Top

Plângere împotriva încheierii de carte funciară

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 955 (26.09.2012)

Autor: GRAURE MADALINA PETROSINA

Domenii asociate:

Carte Funciară

 Judecătoria Sinaia

Judecător PETROSINA-MĂDĂLINA GRAURE

 

DREPT CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 955 din data de 26 septembrie 2012

Dosar nr. 1085/310/2010

Domeniu asociat: Carte funciară.

Titlul: Plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Soluţie de respingere.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 1085/310/2012 petenta SC O. B. SRL prin administrator I. O. a formulat plângere împotriva încheierii nr…./25.04.2012 emisă de O.C.P.I. P – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ploieşti prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii nr /14.02.2012.

S-a solicitat admiterea plângerii, anularea încheierii de respingere nr. …J25.04.2012 şi să se reînscrie toate sarcinile care au fost înscrise prin încheierea OCPI Prahova nr /2011 ca fiind înscrise in mod temeinic şi legal.

In motivarea plângerii, petenta a arătat că proprietarul imobilului este O. B, iar cererea privind radierea sarcinilor a fost făcută de către P. B. Din experienţa petentului cu OCPI Prahova privind înscrierea sarcinilor care grevează imobilele din V. C, Tarlaua… parcele , sarcini care au fost înscrise de Biroul de carte funciara în anul 2003 şi anul 2005 şi din practica acestui Oficiu de Cadastru, sarcinile solicitate a fi înscrise, de către petent au fost respinse pe motiv că proprietarul nu este C. L. B.f cel cu care petenta a încheiat contractul. Prin analogie cu practica oficiului nu ar fi trebuit să se dispună radierea acestor sarcini motivat de faptul ca această cerere de radiere nu a fost făcută de proprietarul imobilului, adică O, B. 2. Motivul pentru care nu se pot radia sarcinile este faptul ca decizia civila nr. …J2005 data de Curtea de Apel Ploieşti a fost data in favoarea societăţii O.B. SRL, adică a respins apelul formulat de C. L. B. Din motivarea hotărârii judecătoreşti …J2005 pronunţată în dosarul nr. …/2005 se va observa, ca reclamanta este C. L. B. si a solicitat instanţei rezilierea contractelor care au fost încheiate cu SC O. B. SRL şi în baza cărora s-au înscris atât sarcinile privind notarea litigiilor ce se aflau la acea dată pe rolul instanţelor judecătoreşti respectiv dosarul …/2005 şi dosarul…/20045 unde s-a pronunţat decizia civilă nr. …/09.09.2005.

Decizia nr. …/2005 a fost atacată mai departe cu recurs la ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SIJUSTIŢIE, unde s-apronunţata decizia nr. …/05.05.2006 şi care încă o dată a RESPINS RECURSUL formulat de CE B., deci hotărârea INC A O DATA PRONUNŢATA in FAVOAREA societăţii O. B. SRL, iar instanţa supremă a constatat contractele încheiate cu C. L. B. perfect valabile şi nu au fost reziliate.

În condiţiile în care aceste hotărâri judecătoreşti au fost date în favoarea societăţii O. B., sarcinile care au fost înscrise în Registrul de Transcriptiuni si Inscripţii!ni in anul 2005 in baza certificatelor de grefa, sarcini care sunt interdicţie la înstrăinarea terenurilor, interdicţie la dezmembrare si opoziţie al înstrăinare si opoziţie la dezmembrare vor rămâne valabil înscrise în Cartea Funciară a imobilului cu nr. cadastral…. (provenit din nr. cadastral de pe hârtie …) aşa cum au fost înscrise şi în Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni şi aşa cum au fost înscrise şi prin încheierea nr. …/12.05.2011.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedirea plângerii s-au depus înscrisuri .

Intimatul O. B., legal citat, a fost reprezentat în instanţă, dar nu a formulat nici un fel de cereri în apărare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele: Asupra imobilului teren situat în Buşteni, strada f.n., Tarlaua .., Parcela … cu nr. cadastral înscris în cartea funciară nr. … având ca proprietar O.B. au fost înscrise dreptul de administrare al petentei dobândit în baza contractului de asociere în participaţiune nr…./2000 încheiat între SC O. B. SRL şi C. L.B, precum şi sarcini decurgând din notarea litigiilor obiect al dosarelor …/2005 şi …/2005 ale Curţii de Apel Ploieşti.

Sarcinile rezultând din notarea litigiilor mai sus menţionate au fost înscrise în cartea funciară prin încheierea nr… ./12.05.2011 emisă de OCPI.

Ulterior, ca urmare a cererii formulată de proprietarul terenului, respectiv de către P. oraşului B, şi ca o consecinţă a soluţionării irevocabile a litigiilor obiect ale dosarelor …/2005 şi …/2005 ale Curţii de Apel Ploieşti, OCPI a emis încheierea nr.. 714.02.2012 , prin care a admis cererea şi a dispus radierea sarcinilor care grevau  imobilul şi au fost înscrise la poziţiile 2,3,4,5,6, din partea C precum şi a sarcinilor care au fost reînscrise sub nr /2011.

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere petenta SC O. B. SRL prin administrator I. O., plângerea fiind respinsă prin încheierea de reexaminare nr.. ../25.04.2012 a OCPI Prahova (f.7). În cuprinsul acestei încheieri s-a reţinut că prin încheierea …/2012 nu se contestă valabilitatea contractelor de asociere în participaţiune nr. ../2000 şi .. ./2000 încheiate între SC O. B. SRL respectiv SC T. 2000 SRL pe de o parte şi C. L. B. în baza cărora a fost înscris dreptul de folosinţă.

S-a mai reţinut în motivarea încheierii că s-a admis cererea de radiere a litigiului întemeiat pe dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării încheierii nr. ..72012, respectiv art.48 din Legea 7/1996, şi de art. 763 alin.l din Ordinul 633/2006 al Directorului General al ANCPI.

S-a mai arătat că radierea notării existenţei unui litigiu cu privire la drepturile ce fac obiectul înscrierii în cartea funciară se poate efectua în baza dovezii stingerii irevocabile a litigiului, ori prin decizia nr…./l6.05.2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, hotărârile nr…72.03.2005 şi ..72.02.2005 ale Tribunalului Prahova depuse la dosar s-a făcut dovada acestui fapt, neavând relevanţă soluţia dată de instanţă.

Împotriva acestei încheieri a făcut plângere la judecătorie, petenta.

Se constată că toate notările de sarcini radiate prin încheierea contestată de către petenta au legătură cu litigiile obiect al dosarelor nr. ..72005 şi ..72005 ale Curţii de Apel Ploieşti.

Ori prin decizia nr. ..716 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. ..72005 s-a respins ca nefondat apelul pronunţat de C. L. B. împotriva sentinţei nr…./2 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova , prin care s-a respins cererea formulată de reclamantul C. L. B. împotriva pârâtei SC O. B. SRL privind rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune nr. ..715.02. 2000 încheiat între părţi.

Soluţia mai sus menţionată a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie potrivit deciziei nr.. .75.05.2006.

Se reţine de asemenea că şi litigiul obiect al dosarul nr…./2005 al Curţii de Apel Ploieşti, în legătură cu care au fost de asemenea efectuate notări în cartea funciară, deşi a privit alte părţi respectiv pe reclamantul C. L. P. şi pârâta SC T.2… SRL a fost soluţionat definitiv şi irevocabil în sensul respingerii cererii de reziliere a contractului de asociere în participaţiune nr. ..715.03.2000 prin sentinţa nr. ..72.03.2005 a Tribunalului Prahova , decizia nr. ..79 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti şi decizia nr./17.05.2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Înscrierile mai sus menţionate fac part din cele prev de art. 19 alin.l C Partea a IlI-a din Legea 7/1996 referitoare la sarcini, lit.a) privind dreptul de folosinţă şi lit.b) alte raporturi juridice sau acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte, precum şi orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte (lit.d).

Ori înscrierile în cartea funciară radiate prin încheierile contestate fac parte dintre cele denumite de art. 20 alin.l din Legea 7/1996 şi art. 881 din noul Cod civil, ca notări, respectiv cele menţionate de art. 902 alin2 pct.19 din noul Cod civil.

