Infracţiunea de tăinuire – practică judiciară

La analiza oricărei infracţiuni, şi pentru o mai bună înţelegere a acesteia trebuie să studiem şi practica judiciară întrucât practica judiciară reprezintă interpretarea  legii de către  organele responsabile cu aplicarea acesteia. Mai jos avem cateva exemple în materie de tăinuire:

Prin sentinţa penală nr. 1138 din 29 septembrie 1994 a Judecătoriei Găeşti, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul P.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

Instanţa a reţinut că, la 10 decembrie 1990, inculpaţii U.M. şi S.V. s-au înţeles cu inculpatul P.D. ca acesta să-i transporte cu autoturismul său, în oraşul Găeşti, pentru a sustrage bunuri dintr-un­ magazin. Ajunşi la destinaţie, inculpatul P.D. a rămas în maşină, iar ceilalţi doi inculpaţi au pătruns în magazin prin efracţie şi au sustras bunuri în valoare de 146.000 lei. Cu aceeaşi maşină bunurile au fost transportate la domiciliul inculpatului L.F. şi împărţite între cei trei.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă promisiunea nu mai este îndeplinită.

Fapta inculpatului P.D. care, anterior săvârşirii infracţiunii de furt, a acceptat să-i transporte pe autori cu autoturismul său la locul faptei, a asigurat paza în timpul sustragerii bunurilor şi apoi a transportat bunurile sustrase la domiciliul unuia dintre autori, primind şi el o parte din bunuri, constituie complicitate la infracţiunea de furt, iar nu infracţiunea de tăinuire.

Această din urmă faptă se realizează fie prin dobândirea unui bun provenit din infracţiune, fie prin transformarea sau înlesnirea valorificării bunului, după săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi fără o promisiune anterioară, făcută în acest sens, autorului, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, urmează a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tăinuire, în complicitate la infracţiunea de furt calificat[1].

Renunţarea la apel vs. retragere

Renunţarea la apel

În temeiul principiului disponibilităţii, părţile au dreptul ca, după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de apel să renunţe în mod expres la această cale de atac.

Art. 368 C.proc.pen. se referă în mod expres la părţi şi pare că nu se aplică procurorului şi celorlalti titulari ai dreptului de apel prevăzuţi în art. 362 alin.1 lit.e) şi f) C.proc.pen. Procurorul are însă posibilitatea de a renunţa tacit la apel prin neexercitarea acestei căi de atac în termen, dar şi expres, printr-o declaraţie scrisă sau orală, în şedinţa de judecată, după pronunţarea hotărârii.

Persoanele arătate în art.362 alin.1 lit.e) şi f) C.proc.pen. nu sunt părţi în raportul procesual penal, dar au calitatea de părţi în raportul procesual adiacent celui dintâi, astfel că, printr-o interpretare extensivă, prevederile art.368 alin.1 C.proc.pen. le pot fi aplicate.

Pentru a fi valabilă, renunţarea la apel trebuie să îndeplinească două condiţii[1]:

1)            partea să fi renunţat la apel în intervalul cuprins între data pronunţării sentinţei şi data expirării termenului de apel. Nu se poate renunţa la apel înainte de pronunţarea sentinţei, întrucât acest drept nu s-a născut încă. De asemenea, nici după epuizarea termenului, partea nu mai poate declara că renunţă la apel, fiind decăzută din exercitarea acestui drept;

2)            renunţarea trebuie făcută expres, în termeni neechivoci sau legaţi de îndeplinirea  anumitor condiţii.

Declaraţia de renunţare la apel se poate face în scris, printr-o cerere explicită depusă la instanţa care a pronunţat hotărârea sau oral, în sedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Declaraţia poate fi făcută personal de către titular sau prin mandatar cu procură specială.

Revenirea asupra renunţării

Potrivit art.368 alin.2 C.proc.pen. se poate reveni asupra renunţării la apel, dar numai înăuntrul termenului de declarare a apelului. Revenirea asupra renunţării are caracter definitiv atunci când apelul vizează latura civilă a procesului, datorită principiului disponibilităţii, dominant în materie civilă.

Renunţarea la apel este definitivă  numai din momentul expirării termenului de apel, atunci când persoana care a făcut declaraţia de renunţare nu a revenit asupra ei în interiorul acestui termen.

Efectele renunţării la apel:

Art.416 C.proc.pen. prevede în mod expres că hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel în două situaţii: a)când nu s-a declarat apel în termen şi b)când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului. Ipoteza renunţării la apel nu se regăseşte în enumerarea de la art.416 C.proc.pen., ceea ce înseamnă că legiuitorul  a înţeles să o includă cazului prevăzut la pct.2 lit.a) al art.416 („când nu s-a declarat apel în termen”) şi să considere că hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel.

Retragerea apelului

Spre deosebire de renunţarea la apel, retragerea apelului presupune existenţa unui apel declarat şi poate fi făcută de oricare dintre părţi şi de procuror. Termenul  în care apelul poate fi retras este cuprins între momentul declarării acestuia şi până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de apel. Retragerea apelului poate privi fie latura penală fie latura civilă ori ambele laturi ale cauzei.

Declaraţia de retragere a apelului trebuie să fie făcută personal de către parte sau prin mandatar special. Retragerea apelului de către apărător, în lipsa unei procuri speciale, nu va fi luată în considerare. Dacă declaraţia a fost făcută în formă scrisă, ea poate fi introdusă fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel. Atunci când declaraţia a fost depusă la prima instanţă, aceasta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei de apel, singura care poate lua act de retragerea apelului.

Declaraţia orală trebuie făcută numai în faţa instanţei de apel.

Dacă partea se află în stare de deţinere, retragerea apelului se face printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.

Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal. Reprezentantul legal poate retrage apelul în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, potrivit legii civile. Apelul declarat de procuror nu poate fi retras decât de către procurorul ierarhic superior. Prin această dispoziţie a art. 369 alin.3 C.proc.pen. se urmăreşte a se asigura un control eficient asupra modului în care reprezentanţii Ministerului Public înţeleg să se folosească de calea de atac a apelului[2]. Apelul retras în aceste condiţii poate fi insuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.

Efectele retragerii apelului

Prin retragerea apelului, instanţa sesizată prin declaraţia de apel se dezînvesteşte şi va lua act de manifestarea de voinţă a apelantului, dispunând scoaterea cauzei de pe rol. Un nou apel, introdus ulterior de către aceeaşi parte, în aceeaşi cauză, este inadmisibil. Instanţa de apel va lua act de retragerea apelului printr-o decizie, ca hotărâre prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, în temeiul art.311 C.proc.pen. Prin retragerea apelului se pune capăt judecării cauzei, instanţa constatând că apelul a fost retras, ceea ce echivalează cu o pronunţare asupra căii de atac[3].

Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe se produce:

–       la data expirării termenului de apel, dacă apelul a fost retras înăuntrul termenului;

–       la data retragerii apelului, dacă aceasta a avut loc după expirarea termenului de apel.

Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora apelul a fost retras[4].

---

[1] Volonciu, Nicolae – Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001., p.255

[2] Papadopol, Vasile; Turianu, Corneliu – Apelul penal, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1994, p.118

[3] V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.119

[4] Dec. nr.470 din 20 octombrie 1997 a Curţii de Apel Suceava, în Buletinul Jurisprudenţei- Culegere de practică judiciară pe anii 1997-1998

Efectul devolutiv al apelului

Cuvântul „devolutiv” derivă din verbul latin devolvo (-vere,    -volo, –volum), care înseamnă a transmite, a face să treacă ceva de la un subiect la altul.

Efectul devolutiv presupune transmiterea cauzei de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată (judex a quo) la instanţa competentă să soluţioneze apelul (judex ad quem). Instanţa de apel va supune hotărârea atacată examinării atât în fapt cât şi în drept şi, dacă este cazul, va adopta pe baza datelor cauzei o soluţie diferită de cea a primei instanţe. Nu se poate transmite de la prima instanţă la instanţa de apel decât ceea ce a fost supus judecăţii celei dintâi[1]. Astfel, instanţa de apel nu va lua în considerare decât faptele care au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă. În schimb va putea să hotărască în privinţa acelor fapte cuprinse în actul de trimitere în judecată şi asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat; va putea schimba încadrarea juridică a faptei; va fi în măsură să adauge la fapta săvârşită agravante sau atenuante. De asemenea va trebui să ţină seama de consecinţele pe care fapta le-a produs ulterior pronunţării hotărârii atacate şi să ia în considerare exceptii noi, care nu au fost ridicate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu poate dispune în privinţa acelor persoane care nu au figurat ca  părţi cu ocazia primei judecăţi şi nici să modifice calitatea procesuală a unor persoane.

Efectul devolutiv nu presupune o reluare a judecăţii care a avut loc în primă instanţă, ci determină repunerea în discuţie a cauzei printr-o nouă judecată, cu trăsături proprii, în scopul verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate fără o desfiinţare în prealabil a acesteia[2].

Raportat la motivele invocate prin cererea de apel şi la interesele pe care le afirmă apelantul, devoluţiunea cauzei poate fi integrală sau parţială. Devoluţiunea integrală (ex integro) se produce atunci când instanţa de apel este învestită cu reexaminarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept. Prin devoluţiunea parţială (in partibus) instanţa se va pronunţa numai asupra unora dintre elementele de fapt şi de drept care au format obiectul judecăţii în primă instanţă[3].

Art.371 C.proc.pen. stabileşte limitele efectului devolutiv, arătând că instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În literatura de specialitate[4], titularii dreptului de apel au fost grupaţi în două categorii, sub aspectul devolutiv al acestei căi de atac.

Din prima categorie fac parte acei titulari care, prin calitatea lor procesuală, devoluează atât fondul cauzei, cât şi măsurile adiacente fonduluiş este vorba de procuror şi de părţi.

Apelul declarat de procuror, fără rezerve, produce un efect devolutiv integral, in rem şi in personam. Instanţa de apel va judeca pricina sub toate aspectele şi cu privire la toate persoanele care au fost părţi în proces, efectul devolutiv putând să opereze atât în favoarea cât şi în defavoarea lor. Apelul procurorului îşi păstrează caracterul integral şi în situaţia în care, după expirarea termenului de apel, acesta şi-a motivat apelul numai cu privire la anumite fapte sau persoane.

În cazul apelului inculpatului, cauza se devoluează atât în ce priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă, dar numai în legătură cu propria sa situaţie. Acesta nu poate invoca situaţia altui inculpat.

Apelul părţii vătămate devoluează cauza numai în ce priveşte latura penală şi numai în acele cauze în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.

Apelul declarat de partea civilă devoluează numai  latura civilă, însă instanţa poate examina şi acele aspecte ale laturii penale de care depinde corecta soluţionare a pretenţiilor civile.

În ce priveşte partea responsabilă civilmente, apelul acesteia are un efect devolutiv limitat la interesele sale în cauză, adică numai la aspectele ce privesc latura civilă. Dacă nu există un apel contrar, instanţa de apel va menţine soluţia primei instanţe, fie exonerând partea responsabilă civilmente de plata oricăror despăgubiri, dacă nu există temeiurile de fapt sau de drept ale răspunderii civile pentru altul, fie reducând cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată.

Referitor la persoană, art.371 alin.1 C.proc.pen. stabileşte limitele judecării cauzei la instanţa de apel. Însă în ce priveşte motivele de apel, art.371 alin.2 prevede îndatorirea instanţei ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate. Prevederile art.371 alin.2 se completează cu principiul exprimat în adagiul tantum devolutum quantum apellatum – atât are cădere să judece instanţa de apel cât este atacată hotărârea primei instanţe[5].

Motivele invocate de apelant nu influenţează efectul devolutiv, în sensul îngrădirii lui. Declaraţia de apel, chiar nemotivată ori netemeinic motivată, este suficientă pentru a învesti instanţa de apel cu întreaga pricină. Astfel, instanţa va fi obligată, în baza rolului său activ, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, indiferent dacă acestea au fost sau nu invocate de către apelant şi să  pronunţe o soluţie corespunzătoare legii şi adevărului[6].

În virtutea efectului devolutiv al apelului, motivele de apel pot viza orice aspect al cauzei, inclusiv modificarea cadrului procesual, prin schimbarea încadrării juridice a faptei. Oricare ar fi momentul solicitării schimbării încadrării juridice, instanţa de judecată este obligată să respecte cerinţele impuse de lege cu privire la această instituţie juridică, respectiv punerea în discuţia părţilor a noii încadrări şi atenţionarea inculpatului că are dreptul să ceară acordarea timpului necesar pentru pregătirea apărării[7].

Dintr-o altă categorie de titulari ai dreptului de apel fac parte aceia care pot devolua numai aspectele auxiliare, adiacente ale fondului cauzei: martorii, experţii, apărătorii, interpreţii, precum şi orice altă persoană care, prin activitatea primei instanţe, a suferit o vătămare a intereselor sale legitime.

---

[1] Mateuţ, Gheorghiţă – Procedură penală. Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.31; Papadopol, Vasile; Turianu, Corneliu – Apelul penal, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1994, p.123-124. Rădescu, Dumitru; Jipa, Cristian – Apelul şi recursul în procesul penal, Ed. Juridică, Bucureşti, 2003, p.107

[2] Paraschiv, Carmen Silvia – Drept procesual penal, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.534

[3] Ghe.Mateuţ, op.cit., p.31;  Volonciu, Nicolae – Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, p.258; Neagu, Ion – Tratat de procedură penală, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p.678

[4] Gr.Theodoru, Efectul devolutiv al recursului şi limitele sale, RRD, nr.2 din 1974, p.17; I.Neagu, op.cit., p.678

[5] V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.127

[6] N.Volonciu, op.cit., p. 259

[7] C.C., dec.nr.83/2002, publicată în M.Of. P.I, nr. 242/10 aprilie 2002

Prestari servicii de curatenie, Contract de

CONTRACT DE PRESTARI SERVICII

NR. ……./…………………

1. PARTILE CONTRACTANTE

S.C. …………………………………., cu sediul in ……………….., Str…………………….., nr……, Sector….., Cod de inregistrare fiscala nr……………., cont virament nr. ………………………………………………. deschis la ……………………………….., reprezentat prin Dl.(D-na ) ………………………………………………….. , denumita in continuare PRESTATOR

Si

…………………………………., cu sediul in ……………….., Str…………………….., nr……, Sector….., Cod de inregistrare fiscala nr……………., cont virament nr. ………………………………………………. deschis la ……………………………….., reprezentat prin Dl.(D-na ) ………………………………………………….. denumita in continuare BENEFICIAR

convin incheierea prezentului contract cu respectarea urmatoarelor clauze:

2. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Prezentul contract are ca obiect servicii de curatenie ……… in sediul (spatiul) ………

2.2. Operatiunile de curatenie se vor fi efectuate conform anexei ______ care face parte integranta din acest contract.

3. VALOAREA CONTRACTULUI SI MODALITATI DE PLATA

3.1. Valoarea contractului este ……………….., din care TVA ………………

3.2. Plata se va efectua in lei, la cursul de schimb RON/ EUR al BNR din ziua facturarii, pe baza facturilor emise de catre Prestator.

Plata se va efectua in termen de maximum …. zile calendaristice de la data primirii facturii prin ordin de plata/ numerar / fila cec.

4. DURATA CONTRACTULUI

4.1. Contractul intra in vigoare la data semnarii lui de catre ambele parti si este valabil 1 an. Contractul se prelungeste automat pe perioade succesive de cate un an in cazul in care nici una din parti nu isi manifesta dorinta de reziliere.

4.2. Contractul poate fi reziliat de oricare dintre parti, cu un preaviz de 30 zile.

1. OBLIGATIILE PRESTATORULUI
   

5.1. PRESTATORUL are urmatoarele obligatii:

• sa incheie un proces verbal de constatare a starii fizice a suprafetei ce urmeaza a fi curatata in care sa se specifice: stadiul de degradare , orice deficienta constatata, pete care nu pot fi indepartate;
  
• sa asigure calitatea serviciilor prestate confirmate prin procesele verbale de executie semnate de catre Beneficiar;
  
• sa ia toate masurile care se impun pentru ca personalul sau sa fie informat si sa respecte normele de securitate si sanatate in munca si PSI;
  
• Sa asigure lucratorilor echipament de protectie si lucru corespunzator;
  
• Sa utilizeze numai substante si echipamente certificate si aprobate de autoritatile nationale si internationale competente;
  
• raspunde,pentru daunele provocate prin desfasurarea activitatii, pentru nereguli sau abateri produse de salariatii proprii.
  

1. OBLIGATIILE BENEFICIARULUI
   

6.1. BENEFICIARUL are urmatoarele obligatii:

• Sa permita accesul si sa asigure conditii optime Prestatorului in vederea desfasurarii activitatii;
  
• Sa puna la dispozitia Prestatorului utilitatile indispensabile executarii serviciilor: apa, energie elecrica;
  
• Sa asigure spatiu de vestiar pentru personalul Prestatorului;
  
• Sa informeze Prestatorul despre incidente imediat ce a luat cunostinta despre acestea si sa furnizeze toate informatiile utile pentru stabilirea obiectului si cauzei ce a generat incidentul respectiv;
  
• Sa efectueze plata in conformitate cu prevederile Art.3.2 din prezentul contract.
  
