punct de vedere exprimind si de piritul O G care a aratat prin intimpinare ca au fost efectuate fara acordul parintilor lui.

Instanta nu poate retine aceste sustineri intrucit asa cum rezulta din interogatoriile piritilor O P si O E acestia veneau frecvent in vizita, ocazie cu care constatau efectuarea lucrarilor in apartament, au predat si actele de proprietate ale imobilului pentru montarea apometrelor, erau multumiti de lucrarile de modernizare efectuate asa cum au afirmat la aniversarea nepoatei lor, piritul O E a asistat si la schimbarea ferestrelor, aspecte ce rezulta atit din depozitiile martorilor propusi de reclamanta cit si de piriti, astfel ca desi nu s-a dovedit un acord expres privind efectuarea acestor lucrari, ele au fost facute cu certitudine cu acordul tacit al piritilor O P si O E, lucrari ce erau necesare intrucit asa cum a aratat reclamanta in raspunsul la interogatoriu in apartament nu exista confortul necesar deoarece ploua, era mucegai, nu se inchideau ferestrele, iar piritii O E si O P aveau o singura pensie si nu aveau posibilitati materiale pentru a efectua aceste lucrari.

In ce priveste contravaloarea acestor lucrari ele au fost evaluate de expert, asa cum am aratat anterior, respectiv – montat parchet laminat in sufragerie si dormitor,inclusiv plinte si elemente de imbinare, 823 lei; – montat gresie in baie, holuri si bucatarie, 1025 lei; – placaje faianta la peretii din bucatarie, 27X lei; – montat tavan fals din rigips si spoturi luminoase, inclusiv finisajele in var lavabil si bucatarie, hol intrare, sufragerie si dormitor, 38X5 lei; – infundat balconul cu inchideri confectii metalice laminate si sticla geam plus pod din lemn invelit cu tabla, 311 lei; – montat usa metalica tip,, bloc” , 500 lei; – montat usi din PVC, aluminiu tip termopan la dormitor si balcon, baie, 2539 lei; – montat ferestre din PVC cu geam termopan la dormitor, sufragerie, bucatarie, baie, 2655 lei; – executat pod din lemn la acoperisul blocului din schelet lemnos si invelitoare din tabla, 950 lei; – instalatie de incalzire aferenta apartamentului cu doua camere si dependinte cu centrala termica proprie pe gaze, marca Ferroli, conducte distributie PEXAL, elemente de imbinare, accesorii, X calorifere din otel, inclusiv racordul separat la instalatia de gaze a blocului, racord aragaz in bucatarie, doua apometre, X200 lei; – izolat termic cu PEX grosime 2 cm perete interior in bucatarie, 8X lei; – refacere instalatie de apa, inlocuit vas expansiune la WC, baterii, inlocuit chiuveta in bucatarie, armaturi, 520 lei; – refacut instalatie electrica,750 lei; – refacere finisaje in interiorul apartamentului: desprins tencuiala in ciment veche, executat tencuieli, zugraveli in val lavabil, lucrari de constructii, 1520 lei, insa reclamanta prin obiectiunile formulate si aflate la fila 70, dosar a contestat valoarea lor sustinind ca expertul a subevaluat preturile, nu a evaluat apometrele, nu a luat in calcul manopera, cheltuielile de transport pentru materialele folosite, a subevaluat instalatia la incalzire, a subevaluat refacerea finisajelor.

Instanta a incuviintat obiectiunile formulate, iar expertul a argumentat prin raspunsul la obiectiuni concluziile la care a ajuns, instanta urmind sa-si insuseasca valorile retinute de expert in raportul de expertiza pentru fiecare lucrare, respectiv suma de 20.000 lei.

Fata de cele retinute, instanta apreciaza ca actiunea reclamantei este intemeiata si dovdita cu privire la partajarea dreptului de creanta intrucit lucrarile au fost efectuate la apartament in perioada casatoriei, contributia reclamantei si a piritului O G fiind egala, asa cum a solicitat reclamanta, cota ce nu a fost contestata de piritul O G, instanta urmind ca in temeiul disp.art.36 alin.1 Codul familiei sa stabileasca lucrarile ce reprezinta contravaloarea dreptului de creanta, sa dispuna partajarea in cote egale, sa stabileasca contravaloarea a jumatate din dreptul de creanta si sa oblige piritii O E si O P sa plateasca reclamantei jumatate din contravaloarea acestui drept, cu retinerea si a unui drept de retentie in favoarea reclamantei pina la achitarea contravalorii sumei datorate, cu stabilirea termenului de plata in baza disp.art.673 ind.10 alin.X Cod proc.civila.

Capatul de cerere privind partajarea datoriei in cuantum de 15.120 lei pe care sustine reclamanta ca o are impreuna cu piritul O G la CEC Bank B urmeaza a fi respins ca nedovedit in baza art.1169, 9X2 Cod civil, intrucit din contractul de credit nr.10X din 22 decembrie 2005, aflat la filele 62-6X dosar, rezulta existenta unui credit incheiat intre Banca Comerciala Carpatica SA Sucursala B pe de o parte si reclamanta si piritul O G pe de alta parte, instanta apreciind ca reclamanta cit si piritul O G ramin obligati la plata datoriilor deoarece nu exista temei legal pentru modificarea contractului incheiat de parti intrucit obligatia solidara de plata a sumei rezulta din clauzele contractului semnat de parti si de fidejusori la data incheierii, actiunea reclamantei urmind a fi admisa in parte, cu exceptia acestui capat de cerere.

Ca o consecinta a admiterii in parte a actiunii, piritii O G, O E, O P urmeaza a fi obligati in baza art.276 Cod proc.civila la plata cheltuielilor de judecata raportat pretentiilor admise, respectiv jumatate din cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta intrucit partajarea dreptului de creanta s-a facut in cote egale.

Actiunea a fost legal timbrata si s-a aplicat timbru judiciar corespunzator.

Etichete:

Minori si Familie

INSTANTA

Asupra cauzei de fata:

Prin cererea inregistrata la 7.03.20.11, reclamantul R A a chemat in judecata parata R R D solicitand acordarea unui program de legaturi personale cu minorul R A G.

Prin intampinare parata este de acord cu admiterea actiunii insa cu precizarea ca minorul sa nu doarma la reclamant intrucat este un copil sensibil care se afla sub tratament medical.

Din actele dosarului, instanta retine ca actiunea este fondata.

Astfel, reclamantul, ca tata al minorului RA Gare aceleasi drepturi si indatoriri ca si parata cu privire la copilul sau,conform art. 97 din Codul Familiei.

Or, in categoria drepturilor parintesti intra si cel de a avea legaturi personale cu acesta,inclusiv sub forma luarii acestuia la domiciliul reclamantului sau al bunicilor paterni.

Chiar daca minorul s-a aflat in diferite perioade sub tratament medical, nu s-a facut dovada ca acesta urmeaza un tratament medical permanent si ca acesta nu poate fi administrat decat de parata.

Fata de acestea, sunt intrunite conditiile prevazute de art. 99 din Codul Familiei pentru admiterea actiunii si stabilirea unui program de legaturi personale cu minorul A G.

Etichete:

Minori si familie

INSTANTA

Asupra cauzei de fata ;

Cu nr.X din 15.02.2011 s-a inregistrat cererea formulata de reclamantul N C in contradictoriu cu parata N N, prin care a solicitat obligarea paratei sa permita exercitarea drepturilor parintesti fata de minorul N D , nascut la data de 11.11.2008 in sensul de a vizita minorul la domiciliul mamei o data la doua luni,iar in vacanta de vara sa-i permita sa petreaca cu minorul o luna ,sa ia minorul la domiciliul sau de preferinta in luna iulie.Ulterior reclamantul a modificat programul solicitand sa se permita ca la doua luni cand va vizita minorul sa aiba posibilitatea sa ia minorul trei ore pentru a se plimba cu el si a merge la bunicii paterni sau la rudele lui. In concediul din vacanta de vara sa aiba posibilitatea doua saptamani sa ia minorul in concediul de odihna,iar cand va implini patru ani sa poata fi luat in Germania unde locuieste.

Motivand cererea reclamantul a sustinut ca minorul a rezultat din relatia de concubinaj cu parata .A trait cu parata in Germania.Cand s-a nascut minorul el l-a recunoscut. Relatia nu a continuat.Parata a mers in Italia cu minorul in timp ce el a ramas in Germania .Ulterior minorul a fost adus in Romania si se afla la bunicii materni . Doreste sa mentina legaturile parintesti cu minorul .Parata a fost de acord cu mentinerea legaturilor parintesti dintre reclamant si copil insa nu a fost de acord ca acesta sa ia pe minorul la domiciliul bunicilor paterni ,la plimbare sau in concediul de odihna mai ales in Germania.A motivat ca minorul nu a fost cautat de bunicii paterni si nu-l cunoaste pe reclamant.Pe calea cererii reconventionale parata-reclamanta a solicitat incredintarea minorului spre crestere si educare si obligarea reclamantului-parat la pensie de intretinere.Ulterior avocatul paratei- reclamante a solicitat instantei sa ia act ca parata reclamanta renunta la cererea pentru obligarea la pensie de intretinere.Cu privire la cererea paratei- reclamante, reclamantul-parat a fost de acord si a oferit cu titlu de pensie de intretinere suma de 150 euro lunar.

