Integrarea clinica – modificari in baza legii 40/2011

-STUDIU DE CAZ –

INTEGRAREA CLINICA MODIFICARI CONFORM LEGII 40/2011

Notiunea de integrare clinica este definita in art 35 din Ordinul comun al MINISTERULUI SANATATII PUBLICE si al MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI nr. 1.515 /2007pentru aprobarea Metodologiei in baza careia se realizeaza colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de invatamant medical ca fiind activitatea integrata desfasurata de catre personalul didactic din invatamantul superior medical prin cumul de functii, in baza unui contract individual de munca cu jumatate de norma, in unitatile sanitare unde functioneaza catedra sau disciplina didactica.
ART 36 din acelasi ordin stabileste faptul ca in cadrul activitatii de integrare clinica, personalul prevazut la art. 35 asigura activitatea curenta in cursul diminetii si garzi, pe langa atributiile functiei didactice primind din partea unitatii sanitare drepturile salariale aferente contractului individual de munca prin cumul de functii cu jumatate de norma, cu exceptia rezidentilor.
In cadrul contractului tip de colaborare pentru desfasurarea activitatilor de invatamant medico farmaceutic , liceal ,universitar ,si postuniversitar in spitale la punctul 11 Modificarea contractului art 15 se prevede faptul ca in conditiile aparitiei unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract, clauzele contrare se vor modifica si se vor completa în mod corespunzător
Art 19 din ordinul de mai sus stabileste conform alin 6 faptul ca integrarea clinică a cadrelor didactice se face în sectiile clinice sau în ambulatoriul de specialitate al unitătii sanitare, după caz , prin aceasta stabilind faptul ca locul de munca prevazut la litera D din contractul tip individual de munca poate fi sau in sectiile clinice sau in ambulatoriul de specialitate nu cumulativ , fiind necesara inscrierea acestui fapt la alin 1 de la litera D din Contractul tip respectiv locul unde se desfasoara activitatea.
Sectiile clinice universitare sunt sectii de spital în care se desfăsoară activităti de asistentă medicală,învătământ medical, cercetare stiintifică si de educatie medicală continuă (EMC). asa cum sunt definite de catre art 19 alin 2 din Ordinul de mai sus .
Ambulatoriul integrat al spitalului este definit in art 1 alin 1 si 2 ORDINUL nr. 39 / 2008 al Ministerului Sanatatii Publice ca fiind organizat în cadrul unităţilor sanitare cu paturi, asigură asistenţa medicală ambulatorie şi are în structură, obligatoriu, cabinete medicale de specialitate care au corespondent în specialităţile secţiilor şi compartimentelor cu paturi, precum şi cabinete medicale în alte specialităţi, după caz, pentru a asigura o asistenţă medicală complexă. Ambulatoriul integrat al spitalului face parte din structura spitalului, activitatea medicilor se desfăşoară în sistem integrat şi utilizează în comun platoul tehnic, cu respectarea legislaţiei în vigoare de prevenire a infecţiilor nosocomiale, în vederea creşterii accesibilităţii pacienţilor la servicii medicale diverse şi complete.
Art 2 din acelasi ordin stabileste faptul ca medicii de specialitate încadraţi în spital vor desfăşura activitate în sistem integrat, spital – ambulatoriul integrat, în cadrul programului normal de lucru, asigurând asistenţa medicală spitalicească continuă, în regim de spitalizare de zi şi ambulatorie. Activitatea integrată se poate desfăşura zilnic, săptămânal sau lunar, în conformitate cu modul de organizare a activităţii de către comitetul director, de comun acord cu şefii de secţii, în vederea creşterii accesibilităţii pacientului la servicii medicale corespunzătoare şi a asigurării continuităţii în acordarea îngrijirilor de sănătate. Programul astfel stabilit va fi comunicat casei de asigurări de sănătate cu care spitalul are contract.
In regulamentul cadru privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar este definit conform art 1 timpul de lucru ca fiind timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.
Art 2 alin 1 stabileste ca programul medicilor incadrati in unitati publice din sectorul sanitar este de 7 ore in medie pe zi.
Exceptiile sunt prevazute in art 17 si fac referire la medicii si farmacistii care ocupa functii in conducerea unitatii sanitare publice isi pastreaza pe toata perioada respectiva postul ocupat prin concurs in sectorul sanitar si pot sa lucreze la postul rezervat pana la 50% din timpul normal de lucru in cadrul normei de baza. si in art 20 referitor la personalul didactic din invatamantul superior medical si farmaceutic care desfasoara activitate integrata in unitati sanitare unde functioneaza catedra sau disciplina didactica,
Art 20 din regulament in aliniatele 1-7 stabileste ca personalul didactic din invatamantul superior medical si farmaceutic presteaza integral obligatiile de serviciu ale personalului medical si farmaceutic incadrat cu norma intreaga.
Alin 2 stabileste ce activitati desfasoara personalul didactic din invatamantul superior medical in cadrul prestatiei integrate respectiv asigura activitate curenta in cursul diminetii si garzi, pe langa atributiile functiei didactice, primind din partea unitatii sanitare o indemnizatie de activitate clinica reprezentand cel putin 50% din salariul de baza corespunzator gradului profesional in care sunt confirmati prin ordin al ministrului sanatatii pentru activitatea de asistenta medicala, respectiv farmaceutica, cu exceptia rezidentilor.
Prin activitatea integrata personalul respectiv asigura sarcinile medicale si farmaceutice in mod corespunzator – doua cadre didactice pentru un post de medic sau farmacist. Personalul didactic de la catedrele sau disciplinele care functioneaza in alte unitati decat cele sanitare, va fi integrat in unitati stabilite de directia de sanatate publica, de comun acord cu conducerea institutiilor de invatamant superior de medicina si farmacie.
Cadrele didactice integrate in conditiile alin.(4) presteaza activitate aferenta unei ½ norma, medic sau farmacist, in medie pe zi primind o indemnizatie de activitate clinica, reprezentand cel putin 50% din salariul de baza, corespunzator gradului profesional in care sunt confirmati prin ordin al ministrului sanatatii, pentru activitatea de asistenta medicala, respectiv farmaceutica, cu exceptia rezidentilor. Medicii si farmacistii pot desfasura activitate prin integrare clinica in spitale, institute si centre medicale clinice, centre de diagnostic si tratament, laboratoare si cabinete medicale, farmacii publice sau de spital, unitati de cercetare stiintifica medicala sau farmaceutica, unitati de productie de medicamente, agreate de institutiile de invatamant superior cu profil medico-farmaceutic uman.
Integrarea clinica a medicilor si farmacistilor in unitatile sanitare publice se stabileste de fiecare consiliu de administratie in limita posturilor normate si a necesarului de servicii medicale si universitare.
Art 21 din Regulamentul cadru stabileste ca in cadrul programului de 7 ore in medie pe zi, medicii cu norma de baza in spital desfasoara activitate in cadrul ambulatoriului integrat al spitalului alin 2 prevazand ca modul concret de organizare a activitatii in sistem integrat spital – cabinet de specialitate din ambulatoriul integrat, va fi stabilit de conducerea fiecarui spital, in functie de modul de organizare a asistentei medicale ambulatorii de specialitate, numarul de medici pe specialitati, precum si necesarul de servicii medicale spitalicesti si ambulatorii de specialitate, cu respectarea prevederilor din Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate.
Ordinul Ministerului Sanatatii de modificare a Ordinului 698/2001 pentru aprobarea metodologiilor privind ocuparea posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice in sectiunea IV modalitatea de ocupare a posturilor prin integrare clinica .prevede la art 21 ca personalul didactic medico-farmaceutic de la catedrele sau disciplinele care funcţionează în unitățile sanitare, beneficiază de încadrare prin cumul de funcţii cu jumătate de normă în respectiva unitate sanitară, în limita posturilor normate, vacante şi bugetate, existente în statele de funcţii ale acestora. Solicitările cadrelor didactice, însoţite de adeverinţa eliberată de instituţia medicală de învăţământ superior medical, cu precizarea catedrei şi a disciplinei unde funcţionează şi a certificatului de specialist/primar, sunt depuse la unitatea sanitară. Aceste solicitări sunt comunicate spre aprobare Consiliului de Administraţie al unităţii, care va aproba aceste încadrări numai în secţiile/compartimentele cu paturi, sau cabinetele din specialitatea în care este confirmat cadrul didactic. Încadrarea se face prin contract de muncă cu durată nedeterminată.
Art 23 prevede modalitatea prin care Personalul didactic medico-farmaceutic care a beneficiat de încadrare prin cumul de funcţii cu jumătate de normă o perioadă mai mare de 5 ani în unităţi sanitare publice, poate continua activitate cu normă întreagă în unitatea sanitară respectivă, la cerere. Cererea va fi însoţită de avizul instituţiei de învăţământ superior medical, de renunţare la calitatea de cadru didactic în cazul aprobării solicitării de trecere în reteua sanitară. Aceste solicitări sunt aprobate de Consiliul de Administraţie al unităţii sanitare, în limita posturilor normate, vacante şi bugetate în statul de funcţii al unităţii. Unitatea sanitară va informa Ministerul Sănătăţii cu privire la întregirea normei respectivei persoane.
In cadrul contractului tip de colaborare pentru desfasurarea activitatilor de invatamant medical ,universitar ,si postuniversitar in spitale la punctul 11 Modificarea contractului art 15 se prevede faptul ca in conditiile aparitiei unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract, clauzele contrare se vor modifica si se vor completa în mod corespunzător .
O astfel de modificare o intalnim in urma adoptarii Contractul din 28 decembrie 2010 (Contractul din 2010) – cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2011-2012.
Modificarea priveste art 19 din Ordinul comun al MINISTERULUI SANATATII PUBLICE si al MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI nr. 1.515 /2007 pentru aprobarea Metodologiei in baza careia se realizeaza colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de invatamant medical care prevede ca integrarea clinică a cadrelor didactice se face în sectiile clinice sau în ambulatoriul de specialitate al unitătii sanitare.
Potrivit art. 45 alin 5 din Contractul Cadru pentru 2011 fiecare medic de specialitate din specialitatile clinice, de medicina dentara, paraclinice si de recuperare-reabilitare a sanatatii, care acorda servicii medicale de specialitate intr-o unitate sanitara din ambulatoriul de specialitate dintre cele prevazute la art. 43, isi desfasoara activitatea in baza unui singur contract incheiat cu casa de asigurari de sanatate, cu posibilitatea de a-si majora programul de activitate in conditiile prevazute la art. 48 alin. (3). Exceptie fac…. si medicii de specialitate cu integrare clinica intr-un spital aflat in relatie contractuala cu o casa de asigurari de sanatate, care pot desfasura activitate in afara programului de lucru din spital, inclusiv ambulatoriul integrat al spitalului, intr-un cabinet organizat conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel incat intreaga activitate desfasurata in relatie cu casa de asigurari de sanatate sa nu depaseasca 70 de ore pe saptamana, cu respectarea legislatiei muncii. Art. 62. ,alin 2 din contractul cadru prevede ca fiecare medic de specialitate care acorda servicii medicale de specialitate intr-un spital isi desfasoara activitatea in baza unui singur contract de furnizare de servicii medicale spitalicesti incheiat cu casa de asigurari de sanatate, cu exceptia zonelor/localitatilor deficitare din punctul de vedere al existentei medicilor de o anumita specialitate, situatie in care un medic poate acorda servicii medicale spitalicesti in cadrul a doua spitale, cu respectarea legislatiei muncii.
Concluzionand in cadrul integrarii clinice cadrele didactice isi desfasoara activitatea atat in ambulatoriu de specialitate cat si in spitale acest fapt determinand efectuarea de modificari la litera D din modelul cadru al contractului individual de munca , urmand a se inscrie faptul ca activitatea se desfasoara atat in cadrul spitalului cat si in cadrul ambulatoriului de specialitate.
Folosind interpretarea sistematica a normelor juridice mentionate putem concluziona ca din punct de vedere a dreptului muncii integrarea clinica si norma didactica constituie un cumul de functii , functia de baza potrivit art 35 alin 3 din Codul Muncii fiind cea didactica .
O situatie asemanatoare o intalnim si in cazul mediciilor si farmacistiilor care ocupa functii in conducerea unitatii sanitare publice si care isi pastreaza pe toata perioada respectiva postul ocupat prin concurs in sectorul sanitar si pot sa lucreze la postul rezervat pana la 50% din timpul normal de lucru in cadrul normei de baza. ; in acest caz functia de baza este este functia de conducere,
In urma adoptarii Legii 40/2011 care a abrogat alin 3 al art 35 din Codul Muncii si a modificarii alin1 al art 35 din acelasi act normativ care prevede ca orice salariat are dreptul de a muncii la angajatori diferiti sau la acelasi angajator in baza unor contracte individuale de munca beneficind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea raporturile de munca dintre cei doi angajatori si salariati in cazul integrarii clinice , si acelasi angajator in cazul medicilor care ocupa functii de conducere se modifica fundamental. Pentru a intelege mai bine aceasta modificare fundamentala este necesar sa definim mai intai notiunile de functie, ocupatie , meserie si profesie conform dreptului muncii.
Functia potrivit Clasificarii ocupatiilor din Romania este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie functională de conducere sau executie. În clasificarea de fată, functiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5. Ocupatia unei persoane poate fi exprimată prin: functia sau meseria exercitată de aceasta. MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practică, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.
Pentru definirea corectă a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar să se definească si notiunea de PROFESIE, care, în unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar în altele nu.
Deci, PROFESIA este specialitatea (calificarea) obtinută prin studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.
Astfel potrivit Clasificarii Ocupatiilor din Romania medicul (farmacist) director adjunct are codul 121010 ;medicul (farmacist) director si asimilati are codul 121009, medicul-sef sectie are codul 122915 , medicul de specialitate are codul 222103 , medicul rezident are codul 222101 ,asistentul de cercetare în medicina generala are codul 255102 , conferentiarul universitar are codul 231002 ,asistentul universitar are codul 231001 .
Consider necesara si explicarea codificarii , astfel codul unei ocupatii este format din patru cifre prima cifră va reprezenta grupa majoră; a doua cifră va reprezenta subgrupa majoră;a treia cifră va reprezenta grupa minoră; a patra cifră va reprezenta grupa de bază .Analizand codurile de mai sus putem observa ca medical director si medical director adjunct fac parte din gupa de baza 1210 , medical specialist si medical rezident fac parte din grupa de baza 2221 , conferentiarul si asistentul universitar fac parte din grupa 2310. medicul sef de sectie face parte din grupa de baza 1229.
Modificarea art 35 din Codul Muncii determina incheierea pentru fiecare activitate desfasurata de catre angajat a unui contract individual de munca care contine toate elementele prevazute de art 16 din Codul Muncii in forma definita de Ordinul Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale nr.64 /2003 pentru aprobarea modelului cadru al contractului individual de munca . Conform acestui model cadru la litera E trebuie mentionata functia conform Clasificarii Ocupatiilor din Romania , conform expunerii anterioare se poate intelege motivul pentru care in cadrul unui contract individual de munca nu putem inscrie decat un singur cod. Astfel pentru medicii si farmacistii care ocupa functii in conducerea unitatii sanitare publice se incheie un contract individual de munca care va avea inscris la punctual D codurile 122915 pentru medicul sef de sectie sau 121010 ori 121009 pentru medicul director sau director adjunct ori asimilati si un alt contract individual de munca care va contine codul din grupa de baza 2221 . Urmare a acestui fapt dispare fictiunea juridica de post rezervat prevazuta de art 17 din regulamentul cadru al unitatilor sanitare pentru medicii care ocupa functii in conducerea unitatilor sanitare , potrivit acestei fictiuni un post cu norma intreaga ocupat prin concurs se transforma intr-un post cu ½ norma determinand in mod legal incheierea unui nou contract individual de munca cu timp partial intre unitatea sanitara si medicii care ocupa functii de conducere care duce la o scadere a salariului si a celorlalte drepturi conexe pentru aceasta categorie de angajati.
Aceeasi situatie o intalnim in cazul integrarii clinice ,prin abrogarea alin 3 al art 35 din Codul Muncii a disparut cumulul de functii astfel cadrele didactice medicale care –si desfasoara activitatea in spitale si ambulatorii de specialitate in baza unui contract individual de munca cu timp partial au dreptul de a incheia cu angajatorul un contract individual cu norma intreaga.
.Contractul individual de munca cu timp partial este reglementat de catre art 101-104 din Codul Muncii
Art. 102. prevede la alin 1 urmatoarele ; contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2), urmatoarele:
a) durata muncii si repartizarea programului de lucru ,b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru ,c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.
Aliniatul 2 al art 102 prevede faptul ca in situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga.
Art 57 alin 4 din Codul Muncii prevede ca daca o clauza a contractului individual de munca este contrara legii , iar celelalte conditii de valabilitate ar fi indeplinite contractul va produce efecte , doar clauza respectiva urmand a fi considerata modificata sau inlocuita prin dispozitia legala corespunzatoare.
Art 21-23 din Ordinul Ministerului Sanatatii de modificare a Ordinului 698/2001pentru aprobarea metodologiilor privind ocuparea posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice prin modalitatea de ocupare a posturilor prin integrare clinica trebuie sa li se aplice prevederile art 35 in consecinta prin abrogarea alin 3 si modificarea alin 1 rezulta ca sub conditia vechimii de 5 ani personalul didactic care a fost incadrat prin cumul de functii cu jumatate de norma poate continua activitatea cu norma intreaga in unitatea sanitara respectiva la cerere . Conditia renuntarii la calitatea de cadru didactic , conditie justificata de prevederile alin 3 nu mai poate fi aplicata in urma abrogarii alin3 si modificarii alin 1 ale art 35 din Codul Muncii .In cazul in care un angajator ar conditiona marirea programului de lucru ,pentru ca aceasta reprezinta de fapt continuarea activitatii cu norma intreaga s-ar afla in situatia de incalcare a dispozitilor art 5 si art 6 din Codul Muncii , aceasta conditionare constituind o discriminare indirecta.
Art 104 la alin 1 din Codul Muncii prevede faptul ca angajatorul este obligat ca, in masura in care este posibil, sa ia in considerare cererile salariatilor de a se transfera fie de la un loc de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune de norma, fie de la un loc de munca cu fractiune de norma la un loc de munca cu norma intreaga sau de a-si mari programul de lucru, in cazul in care apare aceasta oportunitate.. Nu putem considera continuarea activitatii cu norma intreaga a personalului didactic care indeplineste conditia de vechime de 5 ani ,un transfer intrucat conform Contractului Cadru pe 2011-2012 fiecare medic incheie un contract pentru activitatea desfasurata in spital si un alt contract pentru activitatea desfasurata in ambulatoriul de specialitate .
O alta modificare priveste art 36 din Ordinul comun al MINISTERULUI SANATATII PUBLICE si al MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI nr. 1.515 /2007pentru aprobarea Metodologiei in baza careia se realizeaza colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de invatamant medical ca fiind activitatea integrata desfasurata de catre personalul didactic din invatamantul superior medical . Art 36 stabileste faptul ca in cadrul activitatii de integrare clinica, personalul prevazut la art. 35 asigura activitatea curenta in cursul diminetii si garzi, pe langa atributiile functiei didactice primind din partea unitatii sanitare drepturile salariale aferente contractului individual de munca prin cumul de functii cu jumatate de norma, cu exceptia rezidentilor.
Interpetand sistematic prevederile Hotararii de Guvern privind metodologia de ocupare a posturilor didactice si de cercetare in invatamantul superior publicata in Monitorul Oficial nr 371/ 26.05.2011 la art 11 alin 6 lit a este prevazut faptul ca pentru ocuparea posturilor in invatamantul universitar medical este necesara ca o conditie suplimentara detinerea de cel putin a titlului de medic rezident pentru postul de asistent universitsr pe perioada nedeterminata ajungem la concluzia ca prevederile art 36 sunt modificate conform art 15 din contractul tip de colaborare pentru desfasurarea activitatilor de invatamant medico farmaceutic , liceal ,universitar ,si postuniversitar in spitale in care se prevede faptul ca in conditiile aparitiei unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract, clauzele contrare se vor modifica si se vor completa în mod corespunzător

AUTOR : GABOR DORU ILIUTA

Publicat de: pe 6 August, 2011

Categorie: Diverse, Dreptul muncii

Subscrie

Contract de intermediere. Comision variabil. Reţinerea de către mandatar a unei sume nedatorate.

Faţă de dispoziţiile art. 969 cod civil, este posibilă stabilirea de către părţi a unui cuantum variabil al daunelor-interese, în raport de data executării obligaţiei asumate.

Prin contractul de intermediere a vânzării/ cumpărării de imobile, societatea pârâtă S.C. M S.R.L. Constanţa s-a angajat să asigure valorificarea unui număr de 45 de garsoniere aparţinând societăţii reclamante.

Părţile au stabilit ca preţul încasat în această modalitate să fie virat proprietarului reclamant în termen de 7 zile de la încasare, pentru ca pârâta să fie îndreptăţită să reţină, la rândul său, din sumele obţinute comisionul de 2%; în caz contrar, pârâta era îndreptăţită la reţinerea unui comision de doar 1% din vânzări.

Pe parcursul soluţionării cauzei s-a probat că societatea pârâtă a valorificat imobilele menţionate pentru suma totală de 1.529.300.000 lei, din care a virat reclamantei, cu depăşirea termenului stabilit contractual, doar 978.000.000 lei.

Apărările societăţii pârâte, referitoare la cheltuielile impuse de reparaţiile aduse imobilelor şi la reducerea unilaterală, de către reclamantă, a procentului de comision, nu au fost reţinute ca pertinente.

Contractul părţilor prevedea în mod neechivoc faptul că nevirarea, în termenul convenit, a întregii sume obţinute după valorificare conduce la reducerea cu un procent a comisionului pe care urma să îl încaseze agenţia imobiliară. Fiind dovedită împrejurarea că această clauză contractuală şi-a produs efectul în cursul derulării raporturilor juridice, reclamanta este în drept să pretindă diferenţa de valoare neachitată, inclusiv cea rezultată din calculul aplicat asupra cotei de comision.

(sentinţa civilă nr. 2926 COM/ 9.11.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 782/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: Contract de intermediere.

Publicat de: pe 29 July, 2011

Categorie: Diverse

Subscrie

Partaj bunuri comune. Componenta masa. Imobil platit in parte in timpul casatoriei, achitat ulterior de sotie. Dreptul rezultat din plata anticipata a creditului este egal cu dreptul de creanta. Practica dupa 1989.

Lichidarea creditului imobiliar de catre apelanta pârâta prin plata ratelor ramase de achitat, la data de 30.05.2007, în valoare de 4.150 lei nu este de natura sa îi confere acesteia o cota de contributie majorata pe ansamblul comunitatii de bunuri si nici nu justifica includerea în masa de partaj doar a cotei de 45% din valoarea de circulatie a locuintei, corespunzatoare ratelor achitate de soti în timpul casatoriei, ci impune numai recunoasterea unui drept de creanta corespunzator valorii reactualizate a sumei platite pentru achitarea integrala a datoriei comune, contractata pentru plata pretului imobilului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 2550/327/2007, reclamantul H.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.V., sa se dispuna partajarea bunurilor dobândite de acestia în timpul casatoriei.

Prin sentinta civila nr. 3106/19.11.2008, Judecatoria Tulcea a admis, în parte, atât cererea principala formulata de reclamantul pârât H.G.V., în contradictoriu cu pârâta reclamanta B.V., astfel cum a fost precizata si cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta B.V., în contradictoriu cu reclamantul pârât H.G.V., astfel cum a fost precizata, având ca obiect partaj bunuri comune.

Instanta a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu o cota de contributie de câte 50% fiecare, urmatoarele bunuri:

– un imobil-apartament format din doua camere si dependinte, situat în Tulcea, strada P. nr. 55, judetul Tulcea, având o valoare de circulatie de 207.991,523 lei, potrivit raportului de expertiza imobiliara întocmit de catre expert M.R.;

– un imobil-garaj în constructie, situat în Tulcea, strada P., între blocurile A 10, C 8 si A 9, având o valoare de circulatie de 12.672,954 lei, potrivit aceluiasi raport de expertiza;

– un autovehicul marca Opel Vectra, cu numar de omologare ACPE1A2C15105x2/1996, cu o valoare de circulatie de 1.200 lei, potrivit raportului de expertiza tehnica auto, întocmit de catre expert T.G.;

– un autovehicul marca Dacia 1310 L, cu numar de omologare ACDA121711A9608/1196, cu o valoare de circulatie de 4.500 lei, potrivit aceluiasi raport de expertiza.

S-a constatat total valoare masa partajabila: 237.164,477 lei.

Totodata, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor si s-a atribuit pârâtei reclamante B.V., în proprietate exclusiva imobilul-apartament cu doua camere si dependinte situat în Tulcea, strada P. nr. 55, judetul Tulcea, si autovehiculul marca Dacia, descris anterior, total valoare bunuri atribuite pârâtei reclamante B.V. fiind 212.491,523 lei.

Au fost atribuite reclamantului pârât H.G.V. în proprietate exclusiva urmatoarele bunuri: garaj situat în Tulcea, strada P., între blocurile A 10, C 8 si A 9 si autovehiculul marca Opel Vectra, descris anterior, total valoare bunuri atribuite reclamantului pârât H.G.V. fiind 24.672,954 lei.

Totodata, a fost obligata pârâta reclamanta B.V. la plata catre reclamantul pârât H.G.V. a sumei de 93.909,285 lei, cu titlu de sulta pentru egalizarea loturilor.

A fost respinsa, ca nefondata, cererea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata contravalorii îmbunatatirilor aduse imobilului-apartament si a contravalorii ratelor achitate exclusiv de catre pârâta reclamanta.

Prima instanta a compensat cheltuielile de judecata si a obligat pârâta reclamanta B.V. la plata sumei de 6.685 lei catre reclamantul pârât H.G.V., reprezentând cheltuieli de judecata necompensate.

Pentru a adopta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca atât cererea principala cât si cererea reconventionala, având ca obiect partaj bunuri comune, astfel cum au fost precizate, sunt întemeiate în parte.

S-a retinut în ceea ce priveste compunerea masei partajabile ca nu constituie o problema litigioasa în prezenta cauza, ambele parti fiind de acord cu privire la bunurile pe care le-au dobândit în timpul casatoriei, din înscrisurile depuse la dosar rezultând ca partile au achizitionat pe parcursul casatoriei un imobil- apartament cu doua camere si dependinte situat în Tulcea, strada P. nr. 55, un imobil-garaj în constructie situat în Tulcea, strada P., între blocurile A 10, C 8 si A 9, un autovehicul marca Opel Vectra si un autovehicul marca Dacia 1310 L.

Relativ la valoarea de circulatie a acestor bunuri, din expertiza tehnica imobiliara a rezultat ca pentru imobilul-apartament aceasta este de 207.991,523 lei, iar pentru garaj valoarea de circulatie este de 12.672,954 lei, iar valoarea autovehiculelor este de 12.000 lei – autovehiculul Opel Vectra si de 4.500 lei autovehiculul Dacia 1310 L, valoarea totala a masei partajabile fiind deci de 237.164,477 lei.

În ceea ce priveste obiectiunile pe care pârâta reclamanta le-a formulat, prin intermediul avocatului ales la cele doua expertize întocmite în cauza, acestea au fost respinse de catre instanta, întrucât expertii au raspuns, în opinia acesteia complet la obiectiunile fixate, iar valorile de circulatie stabilite de catre acestia sunt sensibil apropiate de valoarea de circulatie a bunurilor cu aceleasi caracteristici, existente pe piata.

Referitor la cota de contributie la dobândirea acestor bunuri, desi ambele parti au pretins ca au avut o cota de contributie de 70%, instanta de fond a constatat, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu declaratiile martorilor audiati în cauza si cu raspunsurile la interogatorii, ca prezumtia relativa conform careia contributia sotilor este egala la dobândirea bunurilor comune nu a fost înlaturata.

În ceea ce priveste faptul ca pârâta reclamanta ar fi achitat singura o parte din ratele împrumutului contractat pentru cumpararea apartamentului, acesta este confirmat de înscrisurile depuse la dosar, însa doar pentru suma de 4.150 lei, aceasta fiind suma pe care pârâta reclamanta a achitat-o dupa momentul desfacerii casatoriei.

Relativ la cererea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata contravalorii îmbunatatirilor aduse apartamentului si a contravalorii ratelor achitate exclusiv de catre pârâta, dupa desfacerea casatoriei, instanta de fond a apreciat ca aceasta este neîntemeiata atât timp cât apartamentul a fost atribuit pârâtei reclamante, operând deci confuziunea.

Împotriva aceste sentinte, în termen legal, a formulat apel pârâta B.V., criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.

A aratat apelanta ca solicita completarea probatoriului în conformitate cu art. 295 (2) Cod procedura civila si efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare care sa stabileasca valoarea de piata, de la momentul judecatii, apartamentului situat în Tulcea, strada P. nr. 55.

Considera ca valoarea de piata a apartamentului a fost retinuta în mod exagerat si partinitor de catre expert M.R. la suma de 207.991,5 lei invocând cu totul alte limite ale coeficientilor de individualizare decât cei stabiliti în buletinul documentar „Expertiza Tehnica nr. 103/01.2007 fara a avea în vedere realitatea pietei imobiliare.

Prin decizia civila nr. 69/30.04.2010 Tribunalul Tulcea a admis apelul declarat de apelanta B.V. si a schimbat în parte sentinta apelata numai în ceea ce priveste valoarea apartamentului cu 2 camere, valoarea masei partajabile, valoarea loturilor atribuite partilor si valoarea sultei.

A constatat ca valoarea imobilului situat în Tulcea, strada P. nr. 55, ce trebuie inclusa în masa de partaj este de 76.275 lei. S-a constatat ca valoarea masei partajabile este de 105.448 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâtei B.V. este de 80.775 lei.

A fost obligata pârâta B.V. sa plateasca reclamantului pârât H.G.V. suma de 28.051 lei cu titlu de sulta.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecata efectuate în apel si a fost obligata pârâta B.V., catre intimatul H.G.V., la plata sumei de 845 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, în esenta, ca desi este corect punctul de vedere al instantei de fond referitor la neretinerea unei cote de contributie mai mari pentru apelanta B.V., care a achitat diferenta de pret a apartamentului dupa desfacerea casatoriei, pentru stabilirea valorii de circulatie a apartamentului ce trebuia inclusa în masa partajabila, trebuiau avute în vedere platile facute de soti în timpul casatoriei, iar procentul obtinut se aplica la valoarea actualizata a locuintei.

Conform acestui algoritm si în raport de concluziile expertizei contabile efectuate în apel, s-a retinut ca partile au achitat în timpul casatoriei numai o cota de 45% din pretul locuintei, cota ce reprezinta 76.275 lei din valoarea de circulatie a imobilului, determinata conform expertizei L.G.V.

Suma de 4.125 lei achitata de apelanta dupa divort, în contul creditului restant la imobil a fost în mod corect exclusa din masa de partaj, întrucât imobilul a fost atribuit în natura pârâtei, iar nu celuilalt sot.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recursul reclamantul H.G.V., care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila sub urmatoarele aspecte:

1. Desi încheierea de admitere în principiu pronuntata la data de 8 iulie 2008 nu a fost atacata cu apel odata cu sentinta Judecatoriei Tulcea, instanta de apel, încalcând autoritatea de lucru judecat a încheierii interlocutorii, a procedat în apelul pârâtei la modificarea acestei încheieri.

Sustine recurentul ca prin încheierea de admitere în principiu s-au stabilit cotele de contributie ale partilor (50% pentru fiecare) si faptul ca pârâta are un drept de creanta în valoare de 4.150 lei reprezentând valoarea ratelor la imobil achitate din datoria comuna dupa divort, iar aceasta încheiere nu a fost contestata de pârâta. Apelul a vizat numai hotarârea de fond, iar în aceasta situatie nu se putea realiza o modificare a componentei masei bunurilor comune, hotarârea de apel fiind pronuntata cu încalcarea art. 268 alin. (3) Cod procedura civila coroborat cu art. 6738 Cod procedura civila.

2. Instanta de apel a pronuntat hotarârea recurata cu încalcarea dispozitiilor art. 1170 Cod civil. Partile au recunoscut ca dupa divort au convenit sa achite cele 3 credite contractate în timpul casatoriei în cota de 1/2, fiecare. Astfel, pârâta s-a obligat sa plateasca diferenta de credit la imobil, în timp ce reclamantul si-a asumat obligatia de a lichida celelalte doua credite pentru bunuri mobile, contractate în timpul casatoriei. Trecând peste recunoasterea partilor si respectiv întelegerea acestora privind modalitatea de stingere a datoriilor comune instanta de apel a inclus în masa de partaj numai cota de 45% din valoarea de circulatie a locuintei corespunzatoare avansului si ratelor achitate în timpul casatoriei, diferenta de 55% corespunzatoare ratelor de 4.125 lei platite de pârâta dupa divort, fiind apreciata ca bunul propriu al pârâtei, contrar dispozitiilor art. 6739 Cod procedura civila.

3. Instanta de apel a stabilit în mod gresit natura drepturilor si obligatiilor asumate de parti prin contractul de vânzare-cumparare al imobilului si prin contractul de împrumut facut cu ocazia cumpararii acestuia.

Contractul de împrumut naste în sarcina partilor obligatia personala de plata a sumelor datorate lunar. Sumele achitate de pârâta pentru stingerea împrumutului datorat de ambele parti reprezinta o plata a unei datorii comune si nu poate determina excluderea din masa de partaj a cotei de 55% din valoarea de circulatie a locuintei.

4. Hotarârea Tribunalului Tulcea este nelegala raportat la dispozitiile contradictorii pe care le contine.

Desi a schimbat în parte sentinta apelata si a stabilit valoarea masei partajabile, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra valorii lotului atribuit reclamantului pârât, situatie în care nu se poate realiza controlul calculelor realizate de instanta si modalitatea de stabilire a sultei datorata de apelanta pârâta reclamantului.

Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport de criticile recurentului reclamant, curtea constata ca aceste critici sunt fondate în parte.

1. Se retine a fi nefondata critica ce vizeaza împrejurarea ca instanta de apel s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv ca a cenzurat încheierea de admitere în principiu pronuntata la data de 8 iulie 2008, desi aceasta nu ar fi facut obiectul apelului.

Regula potrivit careia „împotriva încheierilor premergatoare nu se poate face apel decât odata cu fondul” este consacrata expres de art. 282 alin. (2) Cod procedura civila, aplicabila si în recurs, iar în cererile de împarteala judiciara si de art. 6738 Cod procedura civila, care împreuna cu celelalte texte ale capitolului respectiv, au ca scop iesirea din indiviziune a coindivizarilor.

Instanta de control judiciar are obligatia impusa de art. 129 Cod procedura civila, în calea de atac de a se pronunta asupra a ceea ce a fost investita, respectiv asupra criticilor formulate prin cererea declarativa de apel.

Faptul ca în cererea de apel nu s-a înscris alaturat numarului si datei sentintei si atacarea încheierii de admitere în principiu nu înlatura obligatia instantei de a examina toate criticile ce au ca obiect ceea ce s-a dispus prin încheiere, cât si prin sentinta.

A admite o alta solutie înseamna un formalism excesiv, instanta de control judiciar fiind legal investita prin expunerea si dezvoltarea motivelor de fapt si de drept în calea de atac.

În acest sens, în jurisprudenta C.E.D.O., a Curtii Constitutionale si a Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat în mod constant ca libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a cailor de atac si procedura de judecata nu este absoluta. Limitele libertatii de reglementare sunt determinate de obligativitatea respectarii normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Constitutie si prin actele juridice internationale la care România este parte. Conditionalitatile impuse nu trebuie sa aduca atingere substantei dreptului sau sa îl lipseasca de efectivitate.

Ori, în cauza, se retine ca apelanta pârâta B.V., desi nu a indicat în cererea de apel alaturi de numarul si data sentintei civile nr. 3106/19.11.2008 a Judecatoriei Tulcea si încheierea de admitere în principiu pronuntata la 8 iulie 2008, prin care s-au stabilit masa partajabila, cotele partilor la dobândirea bunurilor comune si dreptul de creanta al pârâtei reprezentând contravaloarea ratelor creditului bancar achitate dupa divort, a inclus în declaratia sa de apel si critici referitoare la compunerea masei de partaj si respectiv la calificarea dreptului sau rezultat din plata unei parti a creditului imobiliar dupa divort, sustinând ca în masa de partaj se impunea a fi inclusa numai o cota din valoarea de circulatie a imobilului, corespunzatoare avansului si ratelor achitate de soti în timpul casatoriei.

În raport de aceste critici, în mod judicios, cu respectarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, instanta de apel s-a pronuntat asupra legalitatii si temeiniciei hotarârii de fond si a încheierilor premergatoare, prin care s-au dezlegat problemele de drept ce au facut obiectul criticilor apelantei.

Încheierile premergatoare, în sensul art. 282 alin. (2) Cod procedura civila, sunt atât cele preparatorii, cât si cele interlocutorii, categorie în care este inclusa si încheierea de admitere în principiu.

Declararea caii de atac împotriva hotarârii declanseaza controlul judiciar si asupra masurilor dispuse prin „încheierile premergatoare”, cu respectarea limitelor efectului devolutiv al apelului; dreptul la apel trebuie sa fie efectiv si nu îngradit prin conditiile de forma pe care trebuie sa le îndeplineasca cererea de recurs.

În practica judiciara s-a retinut ca mentionarea numai a numarului dosarului, a datei la care s-a pronuntat hotarârea, a caii de atac gresite, neindicarea încheierii nu se sanctioneaza cu nulitatea „declaratiei de apel”, instanta având obligatia de a se pronunta asupra temeiniciei si a legalitatii hotarârii prin prisma criticilor formulate.

2. Criticile ce vizeaza compunerea masei partajabile si calificarea dreptului pârâtei rezultat din plata dupa divort a ratelor în contul creditului bancar contractat de soti pentru cumpararea locuintei se retin a fi fondate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt bunuri comune de la data achizitionarii lor, fara a deosebi între modurile de dobândire, cu exceptia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai daca dispunatorul a prevazut expres sau neîndoielnic ca vor fi comune, precum si a bunurilor prevazute de art. 31 din Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecarui sot.

Calificarea unui bun al sotilor ca fiind comun sau propriu prezinta interes în relatiile dintre soti, deoarece în cazul actiunii de partaj a bunurilor comune, fiecare dintre soti are, în principiu, interesul sa dovedeasca faptul ca unele dintre bunuri sunt proprii si ca atare, nu fac obiectul împartelii.

În speta, imobilul în litigiu a fost dobândit de parti în timpul casatoriei prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3017/28.11.1997 de B.N.P. „D.M. si L.U.”. Pentru plata imobilului situat în Tulcea, strada P., sotii au contractat în baza contractului de împrumut cu dobânda subventionata nr. 205/28.11.1997 un credit în suma de 7.500 lei, pe o perioada de 20 de ani, acest credit constituind o datorie comuna, conform dispozitiilor art. 32 lit. „b” din Codul familiei.

În raport de momentul în care bunul a intrat în patrimoniul comun al sotilor, acesta constituie proprietatea lor codevalmasa.

La încetarea starii de comunitate, împarteala se realizeaza prin unicitate de cote pentru fiecare codevalmas în raport cu contributia reala la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adica prin diferentierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contributie a fiecaruia la dobândirea bunurilor comune urmeaza a se stabili asupra întregii comunitati si nicidecum asupra fiecarui bun în parte.

Desi prin plata efectuata în contul datoriei comune – creditul bancar imobiliar, se creaza aparenta ca pârâta ar avea o contributie mai mare la dobândirea imobilelor supuse partajului, aceasta situatie nu poate fi retinuta, ea fiind în contradictie cu scopul urmarit de pârâta prin efectuarea acestei plati. Diferenta de credit de 4.150 lei, achitata de pârâta la data de 30.05.2007 – suma extrem de mica în raport cu valoarea de circulatie a imobilului – a fost achitata înainte de promovarea actiunii de partaj cu scopul vadit de a obtine o cota de contributie mai mare si de a-l prejudicia pe celalalt sot.

Pârâta si-a exercitat dreptul de a plati în avans creditul contractat de soti în anul 1997 pe o perioada de 20 de ani, în mod abuziv, urmarind sa realizeze un beneficiu injust si sa cauzeze fostului sot un prejudiciu, prin includerea în masa de partaj doar a unei cote din valoarea de circulatie a locuintei, corespunzatoare ratelor achitate în timpul casatoriei.

Libertatea contractuala a fost astfel deturnata de la scopul sau, ea a fost exercitata împotriva spiritului care a instituit-o, iar un asemenea scop impune o sanctiune energica, sanctiune specifica exercitarii cu rea credinta a unor drepturi.

Sistemul de calcul al valorii masei partajabile, însusit de instanta de apel, desi consacrat în jurisprudenta anterior anului 1989, nu poate fi însa aplicat si locuintelor dobândite de la stat prin cumparare, în baza legislatiei de dupa 1989 care a permis aceasta dobândire la preturi avantajoase, sub valoarea reala a constructiei.

Tinând cont ca pretul de cumparare al acestora este mult sub valoarea de circulatie, s-ar ajunge la situatia ca, de pilda, sotul care a platit o parte din pret prin contributie proprie, în timpul casatoriei sau imediat dupa desfacerea acesteia – cazul în speta – sa obtina printr-o suma modica, o cota mare din imobil si deci o valoare mult mai mare decât celalalt sot, desi contributia sa efectiva în comunitatea patrimoniala a fost nesemnificativa în raport de valoarea ce i-ar reveni. Practica judiciara nu a acceptat aceasta situatie si s-a orientat în sensul partajarii acestor locuinte luându-se în calcul valoarea de circulatie integrala, de dobândirea lor la un pret subventionat, ca masura de protectie sociala, trebuind sa profite toti contractantii si nu numai unii dintre ei. În aceste conditii, suma achitata numai de catre unul dintre soti sau ce a ramas de achitat, se considera o datorie comuna la plata careia trebuie sa contribuie si sotul celalalt, fiecare în raport de cota ce-i revine din ansamblul bunurilor comune.

Prin urmare, constatând ca la momentul realizarii partajului, imobilul fusese achitat în întregime, în mod gresit instanta de apel a concluzionat ca se impune a introduce în masa de partaj numai cota de 45% din valoarea imobilului, restul reprezentând bunul propriu al pârâtei, hotarârea instantei de apel fiind nelegala sub acest aspect.

Plata facuta de catre pârâta dupa divort, în scopul stingerii anticipate a creditului contractat de ambii soti pentru cumpararea locuintei îi confera pârâtei doar un drept de creanta împotriva fostului sot, corespunzator cotei de 1/2 din datoria comuna, achitata de catre pârâta din venituri proprii.

De altfel, se retine ca pârâta a recunoscut caracterul de datorie comuna a creditului imobiliar de 7.500 lei contractat de soti pentru plata pretului locuintei, alaturi de alte doua credite de nevoi personale contractate în timpul casatoriei, cât si faptul ca înainte de divort, sotii cu convenit ca cele 3 credite sa fie achitate în cote de 1/2 fiecare, aspect neavut în vedere de instanta de apel la calificarea dreptului pârâtei rezultat din achitarea anticipata a creditului imobiliar (fila 53 dosar Judecatoria Constanta, vol. I, interogatoriul pârâtei, întrebarea nr. 6).

Pentru considerentele expuse, se constata ca sunt întemeiate criticile recurentului ce vizeaza includerea în masa de partaj a imobilului situat în Tulcea, strada P. nr. 55, la valoarea de circulatie a acestuia, determinata la momentul partajului, cât si cu privire la calificarea dreptului pârâtei rezultat din plata creditului bancar, dupa divort, ca fiind un simplu drept de creanta.

3. Referitor la valoarea de circulatie a imobilului – locuinta – supusa partajului, curtea va avea în vedere valoarea stabilita prin expertiza imobiliara efectuata în apel de expertul L.G.V., respectiv suma de 169.500 lei, aceasta expertiza valorificând criteriul cerere/oferta pe piata imobiliara, dar si faptul ca dupa data efectuarii expertizei la instanta de fond, urmare a crizei economice, valoarea imobilelor a scazut, iar sotul caruia i se atribuie locuinta nu trebuie sa suporte singur consecinta scaderii pretului locuintelor.

În practica judiciara s-a statuat ca luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului, face ca diminuarea valorii prin uzura fizica sau morala sau din alte cauze independente de vointa partilor, ca si sporul de valoare dobândit de bunuri, în masura în care nu sunt rezultatul interventiei unuia dintre copartasi – sa se impute asupra drepturilor tuturor, ori dupa caz, sa profite tuturor, asigurându-se astfel, deplina egalitate a acestora (Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. 1474/1987, R.A.D. nr. 4/1988, pag. 67).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantului H.G.V. si se vor modifica în parte decizia si sentinta recurate, astfel:

Constata ca valoarea apartamentului bun comun, ce va fi inclusa în masa partajabila este de 169.500 lei, iar valoarea masei de partaj este de 187.872,95 lei.

Constata ca valoarea bunurilor atribuite pârâtei este de 170.810 lei si obliga pârâta la plata unei sulte de 76.873,53 lei catre reclamant.

Lotul ce a fost atribuit reclamantului H.G.V. de instanta de fond ramâne neschimbat, sub aspectul compunerii si valorii lui.

Obliga reclamantul la plata sumei de 2.075 lei catre pârâta reprezentând 1/2 din 4.150 lei – dreptul de creanta rezultat din plata anticipata a creditului bancar efectuata de pârâta la data de 30.05.2007, suma ce urmeaza a fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei si ale sentintei cu privire la cotele de contributie ale sotilor, componenta loturilor, modalitatea de atribuire a loturilor.

În baza art. 274 Cod procedura civila, obliga intimata pârâta la 6.589 lei cheltuieli de judecata catre recurent (taxa timbru si onorariu avocat).