• Sa faca cunoscute regulamentele interioare si PSI angajatilor Prestatorului
  
• sa lanseze comanda cu cel putin 3 zile inaintea efectuarii lucrarilor.
  

1. PENALITATI DAUNE INTERESE
   

7.1. In cazul in care, din vina sa exclusiva, Prestatorul nu reuseste sa-si execute obligatiile asumate prin contract, atunci acesta va plati ,ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala de 1% pentru fiecare zi de intarziere, calculata la valoarea prestatiei neefectuate.

7.2. In cazul in care Beneficiarul nu isi onoreaza obligatiile de plata in termen de .…. zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acestuia ii revine obligatia de a plati, ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala de 1% pentru fiecare zi de intarziere, calculata la valoarea prestatiei executate, facturate si neachitate.

7.3. In cazul in care Beneficiarul lanseaza comanda pentru efectuarea prestatiei si nu are spatiul pregatit pentru ca operatiunea de curatenie sa se poata desfasura , va suporta o penalitate egala cu valoarea interventiei.

1. FORTA MAJORA
   

8.1. Forta majora, convenita ca fiind acel eveniment imprevizibil si de neanlaturat, petrecut dupa intrarea in vigoare a contractului, care impiedica partea sau partile sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin contract, exonereaza de raspundere partea care o invoca in conditiile legii.

8.2. Partea care invoca forta majora va notifica celeilalte parti existenta cazului de Forta Majora in termen de 48 h si va lua toate masurile in vederea limitarii consecintelor.

8.3. Contractul va fi intrerupt pe durata existentei cazului de forta majora, dar fara a prejudicia drepturile contractuale ale partilor (imediat ce forta majora nu mai opereaza, termenii contractuali in vigoare – dinaintea aparitiei cazului de forta majora – ramanand valizi, se vor duce la indeplinire).

8.4. In cazul in care se estimeaza ca forta majora va actiona mai mult de 30 zile, oricare dintre partile contractante are dreptul sa notifice celeilalte parti incetarea prezentului contract, fara posibilitatea partii notificate de a cere daune-interese initiatorului procedurii de reziliere contractuala pe motivul fortei majore ce depaseste 30 de zile calendaristice.

1. LITIGII
   

9.1. Orice litigii aparute in legatura cu interpretarea sau executarea contractului se vor solutiona pe cale amiabila; in caz contrar, competenta de solutionare apartine instantelor judecatoresti din Municipiul Bucuresti.

10.    NOTIFICARI

10.1. Orice notificare adresata de catre una din Parti celeilalte va trebui sa fie realizata prin fax confirmat, prin scrisoare recomandata sau prin curier, cu confirmare de primire.

10.2. Notificarile pot fi trimise si prin reprezentanti autorizati ai celor doua parti contractante, direct la sediul  Beneficiarului sau al Prestatorului, caz in care se va solicita confirmare de primire.

10.3. Notificarile vor fi adresate, in lipsa de modificari notificate, in atentia persoanelor si la adresele urmatoare:

Pentru Beneficiar:

S.C. ………………………

Adresa: ……………………………………….

In atentia dlui/d-nei …………………………

Fax: ………………………………….

Pentru Prestator :

1. DISPOZITII FINALE
   

10.1. Prezentul contract se supune dispozitiilor legislatiei romane.

10.2. Contractul va putea fi modificat si/sau completat prin acte aditionale.

Actele aditionale vor face parte integranta din prezentul contract, de la data semnarii lor.

Prezentul contract a fost incheiat azi ………………………., la Bucuresti, in 2(doua) exemplare originale, cate unul pentru fiecare parte.

PRESTATOR BENEFICIAR

Act aditional cu clauza de confidentialitate la contractul individual de munca

 

ACT ADITIONAL

 

la contractul individual de munca inregistrat sub nr. ……………… din …………………..

in registrul Directiei Generale de Munca si Protectie Sociala a …………………

Incheiat astazi …………………….la ……………………………

Intre:

Angajatorul

• S. C. ………………………………………………………………………………………. S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social in (localitatea) …………………………………………, str. …………………………. nr. ……………., bloc …….., scara ……….., etaj …….., apartament ……., judet/sector ……………………….., inregistrata la Oficiul Registrului Comertului ……………………………, sub nr. …………………….. din ………………….., cod fiscal nr. ……………………………………. din ……………………………………………, avand contul nr. ……………………………………………., deschis la ……………………\……………………………………………….., reprezentata de ………………………………….., cu functia de ………………………………………………..
  

sau

• Asociatia/Fundatia …………………………………………………………………………………………………………, cu sediul in (localitatea) ………………………………………………………., str. …………………………….. nr. ………………, bloc ………, scara …….., etaj …….., apartament …….., sector/judet ………………………., inregistrata in registrul persoanelor juridice prin Sentinta civila nr. ………………………………………… din ………………………………….., a Tribunalului ………………………, codul fiscal nr. ……………………… din …………………………, avand contul nr. ………………………….., deschis la …………………………….., reprezentata de ………………………………………………., cu functia de ………………………………………..
  

sau

• Intreprinderea/Asociatia …………………………………………………………………………………………………, cu sediul in (localitatea) ………………………………………….., str. …………………………………… nr. …………, bloc …….., scara …….., etaj …………, apartament ………………., sector/judet …………………………….., posesoarea autorizatiei nr. ………………. din ………………, eliberata de Primaria ………………………., codul fiscal nr. ………………………. din ……………………., avand contul nr. ……………………………………., deschis la …………………………, reprezentata de ………………………, cu functia de ………………………,
  

Salariatul/angajatul

• D. …………………………………………….., domiciliat in …………………, str. …………………………………… nr. ……….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament …….., sector/judet ……………………….., nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………. in (localitatea) ………………………………, sector/judet ……………………………………………….., fiul lui ……………………………………………………… si al ……………………, posesorul buletinului (cartii) de identitate seria …………. nr. ………………….., eliberat de …………………….., cod numeric personal …………………………………..,
  

      au convenit sa incheie prezentul act aditional la contractul individual de munca/conventia civila de prestari de servicii de mai sus, convenind asupra urmatoarelor clauze:
  

I. CLAUZE DE CONFIDENTIALITATE

1. Informatiile pe care le obtine, potrivit prezentului act aditional, salariatul/angajatul, ca efect al executarii contractului individual de munca/conventiei civile de prestari servicii intervenite intre parti, sunt strict confidentiale.
   
2. Sunt confidentiale urmatoarele informatii, date si documente de care salariatul a luat cunostinta sau incidental^*):
   
   1. situatia financiara;
      
   2. proiectele si programele de afaceri;
      
   3. produsele nelivrate;
      
   4. procedeele de fabricatie;
      
   5. licentele sau brevetele de inventie;
      
   6. rezultatele activitatii de cercetare/proiectare;
      
   7. structura bancii de date;
      
   8. modul de promovare a produselor; etc.
      
3. Salariatul/angajatul poate dezvalui informatii sau date, ori poate pune la dispozitie documente din domeniile mentionate la pct. 2 numai persoanelor implicate in executarea obligatiilor de serviciu care au legatura cu ele sau acelor persoane pentru care se da aprobare in scris de catre …………………………………………………………………………………………………………………………………. .
   
4. Salariatul/angajatul se obliga ca pe toata durata validitatii contractului individual de munca/conventiei civile de prestari servicii sa nu-si constituie o societate comerciala cu obiect de activitate identic sau asemanator cu cel al societatii angajatorului, sa nu devina asociat sau actionar intr-o asemenea societate ori sa-si asume functia de administrator, membru in consiliul de administratie sau cenzor intr-o alta societate comerciala cu obiect de activitate identic sau asemanator cu cel al societatii angajatorului.
   
5. Salariatul/angajatul se obliga ca, timp de cel putin ….. ani de la data incetarii contractului individual de munca sau a conventiei civile de prestari de servicii, sa pastreze confidentialitatea informatiilor, datelor si documentelor cu care a luat contact pe cale directa sau incidentala in cursul executarii acestora.
   
6. In cazul in care salariatul/angajatul, cu intentie sau din culpa, divulga informatii, date sau documente confidentiale se obliga sa despagubeasca societatea corespunzator prejudiciilor pe care i le-a produs.
   

II. CLAUZE DE FIDELITATE

1. In cazul in care salariatul/angajatul este trimis pe cheltuiala angajatorului la cursuri de pregatire sau de perfectionare profesionala (inclusiv la cele efectuate cu burse sau la stagii de pregatire practica sau specializare in strainatate), se obliga sa lucreze la societatea angajatorului cel putin …….. ani.
   
2. In cazul in care salariatul/angajatul reziliaza contractul individual de munca sau conventia civila de prestari de servicii inauntrul termenului de ….. ani prevazut la cap. II/pct. 1, se angajeaza sa ramburseze toate cheltuielile suportate de angajator, proportional cu timpul neservit in folosul acestuia. Prezentul act aditional care face parte integranta din contractul individual de munca/conventia civila de prestari de servicii, s-a incheiat intr-un numar de ………… exemplare, din care ………….. astazi, data semnarii lui.
   

 

ANGAJATOR

 

ANGAJAT

 

_______________

    *) Dupa caz, se inscrie in actul aditional.

Decizie de încetare a contractului individual de muncă

S.C. ……………………… S.R.L. (S.A.)

str. ……………………………. nr. …

Localitate ………………., judeţ/sector ……………

D E C I Z I E

nr. … din ………………..

Dl./Dna. …………………………………………………., reprezentant legal al persoanei juridice S.C. ……………………………………..………. S.R.L. (S.A.), în baza prerogativelor acordate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată:

• având în vedere …………………………………………………………………………………
  

………………………………………………………………………………………………….¹ ;

• luând în considerare adresa nr. …… / …………….. prin care vi s-a oferit un alt loc de muncă potrivit pregătirii dvs. profesionale pe care nu l-aţi acceptat ²;
  

sau

• luând în considerare adresa nr. …… / …………….. prin care Societatea a solicitat sprijinul A.J.O.F.M. în vederea redistribuirii corespunzător pregătirii dvs. profesionale;
  

sau

• luând în considerare că la data de …………… expiră termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă ³;
  
• prevederile Art. 56 lit. a) – k) (după caz) din Codul Muncii şi ale legislaţiei muncii în vigoare
  

DECID:

Art. 1 Începând cu data de …………… încetează contractul individual de muncă al salariatului (-ei) …………………………… în baza prevederilor Art. 56 lit. a) – k) (după caz) din Codul Muncii (încetare de drept).

Art. 2 Departamentul/Serviciul Resurse Umane şi Serviciul Financiar-Contabil vor duce la îndeplinire prezenta decizie.

Art. 3 Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă, la Instanţa judecătorească competentă.

Art. 4 Cu prezentarea a 1 ex. la I.T.M. al mun./jud. ………………………. – Evidenţa Muncii.

……………………………………….

(nume şi prenume)

……………………………………….

(funcţie)

L.S.

……………………………………….

(semnătura)

Dovada comunicării:

Data ………………

………………………………..

(semnătura salariatului)

sau confirmare de primire-data poştei

Note :

¹ – se va menţiona actul prin care se constată cauzele încetării contractului individual de muncă prevăzute la Art. 56 lit. de la a) la d) si f) la k).

Pentru Art. 56 lit. e) se va preciza dacă efectele nulităţii contractului individual de muncă au fost stabilite prin acordul părţilor sau de către Instanţă.

² – în situaţia încetării contractului individual de muncă în temeiul Art. 56 lit. f).

³ – în situaţia încetării contractului individual de muncă în temeiul Art. 56 lit. j).

Decizia se întocmeşte în 3 exemplare, câte un exemplar pentru părţi (angajator/salariat) şi un exemplar pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

La redactarea preambulului deciziei se face referire la actul prin care se constată cauzele încetării contractului individual de muncă prevăzute la Art. 56 lit. a) – d) şi f) – k), iar în cazul Art. 56 lit. e) se face precizarea dacă efectele nulităţii contractului individual de muncă au fost stabilite prin acordul părţilor sau de către instanţă.

Decizia prevede şi termenul legal de contestaţie la instanţa judecătorească competentă.

Formularul prevede şi dovada comunicării deciziei către salariat.

Decizia poartă numărul şi data de înregistrare din Registrul de decizii întocmit de Serviciul Personal.

Exemplarele deciziei se semnează şi se ştampilează în original de reprezentantul legal al Societăţii.

Infracţiunea flagrantă şi prezumţia de nevinovăţie

Regula prezumţiei de nevinovăţie a fost consacrată pentru prima oară în istorie în Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului, adoptată de Adunarea Naţională a Franţei la 26 august 1789.

În art.9 din Declaraţie se statorniceşte că „Orice om trebuie considerat nevinovat până la probarea culpabilităţii sale. Dacă se consideră indispensabil să fie arestat, orice severitate care n-ar fi necesară pentru a se asigura de persoana sa, trebuie să fie în mod riguros reprimată prin lege”. Este textul fundamental care a influen­ţat decisiv, în sens umanist, toate sistemele de drept procesual penal ale Europei şi, în parte ale lumii.

Marea majoritate a legislaţiilor moderne a admis prezumţia de nevinovăţie; ea a fost criticată de o parte a doctrinei şi anume de pozitivişti (Ferri, Betticol, Tarde) care au pledat pentru menţinerea ei, numai cât priveşte pe criminalii pasionali sau de ocazie, şi pentru repudierea prezumţiei de nevinovăţie, în cazul criminalilor cu tendinţă de profesionalizare.1

Prezumţia de nevinovăţie a fost consacrată în art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală O.N.U. la 10 decembrie 1948, în care se statorniceşte că „orice persoană învinuită (acuzată) a fi săvârşit o infracţiune este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăţia sa nu a fost stabilită (dovedită) într-un proces public cu asigurarea garanţiilor necesare apărării”. Era prima dată când comunitatea internaţională – având în memorie crimele de război, crimele contra păcii şi crimele contra umanităţii comise sub regimul hitlerist, organizate de către căpeteniile naziste şi înfăptuite de cei ce au stat pe banca acuzării la Nürnberg în 1945 – 1946 – consacra prezumţia de nevinovăţie.

În art.14 pct.2 din Pactul Internaţional al Drepturilor Civile şi Politice (adoptat de România prin Decretul nr. 212 din 1974) prezumţia de nevinovăţie are următorul conţinut: „Orice persoană acuzată de săvârşirea unei infracţiuni este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită în mod legal”. O atare formulare a regulii prezumţiei de nevinovăţie a servit ca model, strălucit prin precizia sa, pentru legislaţiile naţionale.

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, Parlamentul României a ratificat Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie.

Convenţia consacră în art.6 pct.2 prezumţia de nevinovăţie în următorii termeni „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa nu va fi legal stabilită”.

În procedura penală română prezumţia de nevinovăţie este reglementată în sensul că „învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa” (art.66 alin. 1 Cod de procedură penală).

Mai mult, Constituţia României din decembrie 1991, în art.23 pct.8 statorniceşte regula prezumţiei de nevinovăţie în sensul că „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este nevinovată”.

În consecinţă, regula prezumţiei de nevinovăţie este în sistemul de drept român o regulă fundamentală, de rang constituţional, de mare tradiţie în sistemele de drept „şi de incontestabilă actualitate şi spirit justiţiar”.

Am făcut o succintă prezentare a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece aceasta nu este exclusă nici în materia infracţiunii flagrante.

Prezumţia de nevinovăţie şi în acest caz răspunde funcţiei de a garanta protecţia oricărei persoane acuzate în contra arbitrajului autorităţilor judecătoreşti.

Ea se înfăţişează ca o garanţie juridico-socială acordată celui învinuit de săvârşirea unei infracţiuni.

Chiar şi în situaţia infracţiunilor flagrante, al cărei caracter a fost reţinut greşit de organele de anchetă cel acuzat este apărat efectiv de răspundere, cu aplicarea unei pedepse, dacă instanţa de judecată constată, prin reverificarea probelor în acuzare sau prin administrarea de probe noi, că probele administrate la urmărirea penală sunt netemeinice, tot astfel în baza acestei prezumţii, chiar dacă există probe de vinovăţie cel acuzat are dreptul consacrat în art.66 alin.2 C. pr. pen., să dovedească lipsa lor de temeinicie.2

Împrejurarea că acuzatul oricând până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, solicită administrarea de probe în apărare, nu antrenează nici o sancţiune procesuală, pentru invocarea vreunei probe în favoarea sa, chiar dacă prin proba propusă în apărare nu se reuşeşte să se dovedească faptul de dovedit.

O a doua funcţie la care răspunde prezumţia de nevinovăţie şi în cazul infracţiunilor flagrante este aceea de a garanta exercitarea de către acuzat a dreptului la contra acţiunea în apărare care dăinue până în momentul intrării hotărârii în puterea lucrului judecat. Acest drept implică necesitatea cunoaşterii învinuirii ce i se atribuie, încadrarea juridică a faptei şi asigurarea posibilităţii pregătirii şi exercitării apărării.3

Aşadar obiectul principal al prezumţiei de nevinovăţie este de a proteja individul împotriva oricărui arbitrariu, prin garantarea libertăţii individuale, prin stimularea căutării adevărului în activitatea judiciară şi prin evitarea riscurilor care înrădăcinează cu uşurinţă credinţa că cel împotriva căruia se exercită o acţiune penală este vinovat.

Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 10 februarie 1995, în cauza RIHEMONT contra Franţa a statuat că „o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie poate să provină nu numai din partea unor judecători sau a unui tribunal, ci şi din partea altor autorităţi publice”.

---

1 Nicolae, Eugenia Angela, Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999., p. 50

2 Angela Eugenia Nicolae, op. cit., p. 50

3 idem., ibid., p. 52

Arenda, contract de

CONTRACT DE ARENDĂ

 

Între subsemnaţii:

1. Proprietar …………, domiciliat în ………… şi

2. Arendaş ………….., domiciliat în ………… a intervenit următorul contract de arendare.

 

I. Eu ……….. declar că am arendat d-lui ……….. terenul în suprafaţă de ………. situat în ……….. având ca vecini la N. ……… S. ……… V. ……… E. ……… care este îngrădit cu gard de ……….. împreună cu grajdul care se află construit pe el.

Preţul arendării este de ………. lei anual, care se va plăti eşalonat în ….. rate lunare, trimestriale, semestriale sau anual, în toate cazurile anticipat şi anume la data de ……… ale fiecărei luni.

Termenul arendării este de ……….., începând cu data de …………..

Arendaşul primeşte terenul în starea în care se află la această dată şi nu are dreptul să ceară ca proprietarul să execute lucrări de îmbunătăţire, reparaţiuni sau construcţii de acarete.

Arendaşul nu are dreptul la despăgubiri ori la micşorarea arendei, nici la rezilierea contractului, pentru orice lipsuri sau stricăciuni, nici pentru cazuri de forţă majoră.

Arendaşului, pe lângă obligativitatea de a plăti arenda, îi mai revin următoarele îndatoriri:

– să nu subarendeze, fără consimţământul scris al meu, în calitate de proprietar;

– să vegheze la respectarea hotarelor, a semnelor hotarelor şi să mă înştiinţeze pe mine, proprietarul, în timp util, despre orice tulburare sau încălcare de hotar;

– în ultimul an de arendare şi imediat după ridicarea recoltelor să pună la dispoziţia noului arendaş, locurile disponibile pentru a executa arăturile şi semănăturile, respectându-se locurile cu recolta neridicată;

– să plătească primele de asigurare

– orice îmbunătăţire, construcţii, reparaţii făcute de arendaş rămân la expirarea contractului în deplina proprietate a mea, în calitate de proprietar.

Pentru garantarea îndeplinirii obligaţiilor sale, arendaşul a depus garanţie suma de ……… lei, care va rămâne la dispoziţia mea până la expirarea contractului de arendare.

În cazul în care arendaşul nu va executa una dintre obligaţiile ce-i revin, prezentul contract este reziliat de drept iar eu, proprietarul, am dreptul să cer evacuarea sa de pe teren fără somaţie, trecerea vreunui termen sau judecată.

Orice îngăduinţă din partea mea, proprietarul, în ce priveşte respectarea vreunei obligaţii ce revine arendaşului, trebuie considerată o simplă toleranţă şi nu o renunţare sau modificare a pactului comisoriu mai sus menţionat.

 

II. Eu …………. arendaş, declar că am luat în arendă de la domnul …………. terenul descris mai sus (împreună cu construcţiile aflate pe el) pe termen de ……….., plata arendei fiind fixată la suma de …….. lei şi înţeleg să fiu de acord şi să respect toate obligaţiile ce-mi revin, aşa cum au fost enunţate mai sus.

Taxele de timbru, cheltuielile cu redactarea şi autentificarea acestui contract, rămân în sarcina mea, arendaşul.

Comunicările judiciare şi extrajudiciare privitoare la acest contract se vor face la domiciliile părţilor, prevăzute mai sus.

Competenţa cu judecarea unor eventuale neînţelegeri aparţine ……………

 

Încheiat astăzi ………. în ……. exemplare.

 

Proprietar

………..

 

Arendaş

………

Contract privind constituirea dreptului de superficie

CONTRACT PRIVIND CONSTITUIREA DREPTULUI DE SUPERFICIE

Art. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE

Dl./D-na. ……………, domiciliat în ………, str. ………, nr. …, bl. …., ap. …., identificat cu B.I. seria ……, nr. ………, proprietar al imobilului construcţie situat în ………….., str. …………., nr. …., în calitate de superficiar.

Dl./D-na. ………………, domiciliat în ………, str. …………, nr. …, bl. …., ap. …., identificat cu B.I. seria …, nr. ……………, în calitate de proprietar al terenului situat în ………….., str. …. nr. ….

Art. 2. OBIECTUL CONTRACTULUI

Prin prezentul contract proprietarul se obligă să constituie în favoarea superficiarului dreptul de superficie contra unei prestaţii băneşti.

Art. 3. PREŢUL CONTRACTULUI

Superficiarul plăteşte proprietarului o indemnizaţie lunară de ………. lei în schimbul acordului exprimat de acesta cu privire la constituirea dreptului de superficie.

Art. 4. DURATA CONTRACTULUI

Dreptul de superficie se constituie pe durata existenţei construcţiei menţionate mai sus.

Art. 5. DATA ŞI LOCUL PLĂŢII

Superficiarul va face plata indemnizaţiei la fiecare …… ale lunii, la domiciliul proprietarului terenului.

Art. 6. DREPTURILE Şi OBLIGAŢIILE SUPERFICIARULUI

Superficiarul dobândeşte prin prezentul contract, dreptul de a exercita posesia şi folosinţa asupra terenului, precum şi dreptul de a dispune de substanţa lui în limitele impuse de necesitatea realizării construcţiei (săpături, amenajări etc.).

Superficiarul este obligat să achite suma prevăzută la art. 3 din prezentul contract la data şi locul stabilit.

Art. 7. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PROPRIETARULUI

Proprietarul terenului are dreptul la plata sumei prevăzute în contract.

Proprietarul terenului garantează folosinţa liniştită şi utilă a terenului.

Proprietarul terenului garantează pe superficiar contra evicţiunii provenită atât din fapta sa, cât şi din fapta terţilor.

Art. 8. RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ

Superficiarul este obligat să plătească proprietarului penalităţi de întârziere în cuantum de …….. lei/zi în cazul în care execută cu întârziere obligaţia de plată a preţului contractului.

Superficiarul este îndreptăţit la plata unor daune interese în sumă de ……. lei, în cazul în care folosinţa sa liniştită şi utilă asupra terenului este tulburată de către proprietarul terenului sau de către un terţ.

Art. 9. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

Contractul se considera desfiinţat de drept de către oricare parte contractantă, dacă cealaltă parte nu-şi execută obligaţiile asumate prin prezentul contract, dar nu mai înainte de punerea debitorului în întârziere, în formele prevăzute de lege.

Art. 10. FORŢA MAJORĂ

Forţa majoră exonerează părţile de răspundere în cazul executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor asumate prin prezentul contract.

Prin forţă majoră se înţelege un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi insurmontabil, apărut după încheierea contractului şi care împiedică părţile să-şi execute obligaţiile asumate.

Art. 11. LITIGII

Litigiile ce decurg din acest contract, inclusiv cele referitoare la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea prezentului contract se va soluţiona de către instanţele judecătoreşti competente.

Prezentul contract s-a încheiat la data de ……….., în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

SUPERFICIAR,

PROPRIETAR,

Contract de ipoteca

CONTRACT DE IPOTECA

nr. ………din data de …………………….

 

Capitolul I

Partile contractante

    Articolul 1

    Intre:

    S.C. ……………………………………………………….. S.R.L., societate inregistrata la Oficiul Registrului comertului ………………………. cu nr. ………………………., avand sediul social in …………………………………….., sector/judet …………… , localitatea …………………………….., cod fiscal ……………………., cont deschis la …………………………….., nr. ……………………………… reprezentata prin ……………, in calitate de ……………., numita in cele ce urmeaza CREDITOR IPOTECAR     si

    S.C. ………………………………………………………………………………………………………………….. S.R.L., societate inregistrata la Oficiul Registrului comertului ………………………. cu nr. ………………………, avand sediul social in ……………………………. sector ……………………, cod fiscal …………..……., cont deschis la …………………., nr. ……………………………….., reprezentata prin …………………………………………., in calitate de …………………………, numita in continuare DEBITOR IPOTECAR intervine prezentul contract de ipoteca, cu respectarea normelor de ordine publica, aflate in vigoare la data incheierii acordului lor de vointa si a bunelor moravuri.

Capitolul II

Obiectul contractului

    Articolul 2

    Obiectul prezentului contract il reprezinta garantarea platii echipamentelor, materialelor si a montajelor cuprinse in Anexa nr. ……….. a Contractului de leasing nr. ………… din data de ……….. .

(Contractului de imprumut nr. ……. din data de ……………), in suma de ……………..…. de catre chirias-utilizator (debitor) prin debitorul ipotecar, cu imobilul situat in ……………., apartament compus din ….. camere, in suprafata de ……. m2 care constituie proprietatea sa, dovedita prin

……….. astfel:

     Debitorul ipotecar se obliga sa nu instraineze apartamentul a carui ipoteca constituie obiectul prezentului contract, pana la rambursarea integrala a obligatiilor contractuale ale locatorului, insusindu-si obligatia expresa de transcriere a ipotecii conventionale.

Capitolul III

Clauze speciale

    Articolul 3

    Debitorul ipotecar se declara de acord ca in cazul neplatii contractului (nerambursarii imprumutului) la termenele convenite, creditorul ipotecar sa intre de plin drept in proprietatea bunului imobil supus ipotecii, fara interventia instantei judecatoresti.

    Articolul 4

    Debitorul ipotecar declara pe proprie raspundere ca bunul imobiliar asupra caruia se constituie garantia locatarului este proprietatea sa, nu este afectat de nici o creanta in favoarea vreunei persoane fizice sau juridice.

    Articolul 5

    Eventualele litigii intre partile contractante vor fi solutionate pe cale amiabila, in caz contrar apelandu-se la Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Industrie si Comert a Romaniei, Bucuresti.

    Articolul 6

    Prezentul contract face parte integranta din Contractul de leasing nr. ……… din data de ………… .

(Contractul de imprumut nr. ……. din data de ……………….).

    Redactat si dactilografiat de parti astazi, …………………….., intr-un numar de 4 (patru) exemplare, dintre care 3 (trei) exemplare s-au remis partilor.

 

     CREDITOR IPOTECAR                    DEBITOR IPOTECAR

S.C ……………………………………….. S.R.L.             S.C. ………………………………………. S.R.L.

        prin                            prin

    Reprezentanti legali                    Reprezentanti legali

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Acest contract are la baza dispozitiile art. 1746, 1769 1777 din Codul civil.