La cererea partilor s-a administrat proba cu acte,interogatoriu ,poba cu martori si s-a efectuat ancheta sociala.Au fost audiati martorii X .Au fost depuse trei inscrisuri netraduse in limba germana reprezentand adeverinte de venituri in cazul reclamantului-parat pentru lunile decembrie 2010,ianuarie 2011,februarie 2011.

Din probele administrate instanta retine: Din relatia de concubinaj a partilor din proces a rezultat minorul N D , nascut la data de 11.11.2008.Partile au convietuit in Germania.Dupa nasterea minorului acesta a fost recunoscut de tata.Relatia partilor nu a mai continuat si cei doi parinti s-au despartit.Reclamantul- parat a ramas in Germania si locuieste intr-un apartament inchiriat.Lucreaza ca bucatar.Parata- reclamanta a mers sa lucreze in Italia la o sora de a ei ,iar copilul a fost adus in Romania si se afla in grija parintilor ei.Aici sunt conditii bune de crestere si educare.Partile au trimis bani pentru cresterea minorului.Reclamantul- parat cu ocazia venirii in tara a cautat sa viziteze pe minor , dar sub diferite pretexte acest aspect nu s-a realizat decat foarte rar.Cu privire la incredintarea minorului spre crestere si educare partile au fost de acord ca acesta sa fie incredintat mamei spre crestere si educare.Vointa partilor coincide cu interesul superior al minorului. Acesta este de varsta mica.A crescut mai mult timp cu mama si bunicii materni care au sprijinit-o in acest sens.Datorita varstei si imprejurarilor create minorul are nevoie de afectiunea mamei fiind mic si de afectiunea bunicilor materni langa care a crescut.

Urmeaza ca in temeiul art.42 din cod.fam.si art.31 din L.272/2004 minorul sa fie incredintat mamei spre crestere si educare.Cu privire la obligatia de intretinere instanta retine ca ambii parinti au aceasta obligatie potrivit art.86,94 din codul familiei.Obligatia de intretinere este o obligatie legala si reprezentantul legal al minorului nu poate renunta la aceasta .Prin urmare parata-reclamanta careia i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare nu poate renunta la acest drept conferit prin lege minorului.De altfel din dosar se poate retine ca renuntarea a fost solicitata de avocatul paratei reclamante si nu de aceasta fiind astfel incalcate disp.art.246 din codul de proc civila.

Reclamantul -parat in raspunsul dat la interogatoriu a oferit cu titlu de pensie de intretinere pentru minor suma de 150 euro lunar suma care se incadreaza in procentul de Ľ din veniturile actuale ale reclamantului parat prev. de art.94 al.3 din codul fam.Urmeaza ca reclamantul-parat sa fie obligat sa contribuie la intretinerea minorului cu suma oferita incepand cu data introducerii cererii de catre parata- reclamanta si pana la majoratul minorului.

Potrivit art.31 din L.272/2004, ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.

In prezent minorul N D este de varsta mica,dar este in interesul superior al acestuia sa se cultive o relatii afectiva intre el si tata.Mentinerea unei legaturi parintesti intre copil si parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul trebuie sa se realizeze permanent fara insa ca minorul sa fie stingherit in vreun fel in evolutia lui si fara a se incalca drepturile si responsabilitatile celuilalt parinte caruia minorul i-a fost incredintat.Opozitia paratei la programul propus de reclamantul parat asa cum a fost modificat in sensul ca tatal sa aiba posibilitatea cu ocazia vizitelor la domiciliul minorului sa-l poata lua pe acesta la plimbare,sa-l duca la bunicii paterni sa-i cunoasca sau la rudele acestuia este lipsita de suport legal. Minorul are dreptul sa cunoasca familia largita si totodata relatia dintre minor si tata trebuie sa se dezvolte , cei doi sa se apropie ,sa se cunoasca . Luarea minorului la plimbare este un bun prilej pentru acest aspect sa se realizeze.Relatia personala cu tatal lui nu poate fi limitata numai la vizitarea minorului la domiciliul acestuia si nu poate fi ingradita pe considerente exterioare de orgolii, fie din partea bunicilor materni fie din partea paratei-reclamante.Minorul a fost incredintat mamei spre crestere si educare ,dar s-a evidentiat si recunoscut intentia acesteia de a merge sa realizeze venituri in Italia.Prin urmare apropierea minorului atat fata de tata cat si fata de mama este o conditie esentiala pentru evolutia fireasca afectiva a minorului.Nu se justifica opozitia paratei -reclamante cu privire la luarea minorului de catre reclamant in concediul de odihna o perioada de doua saptamani si de la patru ani chiar la domiciliul acestuia din Germania.Copilul are dreptul sa mearga in concediu cu fiecare dintre parintii lui ,iar parintii trebuie sa respecte acest interes superior al minorului cu responsabilitate.Nu poate fi retinut argumentul paratei reclamante in sensul ca minorul este mic.Tocmai varsta mica a minorului este un argument de a realiza legatura parinteasca, fireasca intre tata si fiu necesara pentru evolutia ulterioara.Incredintarea minorului unuia din parinti spre crestere si educare nu trebuie interpretata de nici unul dintre parinti ca o bariera in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti.

Urmeaza sa se admita cererea principala asa cum a fost modificata si cererea reconventionala.

Potrivit art. 275 din codul de proc.civila paratul care a recunoscut pretentiile reclamantului la prima zi de infatisare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.Aplicand acest text se vor respinge cererile pentru cheltuieli de judecata.

Etichete:

MINORI ŞI FAMILIE

Dosar nr. 532/89/2010 – MINORI SI FAMILIE

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.737

Sedinta publica de la 02 iunie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : DIANA-ELENA SÎRGHI

Grefier MARIANA MINCIU

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Acsinte Gheorghe din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

S-a luat în examinare judecarea cererii formulata de reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui, cu sediul în Vaslui, judetul Vaslui, în contradictoriu cu pârâta IV, domiciliata în, având ca obiect încetarea masurii plasamentului luat pentru minora MC, nascuta la data de la a.m.p. BF si reintegrarea minorei în familia naturala a mamei IV.

La apelul nominal facut în sedinta publica, s-a prezentat consilier juridic Otel Ionel Catalin pentru reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui, cu delegatie de reprezentare aflata la dosar, lipsa fiind pârâta IV.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a expus referatul cauzei de catre grefier, ocazie cu care se releva ca dosarul este la al IV – lea termen de judecata; s-a solicitat judecata cauzei în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Consilier juridic Otel Ionel Catalin pentru reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui având cuvântul, arata ca nu mai are cereri noi de formulat si acte de depus la dosar.

Ministerul Public prin reprezentant având cuvântul, arata ca nu mai are cereri noi de formulat.

Instanta, având în vedere faptul ca nu mai sunt cereri noi de formulat si acte de depus la dosar, constata terminata cercetarea judecatoreasca si da cuvântul la fond.

Consilier juridic Otel Ionel Catalin pentru reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui având cuvântul la fond, solicita admiterea cererii modificatoare asa cum a fost formulata si sa se dispuna încetarea masurii plasamentului luat pentru minora MC, nascuta la data de 25.07.1998, CNP 2980725371636 la a.m.p. BF si reintegrarea minorei în familia naturala a mamei IV si sistarea platii alocatiei lunare de plasament.

Ministerul Public prin reprezentant având cuvântul la fond, solicita admiterea cererii modificatoare asa cum a fost formulata si sa se dispuna încetarea masurii plasamentului luat pentru minora MC, nascuta la data de 25.07.1998, CNP 2980725371636 la a.m.p. BF si reintegrarea minorei în familia naturala a mamei IV si sistarea platii alocatiei lunare de plasament.

Instanta, declara dezbaterile închise si lasa cauza în pronuntare, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr.civ., dându-se sentinta de fata.

T R I B U NA L U L

Asupra cererii de fata,

Prin cererea înregistrata sub nr. 532/89/2010 la data de 25 februarie 2010, reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtii pârâta IV si Mândrisoara Vasile, mentinerea masurii de protectie speciala, respectiv înlocuirea plasamentului în regim de urgenta pentru copilul MC cu masura plasamentului la asistentul maternal profesionist BF cu domiciliul în , atestat nr. 581/2007 eliberat de Comisia pentru Protectia Copilului Vaslui, decaderea din exercitiul drepturilor parintesti fata de parintii MV si IV, în temeiul art. 38 lit. (c), sa se dispuna acordarea alocatiei de plasament conform art. 119 din Legea nr. 272/2004 precum si cu privire la modalitatea de exercitare a drepturilor si îndeplinire a obligatiile parintesti potrivit Legii nr. 272/2004.

În fapt se arata ca, minora MC nascuta la data de fiica lui MV si IV, a fost plasata în regim de urgenta la asistentul maternal profesionist BF, conform Dispozitiei nr. 464/21.01.2010 emisa de directorul general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui.

Precizeaza reclamanta ca evaluarea în dinamica coroborata cu evaluarea sistematica releva faptul ca acest copil a trait într-un climat familial predominat de violenta domestica si promiscuitate generata de tata. În acord cu metodele si tehnicile de evaluare specifice copilului abuzat, s-a putut evidentia la nivelul conduitei psiho¬sociale, educationale, medicale, trasaturile specifice copilului neîngrijit, alungat, abuz fizic si psiho – emotional, din partea tatalui. Climatul familial este unul de tip conflictogen, datorita consumului de alcool al parintilor, astfel încât copilul asista frecvent la scenele de violenta intrafamiliala devenind victima colaterala. Evaluarea psihisociala de specialitate, în dinamica, datele existentiale, probele evaluarii de specialitate au evidentiat un climat familial necorespunzator unei bune dezvoltari. Consecintele acestui climat si-au pus amprenta asupra Corneliei, fiind vizibile la toate nivelurile personalitatii: fizic, moral, intelectual, social. Se arata faptul ca nici mama si nici tatal nu au o perceptie realista cu privire la rolul de parinte întrucât nu dispun de capacitati parentale necesare cresterii, îngrijirii si educarii copilului din prezenta cauza. Relatiile familiei cu scoala, medicul de familie, politie si autoritatile locale sunt absente, tensionate datorita dezinteresului manifestat în mod vadit de catre mama. Se considera ca se impune separarea copilului de familie si efectuarea de investigatii medicale si psihologice pentru copil. Motivele care stau la baza îngrijorarii echipei pluridisciplinare sunt legate de neglijarea medicala severa (lipsa hranei si a unei alimentatii corespunzatoare dezvoltarii copilului) dezinteres fata de starea precara de sanatate a copilului (refuzul acordarii de asistenta medicala) neglijare sociala (lipsa unui mediu protectiv, lipsa conditiilor de trai si a unui suport material dar mai ales a garantiilor morale din partea parintilor); neglijare afactiv -emotionala (lipsa de disponibilitate socio-afectiva, instabilitate emotionala, tulburari de conduita, generate de un mediu familial de dezvoltare cu un grad ridicat de promiscuitate etc.

Având în vedere cele expuse, reclamanta considera ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, acestuia îi sunt încalcate în mod abuziv drepturile, respectiv, dreptul la educatie, odihna si asistenta medicala prin neglijare, abuz, fiindu-i periclitata dezvoltarea fizica, psihica, si integritatea corporala, de asemenea consideram ca acestui copil îi este pusa în pericol viata în familie.

Potrivit prevederilor art. 130 din Legea nr. 272/2004 , asistentul social din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui a întocmit raportul de evaluare psihosociala privind copilul MC .

În sustinerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.

În drept, reclamanta invoca dispozitiile art. 38 lit. (c), art. 58 alin, 1) litera (b), art. 61 alin. 2) litera (a), art. 62 alin (2), art. 119 art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului.

La termenul de judecata din 21 aprilie 2010, în conformitate cu prevederile art. 24 al.2, raportat la art. 125 al.2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, s-a procedat la ascultarea în camera de consiliu a minorei Mândrisoara Cornelia, fiica lui MV si IV.

Procesul – verbal a fost încheiat într-un exemplar si a fost atasat la dosarul prezentei cauze.

Pârâta IV prezenta în instanta a aratat ca pârâtul MV a decedat în luna februarie 2010 si doreste sa ia înapoi copilul Mândrisoara Cornelia, întrucât detine conditii materiale si financiare necesare cresterii minorei, respectiv o vaca, pasari si o bucata de pamânt.

Reprezentantul reclamantei a depus la dosar, în fotocopie, certificatul de deces al pârâtului MV, înregistrat sub nr. 3 din 23.02.2010 de catre Primaria comunei Oltenesti si fata de solicitarea mamei, declaratia copilului,decesul tatalui si cele consemnate în raportul de ancheta psihosociala în care se evidentiaza aspecte negative în comportamentul tatalui, a solicitat termen, pentru o noua reevaluare a cazului de fata si a vedea în ce masura este posibila reintegrarea copilului în familie.

La termenul din 19 mai 2010, reclamanta DGASPC – Vaslui, si-a modificat cererea de chemare în judecata, în sensul ca a solicitat încetarea masurii de protectie speciala – plasament în regim de urgenta pentru copilul Mândrisoara Cornelia la asistentul maternal profesionist BF si reintegrarea în familia naturala a mamei IV.

În fapt, prin cererea modificatoare reclamanta arata ca minoraMC, beneficiaza de masura de protectie speciala – plasament în regim de urgenta – la asistentul maternal profesionist BF, în baza dispozitiei nr. 464/21.01.2010 emisa de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui. Din informatiile primite de la Primaria corn. Oltenesti, mama copilului locuieste în casa bunicilor sai, care sunt decedati si detine conditii materiale si financiare necesare cresterii minorei. Locuinta este formata din 2 camere si un hol, modest mobilate. Mama copilului, IV, beneficiaza de somaj, detine în proprietate un teren agricol de 0.50 ha, nu realizeaza venituri impozabile si nici agricole. Precizeaza ca tatal copilului, Mîndrisoara Vasile, s-a sinucis, astfel încât factorul ce promova agresivitatea a disparut iar mama doreste reintegrarea minorei în familie.

Relatiile din cadrul familiei IV sunt normale, pot asigura un mediu suficient de sigur pentru cresterea, îngrijirea si educatia copilului, chiar daca veniturile realizate sunt minime.

Arata ca minoraMC a solicitat încetarea masurii de protectie speciala si reintegrarea în familia naturala a mamei, fapt ce rezulta si din declaratia înregistrata sub nr. 16810/07.05.2010 la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui. În raportul de ancheta-sociala, înregistrat sub nr. 6447/05.05.2010, sunt prezentate rezultatele evaluarii sociale ale copilului în cauza si propunerea cu privire la încetarea masurii de protectie speciala dispusa prin dispozitia nr. 464/21.01.2010 si reintegrarea în familia naturala a mamei.

În sustinerea cererii modificatoare reclamanta a depus înscrisuri.

În drept, reclamanta invoca dispozitiile art. 114 din Codul de procedura civila si dispozitiile art. 68 alin. 2) si art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului.

Analizând actele dosarului în raport de prevederile legale în materie, tribunalul constata ca prezenta cerere modificatoare este întemeiata, urmând a fi admisa pentru urmatoarele considerente:

Motivele care au condus la instituirea masurii de protectie speciala a plasamentului pentru copilulMC prin Dispozitia nr. 464/21.01.2010 emisa de directorul general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui nu mai subzista, deoarece acesta nu mai este lipsit de ocrotire parinteasca ca urmare a faptului ca mama copilului locuieste în casa bunicilor sai, care sunt decedati si detine conditii materiale si financiare necesare cresterii minorei, beneficiaza de somaj, detine în proprietate un teren agricol de 0.50 ha si doreste sa-si asume responsabilitatea parentala în privinta copilului. De asemenea , mediul familial oferit este stabil, disparând orice forma de agresiune ca urmare a decesului tatalui.

De asemenea, minoraMC a solicitat încetarea masurii de protectie speciala si reintegrarea în familia naturala a mamei, fapt ce rezulta si din declaratia înregistrata sub nr. 16810/07.05.2010 la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui. În raportul de ancheta-sociala, înregistrat sub nr. 6447/05.05.2010, sunt prezentate rezultatele evaluarii sociale ale copilului în cauza si propunerea cu privire la încetarea masurii de protectie speciala dispusa prin dispozitia nr. 464/21.01.2010 si reintegrarea în familia naturala a mamei.

Fata de aceasta situatie, cum dreptul copilului este de a locui cu parintii sai, instanta apreciaza ca masura propusa de reclamanta corespunde interesului superior al copilului si ca atare va fi confirmata de instanta, lipsa unor resurse financiare adecvate neputând constitui un temei pentru mentinerea masurii de protectie, mai ales ca nu mai exista acordul persoanei în cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E :

Admite cererea formulata de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui, în contradictoriu cu pârâta IV, domiciliata în.

Dispune încetarea masurii plasamentului luat pentru minora MC, nascuta la data de la a.m.p. BF si reintegrarea minorei în familia naturala a mamei IV.

Dispune sistarea platii alocatiei lunare de plasament.

Definitiva si executorie.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 02.06.2010.

Etichete: