Top

RECURS CIVIL. Casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre continuarea judecării în condiţiile existenţei dovezii achitării taxei judiciare de timbru, transmisă prin poştă. Art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă

Asupra recursului civil de fata:

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita la data de 1.03.2010 sub nr. 881/269/2010, reclamantul D N a chemat în judecata pe pârâtul G M pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 4.967,46 lei cu titlu de despagubiri si a dobanzilor legale calculate pana la data achitarii integrale, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantul arata ca la data de 25.09.2009, în jurul orelor 8:00, în timp ce conducea autoturismul cu numarul de înmatriculare C pe str. Bucuresti din Calarasi, la intersectia cu str. Portului a intrat în coliziune cu autoturismul nr. D condus de pârâtul G M, care circulând pe str. Portului si nerespectand semnificatia indicatorului „STOP” nu i-a acordat prioritate de trecere. În urma acestui eveniment rutier, ambele autoturisme au suferit avarii iar organele de politie au constatat ca paratul se face vinovat de faptul ca nu i-a acordat prioritate de trecere la intersectie. Reparatia avariilor suferite de autoturismul sau s-a ridicat la suma de 20.911, 05 lei, întrucât paratul avea asigurare RCA la SC Astra SA acest asigurator a achitat catre unitatea service SC Condorul SA Calarasi doar suma de 15. 943,59 lei, mai ramânând de achitat diferenta de 4. 967,46 lei. Luând legatura cu inspectoratul de daune de la SC Astra SA acesta i-a spus ca plata efectuata reprezinta plafonul maxim pana la care poate fi despagubit în baza asigurarii RCA a pârâtului.

În drept, si-a întemeiat actiunea pe dispoz. art. 998 si urm. Cod civil si art. 274 Cod pr.civila.

În dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, constând în: procesul – verbal încheiat de societatea de asigurare Astra SA nr. 164 din 28.09.2009, doua facturi fiscale, taxa judiciara de timbru în valoare de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei,

La primirea actiunii, s-a dispus prin rezolutie citarea reclamantului cu mentiunea de a achita diferenta de taxa de timbru în suma de 408, 39 lei.

Potrivit art.1 din Lg.nr.146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cererile promovate în fata instantelor judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Taxele judiciare se platesc anticipat de catre partea care formuleaza o cerere de chemare în judecata sau exercita o cale de atac (art. 20 al.1).

De asemenea, actiunile si cererile se taxeaza în mod diferit, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu exceptiile prevazute de lege.

Fiind citat cu mentiunea de a achita diferenta de taxa de timbru de 408,39 lei, reclamantul nu a îndeplinit aceasta obligatie pâna la termenul de judecata stabilit de instanta.

Faptul de a nu fi respectat aceasta cerinta legala referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, nu poate constitui pentru partea care nu s-a conformat o cauza temeinica de natura sa justifice continuarea judecarii procesului civil.

Pe cale de consecinta, instanta urmeaza sa dispuna anularea actiunii ca netimbrata.

Prin sentinta civila nr. 575 din 24.03.2010 Judecatoria Oltenita a anulat actiunea formulata de reclamantul D N împotriva pârâtului G M, ca netimbrata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul D N, solicitând casarea în tot a hotarârii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la instanta de fond.

În motivarea recursului s-a aratat ca hotarârea este nelegala pentru ca prin citatia comunicata pentru termenul din 24.03.2010 i s-a pus în vedere sa achite o taxa judiciara de timbru de 408,39 lei si s-a conformat dispozitiei instantei în sensul ca a depus prin posta la Judecatoria Oltenita contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Din confirmarea de primire rezulta ca s-a trimis chitanta în original la 16.03.2010 si a ajuns la Judecatoria Oltenita în data de 18.03.2010, fiind evident ca s-a achitat taxa de timbru anterior pronuntarii sentintei.

În drept s-a indicat art.304 pct.9 Cod proc.civ.

În dovedirea recursului s-a depus la dosar înscrisuri, chitanta din 16.03.2009 privind achitarea taxei de timbru de 409 lei confirmare de primire.

Tribunalul, analizând sentinta prin prisma criticii invocate si având în vedere si dispozitiile legale incidente, a apreciat ca recursul este fondat.

Instanta de fond a anulat în mod gresit actiunea formulata de reclamantul D N în conditiile în care chitanta de achitare a taxei judiciare de timbru de 409 lei se afla depusa în original la dosar. Depunerea chitantei s-a facut conform rezolutiei de pe cererea formulata de reclamant, prin care aducea la cunostinta ca a achitat taxa de timbru, la data de 19.03.2010 deci anterior termenului la care a avut loc pronuntarea sentintei civile nr. 575/2010 respectiv 24.03.2010, însa instanta de fond nu a observat ca s-a achitat taxa de timbru si a pronuntat o solutie nelegala, anulând actiunea.

Asa fiind, vazând si dispozitiile art.312 alin.5 Cod proc.civ. a fost admis recursul formulat, casate sentinta civila nr. 575/2010 si trimisa cauza la instanta de fond pentru a se continua judecata.

Etichete:

RECURS CIVIL. Tardivitate. Art. 158 (3) Cod procedură civilă

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita sub nr. 649/269/2010, reclamantul I.I. a chemat în judecata pe pârâta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean Calarasi de aplicare a Lg. 1/2004 pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate ca este proprietarul imobilului, format din constructii cu terenul aferent de 499,985 m.p. având L – 1376,69 m.l. si l – 363,19 m.l. situat în T. 2, P. A 10, A 9/1, Cc.9 în raza com. B, B. jud. Calarasi, si sa i se restituie suma cuvenita pentru suprafata de 46,43 ha. suprafata agricola solicitata pentru sprijin 2009 din imobilul proprietatea sa constructie cu doua corpuri A si B cu terenul aferent S totala = 499,985 m.p. având L = 1376,69 m.l. si l = 363,69 m.l. care s-a numit Mosia B, proprietatea matusii sale Dr. H A (n. I) decedata în 1966.

În termen legal, APIA Centrul jud. Calarasi a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Oltenita.

În acest sens a aratat ca având în vedere sprijinul financiar acordat producatorilor agricoli în temeiul actelor normative europene si nationale ce reglementeaza aceasta materie, actiunea reclamantului se circumscrie unei actiuni în contencios administrativ, având în vedere ca acordarea sprijinului financiar direct acordat producatorilor agricoli se realizeaza prin emiterea unor decizii de plata, apreciaza ca instanta competenta este Tribunalul Calarasi si nu Judecatoria Oltenita, astfel încât solicita admiterea exceptiei lipsei competentei materiale a Judecatoriei Oltenita si în consecinta declinarea competentei în favoarea Tribunalului Calarasi, sectia contencios administrativ si fiscal.

La termenul din 11 martie 2010 instanta de judecata în baza art. 137 C.pr.civila a pus în discutie exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Oltenita, apoi a retinut-o spre solutionare.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.447/11.03.2010, Judecatoria Oltenita a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Oltenita, invocata de pârâta si a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamantul I. I. domiciliat în Bucuresti împotriva pârâtei Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean Calarasi în favoarea Tribunalului Calarasi – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.

Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 2069593/13.11.2009, ce este un act administrativ, emis de pârâta.

Împotriva acestei sentinte, a formulat recurs reclamantul I.I. criticând-o pentru nelegalitate conform art.304 alin.1 pct.8 si 9 C.p.civ.

În motivele de recurs se arata ca instanta a facut o gresita aplicare a materialului probator (desi în cauza nu s-a discutat fondul ci doar competenta instantei), ce s-au nesocotit dispozitii ale Constitutiei si ale Codului civil cu privire la dreptul de proprietate, ca instanta a tras o concluzie gresita contrara realitatii.

Ulterior depune si o alta cerere prin care antameaza tot fondul cauzei si solicita suspendarea judecarii cauzei pâna la pronuntarea dosarului 17890/299/2008.

Pârâta prin întâmpinare, solicita respingerea recursului, desi în mare parte sustinerile sale privesc tot fondul cauzei si nu problema solutionata prin sentinta recurata si anume aceea a competentei materiale.

Tribunalul negasind motive de ordine publica de invocat conform art. 3041 C.p.civ, urmeaza însa a respinge ca tardiv recursul având în vedere ca termenul de formulare al acestuia este de 5 zile de la pronuntare, conform art. 158 (3) C.p.civ, respectiv de la 11.03.2010, iar reclamantul l-a formulat în data de 31.03.2010.

Etichete:

Recurs civil. Ordonanţă preşedinţială. NULITATEA RECURSULUI.

Prin cererea introdusa la Judecatoria Calarasi la data de 01.03.2010 si înregistrata la sub nr. 1094/202/2010, reclamantul SM a chemat-o în judecata pe pârâta S AG solicitând instantei ca pe cale de ordonanta presedintiala sa dispuna suspendarea tuturor Adunarilor Generale ce se vor convoca de aceasta pâna la solutionarea irevocabila a cauzelor nr. 1155/202/2009 si nr. 1216/202/2009, aflate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti.

În motivarea actiunii reclamantul arata ca în data de 04.03.2009 si 05.03.2009 a avut loc Adunarea Generala a S AG, ocazie cu care au fost întocmite 2 procese verbale prin care s-a hotarât promovarea unei actiuni civile împotriva vechiului consiliu de administratie, decaderea din functie a acestuia si alegerea noului consiliu de administratie avându-l pe el în functia de presedinte.

Împotriva acestor procese verbale au formulat contestatie membrii ai vechiului consiliu de administratie, cauza ce face obiectul dosarului nr. 1155/202/2009, aflata în faza recursului, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, cu termen de judecata la data de 26.03.2010.

Reclamantul mai arata ca vechiul Consiliu de Administratie, desi decazut din functie, în data de 14.03.2009 si în data de 15.03.2009 au convocat o noua Adunare Generala pentru alegerea unui nou consiliu de administratie.

Împotriva acestor procese verbale, reclamantul arata ca a formulat contestatie, cauza ce a facut obiectul dosarului nr. 1216/202/2009 solutionat de Curtea de Apel Bucuresti la data de 23.02.2009 .

Mai arata reclamantul ca situatia conducerii este nerezolvata, cu atât mai mult cu cât dl. NS „presedintele” noului Consiliu de Administratie nu este înregistrat în Registrul Informativ al Judecatoriei Calarasi privind Societatile Agricole asa cum prevad disp. art. 22 din Legea nr. 36/1991, astfel ca a formulat prezenta cauza pe cale de ordonanta presedintiala întrucât conform disp. art. 581 C.p.c. urgenta este pe deplin dovedita de faptul ca desfasurarea unor astfel de adunari nu ar fi legala, hotarârile luate nu ar reprezenta vointa unitara, unanim acceptata, din cauza neîntelegerilor survenite între membrii societatii, iar caracterul vremelnic este tinut de solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiilor ce fac obiectul dosarelor nr. 1155/202/2009 si nr. 1216/2020/2009 aflate pe rolul C.A.B., iar în ceea ce priveste neprejudicierea fondului cauzei se poate retine faptul ca aparenta dreptului este usor de determinat.

În dovedirea actiunii, reclamantul a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri depuse la dosar la data de 25.02.2010.

În sedinta de judecata din data de 01.03.2010 instanta, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul SM.

Instanta, a pus în discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul SM .

Pârâta a solicitat admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul SM, motivat de faptul ca în temeiul disp. art. 581 C.p.c. nu sunt îndeplinite conditiile cumulative a cerintelor privind caracterul urgent, vremelnic si neprejudecarea fondului cauzei si nici a Legii nr. 36/1991 care nu prevede existenta unei astfel de situatii.

Instanta, a unit exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul SM cu fondul cauzei si a acordat cuvântul pentru sustineri în fond.

Pârâta, prin aparator, având cuvântul pe fond, a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant ca inadmisibila, întrucât cererea reclamantului de suspendare a desfasurarii a tuturor sedintelor Adunarii Generale a actionarilor este nefondata, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu specifica o anumita data, termenii sunt generici si incerti, nu dovedeste o eventuala vatamare ce s-ar putea produce, astfel ca nu sunt îndeplinite conditiile cumulative a cerintelor privind caracterul urgent, vremelnic si neprejudecarea fondului cauzei prev. de disp. art. 581 C.p.c. si nici a Legii nr. 36/1991 care nu prevede existenta unei astfel de situatii de fapt. Totodata a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.649/2010, Judecatoria Calarasi a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de instanta din oficiu.

A respins ca inadmisibila actiunea formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul SM împotriva pârâtei S AG.

A obligat reclamantul catre pârâta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat recurs reclamantul SM, pe care, însa, nu l-a motivat.

Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, constata ca recursul declarat de reclamantul SM nu a fost motivat în termenul de recurs prevazut de Codul de procedura civila, de 15 zile de la comunicarea hotarârii, motiv pentru care, în raport de dispozitiile art.306 C.proc.civ., neexistând motive de ordine publica ce pot fi invocate din oficiu de instanta, urmeaza a constata nul recursul declarat de recurentul reclamant SM împotriva sentintei civile nr.649/2010 a Judecatoriei Calarasi.

Urmeaza a obliga recurentul catre intimat la 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata S AG.

Etichete:

Recurs civil. Nulitate absolută parţială Titlu de proprietate

Prin actiunea civila înregistrata la Judecatoria O sub nr. 1014/269/2009 reclamantele IA si IV au chemat în judecata pe pârâtii PM, OP si IM pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a sentintei civile nr. 809/18.04.2007 ramasa definitiva si irevocabila, pronuntata de Judecatoria O în dosarul nr. 398/269/2007, întrucât este data cu încalcarea prevederilor imperative ale art. 797 c. civil, conform caruia „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti copii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti”; sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1739/30.06.1995, în sensul ca solicita sa se scoata din titlu terenul intravilan, curti – constructii, în suprafata de 575 m.p. în T. 18, P. 75, având ca vecini .. întrucât aceasta suprafata nu trebuia inclusa în titlul de proprietate, facând obiectul actului de vânzare – cumparare aut. sub nr. 654/31.03.1947, prin care ambii soti NI si NV, cumpara acest teren, loc de casa; sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra averii succesorale ramase la decesul autorilor NV si NI, urmând ca instanta sa constate ca mostenirea a fost dezbatuta notarial, conform CM nr. 171/31.03.1992, constatându-se ca masa de împartit de pe urma autorului NV, decedat la 28.01.1990 se compune din: cota indiviza de ˝ din casa de locuit formata din 3 camere si o bucatarie si din terenul aferent în suprafata de 504 m.p. (din titlul de proprietate nr. 575) imobil situat în mun. O, iar mostenitorii cu vocatie la mostenire fiind declarati urmatorii : NI în calit6ate de sotie supravietuitoare, caruia îi revine cota de 2/4 din ˝ (2/8 per total imobil), OL (decedata), în calitate de sora careia îi revine o cota de Ľ din ˝ (1/8 per total imobil) si ID ( decedat) caruia îi revine o cota indiviza de Ľ din ˝ (1/8 per total imobil) în calitate de nepot de frate predecedat. Solicita sa se constate ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei NI decedata la 19.03.2003 se compune din cota indiviza de 6/8 din casa de locuit descrisa mai sus si din terenul aferent în suprafata de 504 m.p. (din titlul de proprietate nr. 507); sa se constate ca singurul mostenitor este pârâta PM, în calitate de legatara universala careia îi revine o cota de 6/8 din imobil; sa se constate deschisa succesiunea si de pe urma defunctei OL decedata, sa se constate ca mostenitor cu vocatie la mostenirea acesteia este OP, caruia îi revine întreaga masa succesorala compusa din cota indiviza de 1/8 din imobilul mai sus mentionat.

Reclamantii au solicitat sa se ia act ca mostenirea de pe urma defunctului ID, decedat la 15.07.2005 a fost dezbatuta prin sentinta civila nr. 2108/3.10.2008, constatându-se ca masa de împartit de pe urma acestuia se compune din cota indiviza de 1/8 din imobilul mai sus mentionat, respectiv casa de locuit si terenul aferent de 504 m.p. (din titlul 575) iar mostenitoare, au fost declarate reclamantele în calitate de fiice, carora le revine o cota de 3/32 din imobil (3/4 din 1/8) si IM, în calitate de sotie supravietuitoare careia îi revine o cota indiviza de 1/32 din imobil ( Ľ din 1/8).

Fata de aceste motive, solicita sa se dispuna iesirea din indiviziune conform cotelor legale respectiv reclamantele detin 3/32 din imobil ; pârâta IM 1/32 din imobil ; pârâtul OP 1/8 din imobil si pârâta PM cota de 6/8 din imobil si sa fie atribuit în natura atât terenul cât si casa, prin formarea a doua loturi. Au solicitat si cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamantele arata ca autorii NV decedat la 28.11.1990 si NI decedata la 19.03.2003, au cumparat împreuna, imobilul situat în mun. O compus din casa de locuit si teren aferent de 504 m.p. prin actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 654/31.03.1947 acestia decedând fara descendenti.

Primul a decedat NV, iar mostenirea de pe urma lui a fost dezbatuta notarial, conform CM nr. 171/31.03.1992, fiind declarati ca mostenitori sotia supravietuitoare NI, careia îi revine o cota de 2/8 care vine în concurs cu clasa a 2-a respectiv fratii si nepotii de frate, respectiv OL, în calitate de sora (la mostenirea careia vine pârâtul OP, în calitate de fiu careia îi revine o cota de 1/8 si ID (decedat) în calitate de nepot de frate predecedat caruia îi revine o cota de 1/8 din imobilul mai sus mentionat.

Mostenirea de pe urma defunctului ID, decedat la 15.07.2005 a fost dezbatuta judecatoreste, conform sentintei civile nr. 2108/2008 ramasa definitiva si irevocabila, constatându-se ca mostenitoare sunt reclamantele IS si IA, în calitate de fiice, carora le revine împreuna o cota indiviza de 3/32 (3/4 din 1/8 ) si IM în calitate de sotie supravietuitoare, careia îi revine o cota indiviza de 1/32 din imobil ( Ľ din 1/8), constatându-se, de asemenea, ca masa de împartit se compune din cota indiviza de 1/8 din imobil.

Desi terenul din curte în suprafata de 504 m.p. a fost cumparat împreuna de cei doi soti autori, prin actul de vânzare – cumparare din 1947, în mod eronat a fost inclus în titlul de proprietate nr. 1739/1995 emis doar pe numele sotiei NI, ceea ce încalca dreptul de proprietate al autorului NV si dreptul de mostenire al succesibililor acestora.

Fata de aceasta situatie, solicita sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1739/1995 prin excluderea terenului intravilan curti – constructii, în suprafata de 575 m.p. ( din actul de vânzare 504 m.p.) situat în T. 18, P. 75, pentru a se efectua un partaj succesoral corect.

De asemenea, având în vedere ca prin prima sentinta de partaj, respectiv sentinta civila nr. 398/2007 nu s-au cuprins toti mostenitorii, stabilindu-se abia prin sentinta civila nr. 2108/2008 ca si reclamantele au dreptul al mostenire, solicita sa se dispuna anularea întelegerii facute si efectuarea unei noi partajari în baza unei noi expertize.

In drept reclamantele au invocat dispoz. art. 728 c. civil coroborat cu art. 797 c. civil, art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 modificata si cu art. 673 c.pr. civila si 274 c.pr.civila.

Pârâta PM a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de exceptie respingerea ca inadmisibila a cererii nr. 1 referitoare la constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 809/2007 ramasa definitiva si irevocabila.

In motivarea întâmpinarii se arata ca prin sentinta mai sus mentionata, instanta a fost investita cu cererea de iesire din indiviziune în ceea ce priveste imobilul casa de locuit, în urma probatoriului administrat si având în vedere cota majorata de ľ a sa fata de Ľ a pârâtilor, cât si concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza prin care se mentioneaza ca acest imobil nu este comod partajabil în natura, i-a fost atribuit în natura imobilul, fiind astfel obligata la plata sultelor de câte 691,6 lei catre fiecare dintre pârâti.

A încercat în nenumarate rânduri sa achite aceste obligatii însa pârâtii au refuzat sa le primeasca, întrucât nu doresc clarificarea situatiei, motiv pentru care nu au învederat instantei faptul ca ID are drept mostenire, pe lânga sotie supravietuitoare si doua fiice, respectiv reclamantele IA si IS.

Art. 797 c. civil se refera la nulitatea împartelii, în cazul în care aceasta s-a facut cu încalcarea legii, si nicidecum nu poate fi invocat un temei de drept pentru constatarea nulitatii absolute a unei hotarâri ramase definitiva si irevocabila.

Aceasta hotarâre a constituit punctul final al judecatii ca act de dispozitie al instantei cu privire la litigiul purtat între parti, fiind deci un act cu caracter jurisdictional pentru ca a transat conflictul dintre ele.

Hotarârea nu poate fi atacata pe calea unei cereri în anulare ori a unei actiuni în nulitate la instanta de drept comun de primul grad, asa cum de exemplu se poate cere anularea unui contract, ci se poate cere desfiintarea ei prin exercitarea cailor de atac la instantele superioare, în termenul si conditiile legii. Importiva hotarârii ce face obiectul prezentului litigiu s-au formulat atât calea apelului cât si a recursului, însa problema supusa dezbaterii nu a fost pusa pâna acum, neexistând interes la acea vreme.

Solicita de asemenea, respingerea celui de al doilea capat de cerere privind nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1739/1995 pentru suprafata de 575 m.p. teren intravilan din O T. 18, P. 75, motivat de faptul ca asa cum se poate observa chiar din constatarile notarului (CM nr. 969/2006 de pe urma defunctei NI) prin actul de vânzare – cumparare nr. 654/1947 a fost dobândita de catre soti numai locuinta, aspect perceput prin simturile proprii de catre acesta, si care pâna la proba contrarie reprezinta o dovada.

Singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan ce face obiectul litigiului a fost NI, prin urmare este singura îndreptatita a figura în titlu de proprietate.

Cu privire la iesirea din indiviziune, solicita admiterea în parte, în sensul sa-i fie atribuit imobilul casa de locuit si teren.

Prin cererea reconventionala arata ca este de acord cu iesirea din indiviziune în ceea ce priveste imobilul casa de locuit si teren în sensul de a se pronunta o hotarâre care sa fie opozabila de aceasta data si reclamantelor IA si IS, prin care sa-i fie atribuit acest imobil în natura, urmând sa fie obligata la plata unor sulte.

Hotarârea nr. 809/2007 chiar daca nu este opozabila celor doua reclamante, are puterea lucrului judecat, iar aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat este pentru partea care a câstigat procesul, în sensul ca aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o noua judecata.

Prin hotarârea mai sus mentionata, i-a fost atribuit în natura imobilul casa de locuit, fiind obligata la sulte motivat de faptul ca are o cota de ľ din casa de locuit iar aceasta nu poate fi comod partajabila. Din acest ultim punct de vedere este inutila încuviintarea efectuarii unei noi expertize tehnice, deoarece în legatura cu acest imobil a fost efectuata deja o expertiza, având aceleasi obiective.

Având în vedere faptul ca minorele au fost omise în cadrul procesului ce a constituit obiectul dosarului nr. 398/269/2007 împart cu mama lor IM cota parte ce le revine de pe urma defunctului lor tata (respectiv cota de 1/8 din imobilul casa de locuit) situatie deja statuata prin hotarârea nr. 809/2007 si nu poate fi schimbata pentru considerentele mai sus expuse. Prin urma prezenta minorelor în cauza privind iesirea din indiviziune da doar o nota legala hotarârii ce urmeaza a se da, dar nu aduce nici o schimbare de esenta a modalitatii de partajare aratate. Se mai arata ca nu are o locuinta proprie, fiind în prezent tolerata în casa altor persoane.

De asemenea pârâtii IM si OP au primit bani de la CE si CL promitându-le ca le va vinde partea lor de mostenire, astfel ca interesul celorlalte parti este de a înstraina întrucât au locuinte proprii.

In ceea ce priveste propunerea efectuarii unei noi expertize, având aceleasi obiective cu prima, o considera neîntemeiata, de natura sa tergiverseze cauza, solicitând respingerea acesteia si atasarea dosarului nr. 398/269/2007 pentru analizarea expertizei deja efectuate.

A solicitat si cheltuieli de judecata.

In drept a invocat dispoz. art. 115 c.pr.civila si urm., art. 119 c.pr. civila si urm., art. 274 c. pr. civila, art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 modificata prin Legea nr. 247/2005.

CE , IM, IV si IA au formulat cerere de interventie în interes propriu prin care solicita sa se constate intervenita vânzarea – cumpararea cotelor parti indivize din imobilul situat în mun. O, compus din casa de locuit si teren aferent de 504 m.p. (în acte 575 m.p.) astfel : cota indiviza de 1/21 (Ľ din 1/8) din imobilul mai sus mentionat, vânzare – cumparare intervenita între CE în calitate de cumparator si pârâta IM în calitate de vânzatoare ; cota indiviza de 3/32 (3/4 din 1/8) din acelasi imobil, vânzare – cumparare intervenita între CE în calitate de cumparator si pârâtele IV si IA, urmând ca hotarârea sa tina loc de act autentic de vânzare – cumparare.

In motivare arata ca a cumparat de la pârâte cotele lor indivize din imobilul situat în mun. O, conform antecontractului de vânzare – cumparare nr. 83/2009 pentru care au achitat pretul integral, respectiv 2.000 lei pârâtei IM si 3.000 lei pârâtelor IA si IV , mutându-se împreuna cu familia în imobil.

Vânzatoarele au dobândit dreptul de proprietate în baza sentintei civile nr. 2108/2008 ramasa definitiva si irevocabila.

Conform art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 „ în situatia în care dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una din parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta, care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract.”

In drept a invocat dispoz. art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005.

Reclamantele IA si IV au formulat „aparari„ la întâmpinarea si cererea reconventionala privind: 1) exceptia inadmisibilitatii primului capat de cerere, respectiv constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 809/2007 invocata de pârâta PM, exceptie pe care solicita sa fie respinsa pentru urmatoarele motive: desi sunt mostenitoarele tatalui lor ID, decedat la 15.07.2005, în calitate de descendente, nu au fost introduse în cauza care a format obiectul partajului succesoral, respectiv dosarul nr. 398/269/2007 în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 809/2007. Conform art. 797 c. civil „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti copii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti”.

Abia prin sentinta civila nr. 2108/2008 pronuntata în dosarul nr. 1538/269/2007 li s-a stabilit calitatea de mostenitori si cotele legale. Desi au solicitat nulitatea împartelii judiciare, împarteala concretizata în sentinta civila nr. 609/2007, ramasa definitiva si irevocabila, sanctiune civila care poate fi invocata oricând de oricine are interes, reclamantele nefiind parti în acest proces nu pot promova cai extraordinare de atac.

Nu este necesar a se solicita, numai pe calea unei cai extraordinare de atac pentru ca nulitatea absoluta a acestei operatiuni de împarteala prev. expres si în mod imperativ în prev. art. 797 c. civil „poate fi ceruta în justitie de oricine are interes, este imprescriptibila si nu poate fi acoperita prin confirmare.

Una din cauzele de nulitate absoluta a unui act juridic este nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, adica împarteala juridica care este nula conform art. 797 c. civil iar potrivit principiului de drept „Ovod nullum est, nullum producit efectum „pe cale de consecinta si sentinta civila nr. 809/2007 , ca act juridic civil nu mai poate produce efecte. Nulitatea este acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

Nulitatea este sanctiunea care intervine în cazul în care nu se respecta, la încheierea actului juridic civil, conditiile de validitate.

Cu privire la nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1739/1995 pentru terenul intravilan situat în T. 18, P. 75, de 575 m.p. pârâta PM , afirma ca prin actul de vânzare – cumparare nr. 654/1947 a fost cumparata doar casa , or din acest act rezulta altceva, si anume ca vânzatorul vinde sotilor suprafata de 504 m.p. teren loc de casa, viran situat pe raza com. Oltenita Rurala jud. Ilfov.” Solicita atribuirea bunului în natura.

Pârâta – reclamanta PM a formulat întâmpinare la cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientul CE invocând exceptia prematuritatii cererii prin care se solicita sa se constate intervenita vânzarea – cumpararea, având în vedere faptul ca acordul de vointa a partilor în ceea ce priveste promisiunea de vânzare – cumparare s-a efectuat la data de 19.03.2009, fiind inclusa o clauza prin care s-a fixat termen de doua luni pentru perfectarea actului la notariat, respectiv data de 19.05.2009.

Fata de faptul ca intervenientul a investit instanta cu cererea sa la data de 11.04.2009, considera ca aceasta este prematur introdusa si tinând cont de faptul ca „conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante „(art. 969 alin. 1 c.civil) instanta nu poate trece peste vointa partilor semnatare ale conventiei, în caz contrar fiind încalcate drepturile partilor, acestea nu pot fi puse în întârziere în situatia în care nu s-a ajuns la scadenta.

Mai mult decât atât, investind instanta cu o astfel de cerere înainte de termenul scadent, intervenientul nu poate face niciodata dovada refuzului de a se încheia contractul în forma prev. de lege, asa cum sustine prin solicitarea sa, ceea ce duce automat la respingerea cererii formulate ca fiind neîntemeiata.

De asemenea, a invocat exceptia puterii lucrului judecat, în sustinerea careia învedereaza instantei faptul ca prin sentinta civila nr. 2108/2008 s-a respins cererea numitilor CE si CL prin care solicitau sa se constate intervenita vânzarea – cumpararea consemnata în antecontractul încheiat în data de 20.12.2006, cu privire la cotele ideale abstracte din dreptul de proprietate al vânzatorilor IM, IV si IA, cele doua minore prin reprezentantul lor legal IM si OP.

Prin urmare, a fost solutionata cauza dedusa judecatii, iar instanta odata dezinvestita nu poate reveni asupra hotarârii. Asa cum jurisprudenta a decis, în mod judicios, pentru a exista putere de lucru judecat este suficient ca din cuprinsul cererilor sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este identic.

In acest sens arata ca exista identitate de parti, obiect si cauza, prin urmare, hotarârea mai sus mentionata are putere de lucru judecat fata de prezenta cerere, deoarece în cadrul acesteia se urmareste valorificarea aceluiasi drept.

Daca instanta va trece peste aceste aparari, precizeaza ca în prezent imobilul ce face obiectul cererii de interventie i-a fost atribuit în proprietate (tinându-se cont si de faptul ca potrivit raportului de expertiza efectuat, imobilul nu este comod partajabil în natura), iar în conditiile date nu se mai poate încheia o vânzare valabila fara acordul sau, al proprietarului.

In principiu, instanta poate da o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare – cumparare doar daca lucrul ce face obiectul vânzarii se mai afla în patrimoniul vânzatorului si nu exista alte impedimente legale în acest sens. In speta, aceasta situatie nu este aplicabila întrucât promitentii nu au decât un drept de creanta, astfel ca exista impedimente în ceea ce priveste perfectarea promisiunii de vânzare.

Solicita sa se aiba în vedere si faptul ca în cuprinsul conventiei din 19.03.2009, este înserata o alta clauza : „ In cazul în care vânzarea – cumpararea nu se va putea perfecta din diferite motive, cumparatorul este în drept sa solicite restituirea pretului „. Acest lucru înseamna ca partile îsi rezerva dreptul de a refuza chiar la un moment dat perfectarea vânzarii, sanctiunea fiind restituirea catre cumparator a pretului platit, astfel debitoarele nu vor mai fi puse în întârziere, cu atât mai mult cu cât solicitarea de a se perfecta vânzarea s-a facut înainte de scadenta.

Considera ca aceasta conventie, ca si celelalte încheiate de catre aceeasi persoana cu privire la acelasi obiect, au un caracter sicanator la adresa sa, fiind facute în mod evident cu rea credinta.

Fata de aceste motive, solicita respingerea cererii de interventie în interes propriu ca neîntemeiata.

In drept a invocat dispoz. art. 115 c.pr.civila.

In baza art. 132 c.pr.civila, intervenientul CE a formulat o cerere completatoare solicitând sa se constate intervenita vânzarea – cumpararea si a cotei parti indivize de 1/8 din imobilul situat în mun. O compus din casa de locuit si teren în suprafata de 504 m.p. (în titlu 575 m.p.) între el în calitate de cumparator si OP în calitate de vânzator, conform chitantei de mâna din 13.05.2009. A depus la dosar înscrisul sub semnatura privata denumit „ chitanta de mâna„ încheiat la data de 13.05.2009.

Pe capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute si partiale a titlului de proprietate nr. 1739/30.06.1995 reclamantele au solicitat introducerea în cauza în calitate de pârâte a Comisiei Judetene Calarasi si a Comisiei locale O pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

La termenul din data de 29.06.2009, având în vedere ca unul din capetele de cerere formulat de reclamante priveste constatarea nulitatii absolute si partiale a titlului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1739/30.06.1995 la pct. B suprafata primita în intravilan, tarlaua 18, parcela 75, actiune care face parte din categoria proceselor funciare si pentru care procedura de solutionare este speciala, instanta din oficiu a pus în discutie disjungerea cauzei pentru acest capat de cerere.

Prin încheierea din 29.06.2009, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea formulata de reclamante împotriva pârâtei – reclamante PM si a pârâtilor OP, IM, prin care soilicita sa se constate nulitatea partajului efecutat prin sentinta civila nr. 809/2007 a Judecatoriei O, iesirea din indiviziune asupra averii succesorale ramasa de pe urma defunctului NV si NI si a cererii de interventie în interes propriu asa cum a fost completata formulata de intervenientul CE pentru care s-a format un nou dosar.

In dovedirea cererii privind constatarea nulitatii absolute si partiale a titlului de proprietate mentionat mai sus, reclamantele au solicitat probele cu înscrisuri si interogatoriul celor doua comisii.

Prin sentinta civila nr. 2004 din 16.10.2009 Judecatoria O a admis în parte actiunea disjunsa, formulata de reclamantele IA si IV, domiciliate în .. – asistate de curator special PI, împotriva pârâtilor PM, OP si IM, si în contradictoriu cu paratele COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR O si COMISIA JUDETEANA CALARASI pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

A constatat nulitatea absoluta si partiala a titlului de proprietate nr.1739 eliberat la data de 30.06.1995 de Comisia judeteana Calarasi, pentru suprafata de 126 m.p. teren intravilan din T 18, P 75.

S-a luat act ca reclamantele nu solicita cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond analizând probele administrate în cauza, a constatat urmatoarele: la data de 28.11.1990 a decedat defunctul NV, de pe urma acestuia fiind eliberat certificatul de mostenitor nr. 171/1992. Conform acestui certificat, masa succesorala ramasa de pe urma defunctului se compune din cota parte indiviza de ˝ din imobilul bun comun situat în mun. O compus în totalitate din suprafata de 504 m.p. teren si din locuinta aflata pe acest teren construita din paianta, acoperita cu tigla, formata din 3 camere si o bucatarie.

Intregul imobil a fost dobândit de defunct în timpul casatoriei cu contributia egala a sotiei supravietuitoare, terenul prin contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 654/1947 de Judecatoria Oltenita si transcris sub nr. 15244/1947 de Grefa Tribunalului Ilfov Sectia Notariat iar locuinta prin edificare .

Restul cotei de ˝ din imobil apartine sotiei supravietuitoare NI.

În cauza au declarat recurs reclamantele IA si IV care apreciaza sentinta ca nelegala si netemeinica.

Arata ca în mod gresit instanta de judecata a constatat nulitatea absoluta partiala a TP nr. 1739/30.06.1995 numai pentru suprafata de 126 mp teren intravilan situat în tarlaua 18 parcela 75.

Prin actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 654/31.03.1947 de Judecatoria Oltenita, autorul NV (decedat) si NI au cumparat suprafata de 504 mp teren loc de casa situat în O, de la numitul LS. Pe aceasta suprafata de teren cei doi sotii au construit casa în litigiu. La data de 28.11.1990 a decedat NV, succesiunea fiind dezbatuta prin certificatul de mostenitor 171/1992 al Notariatului de Stat O. Masa succesorala ramasa se compune din cota parte indiviza de ˝ din imobilul casa de locuit compus din 3 camere, o bucatarie si suprafata de 504 mp. Restul cotei de ˝ apartine sotiei supravietuitoare, NI.

În opinia recurentelor acest teren nu putea fi trecut în TP 1739/30.06.1995 emis de CJSDPPT Calarasi pe numele defunctei NI deoarece nu face obiectul legilor fondului funciar, întrucât a fost proprietatea defunctilor soti NI si NV, si nu a iesit niciodata din patrimoniul acestora. Acestia nu au fost înscrisi în CAP, nu au predat acest teren statului si nu a fost preluat de stat prin acte translative de proprietate.

Mai arata ca hotarârea este nelegala si din perspectiva faptului ca stabileste suprafata de teren care le revine fara sa fie investita cu o astfel de cerere.

În drept art. 304 pct.9 Cod pr.civila, art. 304 ind.1 Cod pr.civila.

A depus întâmpinare numai intimata PM, care solicita respingerea ca nefondat a recursului.

Arata ca instanta de fond în mod corect a constatat nulitatea pentru 126 mp. motivat de faptul ca aceasta reprezinta cota parte justificata de catre reclamante împreuna cu mama lor I M de pe urma defunctului ID precum si a numitului OP.

Considera ca si in cazul ca nu ar fi fost solicitata în mod expres suprafata de 504 mp teren intravilan de catre defuncta NI, s-a procedat potrivit normelor HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire a dreptului de proprietate conform carora Comisia Locala face propunerea de restituire a întregii suprafete de teren cu care figura la acel moment în evidente solicitantul. Nici una dintre partile în litigiu nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Fie ca se dispune nulitatea absoluta totala a titlului de proprietate asa cum au solicitat recurentele, fie ca nu, cotele ramân aceleiasi astfel încât recurentelor si intimatilor pârâti I M si OP le revine suprafata de teren de 126 mp din totalul de 504 mp.

Instanta analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului si a textelor de lege incidente în cauza, constata ca nu este fondat si urmeaza a fi respins.

Critica recurentelor cu privire la faptul ca terenul de 504 mp. nu a iesit niciodata din patrimoniul defunctilor pentru ca acestia nu au fost membrii CAP nu poate fi retinuta deoarece asa dupa cum rezulta din cererea formulata la 11.03.1991 de catre defuncta NI si înregistrata sub nr. 1804, cei doi soti s-au înscris în CAP Oltenita cu suprafata totala de 0,35 ha teren intravilan. Acest lucru este confirmat de Primaria Oltenita- Comisia Locala de fond funciar prin adresa 12266/17.07.2009.

Deci defuncta NI a cerut 3500 mp si i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pe 1875 mp conform TP 1739/30.06.1995,in baza legii nr. 18/1991.

Recurentele nu au facut dovada ca ele sau autorii lor ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Critica privind stabilirea în concret a suprafetei de teren de 126 mp, fara a fi investita cu o astfel de cerere nu poate fi primita deoarece potrivit art. 315 raportat la art. 296 Cod pr.civila, partii nu i se poate îngreuna situatia în propria cale de atac. Aceasta suprafata corespunde cotelor succesorale ce le revin recurentelor.

Fata de cele expuse urmeaza a respinge recursul declarat de reclamantele IA si IV împotriva sentintei civile nr. 2004/16.10.2009 a Judecatoriei Oltenita, ca nefondat.

Etichete:

Recurs civil. Revizuire. ÎNSCRIS NOU. art. 322 pct 5 Cod proc.civ

Cerinta existentei înscrisurilor noi la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita este esentiala pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece altfel un proces definitiv câstigat ar putea fi supus revizuirii pe baza unor acte si dovezi posterior confectionate si autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Prin actiunea introdusa la Judecatoria Lehliu Gara la data de 21.08.2009 si înregistrata sub nr. 1200/249/2009, revizuentul N? a solicitat revizuirea Sentintei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecatoriei L, definitiva si irevocabila, în contradictoriu cu intimatii NP, Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Calarasi de aplicare a Legii 18/1991, solicitând schimbarea în totalitate a sentintei, în sensul de a se admite actiunea si sa se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 si sa se dispuna înscrierea sa si a fratelui sau NC, ca titulari ai dreptului de proprietate alaturi de pârâtul NP, întrucât toti sunt mostenitorii defunctei NC (trecuta în titlu eronat), decedata la 25.07.1986, mentinând celelalte dispozitii ale titlului de proprietate.

În motivarea actiunii, revizuentul arata ca prin actiunea introductiva i-a chemat în judecata pe pârâtii NP, Comisia Judeteana Calarasi de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991, solicitând constatarea nulitatii absolute partiale a Titlului de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, în sensul de a se dispune completarea titlului de proprietate sus mentionat, la rubrica „titular”, alaturi de NP si a lui N? si a fratelui lor NC, decedat la 09.09.2004.

Mai arata ca Judecatoria Lehliu Gara a respins actiunea motivat de faptul ca el, reclamantul N?, nu ar fi formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei NC si nu a urmat caile de atac prevazute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificata.

Solicita revizuirea Sentintei civile nr. 160/20.02.2008 pentru urmatoarele motive: a depus în termen legal cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1 ha teren arabil extravilan, pe teritoriul comunei B, suprafata cu care a intrat personal în CAP, cerere înregistrata sub nr. 613/12.03.1991.

Mai arata ca în urma discutiilor pe care le-a avut cu fratele sau NP, au hotarât împreuna sa formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de mostenitori ai autoarei NC, ceea ce s-a si întâmplat, în sensul ca în cererea formulata de fratele sau NP, este mentionat si el ca mostenitor al mamei lor. În mod gresit, considerându-se ca nu a semnat cererea, Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.10.1995 s-a emis numai pe numele mostenitorului NP, el împreuna cu celalalt frate nefiind trecuti.

Mentioneaza ca nu a uzat de formele de contestatie prevazute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 întrucât fratele sau i-a ascuns faptul ca numai el este trecut ca titular al dreptului de proprietate dupa autoarea lor NC, nu i s-a comunicat nicio hotarâre a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau a Comisiei Judetene Calarasi, pe care sa le poata contesta, aceste acte fiindu-i retinute si ascunse de pârâtul NP.

De asemenea, mai arata ca în urma decesului mamei lor NC, decedata la 25.07.1986, nu s-a dezbatut mostenirea pâna la 08.07.2009, când în urma demersurilor facute de el, s-a dezbatut aceasta mostenire – Certificat de mostenitor nr. 130/08.07.2009, BNP, iar fratele lor NP, precum si un alt frate NC, nu s-au prezentat desi au fost legal citati, prin aceasta nefacând dovada acceptarii mostenirii. Conform Certificatului de mostenitor nr. 130 din 08.07.2009, mostenitorii defunctei NC, decedata la 25.07.1986 sunt: N? – fiu, NC – fiu postdecedat si NI, fiu postdecedat.

Întrucât este unicul mostenitor al defunctului lor frate NC, decedat la 09.09.2004 conform Certificatului de mostenitor nr. 131 din 08.07.2009, iar mostenitorii defunctului NI sunt E? si NI, în calitate de descendenti ai acestuia, solicita admiterea cererii de revizuire, sa se desfiinteze sentinta civila atacata si pe fond, sa se admita actiunea si sa se dispuna înscrierea la „rubrica titulari”, în Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, alaturi de pârâtul NP, a tuturor mostenitorilor defunctei NC, respectiv: N? – fiu, NC – fiu postdecedat, NI – fiu postdecedat.

În drept, revizuentul si-a întemeiat actiunea pe disp. art. 322 pct. 2 si Cod pr. Civ.

Alaturat cererii revizuentul a depus în xerocopie urmatoarele acte: certificatul de deces seria DR nr. 787058 emis de Primaria comunei Ciolpani al defunctului NI, decedat la data de 23.03.2004; Titlul de proprietate nr. 9796/27.01.1995 emis de Comisia Judeteana Calarasi pe numele lui NP – de pe urma defunctei NC; Certificatul de mostenitor nr. 130 din 08.07.2009 emis de BNP de pe urma defunctei NC; Certificatul de mostenitor nr. 131 din 08.07.2009 emis de BNP de pe urma defunctului NC; cererea numitului N? înregistrata la Primaria com. B sub nr. 613/12.03.1991; actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 10136/1936; sentinta civila nr. 160/20.02.2008 pronuntata de Judecatoria Lehliu Gara în dosarul nr. 1711/249/2007.

Instanta a dispus atasarea dosarului civil nr. 1711/249/2007 al Judecatoriei Lehliu – Gara în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 160/20.02.2008, irevocabila prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Calarasi.

Instanta de fond , analizând actele si lucrarile dosarului, a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 24.09.2007, sub nr. 2622/116/2007, reclamantul N? l-a chemat în judecata pe pârâtul N P pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 si emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor mostenitorilor conform Anexei 24.

Prin sentinta civila nr. 2224/16.10.2007 a Tribunalului Calarasi, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Calarasi si s-a dispus declinarea competentei solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Lehliu Gara, cauza fiind înregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.11.2007 sub nr. 1711/249.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr. 160/20.02.2008 , Judecatoria Lehliu Gara a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantului pentru urmatoarele motive:

NC, autoarea partilor, a detinut în proprietate suprafata de 5 ha si 500 m.p. teren situat pe raza com. B, iar aceasta a decedat la data de 25.07.1986.

La aparitia Legii 18/1991, în termen legal, pârâtul NP – fiu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei sale, cerere ce a fost înregistrata la Primaria com. B sub nr. 1475/21.03.1991 (a se vedea mentiunile de pe coltul din dreapta al cererii).

Ulterior, pârâtul a fost pus în posesie pe suprafata mentionata, iar în baza fisei de punere în posesie, Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi a emis Titlul de Proprietate nr. 9796/27.01.1995 pe numele acestuia.

Dispozitiile art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 prevad ca „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere…”, aspect reglementat si de art. 11 al. 1 din HG 890/2005, iar din analiza prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 18/1991 rezulta ca nu trebuie sa existe certificat de mostenitor, caci cererea formulata la comisie te repune în termenul de acceptare.

Reclamantul a invocat în actiunea sa încalcarea dispozitiilor art. 13 al. 3 din Legea 18/1991.

Instanta de fond a retinut ca desi este adevarat ca art. 13 al. 3 din Legea 18/1991 prevede ca „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.”, însa acest alineat nu poate fi scos din context, cele trei alineate ale art. 13 trebuind coroborate, desprinzându-se concluzia ca titlul de proprietate se emite pe numele tuturor mostenitorilor care au formulat cerere, nu si pe acelora care nu au formulat cerere.

Mai mult decât atât, nici o dispozitie a Legii 18/1991 modificata sau a Legii 1/2000 nu prevede obligatia pentru mostenitorul care formuleaza cererea de a-i anunta pe ceilalti mostenitori ai autorului, dar nici obligatia comisiei locale si a comisiei judetene sa efectueze verificari în privinta existentei altor mostenitori ai autorului defunct.

Într-adevar, în cererea formulata de pârât au fost mentionati si ceilalti copii ai defunctei, numai ca cererea fost semnata doar de pârât. Art. 11 al. 1 din HG nr. 890/2005 prevede posibilitatea ca cererea sa se faca în comun, în cazul în care sunt mai multi mostenitori, cu conditia ca cerere sa fie semnata de fiecare dintre ei. În acelasi sens erau si dispozitiile art. 13 al. 1 din HG nr. 131/1991 în vigoare la momentul respectiv.

Astfel, cum cererea a fost formulata si semnata doar de pârâtul NP, titlul de proprietate s-a emis numai pe numele acestuia.

Pe de alta parte, reclamantul a invocat si prevederile art. III al. 1 din Legea 169/1997, instanta retinând ca prin dispozitiile art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificata si republicata s-a stabilit competenta comisiilor judetene de a solutiona toate contestatiile si propunerile comisiei locale, urmând ca împotriva hotarârilor comisiei judetene cel nemultumit sa faca plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala este situat terenul (art. 53 al. 2 si 54), iar din dispozitiile art. 55 – 57 din aceeasi lege rezulta obligativitatea acestei proceduri administrativ-jurisdictionale.

Aceste prevederi sunt puse la dispozitia persoanelor interesate, respectiv a fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora.

În speta, concluzioneaza judecatoria, reclamantul, în calitate de mostenitor al defunctei NC putea contesta la Comisia Judeteana Calarasi hotarârea comisiei locale în baza careia s-a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâtul NP – fiul defunctei, în cadrul careia se puteau verifica motivele care au dus la admiterea cererii lui si daca acesta avea calitate sa vina la mostenirea mamei sale si suprafata reconstituita, iar ulterior, daca era nemultumit de solutie, sa conteste hotarârea Comisiei Judetene Calarasi la judecatorie, or acesta nu numai ca nu a formulat nici o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei NC, dar nici nu a contestat masurile dispuse de comisii, iar aceste comisii nu aveau de unde sa stie de existenta altor mostenitori ai defunctei, atâta vreme cât acestia nu si-au manifestat intentia de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate prin formularea cererii.

De asemenea, reclamantul a invocat si motivul de nulitate prevazut de art. III al. 1 lit. „a” din Legea 169/1997, respectiv ca reconstituirea s-a facut în favoarea unei persoane fizice care nu era îndreptatita, or, asa cum s-a mentionat, pârâtul este fiu al defunctei NC.

Daca reclamantul era interesat de cele 5 ha, retine instanta de fond, nimic nu-l împiedica sa formuleze cererea la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea acesteia, alaturi de celalalt mostenitor – pârâtul NP, numai ca nu a formulat o astfel de cerere, astfel ca titlul pentru aceasta suprafata a fost emis în mod legal pe numele solicitantului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, reclamantul a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008, Tribunalul Calarasi a respins recursul.

În sedinta publica din 18.11.2009, revizuentul, prin aparator, a precizat ca temeiul de drept invocat în cererea de revizuire este art. 322 pct. 5 Cod pr.civ.

În urma demersurilor efectuate, revizuentul – reclamant a obtinut Certificatul de mostenitor nr. 130/08.07.2009 emis de BNP– or. Lehliu – Gara de pe urma defunctei NC, decedata la data de 25.07.1986 (de pe urma careia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5,05 ha înscrisa în titlul contestat), din care rezulta ca mostenitori defunctei sunt: N? – fiu, NC – fiu postdecedat si NI – fiu postdecedat, precum si Certificatul de mostenitor nr. 131/08.07.2009 emis de BNP– or. Lehliu – Gara de pe urma defunctului NC, decedat la data de 09.09.2004, din care rezulta ca mostenitorul defunctului este N? – în calitate de frate.

Solutionând cauza, prin sentinta civila nr.981/2009, Judecatoria Lehliu a respins cererea de revizuire a Sentintei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecatoriei Lehliu – Gara, pronuntata în dosarul nr. 1711/249/2007, irevocabila prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Calarasi, formulata de revizuentul N? în contradictoriu cu intimatii NP, Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi.

A obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei catre intimatul NP – cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca înscrisurile pe care revizuentul si-a întemeiat cererea de revizuire, respectiv cele doua certificate de mostenitor, nu întrunesc cumulativ conditiile decurgând din prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila întrucât ele au fost întocmite ulterior pronuntarii sentintei si chiar si în ipoteza în care s-ar aprecia ca sunt îndeplinite celelalte conditii, noile înscrisuri nu sunt de natura sa conduca la stabilirea unei alte situatii, cu o alta aplicabilitate a textelor de lege, deoarece desi prin certificatele de mostenitor invocate s-a stabilit calitatea revizuentului de mostenitor al defunctilor NC si NC nu duce la concluzia ca acesta trebuie înscris alaturi de intimat pe titlul de proprietate.

A retinut în acest sens motivarea în drept a sentintei a carei revizuire s-a solicitat, expusa anterior.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul – revizuent N? considerând-o nelegala si netemeinica, apreciind ca aceasta cuprinde motive contradictorii si straine cauzei, fiind lipsita de temei legal.

Mentioneaza ca desi a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a apartinut defunctilor sai parinti, Comisa locala B a propus emiterea titlului de proprietate numai pentru intimatul NP, Comisa Judeteana Calarasi dispunând ca atare fara sa procedeze la vreo verificare.

Considera ca prin mentinerea unei hotarâri nelegale instanta de judecata nu face altceva decât sa-l dezmosteneasca, deoarece atât el cât si intimatul NP au calitatea de mostenitori ai defunctei lor mama .

În drept invoca prevederile art. 304 pct 7, 9 Cod procedura civila.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate si dispozitiile legale aplicabile, constata ca recursul nu este fondat.

Potrivit art. 322 pct 5 Cod proc.civ, invocate de revizuent, se poate solicita revizuirea unei hotarâri, „daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotarârea unei instante pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere.”

Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul aratat, rezulta ca: înscrisul trebuie sa fi existat în momentul judecarii procesului terminat prin hotarârea atacata ; înscrisul sa fi fost necunoscut pentru instanta si revizuent; partea sa fi fost împiedicata a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forta majora; înscrisul sa fie doveditor, adica determinant pentru solutia în litigiu; înscrisul trebuie prezentat instantei, odata cu cererea de revizuire, în cel mult o luna de la descoperirea lui.

Or , în speta, cum corect a retinut si instanta de fond , înscrisurile prezentate de recurent nu întrunesc cumulativ cerintele imperative impuse de textul legal invocat, întrucât certificatele de mostenitor nr. 130 si 131 din 08.07.2009 emise de BNP, nu au fost folosite la pronuntarea sentintei civile nr. 160/2008 , fiind emise la data de 08.07.2009, deci ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 160/20.02.2008, situatie fata de care, neexistând la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita, nu este îndeplinita nici conditia ca nu au putut fi produse în proces datorita unei împrejurari mai presus de vointa partii.

De altfel cerinta existentei înscrisurilor noi la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita este esentiala pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece altfel un proces definitiv câstigat ar putea fi supus revizuirii pe baza unor acte si dovezi posterior confectionate si autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Întrucât neîndeplinirea chiar si unei singure cerinte dintre cele prevazute în mod imperativ de art. 322 pct 5 Cod proc.civ face ca cererea de revizuire sa fie inadmisibila, tribunalul apreciaza ca prima instanta a facut o analiza profunda materialului probator, si-a argumentat concluziile, a dat o interpretarea corespunzatoare dispozitiilor ce reglementeaza aceasta cale extraordinara de atac, prin prisma cererii care a fost sesizata si, respingând în mod judicios cererea revizuentului, a pronuntat o sentinta legala si temeinica.

Fata de aspectele sus – retinute în baza art.312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul. . împotriva sentintei civile nr.981/25.11.2009 pronuntata de Judecatoria Lehliu Gara.

Fiind în culpa procesuala recurentul N? va fi obligat catre intimatul NP la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.

Etichete:

Recurs civil. Lipsa calită?ii procesual pasive a Unită?ii Administrativ Teritoriale în ac?iunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Cum exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de ordine publica de fond, dirimanta si absoluta, ea poate fi pusa în discutie si din oficiu de catre instanta, nefiind necesar a fi invocata de pârâta.

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Oltenita sub nr. 703/269/2009, reclamantul MS, a chemat în judecata Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna S – prin primar, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafata de 900 m.p. situat în intravilanul localitatii.

În motivarea actiunii se arata ca la data de 2 februarie 1945 bunicul lui din partea mamei, MI, a lasat un testament prin care l-a desemnat drept mostenitor pe diverse suprafete de teren extravilan, dar si pe suprafata de 2500 m.p. (adica o jumatate de pogon) loc de casa situata în intravilan, pe raza satului P, comuna S, jud. C. În acelasi an, bunicul patern al reclamantului a decedat.

În anul 1959, când era deja casatorit, reclamantul a construit casa în care locuieste si în prezent împreuna cu sotia lui, MV, în care au locuit si cu cei trei copii ai lor, astazi casatoriti, având fiecare familie si casa lui. Sustine ca a împrejmuit terenul în suprafata de 2500 m.p. cu gard din uluca, l-a posedat si l-a folosit cu buna credinta, continuu, neîntrerupt, netulburat de nimeni, public si sub nume de proprietar, platind taxele si impozitele aferente din anul 1959 si pâna în prezent. În anul 1960 a racordat imobilul la reteaua nationala de electricitate si dupa anul 1989 a efectuat formalitatile impuse de legile fondului funciar. Prin titlul de proprietate nr. 68549/5.02.2007 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,9400 ha teren extravilan, iar din terenul intravilan numai pentru suprafata 1600 m.p., în loc de 2500 m.p., suprafata cu care figureaza înscris în mod legal în Registrul agricol din anul 1954 si pâna în prezent. Comisia Locala de Fond Funciar S, careia i-a adus la cunostinta acest fapt si i-a prezentat testamentul lasat de bunicul sau, a modificat registrul agricol, înscriind, în intravilan, o suprafata de 1600 m.p. în loc de 2500 m.p., aliniindu-se titlului de proprietate nr. 68549/5.02.2007.

În dovedirea actiunii reclamantul a depus înscrisuri.

Au fost audiati martorii propusi de reclamant.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.1009/25.05.2009, Judecatoria O a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna S, jud. Calarasi – prin primar, invocata din oficiu si a respins actiunea reclamantului M S împotriva Comunei S, jud. Calarasi, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pentru a se pronunta astfel, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Unitatii Administrativ Teritoriale Comuna S, instanta a retinut ca, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune se judeca în contradictoriu cu adevaratul proprietar al imobilului, fiind sarcina reclamantului sa indice persoana acestuia prin cererea de chemare în judecata formulata în conditiile art. 112 Cpc.

Din probele administrate nu a rezultat ca imobilul s-ar fi aflat vreodata în proprietatea unitatii administrativ teritoriale, caz în care aceasta ar fi dobândit calitate procesuala.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:

1) Nelegal a fost respinsa actiunea, desi erau pe deplin aplicabile dispozitiile art.1846-1847 Cod civil, formulata în contradictoriu cu pârâta Comuna S reprezentata prin Primar, deoarece datorita acestei pârâte au fost facute nelegalitati în momentul întocmirii propunerilor Comisiei Locale de Fond Funciar S catre Comisia Judeteana de Fond Funciar Calarasi.

2) Instanta de fond în mod nelegal a pus în discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive care nu fusese invocata de pârâta prin vreo întâmpinare, în conditiile în care a invocat prin actiune dispozitiile testamentului autentificat la 02.02.1945, al bunicului matern MI, iar din depozitiile martorilor audiati rezultase ca erau îndeplinite toate conditiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata pentru diferenta de teren nereconstituita conform Legii 18/1991.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu, tribunalul constata ca recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art.129 al.5 Cpc, judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala pentru aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale.

Dupa ce instanta a fost sesizata, ea trebuie sa verifice atât calitatea procesuala activa, cât si calitatea procesuala pasiva, fie înainte de începerea dezbaterilor, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.

Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuala activa) precum si între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala pasiva).

Reclamantul fiind cel care porneste actiunea trebuie sa justifice atât calitatea procesuala activa cât si pe cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza pretentia sa.

Prin motivarea în fapt a actiunii sale reclamantul a pretins ca a dobândit în anul 1945 prin testament de la bunicul sau pe linie materna MI o suprafata de 2500 mp teren pe care si-a edificat în anul 1959 o casa de locuit în care locuieste si în prezent, stapânind întreg imobilul în toata aceasta perioada, public, pasnic si sub nume de proprietar, fiind îndeplinite astfel cerintele art.1846-1847 Cod civil pentru a se constata ca a dobândit dreptul de proprietate inclusiv asupra suprafetei de 900 mp teren intravilan pentru care Comisia Comunala de Aplicare a Legii 18/1991 a omis sa-i emita titlu de proprietate.

Din aceasta motivare în fapt rezulta doua aspecte contradictorii: pe de o parte reclamantul sustine ca terenul dobândit prin mostenire si-a pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private din moment ce a solicitat prin prezenta actiune constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune, iar, pe de alta parte, pentru o parte din suprafata totala de teren (1600 mp din totalul de 2500 mp) se sustine ca a fost obtinut titlu de proprietate potrivit procedurii prevazuta de Legea 18/1991, ceea ce presupune trecerea terenului (în perioada anterioara anului 1989) în proprietate cooperatista si apoi reconstituirea dreptului de proprietate în conditiile acestei legi speciale de reparatie, terenul respectiv aflându-se la dispozitia comisiei locale pentru aplicarea Legii 18/1991, fara a face însa dovezi cu privire la identitatea acestui din urma teren cu cel dobândit prin testamentul respectiv.

Cum reclamantul nu a înteles sa conteste titlul de proprietate emis potrivit procedurii speciale a Legii 18/1991 pe motiv ca i-a fost reconstituita o suprafata mai mica decât cea detinuta în realitate, ci a promovat prezenta actiune pe calea dreptului comun, este evident ca a considerat ca terenul ce formeaza obiectul actiunii de fata nu a iesit niciodata din proprietatea privata a autorului sau, astfel încât constatarea îndeplinirii conditiilor legale ale uzucapiunii în sensul ca posesia sa exercitata în toata aceasta perioada ar fi apta sa conduca la dobândirea dreptului de proprietate se putea solicita, în aceste conditii, numai în contradictoriu cu ceilalti mostenitori ai autorului sau si nu cu unitatea administrativ teritoriala, cum s-a solicitat prin actiune, nefacându-se nici un fel de dovezi ca pârâta chemata în judecata ar fi dobândit vreun drept real asupra terenului respectiv.

Cum exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de ordine publica de fond, dirimanta si absoluta, ea poate fi pusa în discutie si din oficiu de catre instanta, nefiind necesar a fi invocata de pârâta, cum gresit apreciaza recurentul prin cel de-al doilea motiv de recurs; cât priveste depozitiile martorilor audiati, ele nu pot avea relevanta în cauza si nu li se poate acorda forta probanta atâta vreme cât pârâta chemata în judecata nu poate sta în aceasta calitate în proces.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în majoritate, urmeaza a respinge recursul declarat de reclamantul MS împotriva sentintei civile nr.1009/2009 a Judecatoriei O.

Motivarea opiniei separate:

Opinia separata este în sensul ca se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul MS, casarea sentintei civile nr. 1009/25.05.2009 a Judecatoriei Oltenita si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru suplimentarea probatoriului în ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a pârâtei Comuna S prin Primar.

Desi instanta de fond precizeaza ca din probele administrate nu rezulta ca terenul în cauza s-ar afla în proprietatea unitatii administrativ teritoriale pârâte, totusi nu face analiza acestor probe în sensul unei argumentatii logice din care sa rezulte ca pârâta în cauza nu are cu certitudine calitate procesuala în cauza. O astfel de argumentatie, daca exista, ar fi trebuit sa duca la stabilirea persoanei care ar avea aceasta calitate, daca nu prin stabilirea exacta a acestei persoane, cel putin prin deducerea persoanei fata de care reclamantul ar putea sa invoce uzucapiunea pentru terenul pe care îl poseda, conform actiunii sale, de peste 30 de ani.

Apreciez ca instanta, la momentul la care a solutionat cauza, nu avea probe suficiente pentru a stabili cu certitudine daca pârâta Comuna S prin Primar avea sau nu calitate procesuala pasiva în cauza, impunându-se administrarea de probatorii noi pe care instanta trebuie sa le dispuna din oficiu conform art.129-130 Cod pr.civ. pentru aflarea adevarului si pentru a preveni orice greseala în solutionarea cauzei. Este adevarat ca potrivit art.112 Cod pr.civ. reclamantul trebuie sa dovedeasca si calitatea procesuala pasiva a pârâtei chemata în judecata, dar si instanta trebuie, pentru a preveni orice greseala, sa puna în vedere reclamantului sa administreze probatorii pentru a stabili cu certitudine calitatea procesuala pasiva a pârâtei conform art.129 si 130 Cod pr.civ.

De aceea, apreciez ca instanta de fond trebuie sa solicite Primariei Comunei S sa precizeze care a fost regimul juridic al terenului în cauza în ultimii 30 de ani si pâna în prezent si sa depuna acte în acest sens. Numai dupa stabilirea certa a acestor date privind regimul juridic al terenului pe ultimii 30 de ani se poate stabili proprietarul dezinteresat de proprietatea sa si care i-a permis reclamantului sa exercite o posesie utila timp de 30 de ani pentru a uzucapa acest teren si care ar fi avut calitate procesuala pasiva în cauza, iar acest proprietar putea fi în raport de probe chiar pârâta Unitatea Administrativ Teritoriala a Comunei S.

Aspectele legate de aplicarea Legii nr. 18/1991 retinute în argumentarea opiniei majoritare apreciez ca nu îsi au aplicare în prezenta cauza si de aceea nici instanta de fond nu a avut sub nici un aspect în vedere aplicarea vreunei dispozitii din Legea nr. 18/1991 în prezenta cauza, mai ales ca vizeaza aspecte de fond si nu privind calitatea procesuala pasiva a pârâtei.

Fata de aceste aspecte, apreciez ca în raport de probele existente la dosar nu se poate stabili cu certitudine daca pârâta Comuna S prin Primar are sau nu calitate procesuala în cauza, impunându-se admiterea recursului formulat de reclamantul MS împotriva sentintei civile nr. 1009/25.05.2009 a Judecatoriei O conform art.312 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.1 Cod pr.civ., casarea sentintei instantei de fond si trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru administrarea de probatorii suplimentare pentru clarificarea chiar si a aspectelor contradictorii din actiunea reclamantului, care chiar retinute ca si contradictorii în opinia majoritara s-a apreciat ca pot sta la baza unei hotarâri definitive.

Etichete:

Recurs civil. Nulitate absolută titlu de proprietate.

Prin cererea înregistrata la Judecatoria O sub nr. 1572/269/2009 reclamanta D S a chemat în judecata pe pârâtii Z D, Comisia judeteana Calarasi si Comisia locala C pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 98.793/6.09.2007 numai cu privire la suprafata de teren intravilan de 2371 m.p. reconstituita lui Z D în T. 31/1, P. 2143 – 2144/1 si 2144/2.

In motivarea cererii reclamanta arata ca este nepoata de fiu predecedat a pârâtului Z D. Parintii sai Z M si Z I au fost casatoriti din anul 1957 iar cu aceasta ocazie au primit de la bunicul patern, respectiv pârâtul din aceasta cauza, un teren în suprafata de 2371 m.p. Acest teren era detinut fara titlu de bunic, însa parintii sai l-au înregistrat în evidentele fiscale din anul 1969, platind impozit legal. Acest lucru rezulta si de Administratia Fiscala a orasului B nr. 6343/16.09.2007.

In anul 1978, parintii sai au ridicat o locuinta P + 1 pe care de asemenea au înregistrat-o în registrele Consiliului Popular al com. B comportându-se ca proprietari.

La data de 30.12.1997 tatal sau Z I a încetat din viata iar la 15.04.2006 mama sa Z I.

Prin CM nr. 948/2004 s-a dezbatut succesiunea tatalui sau însa nu a declarat la masa succesorala cota de ˝ din imobilul în suprafata de 2371 m.p. teren si locuinta P + 1 întrucât parintii sai nu detineau acte de proprietate.

Prin cererea înregistrata sub nr. 2896/269/28.08.2007 la Judecatoria O a chemat în judecata Primaria C cu actiune în uzucapiune pentru terenul în suprafata de 2371 m.p., accesiune imobiliara cu privire la constructie, completarea CM nr. 948/2004 si dezbaterea succesiunii defunctei Z I.

Prin sentinta civila nr. 2106/18.10.2007 pronuntata de Judecatoria O instanta a admis toate capetele de cerere, constatând ca în baza probatoriului administrat a facut dovada deplina a posesiei utile timp de mai bine de 30 de ani, cu privire la terenul în suprafata de 2371 m.p. pe care parintii sai au edificat locuinta.

Cu toate acestea, comisia locala de fond funciar a admis cererea pârâtului Z G cu privire la reconstituirea acestei suprafete de teren pe care nu o mai folosea din anul 1969 si pentru care nu detinea nici un act de proprietate.

Astfel, în baza propunerii Comisiei locale de fond funciar C, a fost emis titlul de proprietate nr. 98.793/2007 pe numele pârâtului Z D, în timpul judecatii dosarului sau si de care primaria avea cunostinta, fiind parte în proces.

Bunicul sau s-a adresat comisiei de fond funciar cu privire la reconstituirea suprafetei de teren de 2371 m.p. cuprinsa în T. 31/1, P. 2143 – 44, 2144/1 si 2144/2 dupa ce parintii sai au încetat din viata, considerând probabil ca din acel moment i se cuvine.

Împotriva acestuia, cât si împotriva numitului Z T (fratele tatalui sau) au formulat plângere penala care a fost înregistrata sub nr. 920/P/2008 la Parchetul de pe lânga Judecatoria O. Prin Ordonanta din 31.03.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a celor doi învinuiti cu privire la savârsirea infractiunilor prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 c.p. rap. la art. 210 c.p. si art. 220 alin. 3 c.p. întrucât faptelor le lipseste unui din elementele constitutive ale infractiunii.

Potrivit art. III alin. 1, lit. a si c din Lg. 169/1997, sunt lovite de nulitate absoluta actele emise cu încalcarea prev. legii fondului funciar nr. 18/1991 daca au fost reconstituite sau constituite drepturi de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndeplinite, potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri sau daca au fost reconstituite sau constituite drepturi de proprietate în intravilanul localitatilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari.

Întrucât se afla într-o asemenea situatie în care invocând uzucapiunea ca mod originar de dobândire a proprietatii terenului în discutie de catre parintii sai, considera ca în mod injust si cu încalcarea dispoz. legale a fost emis titlul de proprietate a carui nulitate absoluta partiala o solicita.

De la ramânerea definitiva si irevocabila a hotarârii nr. 2106/2007 s-a înregistrat în evidentele fiscale ale Primariei C, cu imobilul teren si constructie, la partida parintilor sai, în calitate de mostenitoare a acestora, platind impozit în mod legal.

Fata de aceste motive, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

In drept reclamanta a invocat dispoz. art. III alin. 1 lit. a si c din Lg. 159/1997.

La dosar reclamanta a depus titlul de proprietate nr. 98793/2007, taxa judiciara de timbru, sentinta civila nr. 2106/2007 pronuntata de Judecatoria O definitiva si irevocabila, certificat de atestare fiscala pentru persoane fizice, chitanta privind plata taxelor si impozitelor, copia cartii sale de identitate, dispozitia nr. 67/2009 emisa de Primaria com.C, procesul verbal de autentificare nr. 978/406/26. noiembrie 1959 si actul de vânzare – cumparare din 17 august 1934.

In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatorii si 2 martori.

Prezent în instanta, curatorul pârâtului Z D, Z T, a solicitat sa se ia act ca nu are probe de formulat în aparare.

Pentru o justa solutionare a cererii au fost solicitate Comisiei locale C toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 98793/6.09.2007 eliberat pe numele pârâtului.

Din declaratiile martorilor audiati la propunerea reclamantei rezulta ca pârâtul Z D este bunicul reclamantei, tatal defunctului Z M. In anii 1960 dupa casatoria fiului sau Z M, pârâtul i-a dat o suprafata de circa 25 ari pentru constructia unei case. La acel moment, pe teren exista o alta constructie edificata de pârât, constructie demolata de defunctul Z M si sotia acestuia. De asemenea, martorii au declarat ca dupa decesul defunctului Z M, pârâtul a ridicat pretentii asupra terenului pe care l-a posedat acesta, motivând ca este proprietatea sa.

Solutionând cauza, prin sentinta civila nr.2233/2009, Judecatoria O a respins actiunea formulata de reclamanta D S, împotriva pârâtilor Z D, prin curator Z T, Comisia Locala de Fond Funciar C si Comisia Judeteana Calarasi.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca situatia invocata de reclamanta nu se înscrie în dispozitiile art.III alin.1 lit.a sic din Legea nr.169/1997, pârâtul fiind îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu care s-a înscris în C.A.P., la înscrierea în C.A.P. pe suprafata în discutie fiind ridicata si o casa tot de acesta, în care a permis fiului sau si nurorii sa locuiasca

Autorii reclamantului nu au avut atribuit în folosinta terenul de la C.A.P. pentru a le fi aplicabile dispozitiile art.24 din Legea nr.18/1991 si nici nu au avut alt titlu pentru aceasta suprafata .

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta aratând ca bunicului sau Z D i s-a reconstituit în mod nelegal întreaga suprafata de teren de 4,70 ha teren, desi nu a înscris în C.A.P. decât 2,94 ha.

Terenul intravilan în suprafata de 2371 m.p. arata ca a fost daruit de acesta fiului sau în 1957 cu ocazia casatoriei pentru a-si edifica o locuinta, motiv pentru care Z M si Z I nu mai figureaza ca membrii ai gospodariei bunicului în perioada 1959-1963, fiind deci înscrisi în perioada separata.

Examinând actele si lucrarile dosarului în raport de critica formulata, tribunalul retine ca pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata în discutie prin titlul de proprietate nr.98793 din 6 septembrie 2007, aflat în copie la dosar, urmare cererii facute în baza Legii nr.18/1991, la baza emiterii titlului fiind evidentele din registrul agricol.

Indiferent de mentiunile de pe manseta filei din registrul agricol, este de observat ca autorul sau, Z M, tatal reclamantei nu a facut o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete si nici reclamanta nu a facut vreo cerere dupa moartea sa, în baza legii nr.1/2000 sau 247/2005.

În aceasta situatie actiunea sa este lipsita de înteles practic, nulitatea partiala a titlului de proprietate neputând fi justificata potrivit legilor de mai sus sau a Legii nr.18/1991 si deci nu poate detine un titlu de proprietate pe suprafata în discutie conform procedurii acestor legi.

Este adevarat ca parintilor sai, prin sentinta civila nr.2106/2007 a Judecatoriei O li s-a constatat dreptul de proprietate asupra suprafetei de 2371 m.p. ca urmare a uzucapiunii iar reclamanta a fost declarata singura mostenitoare a acestora, însa aceasta a intervenit dupa emiterea titlului de proprietate si oricum nu poate constitui temei pentru anularea acestuia, sentinta nefiind opozabila pârâtului.

Într-o eventuala disputa privind tulburarea dreptului dobândit prin aceasta sentinta se poate doar solicita compararea titlurilor.

Pentru cele expuse recursul este neîntemeiat si urmeaza a fi respins.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Recursul a fost legal timbrat.

Etichete:

Recurs civil. Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Inexistenţa intenţiei de vânzare.

Recurs civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Inexistenta intentiei de vânzare.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei O, la data de 17.07.2009, reclamantii A F si A S au solicitat, in contradictoriu cu pârâtii P J si C M, sa se constate intervenita vânzarea-cumpararea din 7.01.2002, a casei de locuit formata dintr-o camera si o sala si a terenului aferent de 60 mp, situate in mun. O, , urmând ca sentinta ce se va pronunta sa tina loc de act de vânzare-cumparare.

Motivându-si cererea, reclamantii au aratat ca, la data de 7.01.2002, au încheiat cu paratii o chitanta de mana, prin care acestia au primit suma de 22.500.000 ROL, in contul vânzarii imobilului descris mai sus, declarând ca, in cazul in care se vor întoarce, la data de 7.02.2002, le vor restitui suma primita, iar, daca nu sunt de acord, sa primeasca si diferenta de 22.500.000 ROL, ca pret total al vânzarii imobilului. Chitanta a fost semnata in prezenta martorilor C G si ZM.

La data de 21.02.2002, au întocmit o a doua chitanta, prin care pârâtii sunt de acord cu vânzarea imobilului, la suma de 45 mil. ROL, din care, pana la acea data, au primit suma de 32.500.000 ROL, diferenta de 12.500.000 ROL urmând a fi achitata pana la perfectarea actelor. Acest înscris a fost redactat in prezenta martorilor C C si S A, care cunosc faptul ca au achitat si aceasta diferenta de bani.

Imobilul care face obiectul vânzarii-cumpararii a fost dobândit de promitentii vânzatori prin actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 6319/28.09.1994 de Notariatul de Stat Local O.

Desi in cuprinsul chitantei redactate si semnate la 21.02.2002 se stipuleaza faptul ca eliberarea camerelor se va face la data perfectarii actelor la notariat, imobilul a fost eliberat la data când promitentii vânzatori si-au primit diferenta de pret de 12.50.00.00 ROL, asa cum au convenit.

In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 5 alin. 2, art. 6 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 si ale art. 1073-1077 C.civ. si au depus la dosar, in copii, înscrisurile sub semnatura privata din 7.01.2002 si din 21.02.2002, contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 6319/28.09.1994, acte de stare civila, chitante privind achitarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, procura autentificata sub nr. 996/27.02.2002 si schita imobilului în litigiu.

Pârâtii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanti, cu motivarea ca, în realitate, nu a avut loc o promisiune de vânzare-cumparare a imobilului, ci a fost vorba de un împrumut de bani, care le era necesar pentru a pleca in strainatate, la munca. Chitanta din 21.02.2002 nu a fost semnata de paratul C M, ci numai de parata P J, si, astfel, acest înscris sub semnatura privata nu mai poate produce efecte specifice unui antecontract de vânzare-cumparare. Tot in acest înscris se mentioneaza ca s-ar fi stabilit sa se prezinte cu toti in fata notarului public, dar nu se stabileste nici o data concreta pentru încheierea actului autentic.

Din cele doua chitante nu rezulta de fel cine sunt si unde domiciliaza E F si A S, nu sunt consemnate in nici un fel actele de stare civila si de identitate, situatie in care aceste doua înscrisuri nu au o reala valoare juridica.

Mai mult, sumele consemnate in aceste chitante sunt ambigue si neserioase; in chitanta din 7.01.2002 se mentioneaza faptul ca ei au primit suma de 22.500.000 ROL, urmând ca, la data de 7.02.2002, sa primeasca diferenta de 22.500.000 ROL, dar, la data de 21.02.2002, se spune ca au primit suma de 32.000.000 ROL si ca o alta diferenta de 12.500.000 ROL ar urma sa o primeasca odata cu întocmirea actului notarial.

Calculând acest sume, ar rezulta ca o sa primeasca de la pretinsii cumparatori suma de 67.500.000 ROL.

Aceste chitante ambigue ascund, de fapt, împrumuturi banesti, in scop de camatarie, din partea reclamantilor.

Pârâtii au depus la dosar sentinta civila nr. 2749/19.11.2008, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 604/R/2009 a Tribunalului Calarasi.

La termenul din 6.10.2009, paratul C M a declarat ca nu a semnat chitanta din 7.01.2002 si nici cealalta chitanta.

De asemenea, ambii pârâti au declarat ca au primit 20 mil. ROL pentru a elibera o camera reclamantilor, pana când ei le vor restitui toti banii.

Pârâta P J a mai declarat ca reclamantul A F, cu fostul nume de familie E, este nepotul ei de sora, ca a semnat chitanta, dar a primit banii cu titlu de împrumut, cu o dobânda de 100%, ca camatarie ascunsa, urmând sa plateasca suma de 4000 lei, din care suma de 2000 lei reprezinta dobânda.

In dovedirea actiunii, reclamantii au solicita proba cu înscrisuri, cu interogatoriul paratilor si cu martorii C G si Z M.

In aparare, paratii au solicitat proba cu înscrisuri si cu interogatoriul reclamantilor.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.2518/2009, Judecatoria Oltenita în temeiul art. 111 C.pr.civ. rap. la art. 1073 C.civ. si art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X, a admis actiunea formulata de reclamantii A F si A S în contradictoriu cu pârâtii P J si C M.

A constatat intervenita vânzarea-cumpararea din 7.01.2002, între pârâti, în calitate de vânzatori, si reclamanti, în calitate de cumparatori, a casei de locuit formata dintr-o camera si o sala si a terenului aferent de 60 mp, situat în mun. O, cu vecini.., la pretul de 5000 lei (50.000.000 ROL)

Prezenta sentinta tine loc de act de vânzare-cumparare.

În baza art. 274 C.pr.civ., a obligat pârâtii sa plateasca reclamantilor suma de 354 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat recurs pârâtii C M si P J, ce au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca gresit au fost apreciate ca promisiuni de vânzare-cumparare cele doua acte, ele nefiind decât acte de împrumut bani. Mai mult, cele doua acte sânt informe, nu au forma ad validitatem, nu sânt semnate decât de câte unul dintre reclamanti si dintre pârâti. Nu sânt indicate nici domiciliile celor doi reclamanti, dupa cum nici sumele în litigiu nu sunt certe.

Au fost invocate dispozitiile art.304 pct. 8 si 9 c.pr.civila.

În contradictoriu, intimatii s-au opus admiterii recursului, invocând continutul celor doua acte, elementele rezultate din ele si din celelalte probe administrate, din care rezulta fara dubiu intentiile de vânzare/cumparare, faptul ca nu este necesara forma ad validitatem, nerealitatea incertitudinii pretului-el fiind clar, în fine semnarea primului act-promisiune de catre toti participantii, cu efect si asupra celui de-al doilea. A mai invocat remiterea de catre recurenti intimatilor a actului de proprietate asupra imobilului, remitere specifica actului de transmitere a proprietatii.

Analizând recursul declarat prin prisma motivatiei sale, a actelor si a lucrarilor cauzei, a apararilor invocate, a dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca el este întemeiat, urmând a-l admite în considerarea urmatoarelor:

Este cert ca în baza unei promisiuni de vânzare cumparare instanta poate constata interventia actului de vânzare cumparare, dar în conditiile legii, mai ales în conditiile unui act de promisiune.

În acest context, prima critica a dusa de recurenti este fondata. Continutul primului act invocat nu arata interventia unei asemenea promisiuni, ci mai degraba a unui împrumut însotit de o garantie-„ne obligam …sa restituim suma primita…”, „…nu restituim suma primita…”, expresii ce dovedesc fara echivoc asumarea obligatiei de restituire a sumei, obligatie specifica împrumutului sumei. Cum în interpretarea unui act juridic chiar si dubiul profita debitorului-pârâtilor, dar si cum nu rezulta intentia de vânzare din actul sus aratat, se constata ca nu este posibila constatarea unei intentii inexistente, deci nu este posibila admiterea acestei actiuni.

În plus, nici al doilea act nu poate fi primit cu valoarea pretinsa datorita lipsei semnaturilor tuturor participantilor, în conditiile în care acestea nu erau casatorite si nu erau aplicabile regulile regimului bunurilor sotilor.

Apararea intimatilor nu poate fi primita, în primul rând în considerarea celor sus aratate privitor la acte, dar în al doilea rând în considerarea chiar si a continutului declaratiilor ambilor martori, ce fac referire si ei la un împrumut a carui restituire era garantata de obligatia de vânzare-„…la 7 ian.2002 între parti a intervenit o conventie prin care pârâtii trebuiau sa restituie împrumutul…”fila 42.

Criticile corespunzatoare lipsei formei ad validitatem, a elementelor indicate de identificare a reclamantilor nu pot fi primite, astfel cum aratau si intimatii nefiind de natura a afecta în general validitatea conventiei.

În fine, este reala critica adusa elementului-pret, acesta nu este clar, cert, dar si mai important pretul nu este platit. Pretul este unul din elementele actului, echivalent elementului-bun vândut, este contraprestatia partii, iar neachitarea lui împiedica si ea constatarea vânzarii.

În ce priveste apararea intimatilor axata pe remiterea actului de proprietate, desi este adevarat ca o asemenea remitere este consecinta a unei transmisiuni de proprietate, în cauza ea nu are relevanta în considerarea inexistentei actului de transmitere, prin actele discutate în cauza neavând loc aceasta operatiune.

Fata de toate acestea constatam ca nu a intervenit o promisiune de vânzare/cumparare, motiv pentru care nu se poate constata aceasta.

Urmeaza deci a admite recursul în baza art.312 c.pr.civila, respectiv a modifica sentinta în sensul respingerii actiunii.

Etichete:

Recurs civil. Partaj de bunuri comune. Lipsa incheierii de admitere in principiu a cererii de interventie. Necomunicarea incheierii pronuntate potrivit art 673 indice 6 Cod Procedura Civila. Nulitatea hotararii astfel pronuntate.

Prin sentinta civila nr 783 din 19.06.2006 Judecatoria Fetesti a admis in parte cererea de partaj formulata de reclamantul DAM, cererea reconventionala formulata de paratul PI si cererea de interventie formulata de intervenientii PD si PE.

Impotriva acestei solutii in termen legal a declarat recurs reclamantul DAM, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozitiilor art.52, alin.1 Cod procedura civila, cu privire la cererea de interventie, dupa ascultarea partilor si a celor care intervin, instanta va hotari asupra incuvuintarii in principiu a interventiei, incheierea astfel pronuntata urmand a fi atacata odata cu fondul.

Din economia incheierilor din 03.10.2005 si 25.10.2005 rezulta ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra admiterii in principiu a cererii de interventie, incalcand astfel normele imperative ale dispozitiilor procedurale reglementate de art.52, alin.1 Cod procedura civila, ceea ce in conditiile art.105, alin.2 Cod procedura civila face nula hotararea pronuntata, intrucat prin lipsa incheierii de admitere in principiu, pe de o parte impiedica partea de a o mai ataca odata cu fondul, iar pe de alta parte anuleaza posibilitatea instantei de recurs de a-si exercita controlul judiciar asupra acesteia, in recurs.

Nulitatea hotararii pronuntate este determinata si de lipsa motivelor de fapt si de drept in baza carora judecatorul fondului si-a format convingerea cu privire la masa bunurilor comune si fata de contributia partilor la dobandirea lor.

Desi aceste motive sunt cuprinse in incheierea din 13 decembrie 2005, incheiere pronuntata potrivit art.673, indice 6 Cod procedura civila, faptul ca aceasta incheiere nu a fost comunicata partilor si nici motivarea nu a mai fost reluata in hotararea pronuntata, duce la nulitatea solutiei pronuntate in conditiile art.105, alin.2 Cod procedura civila, reclamanta-recurenta fiind vatamata in dreptul sau la aparare, aceasta neavand posibilitatea ca in deplina cunostinta de cauza sa formuleze critici detailate, pe calea recursului exercitat, constituie aceste abateri procedurale si o incalcare a dreptului la un proces echitabil reglementat de art.6, pct.1 din C.E.D.O.

In acelasi timp critica recurentei, potrivit cu care prin incheierea pronuntata potrivit art.673, indice 6 Cod procedura civila instanta nu trebuia sa se pronunte asupra cererii principale, a cererii reconventionale si cererii de interventie, este fondata fata de continutul ce trebuie sa-l aiba aceasta incheiere, totusi acest comportament procedural al instantei nu duce prin el insusi la nulitatea hotararii pronuntate intrucat nu a generat vreo vatamare potrivit art.105, alin.2 Cod procedura civila, partii care-l invoca.

Asa fiind, pentru aceste considerente, tribunalul, constatand ca in cauza sunt indeplinite conditiile art.304, pct.5 Cod procedura civila, urmeaza a admite ca fondat recursul declarat .

Etichete:

Recurs civil

Decizia Civila Nr. 405/2011
Sedinta publica de la 19 Mai 2011

Prin cererea formulata la data de …………. si înregistrata la Judecatoria …………. sub nr. …………., reclamanta SC …………. SA- Sucursala …………., a solicitat obligarea pârâtului …………. la plata sumei de 5620 lei cu titlu de despagubiri, reprezentând contravaloarea reparatiilor autovehiculului înmatriculat sub nr. …………., achitata de reclamanta în dosarul de daune nr………….. din data de ………….. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la dezbateri.
Prin sentinta civila nr. …………. martie 2011 Judecatoria …………. a respins cererea reclamantei ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca în seara zilei de 21.11.2008, pârâtul, aflat în stare de ebrietate, a condus un atelaj hipo pe DJ 222, pe timp de noapte, acrosând autovehiculul marca Dacia Logan înmatriculat sub nr. …………., aflat pe partea dreapta a carosabilului, situatie de fapt ce s-a consemnat în procesul-verbal nr. …………. întocmit de IPJ …………. – Postul de politie Valea Nucarilor(pag.20).
Instanta de fond a mai retinut ca din declaratia proprietarului autovehiculului avariat, …………., rezulta ca acesta a fost despagubit integral pentru prejudiciul suferit, cuantumul daunelor fiind 5620 lei (pag.16).
Se mai arata ca reclamanta a procedat la acoperirea daunelor suferite de numitul …………., în baza politei de asigurare facultativa nr. …………. (pag.22), iar din devizul comanda reparatie nr………….. emis de SC STAR SERVICE SA rezulta ca valoarea reparatiilor autoturismului marca Dacia Logan înmatriculata sub nr. …………., se ridica la suma de 5876,66 lei.
Prima instanta a motivat în drept solutia adoptata potrivit art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, conform carora, în limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia.
S-a mai aratat însa ca singurul document care atesta plata catre SC STAR SERVICE SA, este chitanta nr. …………. din data de 12.12.2008 (pag.11), potrivit caruia s-a efectuat o plata partiala de catre beneficiarul asigurarii, …………., motiv pentru care s-a apreciat ca, întrucât reclamanta nu a facut dovada platii, ceea ce ar fi justificat actiunea în regres formulata, cererea este nefondata.
Împotriva acestei hotarâri reclamanta a formulat recurs prin care a solicitat casarea acesteia, admiterea cererii de chemare în judecata si obligarea intimatului la plata sumei de 5620 lei si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului recurenta a aratat ca instanta de fond, în baza rolului sau activ, ar fi trebuit sa puna în vedere reclamantei sa depuna înscrisul din care rezulta efectuarea platii catre societatea de service, având la dispozitie sanctiunea prevazuta de art. 1551 c.pr.civ. în cazul neconformarii.
În dovedirea recursului recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul declarat de reclamanta, instanta constata ca acesta este întemeiat.
Astfel, desi instanta de fond a retinut ca pârâtul – intimat se face vinovat de producerea prejudiciului, ca reclamanta a acoperit, în calitate de asigurator, prejudiciul cauzat persoanei pagubite si asigurate în valoare de 5620 lei, totusi a respins actiunea în regres a reclamantei doar pe considerentul ca nu s-a facut dovada platii sumei respective catre prestatorul de servicii.
O astfel de dovada a fost facuta însa de recurenta – reclamanta în recurs, dovada ce putea fi solicitata de instanta de fond în baza rolului sau activ, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, conform art. 129, alin. 5 c.pr.civ.
Astfel, din ordinul de plata depus în copie la dosar în recurs rezulta ca recurenta a platit catre SC STAR SERVICE SA …………. suma de 5620 lei aferenta reparatiilor efectuate pentru persoana asigurata …………..
În aceste conditii instanta constata ca hotarârea primei instante este gresita, motiv pentru care recursul va fi admis, iar hotarârea atacata va fi modificata în totalitate, în sensul ca cererea reclamantei va fi admisa, iar pârâtul va fi obligat la plata catre reclamanta a sumei de 5620 lei reprezentând contravaloarea despagubirilor achitate si a cheltuielilor de judecata în valoare de 450 lei.
Potrivit art. 274 c.pr.civ., intimatul-pârât va fi obligat si la plata sumei de 224 lei cu titlul de cheltuieli de judecata în recurs.

Etichete: