Ordonanţă de plată – O.U.G 119/2007. Clauză atributivă de competenţă. Interpretarea contractului.

Creditoarea S.C. C. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. E.T. S.A. emiterea unei somatii de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 58.165,99 lei cu titlu de garantie pentru bună executare, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 15.10.2008 şi până la plata efectivă. În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 119/2007, art.969 C.civ., art.43 si 46 C.com, art.1 alin 1 pct.1 şi art.10 al 1 pct.4 C.pr.civ.

În termen legal debitoarea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi. Argumentând această excepţie, debitoarea a aratat că părtile au convenit prin contractele încheiate o competenţă teritorială alternativă, stabilind ca eventualele litigii apărute cu ocazia derulării relaţiilor contractuale să fie soluţionate fie prin arbitraj, de către Camera de Comert şi Industrie a României si mun. Galaţi, fie de către instanţele judecătoreşti din România-Tribunalul Galati. A susţinut debitoarea că din moment ce, pe de o parte, art. 969 C.civ. consacră principiul forţei obligatorii a contractelor, iar, pe de altă parte, convenţia încheiată de părţi stipulează competenta alternativă de solutionare a litigiilor în modul arătat mai sus, este clar că intentia părtilor trebuie interpretată în sensul alegerii competentei de solutionare a instantelor din Galati, în speţă – Judecătoria Galati (decizia civilă nr.3065/2008 a Î.C.C.J.).

Creditoare a solicitat respingerea excepţiei invocate de debitoare ca nefondată. S-a argumentat că, în mod legal, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Călărasi, conform disp. art.10 alin 1 pct.4 C.pr.civ.. Clauza “compromisorie” prevăzută în ambele contracte, nu exclude în mod expres instanţa locului unde obligaţia a luat naştere şi aceea a locului plăţii, în speţă, mun. Călăraşi. Pe de altă parte, prin folosirea sintagmei „fiecare parte poate”, clauza “compromisorie”în cauză apare a fi una dispozitivă, iar nu una imperativă şi exclusivă în favoarea instanţei desemnate, şi anume Tribunalul Galati. Această din urmă instanţă nu este şi nu poate fi competentă a soluţiona acest litigiu comercial, competenţa materială de soluţionare revenind Judecătoriei.

Instanta a reţinut că, în virtutea prevederilor art. 19 C.proc.civ., părţile pot conveni o prorogare a competenţei teritoriale prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competenţă.

Prin contractele încheiate părţile au convenit ca in cazul in care nu reuşesc sa rezolve in mod amiabil o divergenta contractuala, fiecare poate solicita ca disputa sa se soluţioneze fie prin arbitraj la Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Galaţi, fie de către instanţele judecătoreşti din România – Tribunalul Galaţi.

Părţile afirmând competenţe teritoriale diferite, instanţa a procedat la interpretarea clauzei contractuale, respectiv dacă prin prevederea competenţei instanţelor judecătoreşti din România – Tribunalul Galaţi, s-a urmărit stabilirea competenţei deopotrivă materiale şi teritoriale sau doar teritoriale.

Principiile fundamentale de interpretare a clauzelor contractuale pe care instanţa le-a avut în vedere se referă la prioritatea voinţei reale a părţilor (art. 977 C.civ.) şi la interpretarea clauzelor în ansamblul contractului (art. 979 C.civ.) şi în sensul în care produc un efect (art. 978 C.civ.).

În ce priveşte ipoteza că părţile au vizat deopotrivă alegerea competenţei materiale şi teritoriale, instanţa reţine că normele care guvernează competenţa materială a instanţelor sunt imperative. Părţile nu pot deroga prin voinţa lor de la regulile stabilite imperativ de legiuitor; astfel, clauza nu s-ar putea interpreta în sensul în care părţile au urmărit alegea competenţei materiale întrucât nu ar produce niciun efect. Prin urmare părţile au convenit asupra competenţei teritoriale.

În aprecierea instanţei, orice clauză trebuie să aibă un sens rezonabil, să urmărească producerea unui efect; pe de altă parte voinţa reală a părţilor nu se confundă neapărat cu voinţa comună – fiecare parte având voinţă individuală şi care constituie cauza voinţei cocontractantului. Pornind de la aceste considerente şi în ansamblul contractelor încheiate, nu este rezonabil a considera că părţile, convenind expres ca eventualele divergenţe contractuale să fie soluţionate fie de Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, fie de instanţele judecătoreşti – Tribunalul Galaţi (respectiv la sediul pârâtei), au avut în vedere doar cazul emiterii pretenţiilor mai mari de o sută mii lei. În plus, în această interpretare, clauza ar fi lipsită de efecte într-o situaţie ca cea de faţă, când s-ar anula voinţa manifestată a părţilor. Modalitatea de formulare a clauzei – Tribunalul Galaţi – îşi poate avea explicaţia în asocierea valorii totale a contractelor – 92.428,49 EUR, respectiv 101,831,77 EUR – cu competenţa materială absolută a tribunalului. Acest aspect, însă, nu are legătură cu competenţa teritorială aleasă de părţi prin inserarea unei clauze atributive de competenţă.

În ce priveşte argumentul creditoarei că această clauză nu creează obligaţii pentru părţi, fiind doar o facultate pentru acestea, instanţa reţine incident principiul de drept pacta sunt servanda, respectiv convenţia are forţă obligatorie între părţile contractante. Formularea fiecare parte poate solicita soluţionarea divergenţei fie în arbitraj fie de instanţele judecătoreşti creează un drept pentru fiecare parte contractanta, drept care odată invocat reprezintă obligaţie pentru cealaltă parte.

Astfel, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

Sentinţa civilă nr.815

Sedinţă publică din 16.03.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de … sub dosar nr….. creditoarea …. a chemat în judecată pe debitoarea …., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de …., precum şi a dobânzii legale aferente debitului.

În motivarea cererii creditoarea a învederat că în baza facturii fiscale nr….. şi a devizului nr… din data de … a efectuat reparaţii pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare …, proprietatea debitoarei …, în valoare totală de … lei.

A mai arătat creditoarea că deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OUG nr.119/2007.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: ….

La data de … debitoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, precum şi obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în întâmpinare debitoarea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că, deşi factura fiscală este emisă pe numele său, cel care ar trebui obligat la plată este societatea de asigurare, … întrucât pe factura fiscală nr…. se menţionează „se achită de Asirom SA”, creditoarea fiind conştientă că sumele reprezentând reparaţii urmează a fi primite de la asigurător.

Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat că în urma evenimentului rutier din data de …. a fost avariat autoturismul, proprietatea debitoarei, cu numărul de înmatriculare …., vinovăţia fiind stabilită în sarcina numitului …-şoferul autoturismului cu numărul de înmatriculare …..

A mai precizat debitoarea că întrucât autoturismul său a fost reparat în baza asigurării de răspundere civilă auto (RCA) a şoferului vinovat de producerea accidentului, motiv pentru care apreciază că asigurătorul SC Asirom SA este ţinut să achite debitul.

În drept, debitoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115 şi urm. din Codul de procedură civilă.

În dovedirea susţinerile sale, debitoarea a depus la dosar notificare ….

Prin încheierea din data de 23.02.2009 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de debitoare prin întâmpinare.

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, creditoarea, în baza facturii fiscale nr……. şi a devizului nr.1096 din data de … a efectuat reparaţii pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare …., proprietatea debitoarei …, în valoare totală de … lei.

În drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, nefiind incluse în sfera de aplicare a ordonanţei creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi nici contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art.1 pct. 1 din OUG 119/2007 contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Instanţa reţine faptul că între părţi nu s-a încheiat un contract comercial, astfel cum acesta este definit prin art.1 pct. 1 din OUG 119/2007.

Potrivit art.7 din Codul comercial, „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale”.

Dacă în ceea ce o priveşte pe creditoare se poate reţine că aceasta îndeplineşte condiţia de a fi comerciant întrucât este o societate comercială, nu aceeaşi concluzie poate fi trasă în cazul debitoarei.

Astfel, instanţa constată că în cauză nu s-a făcut dovada că debitoarea exercită fapte de comerţ în mod obişnuit, ca o adevărată profesiune, motiv pentru care nu se poate reţine că aceasta are calitate de comerciant.

Având în vedere că dispoziţiile OUG nr.119/2007 au o sferă restrânsă de aplicare, respectiv numai în cazul creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, instanţa va respinge această cererea ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, va respinge această cerere ca neîntemeiată.

Reţinând culpa procesuală a creditoarei, instanţa, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga creditoarea la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată.

Instanţa mai reţine că potrivit art. 274 al. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Astfel, în temeiul art. 274 al. 3 C.pr.civ., instanţa urmează să reducă onorariul de avocat la plata căruia va fi obligată creditoarea de la …. la …. lei.

Pentru a se opri la această soluţie , instanţa a avut în vedere următoarele:

Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câştigat procesul, cu avocatul său, îşi va produce efectele şi faţă de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinţei exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deşi ea , evident, nu a participat nici personal şi nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv), în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.

Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.

Aşadar, art. 274 alin. 3 C.pr.civ. consacră prerogativa instanţei de a reduce un astfel de onorariu , “ prerogativă care este cu atât mai necesară cu cât, respectivul onorariu , convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, care a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect, creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.” (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 C.p.c. a Curtii Constituţionale).

Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat de la 1.000 lei la 500 lei, instanţa a avut în vedere: complexitatea cauzei (prezenta pricină este una simplă, care nu necesită utilizarea unor elemente deosebite de drept), durata cazului, timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit, natura şi dificultatea cauzei (nu a fost necesară conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti , impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului, nici de efectuarea de calcule), mărimea pretenţiilor.

Prin aplicarea art. 274 alin. 3 C.p.c., nu se intervine în contractul de asistenţă juridică, care îşi produce efectele pe deplin între părţi, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi complexitatea cauzei.

Aceasta soluţie a instanţei este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare , care au fost în mod real făcute , în limita unui cuantum rezonabil „, având în vedere rolul judecătorului în desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexităţii cauzei şi muncii depuse de avocat (cauza Nielsen şi Johnsen împotriva Norvegiei, cauza Sabău şi Pârcălab împotriva României, cauza Almeida , Garret şi alţii contra Portugaliei).

În funcţie de situaţia din prezenta cauză, instanţa urmează să oblige creditoarea numai la plata sumei de …lei din onorariul de avocat … lei plătit de debitoare, apreciind că aceasta din urmă a săvârşit un abuz de drept, deci o faptă ilicită şi prejudiciabilă, care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia (diferenţa dintre onorariul convenit şi suma pe care o va plăti creditoarea reprezintă tocmai prejudiciul suferit de pârâtă ca urmare a abuzului de drept săvârşit de reclamantă).

Astfel, faţă de cele expuse mai sus, instanţa va obliga creditoarea la plata către debitoare a sumei de .. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINTA CIVILA NR. 627

Sedinta publica din 24 februarie 2009

S-a luat în examinare în vederea pronuntarii, cererea având ca obiect ordonanta de plata – O.U.G. 119/2007, formulata de creditoarea S.C. ….. ….., în contradictoriu cu S.C. …… S.R.L., cu sediul în ……….

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 19 februarie 2009, sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre.

În vederea deliberarii, instanta a amânat pronuntarea cauzei la aceasta data si a hotarât urmatoarele:

JUDECATORIA,

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de …… sub nr. ………, reclamanta SC ……….. SA a solicitat instantei pe calea ordonantei de plata ca, prin hotarârea ce o va pronunta în contradictoriu cu pârâtul SC ………. SRL, sa dispuna obligarea acesteia la plata a ……… lei reprezentând contravaloare prestatie energie termica si ……… lei, penalitati de întârziere .

În motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca, a furnizat energie termica în perioada ianuarie 2008-martie 2008, fara ca pârâta sa achite contravaloarea prestatiei. De asemenea potrivit art. 17 din contract, pârâta datoreaza penalitati de întârziere de 0, 1 % pe zi de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozitiile OUG nr. 119/ 2007, Legea nr. 325/ 2006.

Cererea a fost legal timbrata .

În sustinerea cererii, reclamanta a depus, în copie: ………

Pârâta SC …….. SRL nu a depus la dosar întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta spre a-si exprima pozitia procesuala fata de cererea creditoarei, desi a fost legal citata in acest sens.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

La ……., reclamanta a depus o cerere de modificare a cauzei actiunii din cerere întemeiata pe OUG nr. 119/ 2007, într-o cerere de drept comun, completând corespunzator si taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În fapt,în baza art. 6 si art. 8 din contractul nr. ……….. reclamanta s-a obligat sa furnizeze energie termica în schimbul achitarii facturilor de catre debitoare. Creditorul a emis factura fiscala seria ………) si factura fiscala seria …..în cuantum de ………… pe care pârâta nu a achitat-o.

Prin acelasi contract, la art. 17, partile au stabilit ca în cazul neachitarii la termenele si în cuantumul stabilit a sumelor amintite anterior se calculeaza penalitati de întârziere începând cu prima zi dupa data scadentei egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare.

Cuantumul acestora se ridica la suma de ……. lei. De asemenea se aplica dispozitiile prevazute de art.38 din Legea nr. 325/ 2006 raportat la art. 42 alin. 10 din Legea nr, 51/ 2006.

Fata de cele expuse,instanta retine ca, în conditiile în care contractul reprezinta legea partilor în virtutea art. 1 C.com. rap la art. 969 C.civ. ce consacra principiul fortei obligatorii a contractului – pacta sunt servanda – în speta creditoarea este titulara unui drept de creanta împotriva debitorului, creanta fiind reprezentata de urmatoarele sume: ……. lei reprezentând contravaloare energie termica si ……… lei, penalitati de întârziere, creanta fiind certa ,lichida si exigibila si probata în conditiile art.46 C. com., corelativa obligatiei acestuia din urma de a plati sumele mentionate în petitul cererii,obligatie pe care debitoarea nu a executat-o.

Cum pârâta nu si-a îndeplinit obligatia corelativa de plata a contravalorii energiei termice, instanta retine ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii contractuale dupa cum urmeaza:

– existenta unei fapte ilicite a pârâtei, care consta în nerespectarea unei obligatii contractuale si anume aceea de a achita contravaloare energie termica.

– existenta unui prejudiciu patrimonial in care se concretizeaza aceasta atingere, constând in ……. lei reprezentând contravaloare prestatie energie termica si ……. lei, penalitati de întârziere.

– raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu

– vinovatia celui ce savârseste fapta ilicita, constând în neexecutarea obligatiei contractuale asumate.

Totodata, instanta va retine ca, în speta, s-a facut si dovada îndeplinirii de catre reclamanta a procedurii concilierii directe, reglementata de dispozitiile art. 7201 c. proc. civ (f. 7 ), precum si a punerii în întârziere a pârâtei.

Fata de cele de mai sus, instanta urmeaza a retine ca, în speta, s-a facut dovada existentei în patrimoniul reclamantei a unei creante certe, lichide si exigibile, care este constatata prin fisa de calcul a penalitatilor( f. 3 ), factura fiscala seria …… factura fiscala seria ……..,notificare nr. ….. .. contract nr. ……….

Pe cale de consecinta, instanta va admite cererea si va obliga pârâta la plata sumei de …. lei reprezentând contravaloare prestatie energie termica si a sumei de …….. lei, penalitati de întârziere.

Fiind în culpa procesuala, în temeiul dispozitiilor art. 274 c.proc.civ., pârâta urmeaza a fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata suportate de catre reclamanta cu prilejul solutionarii cererii de chemare în judecata, în cuantum de …….. lei, constând în taxa judiciara de timbru si timbre judiciare, conform chitantelor si timbrelor judiciare depuse la dosar.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINŢA CIVILĂ NR. 460

S-a luat în examinare în vederea pronunţării, cererea având ca obiect ordonanţă de plată (OUG 119/2007) formulată de creditoarea S.C. ………. S.R.L., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. …….. S.R.L

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 februarie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În vederea deliberării, instanţa a amânat pronunţarea cauzei la această dată şi a hotărât următoarele:

JUDECĂTORIA:

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea ordonanţei de plată la data de 27.01.2009 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr…../ 327/ 2009 creditoarea SC . SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige debitoarea SC ……SRL să achite creditoarei următoarele sume: 1999, 36 lei contravaloare marfă, 310, 18 lei penalităţi de întârziere şi 50.50 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că, în fapt, între SC …… SRL în calitate de vânzătoare şi SC ……… SRL în calitate de cumpărătoare s-au desfăşurat raporturi comerciale, în temeiul cărora au fost livrate produse alimentare şi s-au emis facturile fiscale ataşate la dosar.

În drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe disp. OUG 119/2007 privind procedura ordonanţa de plata.

Debitoarea SC ……… SRL nu a depus la dosar întampinare şi nu s-a prezentat în instanta prin reprezentant spre a-si exprima poziţia procesuală faţă de cererea creditoarei, desi a fost legal citată in acest sens.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar urmatoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare din 04.04.2008 ( f. 7-8 ), facturi fiscale (f.4-6).

Cererea este legal timbrată.

Analizand actele si lucrările dosarului, instanta reţine următoarele: În fapt, în cadrul relaţiilor comerciale dintre părţi creditoarea SC …….. SRL a vândut debitoarei SC ……. SRL diverse produse alimentare emiţându-se în acest sens facturile depuse la dosar rezultând un total de 1999, 36 lei.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, în contract, părţile au stipulate că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale atrage plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere după scadenţă pe o perioadă egală cu jumătate din termenul de plată, iar peste această perioadă 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea rămasă la plată, fără a fi necesară vreo notificare.

Creanţa este certă în condiţiile art.379 alin.3 C.proc.civ, existenţa ei fiind neîndoielnică aşa cum rezultă din facturile fiscale acceptate de debitoare prin semnătură şi stampilă.

Creanţa este lichidă potrivit art. 379 alin.4 C.proc.civ. având un cuantum precis determinat.

Creanţa este exigibilă, fiind ajunsă la scadenţă în raport cu fiecare factură în parte .

Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art.7 alin. 4 din OUG 119/ 2007, care prevăd că în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 119/ 2007 privind ordonanţa de plata, această procedură se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale

Fata de cele expuse,instanţa reţinând că, în speţă, creditoarea este titulara unui drept de creanţă împotriva debitoarei, creanţa fiind reprezentată de debitul principal de 1999, 36 lei şi 310, 18 lei penalităţi de întârziere,creanţa fiind certă ,lichidă şi exigibilă şi probată în condiţiile art.46 C.com. corelativă obligaţiei acestei din urmă de a plăti suma menţionată în cererea modificatoare, obligaţie pe care debitoarea nu a executat-o, urmează a admite cererea de faţă.

Conform art.274 C.pr.civ. faţă de soluţia de admitere a cererii instanţa urmează a dispune obligarea debitoarei SC …….. SRL, aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar în cuantum de 39,30 lei către creditoarea SC ……… SRL.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 483

Şedinţa publică de la 16 Februarie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.02.2009 sub nr. 803/327/2009, creditoarea _ a chemat-o în judecată pe debitoarea _, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 8974,93 lei precum şi rata dobânzii.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că în baza facturii fiscale nr.000160 din data de 24.07.2007 şi avizului de însoţire creditoarea a predat pârâtei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE, în valoare totală de 8974,93 lei.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 119/2007.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie, factura fiscală nr.000160 din data de 24.07.2007 (f.5), certificat de înmatriculare TL 02 WLE, notificare nr.296/M/2008 (f.7), autorizaţie reparaţie (f.8).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale având ca obiect livrare produse, în baza facturii fiscale nr.000160 din data de 24.07.2007 şi avizului de însoţire creditoarea a predat pârâtei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE, în valoare totală de 8974,93 lei.

În drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, nefiind incluse în sfera de aplicare a ordonanţei creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi nici contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art.1 pct. 1 din OUG 119/2007 contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Instanţa reţine faptul că între părţi nu s-a încheiat un contract comercial, astfel cum acesta este definit prin art.1 pct. 1 din OUG 119/2007.

Debitoarea _, în speţă nu are calitatea de comerciant, după cum rezultă şi din cererea de chemare în judecată, creditoarea a predat debitoarei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE.

Având în vedere că dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, şi nu sunt incluse în sfera de aplicare a ordonanţei contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, instanţa va respinge această cererea ca neîntemeiată

În ce priveşte cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa procesuală în sarcina debitoarei faţă de soluţia dată pe cererea introductivă de instanţă, astfel că urmează să o respingă.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINTA CIVILA NR. 2422
Sedinta publica din 2 octombrie 2008

Deliberand asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata pe calea ordonantei de plata la data de ……………… si inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr………… creditoarea SC ………….. SNC a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige debitorul ……………… sa achite creditoarei suma de ………. lei reprezentand contravaloare marfuri si ……….. lei penalitati de intarziere precum si sa dispuna obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea cererii se arata ca, in fapt, S.C. ………… a vandut debitorului ……………………….., materiale de constructii in valoare totala de …………. lei, pe care debitorul nu le-a achitat.
Marfurile au fost predate la data intocmirii facturii. De asemenea, debitorul s-a obligat sa plateasca penalitati de intarziere in cuantum de 1% pentru fiecare zi de intarziere.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe disp. O.U.G. 119/2007 privind procedura ordonantei de plata, art. 969 C.civ. si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 119/2007.
Debitorul nu a depus la dosar intampinare si nu s-a prezentat in instanta prin reprezentant spre a-si exprima pozitia procesuala fata de cererea creditoarei, desi a fost legal citat in acest sens.
In dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: factura fiscala…… nr………….. situatia platilor la …………….., situatie facturi neincasate, certificat de inregistrare , contract de vanzare-cumparare .
Cererea este legal timbrata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: In fapt, in cadrul relatiilor comerciale dintre parti creditoarea a emis factura fiscala nr……., catre debitor in cuantum total de ………… lei, factura care a fost acceptata de acesta din urma prin semnatura.
Angajamentul de plata a unei sume de bani semnat de debitor constituie un inscris in sensul art. 1 din OG nr. 5/2001, chiar daca nu poarta stampila societatii.
Creanta este certa in conditiile art. 379 alin.3 C.proc.civ, existenta ei fiind neindoielnica asa cum rezulta din facturile fiscale insusite de debitoare prin semnatura.
Creanta este lichida potrivit art. 379 alin.4 C.proc.civ. avand un cuantum precis determinat. Creanta este exigibila, fiind ajunsa la scadenta.
Instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 7 alin. 4 din OUG 119/ 2007, care prevad ca in cazul nedepunerii intampinarii, instanta poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.
In ceea ce priveste cuantumul penalitatilor instanta constata ca, potrivit art. 46 C.com., facturile acceptate reprezinta mijloace de proba. Din aceasta cauza, simpla mentiune a penalitatilor pe facturi, in lipsa unui contract care sa prevada aceasta sanctiune nu suplineste acordul partilor cu privire la aceasta clauza, in conformitate cu art.46 C,com, art. 969 si art 970 C.civ.
Conditiile generale de pe spatele facturilor nu pot fi obligatorii pentru cumparator atat timp cat acestea nu au fost asumate prin semnatura.
Acceptarea facturii reprezinta numai acceptarea sumei facturate ca urmare a preluarii marfurilor si nu modificarea clauzelor contractuale.
Admiterea unor astfel de clauze poate fi facuta numai de catre anumite persoane autorizate in acest scop, o astfel de acceptare avand ca rezultat incheierea unui contract iar nu valoarea acceptarii unui simplu document de decontare.
Din aceste considerente nu se poate considera ca facturile acceptate la plata, in conformitate cu art. 46 C.com produc efecte si in privinta penalitatilor mentionate in cuprinsul acestora astfel incat nu sunt indeplinite conditiile privind acordarea acestora.
La dosarul cauzei a fost depus contractul de vanzare cumparare nr. ………. dintre parti, iar la pct. 5 se prevede ca atunci cand cumparatorul nu achita contravaloarea facturii pana la data scadenta din contract, acesta va plati vanzatorului penalitati de intarziere de 0,30 % pe zi de intarziere din suma datorata. Cum in factura data scadenta este de 04.07.2008, de atunci au inceput sa curga penalitatile.
Din situatia platilor la ……………. rezulta ca s-au calculate penalitati pentru 66 de zile, din data de 04.07.2008.
In raport de procentul de 0,30 % pe zi de intarziere prevazut in contract instanta constata ca penalitatile datorate de debitor sunt in cuantum de ……… lei si nu de ……….. lei.
Fata de cele expuse, instanta retine ca, creditoarea este titulara unui drept de creanta impotriva debitoarei, creanta fiind reprezentata de debitul principal in valoare de …….. lei si penalitati de ………… lei , creanta fiind certa , lichida si exigibila si probata in conditiile art. 46 C.com., corelativa obligatiei acestuia din urma de a plati sumele mentionate in petitul cererii, obligatie pe care debitoarea nu a executat-o.
In solutionarea cererii instanta va avea in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/ 2007 privind ordonanta de plata, aceasta procedura se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
Ca atare, retinand ca in speta sunt indeplinite cerintele prevazute de dispozitia legala mai sus aratata , creditoarea fiind titulara unui drept de creanta impotriva debitoarei, obligatia acesteia rezultand dintr-un contract comercial, creanta fiind certa, lichida si exigibila, conform art. 379 C.pr.civ., instanta urmeaza a admite in parte cererea de fata, dispunandu-se obligarea debitoarei sa achite creditoarei suma de ……….. lei reprezentand contravaloare marfa si ……….. lei penalitati de intarziere.
In cea ce priveste cheltuielile de judecata, creditorul a depus copii de pe chitanta privind plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat, in total suma de ……….. lei.
Conform art. 274 C.pr.civ., fata de solutia de admitere in parte a cererii, instanta constatand culpa procesuala comuna atat a debitoarei cat si a creditoarei care a pretins o suma mai mare decat i s-a acordat, urmeaza a dispune obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata catre creditoare, in cuantum de ……… lei , reprezentand taxa judiciara de timbru, onorariu si timbrul judiciar.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINTA CIVILA NR. 2562
Sedinta publica de la 13 Octombrie 2008

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei ….sub nr…., creditoarea ….a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa someze debitoarea …. la plata sumei de 303,64 lei reprezentand contravaloarea marfii livrate si neachitate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii introductive, creditoarea a aratat ca a vandut debitoarei materiale de constructii in valoare de 303,64 lei, pentru care a emis factura fiscala nr. ….. Predarea marfurilor s-a facut la data intocmirii facturii, la sediul societatii creditoarei, care este si locul in care raportul juridic obligational a luat nastere.
In drept, invoca disp. OUG 119/2007.
Cererea a fost legal timbrata.
In dovedirea cererii a fost atasata factura fiscala nr. …..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In solutionarea cererii instanta va avea in vedere ca potrivit disp art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 119/2007, privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, aceasta procedura se aplica creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani , care rezulta din contracte comerciale”.
Creditoarea invoca in sustinerea pretentiilor un contract comercial incheiat in forma simplificata, in cond. art.36 C.com., in forma comenzii urmata de executare, fara ca “negotium”-ul intervenit intre acesta si societatea debitoare din prezenta cauza sa fie constatat printr-un inscris “instrumentum”.
Proba unui astfel de contractul se poate face in conditiile art 46 C.com, respectiv cu facturi acceptate.
Factura este un inscris sub semnatura privata, care cuprinde elementele esentiale ale unei operatiuni comerciale, precum identitatea partilor, cantitatea de marfa, calitatea, conditii de livrare etc, si care constituie un contract in forma simplificata, facand proba pe predarea marfurilor cuprinse in factura.
Or, pentru a putea fi considerata contract, trebuie ca din cuprinsul acesteia sa rezulte existenta consimtamantului la incheierea contractului a ambelor parti contractante. In cazul persoanelor juridice, consimtamantul se exteriorizeaza prin intermediul organelor sale de conducere, conform art. 35 alin.1 din Decretul nr. 31/1954 sau mandatari imputerniciti in acest sens, dupa regulile mandatului.
Or, un consimtamant valabil exprimat presupune nu numai aplicarea stampilei societatii comerciale, care prin natura sa, nu poate angaja “per se” raspunderea persoanei juridice, ci presupune cu necesitate si executarea olografa a unei semnaturi care sa provina de la persoanele in drept a reprezenta societatea sau mandatare ale acesteia, executarea olografa a semnaturii permitand identificarea celui ce a executat-o si astfel sa se probeze calitatea celui care a semnat.
In privinta fortei probante, factura face dovada deplina impotriva emitentului si in favoarea aceluia ce o detine, adica a destinatarului. Factura poate sa faca dovada si in favoarea emitentului, daca este acceptata de catre destinatar prin semnatura cu mentiunea acceptat.
In cauza factura in discutie poarta numai stampila societatii …., fara semnatura si fara mentiunea “acceptat”.
In aceste conditii, instanta urmeaza a analiza caracterul facturii de a fi acceptata de catre ….., pentru a fi in masura sa faca proba impotriva destinatarului facturii.
Factura nr. ….. poarta numai stampila societatii destinatare, care nu constituie un elemente de identificare al persoanei juridice de drept privat si care nici nu este in masura sa angajeze raspunderea contractuala a persoanei juridice, prin raportare la disp. art. 35 alin.1 din Decretul nr. …, lipsind orice semnatura olografa din partea reprezentantului societatii …..
Raportand notiunea de “acceptare a facturii” asa cum rezulta din uzantele comerciale la inscrisul depus la dosar, instanta retine ca simpla aplicarea a unei stampile, fara sa se poata proba cine a aplicat-o si daca cel ce a aplicat-o avea imputernicire in aceste sens pentru a angaja raspunderea societatii si fara o semnatura olografa, care prin specificul elementelor de grafie continute ar fi permis identificarea celui care a executat-o si daca acesta poate reprezenta societatea in raporturile cu tertii sau ca macar avea calitatea de angajat a societatii, nu poate echivala cu acceptarea tacita a facturii de catre destinatarul acesteia. In aceste conditii, nu se poate face proba asumarii in mod valabil si in numele societatii …. a obligatiei de a plata.
Fata de specificul acestei proceduri, instanta nu poate face probatorii complete din care sa rezulte existenta “negotium”-ului intervenit intre parti si faptul executarii in temeiul acestui contract de catre ….. a predarii marfurilor catre …., astfel ca, nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 2 din OUG 119/2007 referitoare la existenta unui contract comercial probat, urmeaza sa respinga cererea de ordonanta de plata ca neintemeiata.
Fata de precizarea reprezentantului conventional al creditoarei la cuvantul pe fond referitoare la renuntarea la capatul de cerere privind penalitatile de intarziere, instanta retine ca nu a fost investita cu o astfel de cerere, ca urmare actul de dispozitie al creditoarei efectuat prin mandatar cu puteri depline, asa cum rezulta din imputernicirea avocatiala – fila 10 dosar este lipsit de efecte juridice.
In ce priveste cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, raportat la disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanta apreciaza ca nu se poate retine culpa procesuala in sarcina debitoarei din prezenta cauza fata de solutia data pe cererea introductiva de instanta, astfel ca urmeaza sa o respinga.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINTA CIVILA Nr. 2651
Sedinta publica de la 20 octombrie 2008

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de ……. sub nr. …….., creditoarea ………L. a chemat-o in judecata pe debitoarea ……, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna emiterea unei ordonante de plata pentru suma de 2673,47 defalcata astfel: suma de 2394,06 lei reprezentand contravaloarea marfa livrata si neachitata; suma de 239,41 lei reprezentand penalitati de intarziere,precum si suma de 40 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale, creditoarea a aratat, in esenta, ca la data de …… a incheiat cu debitoarea contractul de vanzare-cumparare nr. ……. in baza caruia i-a livrat diverse produse, emitand facturile fiscale nr. ………. in valoare de 1933,32 lei, respectiv factura fiscala nr. …. in valoare de 460,74 lei, debitoarea avand obligatia de a achita contravaloarea produselor livrate la data scadentei prevazuta in facturi, obligatie neindeplinita pana in prezent.
Cu privire la suma de 239,41 lei reprezentand penalitati de intarziere, creditoarea arata ca in art. 22 din contractul incheiat intre parti se prevede o clauza penala conform careia cumparatorul urmeaza sa plateasca penalitati in cuantum de 1% pe zi.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 969, art. 1361 si urm. Cod civil, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei in conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.
In dovedirea actiunii, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri in cadrul careia a depus la dosarul cauzei, in copie, contractul de vanzare cumparare nr. …. (f. 6), certificat de inregistrare al …. la …. seria … (f. 7), factura fiscala nr. ………., calcul penalitati de intarziere (f. 10).
Debitoarea, desi legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei si nu a depus intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt, intre creditoare si debitoare s-au stabilit relatii comerciale avand ca obiect livrare produse, in conformitate cu clauzele contractului de vanzare cumparare nr. ……… (f. 6).
Creditoarea, in calitate de vanzator i-a livrat debitoarei in calitate de cumparator o serie de produse, pentru care a emis factura fiscala nr. …………
In drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale, nefiind incluse in sfera de aplicare a ordonantei creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si nici contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Potrivit art. 379 Cod procedura civila, creanta are un caracter cert atunci cand existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau/si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
In cauza dedusa judecatii, instanta constata caracterul cert al creantei in valoare totala de 2394,06 lei in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, existenta sa rezultand din facturile fiscale depuse la dosar, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, catimea creantei fiind determinata si rezultand din inscrisuri insusite de parti, respectiv facturile fiscale enumerate mai sus care potrivit art. 46 Cod comercial fac dovada si impotriva debitorului in masura in care sunt acceptate.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiunile comerciale se probeaza si cu facturi acceptate. Factura este un inscris care cuprinde elementele esentiale ale unei operatiuni comerciale: identitatea partilor, cantitatea de marfa, calitatea, conditii de livrare etc. In privinta fortei probante, factura face dovada deplina impotriva emitentului si in favoarea aceluia ce o detine, adica a destinatarului. Factura poate sa faca dovada si in favoarea emitentului, daca este acceptata de catre destinatar.
In cauza dedusa judecatii acceptarea este expresa, facandu-se prin depunerea semnaturii destinatarului si aplicarea stampilei pe factura
Potrivit art. 3 din contract, cumparatorul s-a obligat sa achite contravaloarea produselor in termenul mentionat pe factura fiscala, obligatie nerespectata de catre parata.
Caracterul exigibil al creantei rezulta din faptul neplatii pretului de catre debitoare la scadenta stabilita conform contractului si facturilor fiscale si anume data de ………..
Intrucat creanta solicitata de creditoare prin prezenta cerere este certa, lichida si exigibila, reprezentand o obligatie de plata a unei sume de bani si este determinata potrivit facturilor acceptate de catre debitoare, avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse si constatand intrunite conditiile cerute de art. 2 din OUG 119/2007, instanta va admite actiunea si va obliga debitoarea sa plateasca creditoarei, suma de 2394,06 lei, reprezentand contravaloare marfa neachitata.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 239,41 lei reprezentand penalitati de intarziere, instanta retine ca, desi in art. 22 din contractul nr. …. se prevede o clauza penala conform careia cumparatorul urmeaza sa plateasca penalitati in cuantum de 1% pe zi in caz de neexecutare la scadenta a obligatiilor contractuale, potrivit art. 8 din acelasi contract, la data de ……….. contractul incheiat intre parti a incetat sa mai produca efecte juridice.
Or, avand in vedere ca facturile fiscale in cauza au fost emise dupa incetarea contractului nr. …….., respectiv la data de ……., precum si faptul ca nu s-a facut dovada existentei acordului de vointa al partilor cu privire la o alta clauza penala, in temeiul careia sa se procedeze la calcularea penalitatilor in caz de neexecutare la scadenta a obligatiilor de plata de catre debitoare a contravalorii marfurilor livrate potrivit facturilor depuse la dosar, instanta va respinge capatul de cerere privitor la penalitati, ca neintemeiat.
Fata de cele expuse mai sus, constatand ca pretentiile creditoarei sunt justificate numai in ceea ce priveste suma de 2394,06 lei, reprezentand contravaloare marfa neachitata, instanta va admite in parte actiunea si, in temeiul art. 10 al. 3 din OUG nr. 119/2007 va fixa un termen de plata de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarari.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga debitoarea si la plata sumei de 39,50 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru si timbru judiciar), pe temeiul culpei sale procesuale.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

SENTINTA CIVILA NR. 2530
Sedinta publica din data de 10.10.2008

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.08.2008, sub dosar nr. …………….., reclamanta ………., a chemat in judecata pe paratul ……….., solicitand instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta, sa il oblige pe parat la plata sumei de 1664,62 lei, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale calculate de la data efectuarii platii si pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a invederat ca la data de …….., …….. a incheiat cu paratul contractul de vanzare-cumparare nr. …….., prin care i-a vandut acestuia anumite produse (obiecte de uz indelungat) cu plata pretului in rate.
A mai aratat reclamanta ca, in calitate de asigurator, in baza conditiilor privind asigurarea de risc financiar a creditelor comerciale acordate pentru cumpararea bunurilor de catre persoanele fizice sau juridice, stabilite cu societatea ………., in calitate de asigurat, a acceptat sa acopere pretentiile banesti ale acesteia rezultate din riscul de neincasare a sumelor datorate de catre parat.
Ca urmare a comunicarii de catre ……… a notei de avizare ………. pentru suma de 1664,62 lei, reclamanta a invederat ca a achitat aceasta suma cu borderoul de plata nr. ………….
A mai aratat reclamanta ca, desi l-a notificat si contactat direct pe parat in vederea platii debitului datorat, acesta nu a dat curs solicitarii sale.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 998-999 C.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995 modificata si completata.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 159,40 lei si timbru judiciar in cuantum de 4,50 lei.
In temeiul art. 242 alin. 2 Cpc, reclamanta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar, in copii, urmatoarele inscrisuri: borderoul de plata nr. ……….. (f.5); notificarea pentru conciliere directa si confirmarea de primire (f. 7-9); nota de avizare dauna (f. 10); contractul de vanzare-cumparare nr. …………… (f. 11-13); contract de asigurare nr. ……….. (f. 14-15).
Paratul, desi legal citat, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a propune probe sau a invoca aparari.
In cauza, instanta a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de ………., intre societatea ………, in calitate de vanzatoare, si paratul ………., in calitate de cumparator, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr. ………(f. 11-13), prin care vanzatoarea i-a vandut paratului doua produse electrocasnice, cu plata pretului in 24 de rate.
Potrivit contractului de asigurare nr. …….. (f.14-15) incheiat intre reclamanta, in calitate de asigurator, si societatea ……….., in calitate de asigurat, reclamanta s-a obligat, ca in schimbul primelor de asigurare incasate de la asigurat, sa acopere pretentiile banesti ale acestuia rezultate din riscul de neincasare de catre acesta a sumelor datorate de cumparatori, persoane fizice si juridice, care au beneficiat de cumpararea de bunuri cu plata amanata.
Totodata, conform contractului de asigurare mentionat anterior, reclamantei ii incumba si obligatia de a primi de la asigurat, in scris, nota de avizare de dauna si documentatia privitoare la producerea evenimentului asigurat.
In cazul contractelor de vanzare-cumparare cu plata in rate care au ca obiect vanzarea de bunuri, prin eveniment asigurat se intelege, astfel cum se prevede la punctul 1.5 din contractul de asigurare, situatia de neincasare a doua rate consecutive in termen de 30 zile calendaristice de la scadenta celei de-a doua rate sau inregistrarea unui debit restant mai mic de doua rate la sfarsitul perioadei de creditare.
Prin nota de avizare dauna, depusa la fila 10 din dosar, ……., in calitate de asigurat, i-a adus la cunostinta reclamantei, in calitate de asigurator, ca la data de ………… s-a produs evenimentul asigurat in ceea ce priveste contractul de vanzare cumparare nr. … incheiat cu paratul ….. Totodata, in nota de avizare s-a mai mentionat ca paratul achitase anterior avizarii suma de 2002,11 lei, ramanand un rest de plata in cuantum de 1664,62 lei, aceasta suma reprezentand despagubirea solicitata de catre societatea asigurata.
Potrivit ordinului de plata nr. …… (f.23), la data de ………., reclamanta a achitat societatii asigurate …….. suma de 1662,62 lei, cu titlu de despagubiri.
Conform dispozitiilor art. 969 C.civ., conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Tot astfel, potrivit art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei sale.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca paratul nu a facut dovada indeplinirii obligatiei sale de achitare in intregime a pretului, desi aceasta sarcina ii revenea.
In conformitate cu dispozitiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Desi reclamanta l-a notificat pe parat (f.7-9), sa ii achite debitul, acesta nu s-a conformat.
Fata de cele expuse mai sus, avand in vedere dispozitiile art. 969, art. 1073 C.civ., precum si art. 22 din Legea nr. 136/1995, instanta apreciaza ca fiind intemeiata cererea formulata de catre reclamanta, urmand a obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1662,62 lei cu titlu de despagubiri.
In ceea ce priveste capatul de cerere privitor la dobanda legala, avand in vedere natura comerciala a cauzei, precum si dispozitiile art. 1088 C.civ. si art. 43 C.com., instanta va obliga paratul sa ii plateasca reclamantei suma de 253 lei reprezentand dobanda legala (calculata de la data platii efectuate de catre reclamanta asiguratului si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata), precum si a dobanzii legale calculate incepand cu data introducerii cererii si pana la data platii efective.
Avand in vedere si dispozitiile art. 274 din C.proc. civ. si tinand seama de imprejurarea ca paratul a cazut in pretentii, va obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre reclamanta cu prilejul prezentei judecati, respectiv la suma de 163,90 lei ( taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar).

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ

Ordonanta de plata

Sentinta civila Nr. 2440
Sedinta publica de la 06 Octombrie 2008

Deliberand asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de … sub dosar nr. .., creditoarea …, in contradictoriu cu debitoarea …, a solicitat instantei sa dispuna emiterea unei ordonante de plata prin care sa oblige debitoarea la plata sumei totale de 1678,16 lei, defalcata astfel: suma de 1094,06 lei reprezentand contravaloarea marfii livrate; suma de 544,10 lei reprezentand penalitati de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, creditoarea a aratat, in esenta, ca la data de … a incheiat cu debitoarea contractul de vanzare-cumparare nr. … avand ca obiect comercializarea produselor si in baza caruia i-a livrat debitoarei mai multe produse, emitand facturile fiscale nr. … in valoare de 723,08 lei, nr…. in valoare de 304,91 lei, factura fiscala nr…..
A mai invederat creditoarea ca, in conformitate cu dispozitiile art. 3 din O.U.G. nr. 119/2007 raportat la art. 43 din C.com. si art. 11 din contractul incheiat cu debitoarea, a calculat la suma datorata penalitati de intarziere in cuantum de 544,10 lei.
S-a mai precizat in cerere ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei de plata prevazute de art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007.
In drept creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 998, 1361 si urm. din Cod civil. si O.U.G. nr. 119/2007.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 39 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,50 lei.
In dovedirea actiunii, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri in cadrul careia a depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: contract de vanzare-cumparare nr. … (f. 6); certificat de inregistrare seria .. nr. …(f.7); facturile fiscale nr. …, nr. … (f.8-9); tabel de calcul penalitati de intarziere (f.10).
Debitoarea, desi legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de cererea creditoarei.
In temeiul dispozitiilor art. 242 alin. 2 din C.proc.civ. s-a cerut de catre creditoare judecarea cauzei si in lipsa partilor.
La data de … creditoarea si-a precizat actiunea in sensul ca debitoarea ca urmare a formularii cererii de chemare in judecata a achitat contravaloarea marfii livrate, si solicita numai suma de 544,10 lei reprezentand penalitati de intarziere cu cheltuieli de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cererea prin care se declanseaza procedura ordonantei de plata, reglementata in O.U.G. nr.119/2007, trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de legea speciala, respectiv de art.2 alin.1 din O.U.G. nr.119/2007.
Astfel, in primul rand, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani, fiind absolut necesar, potrivit textului de lege mai sus mentionat, ca aceasta obligatie sa rezulte dintr-un contract comercial.
In al doilea rand, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. Creanta este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei, conform art.379 alin.3 C.proc.civ., deci cand existenta creantei este neindoielnica. Creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art.379 alin.4 C.proc.civ.. Creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii – art.263 si art.382 C.proc.civ. – debitorul este decazut din beneficiul termenului.
Analizand prezenta cerere de emitere a ordonantei de plata in raport de aceste cerinte, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 22 din contractul de vanzare-cumparare, partile s-au obligat sa-si execute intocmai si la timp obligatiile contractuale, neindeplinirea acestora atragand plata de penalitati in cuantum de 1% pe zi de la data scadentei inscrisa in factura fiscala. Fata de neexecutarea obligatiei de catre debitoare, creditoarea a calculat penalitati, conform tabelului depus la fila 11 din dosar, in cuantum de 544,10 lei.
Instanta avand in vedere ca la dosarul cauzei s-au depus in copie numai 2 din cele trei facturi invocate, respectiv facturile fiscale nr. .. (f.8-9), si nu s-a facut dovada existentei celei de a treia factura, astfel nu va acorda penalitati de intarziere la factura nr……
Astfel, suma pretinsa de creditoare, in cuantum total de 524,27 lei este datorata de debitoare, avand in vedere relatiile contractuale dintre parti, acestea incheind la data de … contractul de vanzare-cumparare nr. ..in baza caruia creditoarea i-a livrat debitoarei mai multe produse. Contractul are natura comerciala avand in vedere dispozitiile art. 7 coroborat cu art. 4 C.com., fiind incheiat intre doua societati comerciale.
Conform art.379 alin.3 C.proc.civ. “creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul”, in speta existenta creantei certe rezultand din facturile achitate de catre debitor, insa dupa data scadentei, fapt ce atragere curgerea penalitatilor de intarziere prevazute art.22 din contractul incheiat intre parti.
Potrivit art.379 alin.4 C.proc.civ. creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta si a altor acte, in speta acest aspect rezulta din calcularea penalitatilor de intarziere de la data scadentei facturilor pana la data la care s-a achitat debitul principal.
In ceea ce priveste conditia exigibilitatii creantei, acesta este indeplinita in cauza, scadenta obligatiei fiind implinita la data de .., respectiv la …, date de la care a inceput sa curga penalitatile de intarziere potrivit prevazute art.22 din contractul incheiat intre parti.
Or, avand in vedere ca debitoarea a achitat contravaloarea pretului marfii livrate cu intarziere, instanta va admite cererea precizata si in temeiul art. 2 alin. 1, art. 4 si art. 10 alin. 1 si 3 din O.U.G. nr.119/2007 raportat la art. 969 din Cod civil va dispune obligarea debitoarei sa suma de 524,27 lei reprezentand penalitati de intarziere de la data scadentei facturilor si pana la data achitarii debitului, in termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotarari.
In temeiul art.274 C.proc.civ., in considerarea culpei procesuale a debitoarei in declansarea litigiului de fata, instanta va obliga debitoarea sa plateasca creditoarei cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.

Tags: ORDONANŢĂ DE PLATĂ