În baza hotărârilor menţionate s-a confirmat cu efect de autoritate de lucru judecat dreptul de folosinţă al petentei asupra terenului înscris în cartea funciară mai sus menţionată, dar înscrierea privind existenţa acestui drept de folosinţă nu a fost radiată, astfel cum se arată în mod expres şi în încheierea de reexaminare nr.. .725.04.2012 a OCPI Prahova , în referirile la încheierea de radiere nr. ..72012. Astfel s-a reţinut că prin încheierea nr…./2012 nu se contestă valabilitatea contractelor de asociere în participaţiune nr. …/2000 şi 1630/2000 încheiate între SC O. B. SRL respectiv SC T. 2…SRL pe de o parte şi C.L. B. în baza cărora a fost înscris dreptul de folosinţă.

Înlăturarea celorlalte notări rezultând din litigii nu se încadrează în noţiunea de radiere a înscrierilor inexacte efectuate în cartea funciară reglementate de art.907 alin.2 din noul Cod civil, şi pentru care art. 908 şi urm impun exercitarea unei acţiuni în rectificare, deoarece la data efectuării lor aceste menţiuni erau exacte conform certificatelor de grefa emise în litigiile respective.

Astfel de înscrieri se referă numai la perioada existenţei litigiilor respective, şi nu mai pot produce efecte după soluţionarea litigiilor, în mod irevocabil, indiferent de modul soluţionării lor, cazul fiind similar celui privind nejustifîcarea unei înscrieri provizorii ( art. 899 alin.4 teza a Il-a din noul Cod civil).

Faţă de menţinerea înregistrării privind dreptul de folosinţă al petentei se constată că aceasta nu a fost prejudiciată prin radierea celorlalte notări.

Se reţine de asemenea că potrivit art. 76 alin.l din Ordinul nr. 633/2006 al MAI -Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobilirară pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, ” Radierea notărilor care şi-au pierdut efectul se va hotărî de către registratorul de carte funciară, la cerere sau din oficiu, în funcţie de datele înscrise în cartea funciară, prin încheiere motivată, care se va comunica părţilor”.

Constatând că radierea notărilor privind existenţa acţiunilor civile referitoare la dreptul de folosinţă al petentei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 76 alin. 1 din Ordinul 633/2006, în temeiul art. 50 din Lega 7/1996 instanţa va respinge plângerea petentei împotriva încheierii nr….725.04.2012 emisă de OCPI Prahova prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii nr. 714.02.2012 a OCPI Prahova, ca neîntemeiată.

Etichete: ,

Plangere

MOTIVAREA SENTINŢEI PENALE NR. 452 din 30.09. 2010

Asupra cauzei penale de faţă;

Constată că prin decizia penală nr.726/R/2009, Tribunalul Bacău a admis recursul declarat de petenta Ş.M. împotriva s.p. nr.272/19.05.2009 pronunţată de Judecătoria M., s-a casat în totalitate sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Se reţine din considerentele deciziei că instanţa de fond a încălcat prevederile textelor procedurale penale deoarece în partea introductivă a hotărârii completul este format din judecător O.L.T. iar în final sentinţa este semnată de judecător C. A. C. T.

în motivarea cererii de recurs petenta a menţionat că a fost soluţionată cauza la instanţa de fond fiind lipsită de dreptul la apărare.

Instanţa reţine, ÎN FAPT:

La data de 3.04.2009, petenta Ş. M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr.4628/P/2004 din data de 16.01.2009 şi a rezoluţiei 61/II/2/2009 a primului procuror al Parchetului de pe lângă J. Moineşti.

în motivarea plângerii arată petenta că solicită desfiinţarea rezoluţiilor menţionate mai sus întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Ş. Ş. pentru infracţiunea de fals în declaraţii. A arătat petenta faptul că procurorul nu a ţinut cont de declaraţia de înregistrare a sentinţei civile 1911/2003 pronunţată de Judecătoria M. la Biroul de Carte funciară. De asemenea că nu s-au avut în vedere declaraţia de renunţare la moştenire a lui Ş. Ş. la succesiunea tatălui său autentificată sub nr. 1636/1994, certificatul de moştenitor 312/1994 şi autorizaţia de construcţie 93 din 1978.S-a învederat că în mod greşit au fost audiaţi în cauză Ş. C, Ş D., Ş E. şi Ş. E. întrucât aceştia se află în duşmănie cu petenta. S-a mai arătat de către petenta faptul că nu au fost avute în vedere declaraţia martorului E. I., declaraţia de retragere a declaraţiei din dosarul 4230 din 2003 al Judecătoriei M. al martorei C. P. şi se învederează că nu este adevărat faptul că Ş. Ş. este constructor al imobilului.

Prin rezoluţia Parchetului nr.4628/P/2004 din data de 16.01.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ş. Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art 289, 291, 292 C.pen întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii şi neînceperea urmăririi penale faţă de C. P. şi M. V. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art .260 C.pen deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pentru a dispune această soluţie procurorul a reţinut că petenta a fost căsătorită cu numitul Ş. G. împreună cu care a avut 8 copii, unul dintre aceştia fiind şi intimatul Ş. Ş în anul 1994 s-a făcut dezbaterea succesiunii de pe urma lui ŞOVA GHEORGHE decedat la data de 08.08.1989, ocazie cu care cei 8 descendenţi au renunţat la moştenirea de pe urma tatălui lor în favoarea mamei, petenta Ş. M.. în certificatul de moştenitor respectiv a fost inclusă şi locuinţa construită din bolţari şi compusă din parter şi etaj. La data de 11.08.2003 Ş. Ş. a formulat acţiune înregistrată pe rolul Judecătoriei M. prin care solicita constatarea calităţii sale de proprietar asupra acestui imobil. Instanţa de judecată în baza adeverinţelor de la Primăria P. şi a declaraţiilor martorilor C. P. şi M. V. a admis acţiunea constatând faptul că Ş. Ş. este proprietarul imobilului în discuţie.

După audierea martorilor din care mulţi din aceştia rude cu petenta şi intimatul Ş. Ş. respectiv fii ai petentei şi fraţi ai intimatului s-a concluzionat faptul că atât petenta cât şi defunctul său soţ precum şi intimatul Ş. Ş. au contribuit la edificarea imobilului în discuţie.

împotriva rezoluţiei amintite la data de 12.02.2009 a formulat plângere petenta , primul procuror al Parchetului de pe lângă J. M. respingând plângerea motivat de faptul că fapta intimatului Ş.Ş. de a introduce o acţiune civilă nu îndeplineşte elementele constitutive

ale infracţiunii de fals în declaraţii, iar cu privire la M. V. şi C. P. nu s-a stabilit faptul că aceştia au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa instanţei de judecată.

Instanţa reţine, că în faza de urmărire penală s-a procedat la audierea numiţilor C. P.,Ş. E1.,Ş.D., Ş. E.,’ş.C.

Din probele existente în dosarul parchetului, probe suficiente în stabilirea unei situaţii reale de fapt, nu se poate reţine că Ş. Ş. a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii prin promovarea acţiunii prin care a solicitat constatarea calităţii sale de proprietar asupra imobilului casă de locuit format din parter şi etaj situat în corn.Poduri ,cererea de chemare în judecată la o instanţă civilă nu constituie o declaraţie în sensul cerut de art 292 C.pen, indiferent împotriva căror persoane este îndreptată, ea fiind un act procedural de învestire a instanţei cu judecarea unei cauze.

Cele reclamate prin cererea de chemare în judecată urmează a fi dovedite prin probe administrate nemijlocit în faţa instanţei şi prin urmare nu produce nici un fel de consecinţe juridice.

Nici acţiunea acestuia de a intabula în cartea funciară imobilul cu privire la care exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, care se realizează prin declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituţie de stat sau unei alte unităţi din cele prev de art 145 c.pen.

Ori Ş.Ş. a intabulat imobilul în baza hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă. Petenta în cazul în care consideră că acest imobil nu este proprietatea lui Şova Ştefan, are posibilitatea formulării unei acţiuni în justiţie prin care să-şi afirme dreptul său de proprietate împotriva a celui dobândit de către Ş. Ş.

Referitor la martorii C. P. şi M. V. aceştia şi-au menţinut declaraţiile date în faţa instanţei civile respectiv în dosarul având ca obiect constatarea calităţii de proprietar a lui Ş. Ş., iar declaraţiile acestora au fost confirmate de martorii B.Z.,Ş. E., Ş D., Ş. E., Ş. C, Ş. N. audiaţi la parchet ,în sensul că Ş. Ş. a edificat imobilul respectiv.

Faptul că trei dintre martorii audiaţi respectiv Ş. C.,E. I. şi Ş. A. au afirmat că acest imobil a fost construit exclusiv de soţii Ş. M. şi Ş. G., nu poate fi luat individual în considerare prin negarea celorlalte declaraţii ale celorlalţi martori.

Martorul Dobrovăţ Grigore a afirmat faptul că imobilul a fost început de soţii Ş. şi continuat de Ş. Ş.

Instanţa reţine că soluţia dată de procuror este corectă , în sensul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev de art 260 C.pen.

Petenta a mai criticat soluţia dată de procuror,în sensul că au fost audiaţi copiii săi.

Legea penală nu interzice audierea membrilor de familie atâta timp cât aceştia îşi dau acordul şi în speţa de faţă s-a impus ascultarea acestora deoarece cunoşteau cel mai bine situaţia de fapt.

Soluţia procurorului nu a fost însă dată exclusiv pe baza acestor declaraţii ci s-au avut în vedere şi celelalte probe administrate la urmărirea penală.

în timpul procesului a decedat intimatul M V., fiind introduşi în cauză moştenitorii acestuia, respectiv: B. I.M. şi C. P.

în raport de situaţia de fapt şi de considerentele expuse, instanţa apreciază că plângerea petentei nu este fondată.

ÎN DREPT: în baza art.2781 alin.8 lit. a C. pr. penală, se va respinge ca nefondată, plângerea formulată de Ş. M., împotriva Rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale nr.4628/P//30.09.2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria M., soluţie pe care o va menţine.

în baza art. 192 alin.3,pct.2 C.pr.penală va fi obligată petenta să restituie statului cheltuielile judiciare avansate.

Etichete:

Plângere

SENTINŢA PENALĂ NR. 320/01.06.2010.

La data de 3.09.2009 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr.4044/260/2009 plângerea formulată de petenta B I, împotriva Rezoluţiei din data de 27.04.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă

de făptuitorii……..şi moştenitorii intimatului P O, respectiv…………… în

dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

în motivarea plângerii, petenta arată în esenţă că membrii Comisiei Locale Agăş şi Judeţene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au comis mai multe abuzuri, eliberând titluri de proprietate mai multor persoane, printre care şi membri ai Comisiei Locale şi atribuind în concesiune teren din suprafaţa de teren pe care se impunea să i se reconstituie petentei dreptul de proprietate, în calitate de moştenitoare legală a defunctului S I, îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafaţă de 50 ha teren vegetaţie forestieră.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

La plângere au fost anexate: decizia penală nr. 12/R/6.01.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în dosar nr.3555/260/2009, adresa nr. 492/4.03.2009 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale către petenta, adresa nr. 11664/6.05.2009 a Regiei Naţionale a Pădurilor către petenta, Rezoluţia din data de 27.04.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii din prezenta cauză, în dosarul nr. 4044/260/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, Rezoluţia nr. 347/II/2/2008 din 1.09.2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

Petenta a fost reprezentată prin procurator B I, conform procurii speciale de la fila 41 dosarul cauzei.

Intimatul D I a formulat precizări la dosarul cauzei-fila 106, prin care a arătat că nu a participat la nici o şedinţă a Comisiei Locale Agăş în care să se fi dezbătut problema reconstituirii dreptului de proprietate a petentei din prezenta cauză.

Petenţii au fost reprezentaţi de avocat Ursu Minai, cu delegaţie la dosar-fila 136.

Petentul P O, membru al Comisie Locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată aspra terenurilor fiind decedat, aspect cunoscut de instanţă la termenul din 23.03.2010, în cauză, la termenul din 20.04.2009, au fost introduşi moştenitorii acestuia, identificaţi după anexa 24 comunicată de Primăria Agăş la solicitarea instanţei, respectiv: P M, PD Mureş şi P R-fila 213 dosarul cauzei.

în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa retine următoarele:

Petenta a formulat mai multe plângeri penale prin care reclama săvârşirea de abuzuri şi falsificarea de documente oficiale, de către membri Comisiei Locale Agăş şi Comisiei Judeţene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângeri care au fost conexate şi soluţionate în dosar nr. 143/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, prin Rezoluţia din 12.06.2008- aflată la fila 213 în dosarul nr. 3555/260/2008 al Tribunalului Bacău, secţia penală, dispunându-se, în temeiul art. 228 alin 6 li art. 10 lit a C.pr.pen, neînceperea urmării penale faţă de membrii Comisiei Locale Agăş şi Comisiei Judeţene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen şi fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.pen.

împotriva Rezoluţiei din 12.08.2008 din dosar nr. 143/P/2007, petenta a formulat plângere, soluţionată în sensul respingerii acesteia şi menţinerii rezoluţiei, prin Rezoluţia nr. 347/II/2/2008 din 1.09.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti-fila 187 dosar nr. 3555/260/2009 a Tribunalului Bacău, secţia penală.

Ca urmare a respingerii plângerii formulate de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, petenta s-a adresat cu plângere, în temeiul art. 2781 C.pr.pen, Judecătoriei Moineşti, acesta soluţionând plângerea formulată prin sentinţa penală nr. 512/20.11.2008 pronunţată în dosar nr. 3555/260/2009, în sensul respingerii acesteia şi menţinerii Rezoluţiei dispusă în dosar nr. 1143/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

împotriva sentinţei penale nr. 512/20.11.2008 pronunţată în dosar nr. 3555/260/2009 al Judecătoriei Moineşti, petenta a formulat recurs care a făcut obiectul dosarului nr. 3555/260/2009 al Tribunalului Bacău, în care s-a pronunţat decizia penală nr. 12/R/6.01.2009, prin care s-a admis recursul

formulat de petenta B I, a fost desfiinţată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosar nr. 143/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de membrii Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care vor fi identificaţi.

în considerentele deciziei Tribunalului Bacău, secţia penală, se reţine că procurorul trebuia să oblige petenta să indice numele membrilor comisiilor comunale şi judeţene de aplicare a Legii fondului funciar pe care le consideră vinovate de comiterea faptelor penale reclamate, care să fie audiate, procurorul trebuia să facă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a formulat plângere.

Dosarul a fost astfel înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti la 4.03.2009.

Organele de cercetare penală au identificat membrii Comisiei locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întocmind apoi, la data de 13.04.2009, referat cu propunere de neîncepere a urmării penale faţă de membrii identificaţi ai Comisiei Locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen, referat confirmat prin Rezoluţia din 27.04.2009 prin care s-a dispus soluţie de neîncepere a urmării penale faţă de membrii identificaţi ai Comisiei locale Agăş, rezoluţie menţinută prin rezoluţia prim-procurorului, nr. 257/II/2/2009 din 10.07.2009 (filele 1-9 dosar 143/P/2008 al Parcehtului de pe lângă Judecătoria Moineşti).

Analizând plângerea petentei raportat la situaţia prezentată, instanţa constată următoarele:

In conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin 8 Ut b C.pr.pen, în cazul admiterii plângerii formulate împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror, desfiinţării rezoluţiei atacate şi trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, judecătorul arată şi motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 273 alin l1 teza II şi III C.pr.pen, în cazul în care în care instanţa, potrivit art. 278′ C.pr.pen, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege.

Dispoziţiile instanţei sunt obligatorii sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.

Ori, analizând actele efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 143/P/2008, acte care constau, aşa cum am precizat anterior în identificarea membrilor Comisiei locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întocmirea la data de 13.04.2009, a referatului cu propunere de neîncepere a urmării penale faţă de membrii identificaţi ai Comisiei Locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen, referat confirmat prin Rezoluţia din 27.04.2009 prin care s-a dispus soluţie de neîncepere a urmării penale faţă de membrii identificaţi ai Comisiei locale Agăş, rezoluţie menţinută prin rezoluţia prim-procurorului, nr. 257/T1/2/2009 din 10.07.2009 (filele 1-9 dosar 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti), instanţa constată că organele de cercetare penală nu s-au conformat dispoziţiilor obligatorii ale Tribunalului Bacău, secţia penală, din decizia penală nr. 12/R/6.01.2009, pronunţată în dosar nr. 3555/260/2009, dispo-” obligatorii pentru acestea în conformitate cu prevederile art.

..* ,’ teza II şi III C.pr.pen şi care instituiau obligaţia pentru organele de cercetare penală de a obliga petenta să indice numele membrilor comisiilor comunale şi judeţene de aplicare a Legii fondului funciar pe care le consideră vinovate de comiterea faptelor penale reclamate, care să fie audiate, procurorul trebuia să facă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a f -‘¦ ‘.’¦•¦¦ lat plângere.

Iviui mult, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva căreia este îndreptată plângerea care face obiectul prezentei cauze nu s-a dispus soluţie împotriva membrilor Comisiei Judeţene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aceştia nu au fost identificaţi.

Pe de altă parte, instanţa constată că deşi iniţial, prin Rezoluţia din 12.06.2008- aflată la fila 213 în dosarul nr. 3555/260/2008 al Tribunalului Bacău, secţia penală, s-a dispus în temeiul art. 228 alin 6, art. 10 lit a C.pr.pen, neînceperea urmării penale faţă de membrii Comisiei Locale Agăş şi Comisiei Judeţene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen şi fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.pen, prin rezoluţia din 27.04.2009, dispusă în dosar nr. 143/P/2008 s-a dispus soluţie de neîncepere a urmăririi penale doar faţă de membrii Comisiei Locale Agăş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi doar sub aspectul săvârşirii

infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen, nu şi sub aspectul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.pen.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale invocate, instanţa constatând încălcarea de către organele de cercetare penală a dispoziţiilor obligatorii ale Tribunalului Bacău, secţia penală, din decizia penală nr. 12/R/6.01.2009 şi pe de altă parte incoerenţa în stabilirea încadrării juridice a faptelor reclamate de petentă prin plângerile penale formulate, va dispune în sensul admiterii plângerii petentei, desfiinţării Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 27.04.2009 dispusă în dosar nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi trimiterii cauzei la Parchet în vederea începerii urmării penale faţă de membrii Comisiei Locale Agăş şi Comisiei Judeţene Bacău ce vor fi identificaţi pe baza precizării petentului.

Cu ocazia cercetărilor, organele de cercetare penală se vor conforma întocmai dispoziţiilor obligatorii ale Tribunalului Bacău, secţia penală, astfel cum sunt precizate cu claritate în considerente deciziei penale nr. 12/R/6.01.2009 pronunţată în dosar nr. 3555/P/2008 şi vor analiza încă o dată plângerile penale formulate de petentă şi conexate spre soluţionare într-un singur dosar, spre a face încadrarea juridică a faptelor penale reclamate de petentă.

Etichete:

Plangere

INSTANTA

La data de x, cu nr.x a fost inregistrata la instanta plingerea contraventionala formulata de petentul J V impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria C.C. nr.X incheiat la data de 22 noiembrie 2010 de I.P.J. V SPR prin care i s-a aplicat amenda de 540 lei, 9 puncte si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii pentru savarsirea contraventiei prev. de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002.

In motivarea plingerii contraventionale petentul sustine ca la data de 22 noiembrie 2010, in jurul orelor 15,30 in timp ce conducea autoturismul marca Mercedes inmatriculat cu nr. X a fost oprit de un echipaj al politiei si i s-a adus la cunostinta ca a fost surprins cu aparatul radar circulind cu o viteza de circa 158 km/h si considera ca nu avea asemenea viteza deoarece i s-a refuzat prezentarea inregistrarii video care atesta viteza cu care circula urmind ca instanta sa analizeze acest aspect, ca procesul verbal a fost intocmit dupa modelul din anexa 1A si nu anexa 1D intrucit nu cuprinde aparatul cu care este inregistrata viteza, seria aparatului, tipul aparatului si mentiunea ca inregistrarea se pastreaza la sediul unitatii 6 luni de la data constatarii contraventiei, astfel ca agentul constatator nu poate produce dovezi cu privire la faptul ca aparatul pentru care s-ar impune depunerea buletinului de verificare metrologica este tocmai cel cu care a fost inregistrat si ca acesta este un aparat omologat, iar in situatia in care nu vor fi retinute aceste aparari sa se aiba in vedere ca pentru constatarea contraventiei prev.de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 se folosesc mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, astfel ca intervalul maxim admis intre doua verificari metrologice este asa cum prevede Ordinul BRML nr.24/2004 de 1 ani de zile, cinemometrul trebuie sa fie prevazut conform Paragrafului 3.2.6 din NML 021-05 cu o functie de autotestare care sa poata pune in evidenta orice defect sau dereglare functionala, inregistrarile trebuie sa cuprinda data si ora la care a fost efectuata masuratoarea, valoarea vitezei, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare, asa cum prevede Paragraful 3.51 din aceleasi norme metodologice urmind sa fie depusa la dosarul cauzei dovada ca cinemometrul cu care a fost inregistrata viteza a fost verificat metrologic in interiorul intervalului de timp legal de 1 an de zile de la verificarea metrologica anterioara, ca a fost efectuata autotestarea, dar si atestatul profesional al operatorului radar si ordinul de serviciu al celor aflati in misiune si daca aparatul radar era destinat a fi folosit in stationare sau deplasare.

S-a anexat copia procesului verbal de constatare a contraventiei, s-a solicitat proba cu inscrisuri.

Organul constatator a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea plingerii contraventionale deoarece din fotografiile efectuate dupa inregistrarea video rezulta ca petentul a circulat cu viteza de 158 km/h pe DE 581 km 57, in afara localitatii, in fotografiile efectuate au fost evidentiate toate elementele cerute de punctul 3.5.1 din NML 021-05, dispozitiile subpunctului 4.2 si 4.4 din aceleasi norme metodologice referitoare la efectuarea masuratorilor de catre operatori calificati au fost abrogate prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legala, concordanta dintre autovehiculul din fotografiile efectuate dupa inregistrarea video a aparatului radar si cel condus de petent poate fi facuta foarte usor, petentul contesta viteza insa a recunoscut ca s-a deplasat pe sectorul de drum respectiv fiindu-i inminat procesul verbal la data constatarii contraventiei.

S-au anexat in copie: 5 fotografii efectuate dupa inregistrarea video a aparatului radar, buletinul de verificare metrologica al cinemometrului montat pe autoturismul Dacia Logan X.

Analizind probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contraventiei petentului i s-a aplicat amenda de 540 lei, 9 puncte si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii pentru savarsirea contraventiei prev. de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002.

In fapt, s-a retinut de catre agentul constatator ca la data de 22 noiembrie 2010, ora 15,51 pe DN 531 km 57 petentul a condus autoturismul cu nr.X cu viteza de 158 km/h, abatere filmata cu aparatul radar montat pe autoturismul X.

Sub aspectul legalitatii procesului verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea disp.prev.de art.16 alin.ultim si art.17 din OG nr.2/2001, republicata cuprinzind toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii.

Instanta mai retine, de asemenea, si imprejurarea ca faptei i s-a dat o corecta incadrare juridica, raportat la situatia de fapt retinuta de agentul constatator. Astfel, potrivit art.50 din O.U.G. nr.195/2002 limita de viteza pe drumurile nationale europene este de 100 km/h pe DE 581, petentul fiind inregistrat circulind cu viteza de 158 km/h la km 57 si a fost sanctionat cu amenda de 540 lei (9 puncte amenda) si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii pentru savirsirea contraventiei prev.de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, republicata, minimul amenzii de 270 lei fiind achitat la data de 23 noiembrie 2010 cu chitanta seria VS CLB nr.0160078.

Motivul de nelegalitate invocat de petent in sensul ca nu s-a incheiat procesul verbal potrivit modelului prevazut in anexa nr.1D nu poate fi retinut intrucit nu intra in categoria nulitatilor prev.de disp.art.16 alin.7 si art.17 din OG nr.2/2001 si nu s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decit prin anularea actului.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanta retine ca petentul se face vinovat de savirsirea contraventiei retinute in sarcina sa pentru motivele care vor fi expuse in continuare.

Analizind continutul procesului verbal prin prisma sustinerilor petentului instanta retine ca agentul constatator a facut o descriere completa a contraventiei retinuta in sarcina petentului si a indicat autoturismul pe care a fost montat aparatul radar cu care a fost filmata abaterea.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent vizind omologarea aparatului radar si verificarea metrologica a acestuia, organul constatator Inspectoratul de Politie a Judetului V a depus buletinul de verificare metrologica din care rezulta ca ultima verificare a avut loc la data de 19.03.2010 termenul de valabilitate fiind de 1 an, instanta apreciind ca nu se justifica solicitarea petentului de a se face dovada ca cinemometrul trebuie sa fie prevazut cu functie de autotestare si ca aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului deoarece cinemometrul nu poate trece in regim de masurare fara sa efectueze autotestarea ,prin constructie este prevazut sa-si efectueze autotestarea la pornire, nu face inregistrari in timpul autotestarii si este destinat a efectua masuratori in regim stationar si de deplasare, asa cum s-a mentionat si in buletinul de verificare metrologica.

De mentionat ca dispozitiile referitoare la operatori calificati prev.de dispozitiile subpunctului 4.2 din NML 021-05 au fost abrogate, instanta apreciind ca nu este necesara prezentarea ordinului de serviciu a celor aflati in misiune intrucit din disp.art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, rezulta ca, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face direct de politistul rutier si nu se poate adauga la aceste dispozitii legale prezentarea ordinului de serviciu a celor aflati in misiune, asa cum solicita petentul.

Cu privire la probele administrate de catre organul constatator in sustinerea procesului verbal, instanta retine ca din plansele foto depuse la dosar masina condusa de petent poate fi identificata prin corelarea derularii temporale a inregistrarii a inregistrarii, diferenta de o secunda intre plansele foto conducind la concluzia ca masina a carei viteza inregistrata este de 158 km/h este autoturismul marca Mercedes cu numar de inmatriculare X, viteza vehiculului vizat de cinemometru fiind in dreptul literei T.

De precizat ca nu poate exista o confuzie a autovehiculului aflat in spatele autovehiculului condus de petent intrucit instanta poate inlatura fotografiile din materialul probator doar daca autovehiculul a carui viteza a fost inregistrata nu poate fi identificat, situatie ce nu este incidenta in cauza de fata, in acest sens fiind si dispozitiile legale cuprinse in art.4 din Norma de metrologie legala NML 021-05 in forma anterioara modificarii mai mult decit atit petentul nu a negat ca a circulat pe sectorul de drum mentionat in continutul procesului verbal, iar depasirea vitezei maxime admisa este vizibila in toate fotografiile depuse la dosarul cauzei, in fotografia nr.4 si 5 fiind vizibil numai autoturismul petentului.

Raportat acestor considerente, instanta apreciaza ca in cauza nu a fost rasturnata prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contraventie ca act autentic, potrivit art.1171, 1173 Cod civil, astfel ca plingerea contraventionala dedusa judecatii urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata, cu mentinerea procesului verbal ca temeinic si legal intocmit.

Etichete:

Plangere

JUDECATORIA

Deliberand asupra cauzei civile de fata , constata urmatoarele :

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.09.2010 sub numarul 4790/189/2010, petenta S.C. V S.R.L. B, cu sediul in loc. X, judetul V, in contradictoriu cu Autoritatea Rutiera Romana A , cu sediul in A , str. X , judetul A a solicitat instantei ca , prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria X din data de 24.08.2010 intocmit de catre intimat .

In motivarea in fapt , petenta a aratat ca la data de 24.08.2010 , a fost controlat in trafic micorbuzul cu numar de inmatriculare X , condus de catre I C , ce efectua transport public de persoane pe relatia T- H si cu aceasta ocazie s-a constatat ca aparatul tahograf era reglat necorespunzator , in sensul ca data de pe aparat era inregistrata cu o zi in urma .

Fata de contraventia ce i se imputa, petenta arata ca este conforma cu realitatea, dar ca aparatul tahograf s-a defectat in timpul cursei, fiind informata in acest sens de catre conducatorul auto, dar pentru a evita repararea pe traseu, ce ar fi condus la intarzieri foarte mari a cursei respective, a decis ca aparatul tahograf sa fie remediat la B .

Plangerea a fost motivata in drept pe dispozitiile O.G. nr. 2/2001 .

In dovedirea plangerii petentul a depus la dosar copie dupa procesul-verbal X , formular de control in trafic , plic cu data comunicarii , dovada de verificare (f. 4-7 ) .

Potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 , plangerile contraventionale sunt scutite de taxa judiciara de timbru .

Intimatul a formulat intampinare in termen legal , prin care a solicitat respingerea plangerii ca netemeinica, iar in drept a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B , intrucat fapta contraventionala a fost savarsita in localitatea M , jud A care se afla in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei A

In drept intimatul si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 115-118 C. proc. civ, OG nr. 37/2007 si OG nr. 2/2001, iar in dovedire a atasat copie dupa formular control in trafic , raport de activitate (f. 20-22 ) .

Analizand cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia de necompetenta teritoriala invocata , instanta constata urmatoarele :

Prin procesul-verbal seria seria X din data de 24.08.2010, petenta S.C. V S.R.L. a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 3000 de lei, pentru ca in data de 24.08.2010 a fost controlat in trafic microbuzul X , licentiat la V SRL B condus de I C si s-a constatat ca acesta efectua transport public de persoane pe relatia T – H, conform licentei de transport LT X. La verificarea modului de utilizare a aparatului Tahograf s-a constatat ca reglarea aparatului era necorespunzatoare , respectiv data pentru care efectua inregistrarea era cu o zi in urma. Pe rapoartele de activitate ale conducatorului auto I apare data de 23.08.2010, ora 1,56 (UTC) , iar controlul a fost efectuat la data de 24.08.2010 , ora 8,00.

Potrivit art.32 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, competenta solutionarii plangerii impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei apartine judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia .

Avand in vedere aceste dispozitii cuprinse in O.G. nr. 2/2001, care reprezinta o reglementare speciala si derogatorie de la competenta de drept comun, si coroborandu-le cu prevederile art. 159 pct. 3 Cod proc. civ., instanta apreciaza ca este vorba despre o competenta teritoriala exclusiva, pe care partile nu o pot inlatura .

Din procesul-verbal de contraventie contestat in cauza rezulta ca locul savarsirii contraventiei retinuta in sarcina petentului este localitatea M , jud. A .

Prin urmare , avandu-se in vedere caracterul absolut al competentei teritoriale reglementate in materie contraventionala , instanta apreciaza ca intemeiata exceptia de necompeteta teritoriala a Judecatoriei B in solutionarea prezentei plangeri , fata de dispozitiile art. 159 pct. 3 Cod de proc. civ. raportate la art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2 /2001 , urmand a o admite ca atare .

Potrivit H.G. nr. 337/1993, localitate M se afla in circumscriptia Judecatoriei A .

In consecinta , in temeiul art. 158 alin 1 si 3 Cod de proc. civ. , cu referire la art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2 /2001 , va declina competenta de solutionare a plangerii in favoarea Judecatoriei A, aceasta fiind instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia .

Etichete:

Plangere

INSTANTA

La data de 29.06.2010 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei B, sub nr. X/189/2010, plangerea contraventionala formulata de petenta SC A I SRL, prin care acesta solicita anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor numarul X intocmit la data de 19.02.2010 de catre organul constatator Administratia Finantelor Publice B.

In motivarea plangerii petenta a aratat ca a fost sanctionata contraventional cu amenda in suma de 1000 lei pentru faptul ca nu a prezentat documentele fiscale solicitate de catre agentul constatator. Petenta arata ca nu se considera vinovata de savarsirea contraventiei. De asemenea, arata ca nu se afla in posesia procesului-verbal atacat.

Plangerea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile OG nr. 2/2001.

Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificarile ulterioare.

Intimata, legal citata, a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii contraventionale formulata de petenta impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 0X/19.02.2009, pe care il considera legal si temeinic , solicitand a fi mentinut .

Pe cale de exceptie, intimata a solicitat respingerea plangerii ca fiind tardiv introdusa. Astfel, arata intimata procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor mai sus mentionat a fost comunicat catre petenta prin adresa nr. 3370/20.02.2009, cu confirmare de primire in data de 02.03.2009, iar plangerea contraventionala a fost introdusa in data de 29.06.2010, dupa implinirea termenului de 15 zile , prevazut de art. 31 alin 1 din OG. nr. 2/2001.

In motivarea in fapt, intimata a aratat ca petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in suma de 1000 lei pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute de art. 81 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fapta ce constituie contraventie conform dispozitiilor art. 219 alin 1 lit b din OG nr. 92/2003 si consta in nedepunera declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul 2008 si se sanctioneaza cu amenda de la 1000 lei la 5000 lei , conform dispozitiilor art. 219, alin 2 lit d din OG nr. 92/2003.

Intimata arata ca procesul verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale prevazute de OG nr. 2/2001, iar constatarea contraventiei s-a facut in urma verificarilor in evidenta Administratiei Finantelor Publice B, nefiind necesara prezenta inspectorilor ANAF la sediul petentei.

De asemenea, intimata arata ca SC A I SRL B a depus declaratia privind impozitul pe profit pentru anul 2008, in data de 20.05.2009, inregistrata la intimata sub nr. 805, dupa termenul legal de depunere al acesteia, respectiv dupa aplicarea sanctiunii- amenda in suma de 1000 lei, minimul prevazut de lege.

Intimata a depus procesul- verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 0X/19.02.2009, declaratie privind impozitul pe profit, adresa nr. 3370/20.02.2009, confirmare de primire( f. 13-18) .

Verificand din oficiu conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca este competenta teritorial raportat la locul savarsirii contraventiei.

Analizand cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii introducerii plangerii invocata de intimata prin intampinare, instanta urmeaza sa o respinga motivat de urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 0X intocmit la data de 19.02.2010 de catre organul constatator Administratia Finantelor Publice B, petenta SC A I SRL a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 1000 lei pentru incalcarea prevederilor art. 81 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 34 alin 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si OP ANAF nr. 101/2008, anexa 9.

Prin procesul-verbal sus-mentionat s-a retinut de catre organul constatator ca petenta nu a depus declaratia privind impozitul pe profit pentru anul 2008.

Potrivit art. 31 alin 1 din OG nr. 2/2001 : “Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia”.

In art. 26 alin 3 se prevede “In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii”, iar potrivit art. 27 “ Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.”

Analizand actele dosarului instanta constata ca procesul-verbal nr. 0X din data de 19.02.2009 nu a fost comunicat conform dispozitiilor legale mentionate mai sus, la sediul contravenientei – B, str. Republicii nr. 304 bl. K2 , ci la domiciliul asociatului B , str. Gladiolelor nr. 5, la data de 02.03.2009 , astfel incat instanta apreciaza ca, atat timp cat intimata nu a facut dovada comunicarii procesului-verbal, in conformitate cu dispozitiile legale, termenul de 15 zile nu a inceput sa curga, astfel incat plangerea contraventionala nu este tardiv formulata.

Fiind investita, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal instanta retine urmatoarele:

Sub aspectul legalitatii procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicata, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

Instanta mai retine, de asemenea, si imprejurarea ca faptelor li s-a dat o corecta incadrare juridica, raportat la situatia de fapt retinuta de agentul constatator.

Astfel, potrivit art. 81 din O.G. nr. 92/2003 “ Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta” , iar potrivit art. 219 alin. 1 lit b “ constituie contraventii urmatoarele fapte: neindeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume”

Art. 34 alin 11 din Codul Fiscal, astfel cum era in vigoare la data intocmirii procesului-verbal “Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. b), care definitiveaza pana la data de 15 februarie inchiderea exercitiului financiar anterior, depun declaratia anuala de impozit pe profit si platesc impozitul pe profit aferent anului fiscal incheiat, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator.”

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta retine ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Din inscrisul intitulat “ Declaratie privind impozitul pe profit” (f. 14 ) rezulta ca petenta a depus acest document la Administratia Finantelor Publice B,la data de 20.05.2010 , cu mult peste termenul prevazut de lege, astfel incat in mod legal si intemeiat, organul constatator a intocmit procesul –verbal si a aplicat sanctiunea contraventionala in limitele prevazute de lege. De asemenea, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al contraventiei.

Fata de aceste considerente, instanta apreciaza plangerea ca fiind nefondata si, pe cale de consecinta, o va respinge cu aceasta mentiune.

Etichete:

PLANGERE , impotriva rezolutiei de neincepere a urmarii penale pronuntata de procuror

INSTANTA

Sub nr. 2010 din 24.03.2010 a fost inregistrata la instanta plangerea formulata in temeiul art. 278 1 Cod procedura penala , formulata de persoana vatamata GP, domiciliat in comuna Z, jud. V, impotriva rezolutie de neincepere a urmarii penale pronuntata de procuror la data de 06 iulie 2006 in dosar nr. 1676/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria B.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:

Prin rezolutie pronuntata de procuror la data de 06 iulie 2006 in dosar nr. 2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria B, procurorul a confirmat neinceperea urmarii penale, in temeiul art. 10 lit. d si art. 228 alin. 6 Cod procedura penala, fata de persoanele cercetate GP, BV si AA, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, in plangerea formulata de persoana vatamata CD .

Prezent in instanta la termenul din 20 aprilie 2010, petentul GP a precizat , atat oral cat si in inscrisul depus la dosar ca nu este autorul plangerii, scrisul nu ii apartine, a fost semnat in fals, nu isi insuseste plangerea, dorind sa renunte la judecarea ei si isi rezerva dreptul de a sesiza organele de cercetare penala cu privire la perosanele pe care le banuieste ca au savarsit un fals formuland prezenta plangere in numele sau.

Conform art. 275-278 cod procedura penala: „ Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.

Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.

Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

Plangerea contra actelor procurorului

(1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

(3) In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.

(3^1) Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neincepere a urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale, se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte

Conform art. 278 indice 1 aliniat 1 Cod procedura penala: „ Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 – 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu.”

Conform art. 278 indice 1 aliniat 13 Cod procedura penala : „ Plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent.”

Desi petentul declara ca nu a formulat prezenta plangere, instanta constata ca nu se poate pronunta asupra manifestarii sale de vointa, deoarece nu a fost investita in mod legal, conform art. 278 1 Cod procedura penala, cu o plangere impotriva solutiei procurorului, fiind omisa etapa obligatorie prev. de art. 275-278 Cod procedura penala, prin adresarea, in prealabil, a plangerii impotriva solutiei procurorului de caz , la Prim Procuror.

In consecinta, plangerea petentului, insusita sau nu, este gresit indrepata la instanta, urmand a fi trimisa Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria B, spre competenta solutionare, urmand ca in functie de satisfactia partii interesate fata de solutia Prim Procurorului, sa-si manifeste diponibilitatea de a uza de calea plangerii prev. de art. 278 1 Cod procedura penala, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

In temeiul art. 278 indice 1 aliniat 13 Cod procedura penala, instanta va trimite Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria B, jud. V, spre competenta solutionare, plangerea penala, gresit indreptata la instanta, formulata de persoana vatamata GP, impotriva rezolutie de neincepere a urmarii penale pronuntata de procuror la data de 06 iulie 2006 in dosar nr. 1676/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria B.

In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.

Etichete:

Plangere

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2009 la 22.12.2009, petentul O ND a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu organul constatator Inspectoratul de politie al judetului Vaslui (IPJ Vaslui), sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria AP nr. 0226568/26.05.2009.

In motivarea plangerii petentul a aratat ca procesul verbal nu i-a fost inmanat si nu i-a fost comunicat prin posta si ca a primit procesul verbal de la Primaria B in data de 17.12.2009. Petentul a invocat exceptia prescriptiei executarii sanctiunii amenzii si exceptia nulitatii procesul verbal de contraventie. Petentul a mai aratat ca procesul verbal nu contine conditiile de forma si de fond prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, respectiv nu contine ocupatia si locul de munca al contravenientului si nu sunt consemnate obiectiunile. Petentul a mai invocat faptul ca sactiunea nu este individualizata, fiind disproportionata si stabilita cu incalcarea art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, precum si incalcarea art. 19 din O.G. nr. 2/2001, prin faptul ca in procesul verbal nu sunt indicate motivele pentru care procesul verbal nu a fost incheiat in prezenta unui martor.

In drept, plangerea a fost intemeiata pe prevederile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 30/30.01.2003, Legea nr. 180/11.04.2002, O.G. nr. 69/19.01.2006.

La dosarul cauzei a fost atasata o copie de pe procesul verbal de contraventie seria AP nr. 0226568/26.05.2009, de pe procesul verbal de afisare si de pe cartea de identitate a petentului (f. 5-6).

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997.

La data de 02.02.2010, organul constatator a depus intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii introducerii plangerii, motivat de faptul ca procesul verbal i-a fost comunicat petentului prin afisare la domiciliul acestuia.

La termenul din data de 02.02.2010, instanta a incuviintat pentru petent proba testimoniala cu martorul asistent din procesul verbal de afisare a procesului verbal de contraventie.

La data de 02.03.2010 petentul a depus la dosar raspunsul la intampinarea formulata de organul constatator, prin care a aratat ca in ceea ce priveste exceptia ridicata de intimat, nulitatea poate fi invocata oricand, nefiind supusa prescriptiei si a reluat aspectele mentionate in plangerea contraventionala.

La data de 29.03.2010 organul constatator a depus la dosar precizari prin care a aratat ca nulitatea invocata de petent va putea fi analizata doar dupa verificarea aspectului formal al sesizarii instantei in termenul legal.

La termenul din data 30.03.2010, instanta a procedat la audierea martorului asistent din procesul verbal de afisare SGC, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (f. 35).

Potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc. civila, instanta va analiza mai intai exceptia tardivitatii introducerii plangerii, invocata de organul constatator si, strans legata de aceasta, exceptia prescriptiei executarii amenzii contraventionale.

Potrivit art. 26 alin. 3 si art. 27 din O.G. nr. 2/2001, in cazul in care contravenientul nu este prezent sau refuza sa semneze procesul verbal, procesul verbal se comunica contravenientului prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul contravenientului.

Art. 14 din O.G nr. 2/2001 stipuleaza faptul ca executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

Art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca plangerea contraventionala indreptata impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se face in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal.

Din actele dosarului rezulta ca procesul verbal a fost incheiat in data de 26.05.2009 si ca a fost comunicat petentului in data de 26.06.2009, prin afisare la domiciliul acestuia.

Procesul verbal de afisare a fost incheiat in prezenta martorului asistent SGC, martor audiat de instanta.

Declaratia martorului asistent este destul de vaga in ceea ce priveste imprejurarile in care a semnat procesul de afisare, dar instanta apreciaza ca fiind determinant faptul ca martorul a declarat ca a semnat in doua ocazii procese verbale de afisare si a recunoscut semnatura de pe procesul verbal de afisare depus la dosar ca fiind a sa.

Desi petentul a invocat in raspunsul la intampinare faptul ca intre 26 mai si 26 iunie termenul de o luna stipulat de lege pentru comunicarea procesului verbal este depasit, acest aspect nu poate fi retinut.

Potrivit art. 101 alin. 3 Cod proc. civ., termenele stabilite pe luni se sfarsesc in ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare.

Rezulta ca ultima zi a termenului de o luna a fost 26 iunie 2009, zi in care s-a indeplinit procedura de afisare, fiind deci respectat termenul prevazut de lege.

Procedura de comunicare a procesului verbal s-a realizat in una din modalitatile alternative de comunicare prevazute de lege, respectiv prin afisare la domiciliul contravenientului.

Termenul de 15 zile in care petentul putea formula plangerea a inceput sa curga in data de 26.06.2009.

Desi petentul a luat la cunostinta de faptul ca a fost sanctionat contraventional, dupa cum rezulta din procesul verbal de contraventie, acesta a refuzat sa semneze procesul verbal.

Plangerea contraventionala formulata de petent a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei B la data de 22.12.2009.

Instanta apreciaza ca s-a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei potrivit dispozitiilor legale, iar petentul nu poate invoca faptul ca procedura de comunicare nu a fost efectuata in mod legal, atat timp cat procesul verbal a fost afisat pe usa casei in care domiciliaza.

Avand in vedere aspectele retinute mai sus, instanta retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei a fost comunicat in mod legal contravenientului in data de 26.06.2009, iar acesta a formulat plangerea in data de 22.12.2009, data la care termenul pentru formularea plangerii era depasit.

Din aceste considerente, instanta va respinge exceptia prescriptiei executarii sanctiunii amenzii contraventionale, exceptie invocata de petent prin plangerea contraventionala, ca nefondata si va admite exceptia tardivitatii formularii plangerii, exceptie invocata de organul constatator.

In aceste conditii, instanta apreciaza ca nu se mai impune solutionarea exceptiei nulitatii procesului verbal de contraventie, invocata de petent prin plangerea contraventionala, datorita modului de solutionare a celor doua exceptii mai sus mentionate.

Din aceste considerente, instanta va respinge plangerea contraventionala introdusa de petent impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei seria AP nr. 26.05.2009, incheiat de Inspectoratul de politie al judetului V, ca fiind tardiv formulata.

Etichete:

Plangere

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei B sub nr. 2009 la 15.12.2009, petenta S.C. D S.R.L. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu organul constatator Inspectoratul de politie al judetului V (IPJ V), sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria AP nr. /28.10.2009.

In motivarea plangerii petentul a aratat ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu i-a fost inmanat in termen de o luna de la incheierea acestuia. Petenta a mai aratat ca procesul verbal este lovit de nulitate intrucat societatea nu poate fi subiect activ al contraventiei retinute, deoarece in dispozitiile Legii nr. 333/2003 nu sunt prevazute obligatii in sarcina sa legate de organizarea sistemului de paza. Petenta a precizat ca s-a retinut o fapta si a fost sanctionata alta, iar din cuprinsul procesului verbal nu rezulta care este gradul concret de pericol social al faptei retinute, motiv pentru care procesul verbal este lovit de nulitate absoluta in raport de prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

In drept, plangerea a fost intemeiata pe art. 16, art. 25 alin 2 raportat la art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, art. 5 alin. 1, art. 60 lit. a), art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003.

La dosarul cauzei au fost atasate copii de pe procesul verbal de contraventie seria AP nr. 1009536/28.10.2009 si de pe procesul verbal de inmanare (f. 4-5).

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997.

La termenul din data de 16.02.2010, instanta a procedat la audierea martorului asistent din procesul verbal de contraventie, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (f. 21).

La termenul din data de 16.03.2010, petenta a depus la dosar o cerere completatoare a plangerii contraventionale.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal seria AP nr. 1009536, incheiat la data de 28.10.2009, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala de 2000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 si sanctionate de art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003. Contraventia a constat in faptul ca petenta nu a intocmit planul de paza pentru punctul de lucru B, str. T nr. 3 (Depozit), conform prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, desi a fost atentionata.

Procedand la verificarea legalitatii procesului verbal contestat, in conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor imperative ale art. 17 din acelasi act normativ.

Instanta va analiza mai intai motivele de nulitate invocat de petent, primul dintre acestea fiind faptul ca procesul verbal nu i-a fost comunicat in termen de o luna.

Potrivit art. 25. alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se inmaneaza sau, dupa caz, se comunica, in copie, contravenientului. Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

De asemenea, art. 14. alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stipuleaza ca executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

Analizand actele depuse la dosar, instanta constata ca procesul verbal de constatare a contraventiei AP nr. 1009536 a fost intocmit in data de 28.10.2009, data la care contravenientul nu a fost de fata la intocmirea sa.

Din procesul verbal incheiat cu ocazia comunicarii procesului verbal de contraventie catre petenta (f. 5), rezulta ca procedura de comunicare a fost efectuata in data de 03.12.2009, prin inmanarea procesului verbal catre administratorul societati petente.

Avand in vedere prevederile legale mentionate mai sus si faptul ca procesul verbal a fost comunicat petentei la mai mult de o luna de la data aplicarii sanctiunii, instanta apreciaza ca motivul de nulitate invocat de petenta este intemeiat intrucat a operat prescriptia executarii sanctiunii amenzii contraventionale.

Desi acest aspect vizeaza momentul executarii sanctiunii contraventionale, instanta apreciaza ca, prin incidenta prescriptiei, procesul verbal de contraventie nu mai poate fi pus in executare, astfel ca se impune anularea lui.

Instanta trebuie sa dea efect aspectelor care sunt intemeiate si care au fost invocate de petenta prin plangerea contraventionala, pentru a nu o pune pe aceasta in situatia de a astepta faza de executare a unei amenzi care nu ii mai poate fi imputata, perioada in care petenta ar figura cu o datorie neachitata fata de stat, si in situatia de a exercita o noua actiune in contestatie la executare, cu achitarea taxelor de timbru aferente.

In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat de petenta referitor la descrierea faptei contraventionale, instanta apreciaza ca acest motiv este neintemeiat, deoarece in procesul verbal fapta este descrisa potrivit prevederilor legale care o sanctioneaza.

Instanta apreciaza ca nici motivul de nulitate referitor la faptul ca societatea nu poate fi subiect activ al contraventiei retinute nu este intemeiat deoarece, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 planul de paza trebuie sa fie intocmit de catre societate, iar art. 60 lit. a) coroborat cu art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 sanctioneaza nerespectarea acestei obligatii.

Motivul de nulitate referitor la lipsa martorului nu poate fi retinut deoarece procesul verbal a fost incheiat in prezenta unui martor asistent care l-a semnat in aceasta calitate, martorul fiind audiat si de catre instanta.

Din considerentele mentionate mai sus, instanta urmeaza sa admita plangerea formulata de petenta si sa dispuna anularea procesului verbal de contraventie AP nr. 1009536, incheiat in data de 28.10.2009 pe numele petentei S.C. D S.R.L. si exonerarea acesteia de la plata amenzii contraventionale de 2000 lei.

Etichete:

Plangere

R O M A N I A

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin plangerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei B sub nr. 2009 la 29.09.2009, petentul MI a solicitat instantei ca, în contradictoriu cu organul constatator Inspectoratul de politie al judetului V (IPJ V), sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 3076805/19.09.2009.

În motivarea plangerii petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal pe motiv ca lipseste formula „Inspectoratul de politie al judetului V” si denumirea subunitatii din care face parte agentul constatator. Petentul a mai invocat faptul ca politistul nu are calitatea de politist rutier – operator radar atestat. Petentul a mai aratat ca ora 17.42 figureaza atat ca ora a savarsirii contraventiei cat si ca ora a încheierii procesului verbal, aspect care naste dubii. Petentul a mai precizat ca masina pe care era instalat aparatul radar avea în functiune semnalele acustice si luminoase care bruiau înregistrarea video, aspect ce contravine art. 3.8.1 din NML 021-05. Petentul a invocat faptul ca fapta nu a fost încadrata juridic în prevederile art. 50 din O.U.G. nr. 195/2002 si a mai invocat art. 6 CEDO referitor la prezumtia de nevinovatie. Pe cale de exceptie, petentul a mai invocat faptul ca agentul constatator nu a aplicat functiile de baza ale contraventiei si ca lipseste latura obiectiva a contraventiei ca urmare a lipsei legaturii de cauzalitate, avand în vedere abaterile si functiile aparatului radar.

În drept, petetnul a invocat art. 177 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 3.8.1. din NML 021-05, art. 16, art. 17, art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 15 lit. 1) din Legea nr. 146/1997, art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, art. 6 CEDO si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

La dosarul cauzei a fost atasata o copie de pe cartea de identitate a petentului si de pe procesul-verbal seria CC nr. 3076805/19.09.2009 (f. 5-6).

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar în baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997.

La termenul din data de 03.11.2009, instanta a încuviintat pentru petent proba cu înscrisuri.

La data de 10.12.2009, organul constatator a depus la dosar fotografiile efectuate dupa înregistrarea video a aparatului radar, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar si atestatul operatorului radar S C (f. 22-26).

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal seria CC nr. 3076805, încheiat la data de 19.09.2009, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala de 540 lei si sase puncte de penalizare pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si de art. 108 alin. 1 lit. d) pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata. Contraventia a constat în faptul ca petentul a condus autoturismul Audi cu numarul de înmatriculare XXX, pe DE 581 – km. 81, cu viteza de 149 km/h.

Procedand la verificarea legalitatii procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor imperative ale art. 17 din acelasi act normativ.

Instanta subliniaza ca exceptiile de nulitate absoluta invocate de petent nu vor fi retinute si solutionate ca veritabile exceptii deoarece, exceptiile procesuale vizeaza neregularitati procedurale privitoare la compunerea instantei, competenta acesteia ori la actele de procedura sau lipsuri referitoare la dreptul material la actiune, si prin invocarea lor se urmareste, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii. În cauza, motivele de nulitate absoluta invocate de petent nu privesc procedura, ci vizeaza aspecte de drept material si au în vedere fondul plangerii, prin invocarea lor petentul urmarind sa obtina anularea procesului verbal. Desi petentul a invocat motivele de nulitate absoluta pe cale de exceptie, instanta apreciaza ca nu este vorba de veritabile exceptii procesuale ci de aparari de fond formulate de petent pentru a motiva anularea procesului verbal de contraventie.

În ceea ce priveste primul motiv de nulitate invocat de petent, respectiv faptul ca în procesul verbal nu este mentionata institutia din care face parte agentul constatator, instanta are în vedere faptul ca lipsa acestei mentiuni nu atrage nulitatea absoluta a procesului verbal deoarece nu este mentionata în art. 17 din O.U.G. nr. 195/2002. Pentru a opera sanctiunea nulitatii relative, petentul ar fi trebuit sa faca dovada vatamarii pe care i-a produs-o aceasta omisiune, dovada care însa nu a fost facuta în cauza.

Instanta nu va retine motivul de nulitate invocat de petent referitor la faptul ca politistul nu are calitatea de politist rutier – operator radar atestat, deoarece la dosar a fost depus atestatul operatorului radar care a efectuat filmarea cu aparatul radar, iar organul constatator a precizat ca agentul îsi desfasoara activitatea în cadrul Postului de Politie Z, are calitatea de politist rutier si este competent sa constate si sa sanctioneze contraventii la regimul circulatiei rutiere, potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În ceea ce priveste mentionarea orei 17.42 atat ca ora a savarsirii contraventiei cat si ca ora a încheierii procesului verbal, instanta are în vedere faptul ca, prin art. 17 din O.G. nr. 2/2001, este sanctionata cu nulitatea absoluta lipsa datei la care a fost savarsita contraventia. Analizand plansele fotografice, se observa ca filmarea a fost efectuata la data de 2009, ora 17.42, astfel ca data si ora savarsirii contraventiei au fost consemnate în mod corect. O eroare cu privire la ora încheierii procesului verbal poate atrage doar sanctiunea nulitatii relative, sens în care petentul ar fi trebuit sa faca dovada vatamarii pe care i-a produs-o aceasta eroare, dovada care însa nu a fost facuta în cauza.

În ceea ce priveste art. 3.8.1 din NML 021-05, acesta a fost abrogat, astfel ca instanta nu va retine nici aceasta aparare a petentului.

Instanta apreciaza ca în procesul verbal s-a facut o corecta încadrare juridica a faptei prin mentionarea art. 108 alin. 1 lit. d) pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede contraventia si sanctiunea complementara, si a art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede sanctiunea principala incidenta, astfel ca nu se impunea sa fie mentionat si art. 50 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanta nu va retine sustinerea petentului în sensul ca agentul constatator nu a aplicat functiile de baza ale contraventiei, în conditiile în care agentul constatator a aplicat sanctiunea minima prevazuta de lege.

Avand în vedere ca instanta nu a retinut motivele de nulitate si apararile referitoare la abaterile aparatului radar, nu va retine nici lipsa laturii obiective a contraventiei si a legaturii de cauzalitate ca urmare a acestor abateri.

În ceea ce priveste temeinicia aspectelor retinute în procesul verbal de constatare a contraventiei, instanta urmeaza sa aiba în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Analizand plansele fotografice nr. 1, 2 si 3 (f. 19), instanta constata ca în acestea sunt evidentiate doua autoturisme care se deplaseaza pe sensul opus fata de masina pe care era amplasat aparatul radar. Cele doua autoturisme se deplaseaza în paralel, un autoturism efectuand manevra de depasire a celeilalte masini. Astfel, cele doua masini se deplaseaza pe aceeasi directie si la o distanta aproximativ egala fata de aparatul radar, astfel ca ambele se aflau în raza de actiune a aparatului radar si nu se poate determina cu exactitate care dintre cele doua autovehicule se deplasa cu viteza de 147 km/h.

Avand în vedere ca în plansele fotografice se pot observa în deplasare simultan doua autovehicule, iar autoturismul vizat nu poate fi pus clar în evidenta, instanta apreciaza ca din aceste fotografii nu se poate stabili vinovatia petentului în savarsirea contraventiei.

Instanta are în vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Anghel contra Romaniei, a statuat ca si în materie contraventionala trebuie respectate garantiile prevazute de art. 6 în materie penala, atunci cand dispozitia a carei încalcare a fost atribuita contravenientului are caracter general, iar sanctiunea aplicata are în acelasi timp rolul de a descuraja si de a pedepsi.

În cauza, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata are atat un scop educativ cat si unul de reprimare, astfel încat petentul beneficiaza de garantiile instituite de art. 6 CEDO, printre care se numara si prezumtia de nevinovatie.

O alta garantie a procesului penal este data de principiul in dubio pro reo (orice îndoiala este în favoarea inculpatului). Regula in dubio pro reo deriva din prezumtia de nevinovatie si este un principiu institutional care reflecta modul în care principiul aflarii adevarului se regaseste în materia probatiunii. În baza acestui principiu, daca probele sunt îndoielnice în ceea ce priveste vinovatia persoanei acuzate, instanta va trebui sa concluzioneze în sensul nevinovatiei acesteia.

Avand în vedere ca probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovatiei contravenientului, instanta nu-si poate forma convingerea cu privire la faptul ca, în data de 19.09.2009, ora 17.42, pe DE 581 la km. 81, petentul s-a deplasat cu autoturismul BC cu viteza de 147 km/h, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovatia acestuia în ceea ce priveste contraventia retinuta în sarcina sa.

Avand în vedere aceste considerente, instanta va admite plangerea, va dispune anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 3076805/19.09.2009, va exonera petentul de la plata amenzii de 540 lei si va dispune înlaturarea celor 6 (sase) puncte de penalizare aplicate.

Etichete: