Nerespectarea regimului armelor si munitiilor prev. de art. 279 C.penal

Dosar nr. 1264./244/2009
Nerespectarea regimului armelor si munitiilor prev. de art. 279 C.penal.
TRIBUNALUL VASLUI
DECIZIA PENALA Nr. 24/A
Sedinta publica de la 10 Februarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE PARPALEA-FILIP NICOLAE
Judecator SIMIONESCU ELENA
Grefier GRIGORIU MARIANA
Ministerul Public –Parchetul de pe lânga Tribunalul Vaslui a fost reprezentat de procuror ARMEANU CRISTINA ELENA .

Conform dispozitiilor art. 304 C.p.p. , sedinta de judecata a fost înregistrata cu mijloace tehnice audio.

Pe rol se afla în curs de solutionare , judecarea apelului declarat de inculpat C C–fiul lui, nascut la, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iasi împotriva sentintei penale nr. 305/11 Septembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul cu nr.1264/244/2009.

Cauza are ca obiect: nerespectarea regimului armelor si munitiilor prev. de art. 279 C.penal.

La apelul nominal facut în sedinta publica s-a constatat ca se prezinta inculpatul C C în stare de arest, asistat de d-na Naidin Isabela Nicoleta traducator autorizat de limba italiana, si av. Gradinariu Gabriela cu împuternicire avocatiala la dosarul cauzei, lipsa fiind partea civila-intimat SC Dacpetrol SRL Husi .

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza instantei ca dosarul se afla la al patrulea termen de judecata, apelul este declarat în termen nemotivat, inculpatul a fost audiat la instanta de fond, masura arestarii preventive expira la data de 15.02.2010.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care;

Presedintele completului de judecata procedeaza la identificarea inculpatului conform datelor existente la dosar. Interpelat inculpatul declara ca insista în solutionarea apelului declarat.

Av. Gradinariu Gabriela depune la dosarul cauzei motivele de apel si solicita un termen în vederea suplimentarii probatoriului cu acte în circumstantiere, pentru a dovedi atât situatia de fapt cât si situatia personala a inculpatului.

Interpelat inculpatul arata ca insista sa depuna acte în circumstantiere întrucât din 18.12.2009 si pâna la acest termen nu a avut

bine aparat din cauza avocatului iar actele trebuie aduse din Italia si apoi traduse.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul fata de cererea formulata de inculpat prin aparator de prelungire a probatoriului cu acte în circumstantiere, arata ca nu se opune.

Instanta consultându-se respinge cererea de prelungire a probatoriului cu acte în circumstantiere pentru a dovedi atât situatia de fapt cât si situatia personala a inculpatului, întrucât la judecata în prima instanta sau depus acte respectiv caracterizarea depusa de Primarul comunei Hoceni si din care rezulta conduita inculpatului pe teritoriul României. De asemenea s-au depus copii de pe permisul de portarma pe care l-a invocat în apararea sa, precum si faptul ca dosarul se afla pe rolul instantei de mai mult timp si solicita aparatorului inculpatului sa depuna actele în circumstantiere, care le are la acest termen de judecata.

Aparatorul inculpatului depune actele în circumstantiere unele în limba româna iar altele în limba italiana. Instanta retine doar actele traduse în limba româna, respectiv: caracterizare din partea cetateanului italian L E, o fotografie în care apare inculpatul cu sotia sa medic pediatru în Africa, acte privind contul firmei Aponenze, Decizia nr. 952 din 17 martie 2009 a I.C.C.J., sentinta penala nr. 158/2008 din 28/04/2008 Târgu Neamt.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul partilor în sustinerea apelului.

Av. Gradinariu Gabriela având cuvântul arata ca prima critica împotriva hotarârii apelata de inculpat vizeaza faptul ca instanta de fond în mod gresit a retinut în sarcina inculpatului forma continuata prevazuta de dispozitiile art. 41 alin.2 C. penal în cazul infractiunilor speciale prevazute de legea CEC-lui nefiind îndeplinite conditiile legale în acest sens. Pentru a fi în prezenta unei infractiuni continuate asa cum rezulta din dispozitiile art. 41 alin.2 C. penal trebuie sa existe o pluralitate de actiuni sau inactiuni care reprezinta fiecare în parte continutul aceleasi infractiuni savârsite la intervale de timp diferite în realizarea aceleasi rezolutii infractionale.

În literatura de specialitate s-a statuat faptul ca infractiunea continuata se deosebeste de infractiunea simpla savârsita în conditiile unei pluralitati aparente, tocmai datorita intervalelor de timp diferite, în care intervin intervale componente, intervale obligatorii si de esenta în cazul infractiunii continuate dar aproape absente în cazul infractiunii simple.

În prezenta cauza activitatea retinuta în sarcina inculpatului din perspectiva legii speciale, activitate în cuprinsul careia inculpatul în aceiasi împrejurare, a emis ca modalitate de plata pentru toata marfa livrata, în baza unui contract existent între societatea sa si SC Dacpetrol SRL, 3 file CEC cu date eronate, fara a avea disponibilul necesar, reprezinta unitatea naturala de infractiune determinata în mod evident, de unitatea infractiunii lipsind intervalele de timp între actiunile specifice celor trei acte materiale, de unicitatea rezultatului si de unicitatea formei de vinovatie.

În aceste conditii conform art.41 alin.2 C. penal referitor la unitatea legala a infractiunii sub forma infractiunii continuate.

De asemenea considera ca i s-a aplicat o pedeapsa mult prea aspra raporta atât la împrejurarile concrete de savârsire a faptelor cât si la circumstantele personale ale inculpatului. În considerentele hotarârii apelate nu se regasesc din perspectiva individualizarii pedepselor elementele în concret avute în vedere de catre instanta care sa justifice atât cuantumul cât si modalitatea de executare aplicata.

Singurul considerent în justificarea pedepselor aplicate sunt doar elemente de ordin generic fara referiri exprese la speta dedusa judecatii si totodata la elementele care o caracterizeaza.

Astfel instanta de fond a omis practic aplicarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevazute de art. 72 C. penal nedând importanta atât împrejurarilor care caracterizeaza atât faptele pentru care inculpatul a fost condamnat , cât si persoana acestuia , împrejurari care atenuau raspunderea penala si faceau posibila aplicarea art.76 C.penal.

Pentru ca instanta de fond nu a luat în considerare toate aceste împrejurari care pot fi catalogate ca si circumstante atenuante le prezinta în fata instantei de apel.

În ceea ce priveste nerespectarea regimului armelor si munitiilor, împrejurari care caracterizeaza modalitatea de savârsire a faptei retinute în sarcina inculpatului trebuie sa fie retinute ca si circumstante care atenueaza raspunderea penala a acestuia.

Mai arata ca inculpatul a detinut un numar mare de cartuse de vânatoare însa majoritatea acestor cartuse erau destinate pasarilor mici, totodata inculpatul nu a detinut în mod nelegal si o arma care sa faca posibila si utilizarea acestor cartuse. Inculpatul detinea permis de vânatoare valabil în Italia si un numar mare de arme de vânatoare, pe care inculpatul le detinea în mod legal. În acest sens a depus un act oficial emis de autoritatile italiene.

Inculpatul a întreprins toate demersurile legale pentru a-si echivala permisul de vânatoare pe care îl detinea în Italia si în România.

Aceste aspecte sunt dovedite cu actele existente la dosarul cauzei , respectiv avizul psihologic obtinut în vederea sustinerii examenului de echivalare si a celorlalte vize medicale pe care inculpatul le-a obtinut.

Faptul ca nu a sustinut examenul, nu poate fi imputat inculpatului atâta timp cât acel examen se organiza în momentul în care existau mai multe persoane.

Aceasta împrejurare alaturi de faptul ca inculpatul a adus în conditii de legalitate din Italia o arma de vânatoare care a depus-o în custodia autoritatilor competente, toate aceste elemente demonstreaza ca inculpatul nu a avut ca intentie eludarea dispozitiilor legale din tara noastra.

Relevant în acest sens este comportamentul inculpatului si faptul ca detinea permis pentru pistolul ce a fost gasit în posesia sa. În Italia legea nu prevede un numar maxim de cartuse pe care un vânator are dreptul sa îl detina. Aceasta împrejurare nu-l absolva pe inculpat de vina de a fi încalcat dispozitiile românesti dar este un element în circumstantiere.

De asemenea solicita a se avea în vedere faptul ca inculpatul avea angajat un loc special în care tinea pistolul detinut în mod legal cât si aceste cartuse detinute în mod nelegal. Aceste împrejurari fata de modalitatea de comitere a faptei pot constitui circumstante atenuante.

Cu privire la celelalte doua infractiuni cu privire la Lg. 59/1934 , respectiv emiterea celor trei CEC-uri fara a avea disponibil în cont si emiterea celor trei file cu data falsa solicita a se avea în vedere actele depuse la dosarul cauzei doua extrase de cont din care rezulta ca inculpatul ulterior acestui incident a încercat sa achite prejudiciul adus societatii SC Dacpetrol SRL, trimitând în doua rânduri din Italia în luna februarie 2009 câte 9000 euro. Acest element trebuie retinut ca o împrejurare care tine de atitudinea inculpatului dupa savârsirea faptei, o atitudine care este evident în favoarea sa. În ceea ce privesc circumstantele personale arata ca inculpatul este în vârsta de 57 ani care pâna la aceasta vârsta nu a avut niciodata probleme cu legea penala. De asemenea din putinele acte în circumstantiere, respectiv caracterizarea depusa la dosar de primarul comunei unde inculpatul îsi desfasura activitatea si caracterizarea depusa la acest termen, rezulta faptul ca inculpatul era o persoana onesta, un om de afaceri cu o firma ce-si desfasura activitatea în România înca din anul 2005, în acest sens fiind depuse extrase de ca Camera de Comert Vaslui. Nu este de neglijat atitudinea procesuala pe care inculpatul a avut-o de-a lungul procesului penal si ma refer pe lânga faptul ca acesta a recunoscut si regretat în mod evident faptele pentru care a fost trimis în judecata, însa mai exista un element foarte important în a caracteriza conduita inculpatului fata de dosarele în care acesta era cercetat.

În cuprinsul dosarului de urmarire penala , la fila 12 , exista un proces-verbal încheiat în 22 iunie 2009, data la care s-a întors din Italia în România si în cuprinsul caruia s-a mentionat faptul ca” se sustrage urmaririi penale pentru nerespectarea armelor si munitiilor”. Acest fapt este neadevarat si rezulta din actele aflate la dosarul cauzei . La dosar a depus la acest termen un plic în care a fost citatia care s-a emis pe numele inculpatului la data de 28 mai 2009, inculpatul primind-o pe 13 iunie 2009 în Italia, în care se arata ca procurorul de caz îl citeaza în data de 14 iulie 2009 pentru a fi audiat în dosarul care viza infractiunile la legea CEC-ului.

La data la acare a fost emisa citatia 28 mai 2009 pe rolul Parchetului si la acelasi procuror, se afla si dosarul în care era cercetat cu privire la faptele privind nerespectarea regimului armelor si munitiilor. Este surprinzator de ce procurorul nu l-a citat si pentru acest dosar. Inculpatul nu s-a sustras urmaririi penale în conditiile în care inculpatul nu a fost citat pentru aceste fapte.

La data de 28 mai 2009 când s-a emis aceasta citatie, respectiv la data când inculpatul a venit în România 20 iunie 2009 , deja celelalte trei persoane implicate în activitatea infractionala cu privire la aceasta infractiune de „nerespectarea regimului armelor si munitiilor”, erau condamnate definitiv si irevocabil.

Este evident ca inculpatul avea cunostinta despre acest lucru, se astepta sa fie cercetat cu privire la aceasta infractiune si în aceste conditii a ales sa vina în România cu doua saptamâni înainte de data la care trebuia sa se prezinte la procuror, asa cum rezulta din citatia pe care a primit-o tocmai pentru a lamuri toate aceste aspecte legate de învinuirile care i se aduceau.

Daca ar fi fost o persoana care sa prezinte un pericol real pentru ordinea publica si care sa merite o pedeapsa mai mare decât cea prevazuta în minimul special , în mod cert ar fi ales sa nu se mai întoarca în România. Tocmai aceasta atitudine a inculpatului care s-a prezentat de buna voie desi în dosar se sustine contrariul , considera ca trebuie retinuta ca si circumstanta atenuanta în mod evident.

Totodata solicita rejudecarea cauzei si reindividualizarea pedepselor în sensul retinerii circumstantelor atenuante, coborârii acestor pedepse sub minimul special prevazut de lege cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei iar scopul pedepsei poate fi atins si prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei. În sustinerea acestei solicitari, întelege sa invoce si practica existenta pe aceasta chestiune de drept si în acest sens a depus la dosarul cauzei o decizie a ÎCCJ din 17.03.2009, decizie în care inculpatii judecati pentru infractiuni mult mai grave si nerespectarea regimului armelor si munitiilor, au obtinut în final pedepse prevazute sub minimul si în modalitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

De asemenea a fost depusa si o hotarâre a Judecatoriei Tg. Neamt în care au fost aplicate pedepse mult sub minimul special prevazut de lege cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, în cazul unor infractiuni care au în comun doar infractiuni privind nerespectarea regimului armelor si munitiilor.

A mai depus un articol din ziar în care se arata ca o persoana a încercat sa vânda unui investigator sub acoperire, un pistol militar cu munitie, întrucât decizia înca nu este redactata, decizie care a fost luata de Tribunalul Iasi cu doua zile în urma iar instanta a considerat ca nu se impune luarea masurii arestarii preventive.

Pentru aceste motive solicita admiterea apelului, casarea hotarârii instantei de fond si rejudecând sa se înlature dispozitiile art. 41 alin.2 C. penal cu privire la Lg. 59/1934 si totodata sa se reindividualizeze pedepsele aplicate inculpatului, retinând toate circumstantele atenuante existente cu privire la fapta si persoana inculpatului, coborând pedepsele sub minimul special prevazut de lege cu modalitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arata ca apelul formulat de inculpatul C C este fondat însa nu toate criticile aduse la adresa hotarârii instantei de fond sunt întemeiate.

Hotarârea instantei de fond este legala în ceea ce priveste încadrarea juridica în cazul infractiunilor la Lg.59/1934, în cauza fiind retinute corect dispozitiile art. 59 alin.2 C. penal text de lege care prevede ca „ o infractiune este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleasi rezolutii, aceleasi actiuni sau inactiuni care reprezinta fiecare în parte continutul aceleasi infractiuni”.

În sarcina inculpatului s-a retinut ca în aceiasi zi la intervale scurte de timp a emis trei file CEC cu data falsa si fara a avea în cont disponibil suficient. Art. 84 pct.2 si 3 care s-au retinut în sarcina inculpatului, prevad ca „se pedepseste oricine emite un CEC fara a avea la tras disponibil suficient si oricine emite un CEC cu data falsa”. În prezenta cauza inculpatul a emis nu un CEC asa cum prevede textul de lege, ci un numar de trei file CEC la intervale scurte de timp.

Daca s-ar fi considerat ca nu ar fi incidente în cauza dispozitiile art. 41 alin.2 ar fi trebuit sa se retina dispozitiile privind concursul de infractiuni. Cum este în mod evident ca inculpatul a emis în baza aceleasi rezolutii infractionale la intervale scurte de timp considera ca în mod corect s-au retinut la încadrarea juridica dispozitiile art. 41 alin.2 C. penal si nu se impune a fi înlaturat în calea de atac exercitata de inculpat.

Considera ca apelul inculpatului este fondat sub aspectul individualizarii pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, pedepse care sunt foarte aspre si considera ca existau suficiente date pentru a se retine în favoarea inculpatului circumstante atenuante judiciare care sa conduca în final la coborârea pedepselor sub minimul special prevazut de lege pentru infractiunile deduse judecatii. Mai arata ca puteau fi retinute în favoarea inculpatului ca si circumstante atenuante judiciare, prezentarea sa în fata organelor de politie si atitudinea extrem de sincera pe care acest inculpat a avut-o pe parcursul procesului penal. De asemenea inculpatul a avut o comportare corecta în societate anterior savârsirii faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

Se putea retine în favoarea inculpatului ca si circumstanta atenuanta personala si straduinta sa în repararea pagubei produsa SC Dacpetrol SRL Husi , chiar daca infractiunile pentru care a fost trimis inculpatul, infractiuni la Lg. 59/1934 sunt infractiuni de prejudiciu si solicita reducerea pedepselor aplicate inculpatului sub minimul special pentru toate infractiunile deduse judecatii.

În ceea ce priveste modalitatea de executare considera ca scopul pedepsei nu poate fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei si din acest punct de vedere instanta de fond a procedat corect. Chiar si instanta de control judiciar dupa ce inculpatul a declarat apel l-a considerat suficient de periculos pentru ordinea publica pentru a nu-l judeca în stare de liberate ci în stare de arest preventiv.

Permanent inculpatul a verificat masura arestarii preventive care a fost verificata si de Curtea de Apel Iasi si aceasta instanta a considerat ca inculpatul sa fie judecat în stare de arest preventiv în primul rând având în vedere gravitatea infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor. Inculpatul a executat deja în arest preventiv 8 luni si considera ca scopul pedepsei nu poate fi atins fara executarea efectiva a pedepsei.

Cu privire la gravitatea infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor solicita a se avea în vedere cum în mod corect a avut în vedere si instanta de fond, numarul foarte mare de cartuse care au fost detinute de inculpat, aproape 3000 de cartuse, faptul ca unele dintre ele erau si cu glont iar altele pentru vânat mare, pentru mistreti, cartuse breneke, extrem de periculoase chiar si pentru oameni. Inculpatul nu s-a limitat doar la a detine o perioada scurta de timp la domiciliul sau în mod nelegal cantitatea mare de cartuse ci a implicat si alte persoane în activitatea infractionala, pentru a evita sa fie tras la raspundere penala si de asemenea pentru a nu pierde cartusele pe care le-a obtinut si detinut în mod nelegal.

Pentru aceste motive solicita sa se admita apelul inculpatului.

Inculpatul având ultimul cuvânt arata ca în dosar sunt acte care arata ca a virat în contul SC Dacpetrol SRL de doua ori câte 9000 de euro si mai arata ca a fost o greseala din partea lui ca nu a stiut care este numarul de cartuse care pot fi detinute în mod legal în România , au fost cumparate pentru sezonul de vânatoare din septembrie 2009 nu au fost folosite întrucât respecta regimul armelor. A venit în România pentru a rezolva problema cu procurorul desi nu a avut nici o citatie pentru nerespectarea regimului armelor si munitiilor ci doar pentru emiterea de CEC-uri si solicita sa fie liberat pentru a-si putea recupera bunurile din societate.

Instanta declara dezbaterile închise si trece la deliberare.

Ulterior deliberarii;

T R I B U N A L U L

Asupra apelului penal de fata;

Prin sentinta penala nr. 305/11.09.2009 Judecatoria Husi a condamnat pe inculpatul C C la urmatoarele pedepse:

– 3 (trei) ani si 2 (doua) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev.si ped.de art.279 al.1 cu referire la alin.3 lit.”b” cod pen.;

– 10 (zece) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev.si ped.de art.84 al.1 pct.2 din Lg.59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare , cu aplic.art.41 al.2 cod pen.;

– 8 (opt) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev.si ped.de art.84 al.1 pct.3 teza 1 din Lg.59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplic.art.41 al.2 cod pen., toate cu aplic.art.33 lit.”a” cod pen.

În baza art.33 lit.”a” cod pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, adica 3 (trei) ani si 2 (doua) luni închisoare.

Pe durata prev.de art.71 al.2 cod pen., a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.”a” teza a II-a si b cod pen.

În baza art.350 cod pr.pen., a mentinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul disp.art. 88 cod pen., computa, la zi, durata retinerii si arestarii preventive începând cu data de 22.06.2009.

A respins, ca inadmisibila actiunea civila formulata de partea civila SC DACPETROL SRL Husi.

În baza art.118 lit.”f” cod pen., a confiscat de la inculpat cantitatea de 2947 bucati cartuse de vânatoare.

A obligat inculpatul sa achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:

În fapt, în luna decembrie 2008 inculpatul si-a procurat de la o persoana necunoscuta un nr.de 2947 cartuse de vânatoare ce au fost depozitate într-un loc special amenajat din apartamentul unde locuia.

Fiindu-i teama ca va fi depistat cu cartusele de vânatoare de lucratorii de politie, inculpatul s-a hotarât sa solicite ajutorul lui M L. În acest sens, pe data de 02.02.2009, inculpatul a purtat o discutie telefonica cu ML ca va trimite, pe un sofer (identificat ca fiind H F Dl) o cheie de la fisa din apartamentul de pe str, în interiorul caruia se aflau mai multe cutii cartuse de vânatoare. Tot atunci inculpatul a rugat-o pe M L sa ia cartuse de vânatoare din fiset si sa le duca „într-un loc sigur”. În aceeasi zi, M L a purtat o discutie cu vecina sa, pe nume D M, ocazie cu care a determinat-o sa primeasca si sa tina la locuinta sa cartusele de vânatoare ce urmau a fi aduse de la apartamentul închiriat de C C. Tot pe data de 02.02.2009, mai exact dupa ce a primit cheile de la martorul H F D, M L a relatat discutia purtata la telefon fiicei sale, pe nume P D, pe care a rugat-o sa o ajute sa transporte cartusele de vânatoare de la apartamentul închiriat de inculpat la apartamentul lui D M.

Pentru a putea transporta cartusele de vânatoare M L, D M si P D au folosit trei genti de voiaj. Ajunse la apartamentul de pe str. au patruns în interior, au descuiat fisetul, de unde au luat si pus în genti o parte din cutiile cu cartuse de vânatoare, pe care le-au transportat la apartamentul lui D M. Întrucât cantitatea de minutie era mare, au efectuat alte doua transporturi, de fiecare data transportând câte o geanta cu cartuse de vânatoare.

În ziua de 19.02.2009, la apartamentul lui D M a venit concubinul acesteia, pe nume H M C, care i-a spus acesteia sa duca munitia de unde a luat-o, atragându-i atentia ca în caz contrar va sesiza lucratorii de politie.

În dimineata zilei urmatoare D M s-a hotarât sa ia munitia din apartamentul sau si sa o transporte la locul de munca a lui M L. În acest sens l.a rugat pe numitul V C O sa-i împrumute o geanta de voiaj si sa-i caute un mijloc de transport. V C O l-a contactat pe numitul M V care a fost de acord ca efectueze transportul, fara ca vreunul din ei sa cunoasca continutul marfii transportate. Dupa sosirea autoutilitarei cu nr.VS în fata blocului „PETAL”, V CO a ajutat-o pe D M sa transporte geanta si cutiile cu munitie la autoutilitara, unde au fost depistati de lucratorii de politie.

Cantitatea de 2947 cartuse de vânatoare este o cantitate foarte mare în conditiile în care o persoana autorizata poate sa detina maximum 300 cartuse.

Fapta inculpatului, care în perioada decembrie 2008 – februarie 2009 a detinut fara drept 2947 cartuse de vânatoare, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de regimului armelor si munitiei, prev.si ped.de art.279 alin.1, cu referire la art.3 lit.”b” cod pen.

La dosarul 360/P/2009 a fost conexat si dosarul 1401/P/2008, retinându-se ca inculpatul C C este asociat si administrator al SC A SRL cu sediul în mun.

Pe durata de 03.04.2008 între SC DACPETROL SRLHUSI si SC A SRL HUSI s-a încheiat un contract de furnizare produse prin care prima societate d-a obligat sa furnizeze , iar cealalta societate sa achizitioneze produse din îngrasaminte chimice. În perioada urmatoare SC A SRL HUSI a achizitionat de la SC DACPETROL SRL HUSI îngrasaminte chimice precum si produse petroliere (benzina si motorina), necesare în activitatea desfasurata de societate.

Pe data de 09.09.2008, inculpatul C C s-a prezentat la sediul SC DACPETROL SRL HUSI, ocazie cu care a semnat la rubrica „semnatura de primire” facturile fiscale numerele 06429244 din 04.09.2008, în valoare de 51209,13 lei, 05115980 din 09.09.2008, în valoare de 39423,39 lei si 05115981 din 09.09.2008 în valoare de 66801,84 lei ce atesta achizitionarea de catre SC A SRL a produselor mentionate mai sus. Cu aceasta ocazie, inculpatul a purtat o discutie cu D C – administrator SRL HUSI, trei CEC-uri, ce urmau a fi introduse la plata la sfârsitul lunii septembrie 2008. În aceeasi zi inculpatul s-a deplasat la Agentia BCR Husi de unde a ridicat trei file CEC seriile BK 300 1787092, BK 300 1787093 si BK 300 1787094. În timp ce se afla la sediul bancii, inculpatul a rugat o functionara pe nume T M E, sa completeze filele CEC în care, la rubrica „data emiterii” a înscris o data ulterioara celei de emitere, respectiv 30.09.2008. Filele CEC au fost semnate de inculpat si tot acesta a aplicat pe ele stampila SC A SRL HUSI. În aceeasi zi inculpatul a predat cele trei file CEC martorei D G, care lucreaza, în functia de contabil, la SC DACPETROL SRL HUSI. La începutul lunii octombrie reprezentantii SC DACPETROL SRL HUSI au înaintat la banca filele CEC care însa au fost refuzate la plata deoarece SC A SRL HUSI nu dispunea de sume de bani în contul bancar.

Fapta inculpatului care la data de 09.09.2008 a emis filele Cec, seriile BK 300 1787092, BK 300 1787093 si BK 300 1787094, în valoare totala de 145497,36 lei fara a avea la tras (banca) disponibilul necesar întruneste elementele constitutive ale infractiunii continuate prev.si ped. de art.84 alin.1 pct.2 din Lg.59/1934 cu modificarile ci completarile ulterioare.

Faptele inculpatului de a emite CEC-urile seriile BK 300 1787092, BK 300 1787093 si BK 300 1787094 cu data falsa întruneste elementele constitutive ale infractiunii continuate prev.si ped.de art.84 alin.1 pct.3 teza I din Lg.59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare.

Situatia de fapt, astfel retinuta, rezulta din analiza coroborata a declaratiei inculpatului, cu cele alte martorilor audiati, precum si cu aspectele consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penala, raport de constatare tehnico-stiintific.

Astfel, fiind audiat inculpatul, a recunoscut comiterea faptei, asa cum s-a retinut, iar depozitia sa analizata în lumina disp.art.69 cod pr.pen. serveste la aflarea adevarului întrucât se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Având în vedere gravitatea faptelor comise, la data de 22.06.2009 s-a luat masura retinerii, iar pe 23.06.2009 s-a dispus masura arestarii preventive.

Vazând ca fapta dedusa judecatii exista, constituie infractiune si a fost comisa de inculpat cu vinovatie, instanta a dispus antrenarea raspunderii penale a acestuia.

La individualizarea judiciara a pedepselor ce urmeaza a fi aplicate inculpatului se va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea si împrejurarile savârsirii faptelor, de urmarile produse si cele care se puteau produce, de persoana inculpatului care este cetatean italian si nu este cunoscut cu antecedente penale pe teritoriul României. Faptele comise de inculpat se afla în concurs real urmând ca în baza art.33 lit.”a” cod pen. sa se dispuna contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea.

La individualizarea modalitatii de executare a pedepsei, instanta, din analiza coroborata a lucrarilor si materialelor dosarului si-a format convingerea ca scopul real al acesteia, prev.de art.52 cod pen., poate fi realizat numai prin executarea în regim de detentie.

Pe durata prev.de art.71 al.2, cod pen.,a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev.de art.64, lit.”a” teza a II-a si lit. „b” cod pen.

În baza art.350 c.pr.pen.,a mentinut starea de arest a inculpatului iar în temeiul disp.art.88 cod pen., deduce durata retinerii si arestarii preventive începând cu data de 22.06.2009, la zi.

Respinge actiunea civila formulata de partea civila SC DACPETROL SRL HUSI ca fiind inadmisibila. La solutionarea cererii s-a avut în vedere decizia nr.43 din 13.10.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga I.C.C.J. prin care s-a decis ca „instanta penala investita cu judecarea infractiunilor prev.de art. 84 din Lg.59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare nu va solutiona actiunea civila alaturata actiunii penale.”

În baza art.118 lit.”f” cod pen., a confiscat de la inculpat cantitatea de 2947 cartuse de vânatoare.

Vazând prev.art.191 cod pr.pen a obligat inculpatul sa achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

În termenul prev. de art. 363 C.p.p. a declarat apel inculpatul C C.

Prin motivele depuse ulterior la dosarul cauzei, inculpatul a criticat hotarârea sub aspectul legalitatii si temeiniciei , în sensul ca:

– în mod gresit s-a retinut în sarcina sa forma continuata a infractiunii prev. de art 84 alin.1 pct.2 si art.84 alin.1 pct.3 teza I din Legea nr. 59/1934 nefiind îndeplinite cerintele art. 41 alin.2 C.penal.

Emiterea celor trei file CEC cu date false si fara a avea în cont disponibilul necesar reprezinta unitatea naturala de infractiune, determinata de unitatea actiunii, lipsind astfel intervalele de timp între actiuni.

– prima instanta a facut o gresita individualizare a pedepselor ce

i-au fost aplicate în sensul ca i-au fost aplicate pedepse prea aspre raportat atât la împrejurarile concrete de savârsire a faptelor si la circumstantele ce privesc persoana inculpatului.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de apel formulate, precum si din oficiu, conf. art. 371 alin.2 C.proc.pen. sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul constata ca apelul este fondat sub toate aspectele ce vor fi aratate în continuare.

Situatia de fapt retinuta de instanta corespunde probelor din dosar care au fost în mod just apreciate. Încadrarea juridica data faptelor este corecta, Fapta inculpatului de a emite în aceeasi zi trei file CEC cu date false si stiind ca nu are disponibil în cont pentru acoperirea lor, realizeaza continutul a doua infractiuni continuate prev. de art. 84 alin.1 pct.2 si respectiv art. 84 alin.1 pct.3 teza I din Legea nr. 59/1934. Completarea fiecarei file CEC constituie act material distinct ce realizeaza conditiile aceleasi infractiuni. Chiar daca acele file CEC au fost completate la intervale foarte scurte de timp, acele intervale de timp exista, iar actele materiale care realizeaza continutul aceleasi infractiuni sunt realizate în baza unei rezolutii infractionale unice, astfel, cu toate cerintele art. 41 alin.2 C.penal.

Apelul inculpatului este fondat sub aspectul individualizarii pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, Tribunalul apreciaza ca sub aspectul individualizarii pedepselor, atât în ceea ce priveste cuantumul acestora si al modalitatii de executare a pedepsei rezultante, trebuie facuta o justa adecvare cauzala a criteriilor generale prev. de art. 72 C. penal, tinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise dar si de circumstantele personale ale inculpatului care a avut o conduita buna pâna la data comiterii faptelor fiind caracterizat ca fiind un bun cetatean, cinstit, onest, altruist si generos, care a avut o conduita corecta în timpul procesului si a manifestat staruinta în repararea pagubei produsa SC DACPETROL SRL Husi.

În acest context tribunalul apreciaza ca în favoarea inculpatului pot fi retinute circumstante atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a-c C. penal cu consecinta reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prev. de lege pentru faptele comise.

La stabilirea modalitatii de executare a pedepsei rezultante stabilite, instanta trebuia sa aiba în vedere toate elementele cauzei pornind de la continutul infractiunii comise, conditiile în care acestea au fost savârsite, datele referitoare la persoana inculpatului si concluziile ce pot fi deduse cu privire la posibilitatea reeducarii acestuia chiar fara executarea sanctiunii.

Este adevarat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv începând cu 22.06.2009. Masura preventiva a fost luata, prelungita si mentinuta succesiv avându-se în vedere gravitatea în concret a infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor iar pericolul concret pentru ordinea publica a fost motivat prin sentimentul de insecuritate sociala ce l-ar genera lasarea în libertate a inculpatului cercetat si judecat pentru savârsirea unei infractiuni cu impact social.

Tinând seama de intervalul de timp de peste 1 an de la data savârsirii faptei si peste 8 luni de la arestarea preventiva a inculpatului, impactul social al faptei comise ,gradul de periclitare a sentimentului de securitate sociala s-au atenuat , astfel ca în acest moment, lasarea în liberate a inculpatului C C nu mai prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Reactia prompta si ferma a organelor judiciare a fost justificata însa la data judecarii apelului, scopul pedepsei poate fi atins si în conditiile neexecutarii efective.

Aplicarea unor pedepse severe inculpatului, cu executarea în regim de detentie nu ar duce la reeducarea acestuia si ar lipsi de continut dip. art. 72 si 52 C. penal. creând o disproportie între scopul si rezultatul acestora.

Pentru considerentele aratate mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit.a Cproc. pen. apelul inculpatului C C va fi admis si sentinta desfiintata în parte în latura penala.

Rejudecând cauza.

Va descontopi pedeapsa rezultanta de 3 ani si 2 luni închisoare în componentele:

– 3 ani si 2 luni închisoare pedeapsa aplicata pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin.1 cu referire la alin.3 lit.b C.penal.

– 10 luni închisoare pedeapsa aplicata pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

– 8 luni închisoare pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza I din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

Va respinge cererea de schimbare a încadrarii juridice cu privire la infractiunile prev. de art. 84 alin.1 pct.2 si 84 alin.1 pct.3 teza I din Legea nr. 59/1934 în sensul înlaturarii disp. art. 41 alin.2 referitor la fiecare dintre aceste infractiuni, formulata de inculpatul C C prin aparator.

Ca urmare a retinerii în favoarea inculpatului a circumstantei atenuante judiciare prev. de art 74 lit a-c C. penal, în limitele prev. de art. 76 lit. c si e teza I C. penal,va reduce pedepsele aplicate inculpatului astfel:

– 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin.1 cu referire la alin.3 lit.b C.penal.

– 4 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

– 4 luni închisoare pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza I din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

În baza art. 33 lit. a si 34 lit.b C. penal va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. penal va suspenda conditionat executarea pedepsei rezultante stabilite si conform art. 82 C. penal stabileste termen de încercare 3 ani si 6 luni.

Pe durata executarii pedepsei va interzice inculpatului C C, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a si b C. penal.

În baza art. 71 alin. 5 C. penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se va suspenda si executarea pedepsei accesorii.

Va atrage atentia inculpatului C C asupra disp. art. 83 C. penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei infractiuni în cursul termenului de încercare stabilit.

Va deduce din pedeapsa stabilita durata arestarii preventive în continuare de la 11.09.2009 pâna la punerea efectiva în liberate a inculpatului.

În baza art. 350 alin. 3 lit.b C. p.p.va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului C C de sub puterea mandatului nr. 24/23 iunie 2009 , emis de Judecatoria Husi în baza Încheierii nr. 22/23.06.2009 data în dosarul nr. 1137/244/2009.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor ramâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLEL LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul C C, fiul lui, nascut la în localitatea, în prezent detinut în Penitenciarul Iasi împotriva sentintei penale nr. 305/11.09.2009 a Judecatoriei Husi pe care desfiinteaza în parte în latura penala.

Rejudecând cauza.

Descontopeste pedeapsa rezultanta de 3 ani si 2 luni închisoare în componentele:

– 3 ani si 2 luni închisoare pedeapsa aplicata pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin.1 cu referire la alin.3 lit.b C.penal.

– 10 luni închisoare pedeapsa aplicata pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

– 8 luni închisoare pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza I din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

Respinge cererea de schimbare a încadrarii juridice cu privire la infractiunile prev. de art. 84 alin.1 pct.2 si 84 alin.1 pct.3 teza I din Legea nr. 59/1934 în sensul înlaturarii disp. art. 41 alin.2 referitor la fiecare dintre aceste infractiuni, formulata de inculpatul C C prin aparator.

Ca urmare a retinerii în favoarea inculpatului a circumstantei atenuante judiciare prev. de art 74 lit a-c C. penal, în limitele prev. de art. 76 lit. c si e teza I C. penal, reduce pedepsele aplicate inculpatului astfel:

– 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin.1 cu referire la alin.3 lit.b C.penal.

– 4 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

– 4 luni închisoare pentru sav. infr. prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza I din Lg. 59/1934 cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal.

În baza art. 33 lit. a si 34 lit.b C. penal contopeste pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. penal suspenda conditionat executarea pedepsei rezultante stabilite si conform art. 82 C. penal stabileste termen de încercare 3 ani si 6 luni.

Pe durata executarii pedepsei interzice inculpatului C C, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a si b C. penal.

În baza art. 71 alin. 5 C. penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

Atrage atentia inculpatului C C asupra disp. art. 83 C. penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei infractiuni în cursul termenului de încercare stabilit.

Deduce din pedeapsa stabilita durata arestarii preventive în continuare de la 11.09.2009 pâna la punerea efectiva în liberate a inculpatului.

În baza art. 350 alin. 3 lit.b C. p.p. dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului C C de sub puterea mandatului nr. 24/23 iunie 2009 , emis de Judecatoria Husi în baza Încheierii nr. 22/23.06.2009 data în dosarul nr. 1137/244/2009.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, ramân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 10.02.2010.

Presedinte, Judecator, Grefier,

P.F.N. S.E. G.M.

Tags: Legea nr. 59/1934, regimului armelor si munitiilor

Litigii de muncă – decizie de concediere

Dosar nr. 1043/89/2009 litigiu muncă
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2740
Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecător LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TĂBĂCARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul K H, domiciliat în, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 38 din 27 martie 2009.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-au verificat şi citit actele şi lucrările dosarului, constatându-se că intimata a depus concluzii scrise.

Se constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 03 decembrie 2009, susţinerile şi concluziile formulate de către părţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 şi art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 decembrie 2009, când s-au reţinut următoarele:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Cu nr. 1043/89 din 22-04-2009, s-a înregistrat contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata S.C. „R” S.A. , solicitând anularea deciziei nr. 38/27-03-2009, reintegrarea pe postul pentru care a fost angajat conform contractului de muncă, actelor adiţionale şi hotărârilor judecătoreşti ulterioare, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective, obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul K H arată că între el şi intimată există un conflict de muncă care datează din anul 2006. Decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 constituie un nou abuz, reducerea activităţii se datorează conducerii S.C. ’’R” S.A. Bârlad, care a evitat în mod constant să îi ofere de lucru. Noua decizie nu se încadrează în dispoziţiile art. 65 Codul muncii, întrucât nu a fost respectată cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Direcţia Aprovizionare nu a fost desfiinţată efectiv, ci doar scriptic, prin transferarea compartimentelor către alte direcţii. Unitatea refuză sa-i dea de lucru, angajând în schimb o persoană cu aceleaşi atribuţii.

În drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 65 Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul K H a folosit proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul intimatei.

Contestaţia este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul muncii.

Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, întrucât decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 este temeinică şi legală. Ca urmare a situaţiei economice dificile, la data de 12-02-2009, consiliul de administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad a aprobat modificarea structurii organizatorice, desfiinţarea a 840 posturi, disponibilizarea prin concedieri colective a personalului ocupant al posturilor, reorganizarea post – restructurare, redefinirea posturilor. În atare situaţie s-a desfiinţat postul de conducere – director aprovizionare 2. S.C. ’’R” S.A. Bârlad a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege şi CCM, desfiinţarea postului director aprovizionare 2 fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

În dovedire, intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 (fila 47 dosar) s-a dispus de către intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad încetarea ca urmare a desfiinţării postului de director aprovizionare 2, începând cu data de 30-03-2009, a contractului de muncă al contestatorului K H. Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a indicat ca motiv al concedierii: scăderea drastică a volumului de comenzi şi a încasărilor din livrări, în contextul crizei economice globale, diminuarea volumului de activitate. În drept, s-au invocat prevederile art. 166 şi art. 168 CCM, art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 1 Codul muncii.

Anterior emiterii deciziei atacate, S.C. ’’R” S.A. Bârlad a emis preavizul înregistrat cu nr. 825/02-03-2009 (fila 45 dosar), prin care i s-a propus contestatorului K H un post de proiectant inginer mecanic în cadrul Serviciului Cercetare – Dezvoltare Produse. Preavizul a fost comunicat contestatorului K H la data de 02-03-2009, conform opisului de distribuire preavize (fila 46 dosar). În cuprinsul preavizului, contestatorul K H si-a exprimat dezacordul cu privire la decizia unităţii.

Cu adresa înregistrată cu nr. 935/09-03-2009 (fila 85 dosar), contestatorul K H a comunicat intimatei S.C. ’’R” S.A. Bârlad refuzul sau cu privire la locul de munca propus, respectiv cel de proiectant inginer mecanic.

Instanţa reţine că în drept decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 a fost motivată pe dispoziţiile art. 65 Codul muncii, potrivit căruia concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia ori în statul de funcţii.

Din cuprinsul hotărârii nr. 79/19-07-2007 a Consiliului de Administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad se reţine că s-a reorganizat Direcţia Aprovizionare prin transformarea acesteia în Direcţia Logistică. După concedierea contestatorului K H se emite decizia nr. 298/01-06-2009, prin care se dispune încadrarea numitului G C pe postul de consilier inginer mecanic în cadrul Serviciului Dezvoltare Logistică Tehnologică. Rezultă că ulterior concedierii contestatorului K H s-a înfiinţat un post compatibil cu pregătirea profesională a acestuia.

În speţă, desfiinţarea nu a fost efectiva întrucât a fost urmată de reînfiinţarea după scurt timp a unui loc de muncă similar chiar dacă acesta poartă o denumire schimbată.

De asemenea, din textul art. 65 alin. 2 Codul muncii, rezultă că desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, presupunând ca aceasta să aibă un caracter obiectiv şi să se impună din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.

Contestatorul K H a susţinut că a solicitat în repetate rânduri, după reîncadrare, atribuirea unor sarcini de serviciu, fapt demonstrat de cererile adresate de acesta conducerii unităţii: nr. 2877/22-05-2008 (fila 141 dosar), nr. 2915/26-05-2008 (fila 142 dosar), nr. 7544/13-06-2008 (fila 144 dosar), nr. 3023/30-05-2008 (fila 145 dosar), nr. 7632/17-06-2008 (fila 147 dosar), nr. 1687/26-02-2009 (fila 162 dosar). Prin cererile respective, K H a solicitat dotarea locului de muncă în vederea executării sarcinilor de serviciu, indicarea spaţiului pus la dispoziţie spre coordonarea activităţii de aprovizionare, nominalizarea personalului din subordine, precizarea sarcinilor de serviciu.

Faţă de acestea, instanţa apreciază în ceea ce îl priveşte pe contestatorul K H ca desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, fiind urmată de înfiinţarea unui post similar, şi nici nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a făcut imposibilă executarea sarcinilor de serviciu.

Drept urmare, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad şi va dispune, conform art. 76 si art. 78 Codul muncii, anularea deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009, reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 38 din 27 martie 2009, obligând intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respins întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite contestaţia formulată de contestatorul K H, domiciliat în , în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad, cu sediul în şi, în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei nr. 38 din 27 martie 2009.

Obligă intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 decembrie 2009.

Tags: contestaţie, decizie de concediere

Calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală

Dosar nr. 3757/333/2009 – calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 479/R
Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: OANĂ RADU
Judecător: NICULACHE LUMINIŢA
Judecător: SIMIONESCU ELENA
Grefier: HOŢOLEANU CRISTINA
Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se află spre soluţionare recursul penal declarat de petentul M S, cu domiciliul în sat şi comuna împotriva sentinţei penale nr. 1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, dată în dosarul penal nr. 3757/333/2009 al Judecătoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc: petentul recurent M S şi persoana cercetată intimată C T pentru care se prezintă apărătorul ales av. Grigoraş Emanuel.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat de petent în termen legal, fără a fi motivat în scris. Au sosit relaţiile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui. Direcţia de poştă, prin persoana d-lui Mitrofan a răspuns telefonic faptul că petentului M S i-a fost comunicată rezoluţia parchetului la data de 4.06.2009. Petentul recurent M S a depus o cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 10.000 euro.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză.

D-l. av. Grigoraş, având cuvântul pentru persoana cercetată intimată C T, arată că raportat la datele comunicate telefonic de către Poşta Română, sunt respectate matematic cele 20 de zile de la ultima comunicare. Însă, petentul trebuia să sesizeze instanţa de judecată în termen de cel mult 40 de zile, termen compus, începând cu data depunerii plângerii. Nerespectarea acestui termen compus, atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, potrivit disp. art. 185 Cod procedură penală. Acest aspect rezultă şi din disp. art. 278 Cod procedură penală. Întrucât recurentul M S depune plângerea pe data de 16.04.2009 şi ulterior, se adresează instanţei cu plângere, criticând soluţia procurorului pe data de 25.06.2009, în condiţiile în care pe data de 12.05. 2009 a fost soluţionată prima plângere. Consideră că plângerea este tardiv introdusă, fapt pentru care solicită admiterea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, pe data de 16.04.2009 s-a formulat plângere de către M S, iar procurorul avea la dispoziţie pentru soluţionarea acesteia 20 de zile, adică 6.05.2009. Nu s-a soluţionat în acest termen de 20 de zile, întrucât plângerea a fost soluţionată pe 12.05.2009. În aceste condiţii, următorul termen de 20 de zile curgea de la data de 6.05.2009 şi nu de la 12.05.2009.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, precum şi răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, consideră că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală. În mod corect şi legal prima instanţă respinge plângerea petentului ca tardiv formulată. Petentul M S a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de caz la data de 16.04.2009, iar plângerea la instanţă a formulat-o la data de 25.06. 2009, deci peste termenul prevăzut de lege. Solicită menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunţare.

Ulterior deliberării

TRIBUNALUL,

Asupra recursului penal declarat în cauză constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1154/9.10.2009 n a Judecătoriei Vaslui s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii formulării plângerii şi, în baza art. 2781 alin.8 litera a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petentul M S, împotriva rezoluţiei nr. 3027/P/2008 din 23.03. 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei C T pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 205, 206 din Cod penal, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit. b şi art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C T pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi 206 din Cod penal.

Împotriva acestei soluţii petentul M S, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a adresat cu plângere la Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui care, prin Ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05. 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, rezoluţie fiind comunicată petentului la 02.06. 2009 care a semnat dovada de primire la 04.06.2009( fila 9 dosar instanţă).

Împotriva acestei soluţii, petentul M S a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art.278 indice 1 alin.1 Cod procedură penală pe care a depus-o la instanţa de judecată la 25.06.2009.

Prin art. 185 Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit următoarele : „ când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Aşadar, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art.21 cu referire la art.16 din Constituţia României, revizuită, şi ca raţiune satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.

Prin art. 278 indice 1 Cod procedură penală, a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la acare acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluţiei de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275-278 Cod procedură penală sau, după caz, în situaţia nesoluţionării în termen a acestei din urmă plângeri, data expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea obligaţia a o rezolva.

Or, petentul a sesizat instanţa de judecată cu depăşirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278 indice 1 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul M S care a învederat că excepţia tardivităţii nu poate fi admisă, deoarece sunt aplicabile prevederile art.186 C.pr. penală.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de drept invocate şi, potrivit art.3856 alin 3 din C.pr.penală sub toate aspectele ei, tribunalul constată că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru motivele ce vor fi arătate :

Potrivit art. 2781 din C.proc.penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Conform art.186 din C.proc.penală, la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Într-o atare situaţie, cum comunicarea modului de rezolvare a plângerii de către prim procuror s-a realizat la data de 04.06.2009, iar petentul a formulat plângere conform art. 2781 din C.proc.penală la data de 25.06.2009, susţinerile domniei sale referitoare la faptul că termenul a fost calculat greşit sunt pertinente. Astfel, dacă nu se iau în calcul ziua comunicării actului, 04.06.2009, şi ziua formulării plângerii, 25.06.2009, aşa cum cer prevederile art.186 din C.proc.penală, se constată că rămân tocmai 20 zile libere, aşa încât data de 25.06.2009 este înlăuntrul termenului la care se face referire.

În cauza de faţă însă termenul de formulare a plângerii se impune a fi calculat în raport de prevederile art. 2781 din C.proc.penală, potrivit cărora în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alin.1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Aceasta, deoarece petentul a formulat plângere la prim procuror la data de 16.04.2009, aspect ce rezultă din adresa nr.3027/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, aflată la dosarul instanţei de recurs. Plângerea a fost rezolvată prin Ordonanţa 545/II/2/2009 din data de 12.05.2009, deci după expirarea celor 20 de zile, aşa încât petentul avea dreptul de a formula plângere la instanţă, în termen 20 zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, respectiv în 40 de zile calculate de la momentul la care a făcut plângere la prim procuror.

Cum plângerea a fost depusă la data de 25.06.2009, tribunalul observă că nu a fost respectat termenul de formulare a plângerii prev. de 2781 alin. 2 din C.proc.penală aplicabil în cauză, petentul neavând facultatea de a alege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b din C.proc.penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.

Va respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Va obliga recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul M S, împotriva sentinţei penale nr.1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o menţine .

Respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

O.R. N.L. S.E. H.C.

Tags: excepţia tardivităţii

Litigiu munca – contestatie la decizia de eliberare din functie

Dosar nr. 2931/89/2009
Litigiu munca – contestatie la decizia de eliberare din functie
TRIBUNALUL VASLUI
SENTINTA CIVILA Nr. 2741
Sedinta publica de la 10 Decembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecator LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea B D, cu domiciliul ales, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Mun. de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, str. Republicii, nr. 300, judetul Vaslui, având ca obiect litigiu de munca – contestatie împotriva Dispozitiei de eliberare din functie nr. 282 din 12 august 2009.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la pronuntare, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-au verificat si citit actele si lucrarile dosarului, constatându-se ca intimatul a depus concluzii scrise.

Se constata ca, dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica din data de 03 decembrie 2009, sustinerile si concluziile formulate oral de catre parti fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotarâre, când, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, în baza art. 146 si art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 10 decembrie 2009, când s-au retinut urmatoarele:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra cauzei civile de fata;

Prin contestatia înregistrata la aceasta instanta, sub nr. 2913/89/2009 din data de 14 septembrie 2009, contestatoarea B D a solicitat constatarea nulitatii absolute a dispozitiei nr. 282 emisa de intimatul Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad pe data de 12 august 2009, reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii dispozitiei contestate, plata unor despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara de la data eliberarii din functie pâna la reintegrarea efectiva, daune morale în cuantum de 5.000 lei si cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Motivându-si în fapt contestatia, B D arata ca a ocupat prin concurs postul de director financiar contabil la Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad (conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Sanatatii Publice nr. 284 din 12 februarie 2007), încheindu-se între ea si unitatea intimata un contract individual de munca pe durata determinata (3 ani), respectiv între 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010.

Contestatoarea precizeaza ca, prin dispozitia nr. 282, unitatea intimata, în speta Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, a dispus eliberarea sa din functia detinuta începând cu data de 12 august 2009.

B D sustine ca dispozitia nr. 2828 din 12 august 2009 este lovita de nulitate absoluta, întrucât nu respecta prevederile art. 74 Codul muncii, în sensul ca nu contine elementele obligatorii prevazute imperativ de acest articol.

De asemenea, contestatoarea precizeaza ca dispozitia contestata este nelegala si netemeinica, unitatea intimata nerespectând termenul de valabilitate a contractului individual de munca încheiat, respectiv termenul de 3 ani (între 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010).

B D considera ca prin eliberarea sa din functia detinuta i s-a creau un prejudiciu de imagine si de competenta, solicitând daune morale în cuantum de 5.000 lei.

În sustinerea contestatiei, a depus la dosar copii de pe dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, înscrisuri din care rezulta calificativele obtinute si indicatorii de performanta.

Prin întâmpinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata si mentinerea dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009 ca legala si temeinica.

În ceea ce priveste nulitatea absoluta a deciziei contestate, intimatul sustine ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute de lege, neputându-se constata nulitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, intimatul arata ca eliberarea din functie a fostului manager L Dsi numirea altui manager a dat posibilitatea legala de schimbare a echipei manageriale, determinând implicit si schimbarea membrilor din organele de conducere.

Spitalul municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sustine ca eliberarea contestatoarei din functia detinuta a avut un caracter managerial, dându-se eficienta actelor normative indicate în dispozitia nr. 2828 din 12 august 2009 si nu a avut o latura subiectiva bazata pe criterii politice, cu atât mai mult cu cât managerul are dreptul sa numeasca noii membri ai comitetului de conducere al unitatii.

În ceea ce priveste capatul de cerere solicitat de contestatoare, privind acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, intimatul a solicitat respingerea acestora, motivat de faptul ca B D nu a demonstrat în mod concret cum i-a fost atinsa demnitatea personala si mai mut acordarea unor astfel de daune, ca si clauza expresa, nu a fost înserata nici în Contractul Colectiv de Munca si nici în contractul individual de munca al contestatoarei.

În aparare, intimatul a depus copii de le C.C.M. încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2011, dispozitia contestata, Ordinul nr. 5950 din 14 august 2009 prin care C A este numita începând cu data de 13 august 2009 în functia de director financiar contabil în locul contestatoarei, Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1494 din 27 iulie 2009 privind eliberarea din functia de manager a ing. Lefter Dionisie si Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1495 din 27 iulie 2009 privind numirea în functie a unui alt manager, dispozitia nr. 284 privind numirea contestatoarei în functia de director financiar contabil al Spitalului municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, Decizia nr. XL din 7 mai 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Ordinul nr. 1836 din 23 octombrie 2007 pentru stabilirea atributiilor managerului interimar al spitalului public.

Din întreg probatoriul administrat în cauza, instanta retine urmatoarea situatia de drept si de fapt:

Potrivit contractului individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, încheiat între B D si intimat, în perioada 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010, contestatoarea trebuia sa exercite functia de director financiar contabil în cadrul Spitalului municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad.

Datorita faptului ca, la data de 27 iulie 2009, vechiul manager este eliberat din functie si este numit un nou manager prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1495 din 27 iulie 2009, contestatoarea este eliberata din functia detinuta, prin Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, noul manager având prerogativa legala de a numi noi membri ai comitetului de conducere a spitalului.

În ceea ce priveste nulitatea absoluta a Dispozitiei nr. 282/12 august 2009, instanta constata ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute de lege, neputându-se constata nulitatea acesteia.

Referitor la faptul ca decizia contestata nu respecta dispozitiile art. 74 Codul muncii, care se refera la elementele obligatorii ale deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului (art. 65 si art. 66 Codul muncii), instanta apreciaza ca nu este vorba despre acest gen de concediere si unitatea intimata nu era obligata sa cuprinda în dispozitie lista locurilor vacante pentru care Bors Daniela ar fi putut opta.

În ceea ce priveste Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009, instanta constata ca aceasta este nelegala, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

Prin derogarea de la regula prevazuta de art. 12 alin. 1 Codul muncii, angajatorii au posibilitatea, potrivit art. 80 alin. 1 din acelasi cod, de a angaja personal salariat cu contract individual de munca pe perioada determinata.

În speta, contractul individual de munca dintre contestatoare si unitatea intimata a fost încheiat pe o perioada de 3 ani, respectiv 01 iunie 2007 – 01 iunie 2010.

Intimatul nu a respectat termenul prevazut în contractul individual de munca nr. 1161 din 01 iunie 2007, emitând pe data de 12 august 2009 dispozitia prin care B D era eliberata din functia de director financiar contabil, ori, conform prevederilor art. 56 lit. j Codul muncii, contractul individual de munca înceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost încheiat.

Având în vedere faptul ca contractul individual de munca a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale în materie, constituind legea partilor, iar unitatea intimata cu rea-credinta nu a respectat termenul pentru care acesta a fost încheiat, instanta va constata ca Dispozitia nr. 282 din 12 august 2009 este netemeinica si nelegala, si va dispune, în consecinta, anularea acesteia.

În baza prevederilor art. 78 Codul muncii, instanta va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009 si va obliga unitatea intimata sa plateasca contestatoarei B D despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara, de la data eliberarii din functie si pâna la eliberarea efectiva.

Instanta va respinge daunele morale solicitate de contestatoare, motivat de faptul ca acestea nu sunt prevazute nici de Contractul Colectiv de Munca (depus de intimat la dosar în copie) si nici de contractul individual de munca aplicabil. Ori, pentru a putea fi acordate daunele morale, conform Deciziei nr. 40/2007 a Înaltei Curti de Casatie si justitie – Sectiile Unite, ele trebuiau prevazute în mod expres în aceste doua acte juridice aratate.

Conform dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga unitatea intimata sa achite contestatoarei duma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Conform prevederilor art. 285 Codul muncii, prezenta cauza este scutita de taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte contestatia formulata de contestatoarea B D, domiciliata în, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad.

Dispune anularea Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009, emisa de intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, str. Republicii, nr. 300, judetul Vaslui.

Dispune reintegrarea contestatoarei B D pe postul detinut anterior emiterii Dispozitiei nr. 282 din 12 august 2009.

Obliga intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sa plateasca contestatoarei B D despagubiri egale cu salariile lunare si sporurile cuvenite, inclusiv indemnizatia de conducere lunara, de la data eliberarii din functie si pâna la reintegrarea efectiva pe postul detinut anterior.

Respinge cererea formulata de contestatoarea B D cu privire la daunele morale.

Obliga intimatul Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad sa plateasca contestatoarei B D cheltuieli de judecata de 1.500 lei.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Tags: eliberare din funcţie, litigii de munca

Drepturi bănesti – Legea nr. 393/2004

Dosar nr. 3385/89/2009
Drepturi banesti
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila nr. 2739
Sedinta publica de la 10 Decembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE LAURA-MONICA BALAN
Judecator CORINA-SUZANA ARTENE
Asistent judiciar OLIVIA CRETU
Asistent judiciar LORIN STEFAN PASCARU
Grefier LAVINIA-CERASELA LICA

Pe rol judecarea cauzei Litigii de munca privind pe reclamant C I, domiciliat în în contradictoriu cu Consiliul local Negresti, cu sediul în orasul Negresti, str. Nicolae Balcescu nr.1, judetul Vaslui, având ca obiect drepturi banesti.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza stadiul procesual al dosarului, acre se afla la primul termen de judecata, ca procedura de citare cu partile este completa si ca pârâtul a depus întâmpinare prin care arata ca lasa la aprecierea instantei solutionarea cererii de chemare în judecata formulata de reclamant.

S-au analizat actele si lucrarile dosarului, dupa care;

Analizând si verificând actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca nu mai sunt alte cereri de formulat în prezenta cauza, drept pentru care constata terminata cercetarea judecatoreasca, dupa care, constatând ca s-a solicitat si judecata în lipsa conform art.242 alin.1 pct.2 Cpc, lasa dosarul în pronuntare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art.256 Cpc, pentru când;

INSTANTA

Prin cererea de chemare în judecata formulata la data de 28.10.2009 si înregistrata sub nr. 3385/89/2009 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul C I în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Negresti a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 12.432 lei, reprezentând sporul de vechime în cuantum de 25% pentru perioada octombrie 2008- septembrie 2009 , perioada în care a ocupat functia de primar al orasului Negresti, perioada care constituie vechime în munca si în specialitate potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 393/2004.

În drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 393/2004 , ale Legii nr. 40/1991, ale OUG nr. 3/2006 si 10/2007 privind cresterile salariale ce se acorda personalului contractual din unitatile bugetare.

În dovedire , reclamantul a depus practica judiciara.

Pârâtul Consiliul local Negresti a depus întâmpinare, lasând la aprecierea instantei solutia ce urmeaza a fi data în cauza.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Reclamantul C I în perioada octombrie 2008- septembrie 2009 a ocupat functia de primar al orasului Negresti, functie de demnitate publica a carei exercitare se realizeaza in temeiul unor dispozitii speciale, continute de Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali si Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

Instanta mai retine ca pe durata exercitarii mandatului, alesii locali nu sunt asimilati functionarilor publici, pentru a le fi aplicabile prevederile Legii nr. 188/1998, si nici personalului angajat cu contract de munca, potrivit Codului Muncii. Pe durata îndeplinirii functiilor de demnitate publica, raporturile de munca ale acestora cu persoane de drept privat înceteaza, iar raporturile de aceeasi natura încheiate cu unitatile sau institutiile publice se suspenda, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 393/2004.

Totodata, Tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 si art. 61 din Legea nr. 215 /2001, în varianta sa republicata, sunt în sensul ca primarii si viceprimarii primesc, pe toata durata exercitarii mandatelor, o indemnizatie, stabilita în conditiile legii ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv, de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor ce se determina în raport de venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime si nici de alte sporuri prevazute de lege.

Statutul special al alesilor locali, care pe durata îndeplinirii mandatului nu leaga raporturi individuale de munca cu autoritatile administratiei publice locale, este atestat si de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, potrivit carora pe timpul exercitarii mandatului de primar, viceprimar, se suspenda contractul de munca sau actul de numire a acestora în cadrul unei institutii ori autoritati publice, respectiv la regii autonome sau la societati comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unitatilor administrativ teritoriale.

Împrejurarea ca, potrivit dispozitiilor art. 12 (3) din Legea nr. 154/1998 si ale art. 39 din Legea nr. 393/2004, durata exercitarii mandatului de primar si de viceprimar, constituie vechime în munca si în specialitate si se ia în calcul la promovare si la acordarea tuturor drepturilor banesti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea si la recalcularea pensiei, nu este de natura sa conduca la concluzia ca la indemnizatia speciala platita pe durata mandatului s-ar putea adauga sporuri si alte drepturi cuvenite salariatilor potrivit Codului Muncii. Textul are in vedere, în mod evident, situatia in care, dupa expirarea mandatului de primar, respectiv viceprimar, sunt reluate raporturile de munca ale persoanelor care au îndeplinit aceste functii, context in care durata mandatului este asimilata vechimii in munca si specialitate, respectiv stagiului de cotizare, în privinta celor care se pensioneaza, pentru ca fostii alesi locali sa beneficieze ulterior de aceste drepturi.

Pe de alta parte, art. 35 din legea speciala care reglementeaza statutul alesilor locali dispune ca primarii si viceprimarii au dreptul la o indemnizatie lunara, stabilita potrivit legii. Or, în situatia în care norma speciala nu dispune, ea se completeaza cu cea generala, reprezentata, în speta, de prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, în varianta republicata, care exclud aplicarea sporului de vechime si a celorlalte sporuri prevazute de lege la indemnizatia cuvenita primarilor si viceprimarilor

De asemenea, prin numeroase acte normative ce reglementeaza salarizarea s-a dispus expres ca persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite din administratia publica locala „nu beneficiaza de sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevazute de lege” si ca unica forma de remunerare a activitatii acestor persoane este indemnizatia. Enumeram în acest sens Ordonanta de urgenta nr. 108/2008 (articolul 2), Ordonanta nr. 3/2006, aprobata prin Legea nr. 323/2006 (articolul 3 alin. 5), Ordonanta nr. 10/2007 aprobata prin Legea 231/2007 (articolul 3 alin. 5), Ordonanta nr. 10/2008 aprobata prin Legea 177/2008 (articolul 3 alin. 5).

Prin urmare, prevederile Legii nr. 40/1991, modificate de altfel prin Legea nr. 154/1998, referitoare la sporul de vechime, premiul lunar si premiul anual sunt abrogate.

In fine, instanta remarca faptul ca textul de lege invocat de catre reclamant în sustinerea pretentiilor sale, respectiv art. 17 din OG nr. 10/2007 , nu se aplica persoanelor ce exercita functii de demnitate publica alese, ci se aplica doar persoanelor care desfasoara activitate în temeiul unui contract individual de munca.

Pentru considerentele expuse instanta constata ca pretentiile reclamantului sunt nefondate, urmând a le respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca neîntemeiata actiunea formulata de C I, domiciliat în în contradictoriu cu Consiliul local Negresti, cu sediul în orasul Negresti, str. Nicolae Balcescu nr.1, judetul Vaslui.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 10.12.2009.

Tags: drepturi băneşti, Legea nr.154/1998, Legea nr.393/2004, Legii nr. 40/1991, OUG nr. 3/2006

Plângere contravenţională – limita legala viteză

Dosar nr. 872/333/2008
Plângere contraventionala
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 17
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecator LAURA-MONICA BALAN
Judecator RADU OANA
Grefier FLORENTINA POPA

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul O A V domiciliat în în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al judetului Vaslui cu sediul în Vaslui, str. Hagi Chiriac nr.1, jud.Vaslui împotriva sentintei civile nr.1957 din 11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul nr.872/333/2008, având ca obiect plângere contraventionala.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza faptul ca dosarul se afla la al III-lea termen de judecata; nu s-a depus întâmpinare si s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Instanta având în vedere faptul ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, constata cauza în stare de judecata, declara dezbaterile închise si lasa cauza în pronuntare, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 cod procedura civila, dându-se decizia de fata.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de fata,

Prin sentinta civila nr. 1957, pronuntata la data de 11-06-2008 în cauza înregistrata sub nr.872/333/2008, Judecatoria Vaslui a respins plângerea formulata de petentul O A V împotriva procesului-verbal seria PCA nr.3395043 întocmit la data de 15.02.2008 de intimatul-organ constatator Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui – Serviciul Politiei Rutiere.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut faptul ca la data de 15.02.2008, un agent constatator din cadrul IPJ Vaslui – SPR a întocmit procesul-verbal seria PCA nr.3395043, prin care a retinut în sarcina petentului OBOROCEA AUREL VASILE ca la aceeasi data, ora 17:22, pe DN 24 – km 108, „a condus autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare B 125485, în afara localitatii, pe DN 24, pe directia Vaslui-Crasna cu viteza de 145 km/h, stabilita cu aparatul radar montat pe auto B-07-JNX si înregistrat pe caseta nr.437, aparat radar seria PYT 672000174”.

Fapta a fost încadrata la dispozitiile art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 potrivit carora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta în clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, savârsirea de catre conducatorul de autovehicul a urmatoarei fapte: „depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic”. Pentru a retine astfel, agentul constatator a avut în vedere faptul ca petentul circula în acel moment în afara localitatii, precum si dispozitiile art.49 alin.4 din OUG nr.195/2002 conform carora pe categoria de drum respectiva (DN) limita maxima de viteza este de 90 km/h.

Sanctiunea principala aplicata a fost amenda în cuantum de 450 RON – echivalentul a 9 puncte amenda. Sanctiunea a fost aplicata în conformitate cu dispozitiile art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, raportat la art.98 din acelasi act normativ, amenda aplicata reprezentând minimul prevazut de lege. Totodata, agentul constatator a procedat la retinerea permisului în vederea suspendarii dreptului de a conduce, eliberând în acest sens petentului dovada seria DDA nr.166617/15.02.2008 cu drept de circulatie 15 zile.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, acesta consemnând urmatoarele: „am obiectiuni pe care o sa le arat în instanta”.

Respectând dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 si implicit principiul preeminentei dreptului, instanta de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal si ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalitatii, instanta de fond a analizat procesul-verbal atât în raport de disp. art.17 din OG nr.2/2001, cât si fata de motivele de nelegalitate invocate de petent.

Astfel, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal motivat de faptul ca procesul-verbal nu a fost întocmit de cel care a constatat contraventia. Instanta de fond a retinut ca operatorul radar aflat pe autoturismul politiei rutiere B-07-JNX este cel care a întocmit si procesul-verbal, petentul aratând în plângerea sa ca a fost oprit chiar de acest agent de politie, care are atestat de operator radar calificat (fila 22) iar la data si în zona respectiva, conform graficului de activitate (fila 26), avea competenta de a supraveghea video traficul rutier. În acest sens, instanta a avut în vedere înscrisul depus de intimat cu privire la planul de actiune pentru ziua de 14.02.2008 ca nefiind o proba pertinenta în solutionarea cauzei.

În ceea ce priveste constatarea contraventiei în cauza, instanta de fond a retinut ca potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier; conform alin.2, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Din interpretarea logico-gramaticala a textului de lege rezulta ca în ceea ce priveste constatarea faptei, aceasta poate fi facuta în doua moduri: ex propriis sensibus si cu ajutorul mijloacelor tehnice. Data fiind natura contraventiei în cauza, constatarea acesteia se va face întotdeauna cu mijloacele tehnice corespunzatoare, respectiv cu aparatele radar. Utilizarea aparatelor radar este în sarcina unor operatori calificati, în cauza fiind indicat agentul de politie care are aceasta calificare (fila 22).

Referitor la sustinerea petentului conform careia constatarea contraventiei în cauza ar fi trebuit facuta de doi politisti rutieri, instanta de fond a retinut ca aceasta conditie nu este prevazuta de un act normativ astfel încât lipsa sa sa atraga cel putin o nulitate virtuala. Norma interna a SPR despre care face vorbire petentul nu constituie izvor de drept în aceasta materie, iar în caz contrar, atâta vreme cât constatarea se face prin mijloc tehnic, eventuala nulitate ar fi una relativa, conditionata de existenta unei vatamari, iar nu o nulitate absoluta si aceasta întrucât cauzele de nulitate de absoluta sunt expres prevazute de lege. Încheierea de sedinta si sentinta civila pronuntate de Judecatoria Tecuci, precum si adresa emisa de aceasta instanta nu constituie proba în prezenta cauza. În sistemul de drept român, practica judiciara a altor instante nu reprezinta izvor de drept si nu obliga cu nimic prezenta instanta în masura în care nu este vorba despre o decizie a ÎCCJ pronuntata într-un recurs în interesul legii. Astfel, în considerarea principiului independentei care guverneaza profesia de magistrat-judecator, instanta de fond a înlaturat înscrisurile depuse de petent în sensul aratat anterior.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie, instanta de fond a analizat probele administrate în prezenta cauza, respectiv înregistrarile efectuate cu aparatul radar.

În ceea ce priveste legalitatea probei constând în înregistrarile efectuate cu aparatul radar, instanta de fond a constatat ca mijlocul tehnic folosit de operatorii radar corespunde cerintelor art.4.3 din, în sensul ca respectivul cinemometru – individualizat prin serie si numar în cuprinsul procesului-verbal – este verificat metrologic, conform buletinului nr.0099507/18.09.2007 (fila 21 din dosar) care atesta indirect si omologarea mijlocului tehnic, atât omologarea, cât si verificarea metrologica fiind atributii exclusive ale Biroului Român de Metrologie Legala.

Cu privire la legalitatea înregistrarilor efectuate si a admisibilitatii acestora ca probe în prezenta cauza, instanta de fond a retinut urmatoarele: potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legala NML 021-05, cinemometrul trebuie sa fie prevazut cu o functie de autotestare, care sa poata pune în evidenta orice defect sau dereglare functionala, ce pot avea influenta asupra exactitatii de masurare, testarea putându-se face si manual daca se considera necesar. Aceasta functie a cinemometrului de a se autotesta este activata la fiecare punere în functiune. Verificarea metrologica priveste inclusiv existenta si eficacitatea acestei functii. Mentiunea „T” de pe fotografiile efectuate nu reflecta efectuarea autotestarii ci marcheaza autoturismul „tinta” („target” -T).

În ceea ce priveste împrejurarea daca înregistrarea s-a facut în regim de stationare sau în deplasare, instanta a retinut potrivit art.3.2.7. din Norma 021-05, „cinemometrul utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat trebuie sa realizeze si masurarea vitezei proprii de deplasare”. În acest sens, înregistrarile efectuate cu cinemometrul au functia de a indica separat viteza autoturismului pe care este instalat, în lipsa ei, rezultând ca înregistrarea s-a facut în regim de stationare. Întrucât pe toate fotografiile depuse la dosarul cauzei este retinuta atât viteza autoturismului vizat, cât si cea a autoturismului pe care era instalat radarul, instanta a retinut ca înregistrarea s-a facut în regim de deplasare. Fata de dispozitiile amintite, instanta a apreciat ca proba cu certificatul de omologare nu este concludenta în solutionarea cauzei sub acest aspect.

Similar, sensul de deplasare al autoturismului pe care este instalat cinemometrul este indicat numai în situatia în care este OPUS, în lipsa acestei mentiuni rezultând ca sensul de deplasare este acelasi cu cel al autovehiculului înregistrat. Analizând fotografiile depuse, instanta a retinut ca în momentul înregistrarii, autovehiculul pe care era instalat aparatul radar se deplasa din sensul opus celui pe care circula petentul.

În ceea ce priveste conditia ca blocul operator sa fie prevazut cu un sistem de iluminare tip blitz în masura în care înregistrarile se efectueaza pe timp de noapte, instanta a retinut ca finalitatea acestei dotari consta, potrivit art.3.5.3. alin.2 din Norma NML 021-05 în captarea unor imagini clare care sa poata pune în evidenta numarul de înmatriculare al autovehiculului vizat. Sistemul de iluminare are exclusiv aceasta functie si nu influenteaza procesul masurarii. Instanta a constatat ca fotografiile realizate ofera imaginea clara a autoturismului petentului, numarul de înmatriculare fiind vizibil.

Pentru înlaturarea fotografiilor captate de pe înregistrarea video pe motiv ca acestea ar fi prelucrate de intimat, petentul, beneficiind de asistenta juridica, avea la dispozitie mijloace legale specifice pentru a le contesta, instanta neapreciind în virtutea rolului sau activ ca aceste fotografii ar constitui un fals.

Fata de aceste considerente, instanta de fond a constatat ca plângerea contraventionala este nefondata sens în care va fi respinsa ca atare, dispozitiile procesului-verbal urmând a fi mentinute atât în ceea ce priveste sanctiunea principala a amenzii, cât si în ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce.

Împotriva sentintei civile nr. 1957/11-06-2008 a Judecatoriei Vaslui, petentul a declarat recurs, solicitând casarea hotarârii instantei de fond.

In motivarea recursului, recurentul a învederat faptul ca instanta de fond nu a retinut faptul ca inregistrarile anexate la dosar nu corespund cerintelor art. 3.5.1. din NML 021-05, respectiv sensul de deplasare si faptul ca a fost efectuata autotestarea, fapt ce atrage nevalabilitatea planselor foto prezentate ca proba. Precizeaza recurentul ca intimatul nu a facut dovada ca aparatul radar era destinat utilizarii in regim de miscare. De asemenea, in recurs se invoca ca instanta de fond a ignorat ca inregistrarile radar au fost realizate pe timp de noapte. Din planul de actiune pentru ziua de 14-02-2008 rezulta ca o alta persoana decat agentul constatator a incheiat procesul – verbal de constatare a contraventiei.

Recurentul nu si-a motivat în drept cererea.

Intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui nu a depus intampinare.

În recurs, s-au depus înscrisuri.

Analizînd actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate de catre recurenta, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 Cpc, instanta constata ca recursul declarat în cauza este neintemeiat, pentru urmatoarele motive:

In ceea ce priveste sustinerile recurentului cu privire la neindicarea sensului de deplasare a autovehiculului, din analiza planselor foto depuse la filele 19 – 20 din dosarul de fond rezulta ca autovehiculul pe care era instalat aparatul radar circula din sens opus celui condus de contravenient. In cuprinsul planselor apare termenul de OPUS, ceea ce confirma sensul de deplasare pentru autoturismul pe care era amplasat aparatul radar.

Referitor la efectuarea autotestarii, instanta de recurs retine, analizand Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II, imposibilitatea utilizarii aparatului in cazul detectarii unei defectiuni a unitatii. Functia de autotestare a aparatului radar este activata automat la fiecare punere in functiune, conform art. 3.2.6. din NML 021-05, astfel incat, in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, iar functionarea aparatului radar va fi blocata. In Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II se precizeaza ca mentiunea Pas va aparea in fereastra Lock atunci cand exista o defectiune a aparatului radar, astfel incat, in lipsa unei astfel de mentiuni, nu se poate contesta legalitatea inregistrarilor efectuate.

Recurentul sustine ca inregistrarile efectuate nu corespund cerintelor art. 3.5.1. din NML 021 – 05, sustineri ce nu pot fi retinute intrucat din plansele foto depuse de organul constatator rezulta data (15-02-2008) si ora (17,22) la care a fost efectuata masurarea, precum si valoarea vitezei masurate (145 km, conform planselor 2 – 5). Numarul de inmatriculare al autoturismului condus de recurent este evidentiat in plansele foto 3 – 5, astfel incat si cea din urma cerinta a art. 3.5.1. este indeplinita.

In ceea ce priveste posibilitatea utilizarii aparatului radar in regim de miscare, din Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II rezulta ca acesta permite efectuarea inregistrarilor atat in regim stationar, cat si in regim de miscare.

Referitor la momentul efectuarii inregistrarilor, se constata ca in procesul – verbal, precum si in plansele foto depuse, este indicata ora 17,22, astfel incat nu se poate retine ca inregistrarile au avut loc pe timp de noapte. De altfel, din plansele foto 3 – 5 rezulta cu claritate numarul de inmatriculare a autoturismului condus de recurrent.

Din planul de actiune pentru data de 15-02-2008 (fila 26 dosar fond) rezulta ca pentru acea data, in intervalul orar 14 – 22, agentul sef adjunct Bujor Gheorghe era planificat pe sectorul de drum Munteni de Jos – Crasna. Analizand procesul – verbal seria PCA nr. 3395043 se constata ca este incheiat de agentul sef adjunct Bujor Gheorghe, care este autorizat pentru a desfasura activitati de supraveghere video a traficului rutier cu aparatul radar Python II, conform atestatului de la fila 22 dosar fond. Asadar, nici sustinerile recurentului cu privire la incheierea procesului – verbal de catre o alta persoana decat agentul constatator nu pot fi retinute.

Fata de acestea, se constata ca sentinta recurata este temeinica si legala, urmând ca, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1 din Cpc, recursul declarat de catre O A V sa fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de O A V împotriva sentintei civile nr. 1957 din 11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vaslui pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010.

Tags: OUG nr. 195/2002, plângere contravenţională

Contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare

Dosar nr. 3125/89/2009
Alte cereri – contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 20/C.A.
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier ANGELA CHIRVASA

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant V C, cu domiciliul. si pe pârât PENITENCIARUL VASLUI, cu sediul în Vaslui, str. Avicola, jud. Vaslui având ca obiect alte cereri.

La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza faptul ca dosarul este la al-2-lea termen de judecata; pârâtul a depus documentatie; reclamantul nu a depus decizia de sanctionare dar a depus precizari; se solicita judecarea în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si lasa cauza în pronuntare, dând solutia de fata;

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui cu nr. 3125/89/2009, reclamantul V C a formulat contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare nr. M2/34871/BRUFP/09.09.2009 emisa de directorul Penitenciarului Vaslui prin care s-a dispus sanctionarea sa cu atentionare scrisa, precum si obligarea pârâtului de a îndeparta aceasta dispozitie de la dosarul personal.

În motivarea cererii arata reclamantul ca dispozitia de sanctionare este ilegala, nefiind prevazuta de legile specifice sistemului penitenciar si nici nu a fost audiat în cauza de catre Comisia de disciplina.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului motivat de faptul ca atentionarea scrisa nu este o sanctiune disciplinara în sensul prevazut de art. 70 din Legea 293/2004, fiind o cutuma în ideea de a nu sanctiona functionarul public cu statut special de la prima abatere, aducându-i-se totusi la cunostinta acestuia ca în îndeplinirea atributiilor de serviciu a savârsit o abatere, nu foarte grava, dar de natura a perturba buna desfasurare a activitatilor si a îndeplinirii în bune conditii a atributiilor de serviciu. Pentru sustinerea apararilor a depus actele care au stat la baza aplicarii atentionarii.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Pârâtul Penitenciarul Vaslui, prin adresa nr. 34871/09.09.2009, i-a adus la cunostinta reclamantului ca i s-a aplicat sanctiunea „atentionare scrisa” pentru depasirea atributiilor de serviciu si lipsa de comunicare cu conducerea unitatii în vederea luarii unor decizii, având legatura cu abaterile prevazute de art. 61 lit. b si d din Legea 293/2004.

De asemenea, reclamantul a fost avertizat ca în cazul repetarii abaterii va fi sanctionat disciplinar.

Din pozitia pârâtului din întâmpinare coroborata cu adresa de la fila 18 rezulta ca pe numele reclamantului nu a fost emisa o decizie de sanctionare conform procedurii prevazute de art. 73 din Legea 293/2004, ci i s-a aplicat sanctiunea „atentionare scrisa” în temeiul unei cutume.

Se constata ca pârâta nu a respectat în cauza procedura de sanctionare reglementata de legea speciala, respectiv în art. 71 si urmatoarele din Legea 293/2004, care prevede obligativitatea audierii functionarului, cercetarea efectuata de o comisie de disciplina si finalizata cu o decizie.

În consecinta, sanctiunea aplicata în baza unei cutume care nu constituie temei legal în legislatia noastra si nu în temeiul Legii 293/2004, fara respectarea procedurii speciale care confera garantia asigurarii dreptului la aparare al functionarului cercetat, este nelegala.

În temeiul art. 1 din Legea 554/2004 se va admite actiunea întrucât adresa nr. 34871/09.09.2009 nu este emisa ca urmare a respectarii procedurii speciale si se va anula actul administrativ.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila se va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata pentru ca nu s-a facut dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite actiunea reclamantului V C, domiciliat în contradictoriu cu Penitenciarul Vaslui.

Dispune anularea adresei nr. M2 – 34871 din 09.09.2009 emisa de Penitenciarul Vaslui.

Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 11 ianuarie 2010.

Tags: contestaţie, Legea nr. 293/2004

Taxa prima înmatriculare

Dosar nr. 2343/89/2009
Alte cereri (taxa prima înmatriculare)
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 10/CA
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE LAURA-MONICA BALAN
Grefier VIVIANA-MIHAELA IFRIM

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe contestator SC A C SRL cu sediul în si pe intimatele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE VASLUI, intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, ambele cu sediul în Vaslui,, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui, având ca obiect – alte cereri.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta cons. jr. Lefter Loredana pentru intimatele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE VASLUI, cu delegatie la dosar, lipsa fiind contestatoarea SC A C SRL.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier aratându-se ca: nu se solicita judecata si în lipsa, actiunea este timbrata, iar cauza este la primul termen de judecata dupa repunerea pe rol.

S-au citit si verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Instanta, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale a Finantelor Publice Vaslui, având în vedere ca nu este emitentul adresei a carei anulare se solicita si nici nu a colectat taxa de prima înmatriculare a carei restituire se solicita si o uneste cu fondul. Totodata uneste cu fondul si exceptia tardivitatii procedurii prealabile invocata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul la dezbateri partii prezente.

Reprezentantul pârâtei, având cuvântul solicita respingerea actiunii formulata de catre reclamanta si asa cum s-a aratat si prin întâmpinare , la data de 18.02.2009 contestatoarea a solicitat AFP Vaslui calcularea taxei de poluare pentru autovehicule, conform OUG nr. 50/2008 si restituirea diferentei între suma achitata anterior, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Respectiva diferenta nu a putut fi calculata deoarece societatea contestatoare nu a comunica valoarea emisiei de dioxid de carbon necesara la calculul taxei de poluare. Ulterior, printr-o cerere formulata la data de 16.04.2009 contestatoarea solicita restituirea întregii sume de 927 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, precum si dobânzile aferente acestei sume, calculata la data achitarii 26.02.2008 si pâna la restituirea integrala. În consecinta solicita respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nelegala , societatea contestatoare avea dreptul doar la restituirea diferentei, necomunicând valoarea emisiei de carbon aceasta nu a putut fi calculata.

Cu privire la procedura prealabila, desi contestatoarea a luat cunostinta de continutul chitantei TS 3 BO 730992/26.02.2008 aceasta a solicitat restituirea sumei de 927,10 lei la data de 16.04.2009, cu mult peste termenul de 30 de zile prevazut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

S-au declarat dezbaterile închise, dupa care s-a trecut la deliberare, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de fata;

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 2343/89/2008, reclamanta a chemat in judecata pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, si Administratia Finantelor Publice Vaslui, solicitând anularea adresei înregistrate sub nr. 17254/11.05.2009, prin care ultima pârâta a refuzat sa-i restituie suma de 927,10 lei, achitata la data de 26.02.2008 cu titlul de taxa de prima înmatriculare conform prevederilor art. 214 ind. 1/3 din Legea nr. 571/2003, si obligarea acestora la restituirea sumei de 927,10 lei, cf. chitantei Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, cu dobânda fiscala de la data achitarii sumei de 927,10 lei, cu titlu de taxa pentru prima înmatriculare în România, si pâna la data platii.

În motivare, reclamanta arata ca a achizitionat un autoturism „second hand” importat dintr-o tara membra a Uniunii Europene un marca Opel Astra pentru înmatricularea caruia a trebuit sa plateasca o taxa de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, achitata cu chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008. Ulterior, a solicitat restituirea acesteia, cerere care a fost respinsa de catre pârâta AFP Vaslui, prin adresa nr. 17254/ 11.05.2009, motivat ca nu exista temei legal pentru restituire.

Apoi, arata reclamanta ca a formulat , conform prevederilor art. 205 Cpf, contestatie împotriva acestui act administrativ fiscal prin care i-a fost respinsa cererea de restituire, dar nu i s-a comunicat un raspuns în termen de 15 zile.

Reclamanta arata ca dispozitiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal sunt contrare dispozitiilor comunitare care interzic perceperea de taxe suplimentare în cazul importurilor.

În drept, prin concluziile depuse , reclamantul a invocat dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 90 al. 1 din TCE, art. 148 al. 2 si 4 din Constitutie.

Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in cuantum legal, adica 43 lei si 0,3 lei.

In dovedire, reclamanta a depus adresa nr. 17254 din data de 11.05.2009 emisa de catre Administratia Finantelor Publice Vaslui, chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare nr. 17255/11.05.2009, factura de achizitionare a autoturismului din Germania, factura de achizitionare de la importator, certificatul de înmatriculare al autoturismului.

Prin întâmpinare, pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui a învederat faptul ca nu i-a putut restitui reclamantei diferenta dintre taxa de prima înmatriculare, achitata de catre aceasta si platita conform prevederilor art. 214 ind. 3 Cpf, si taxa de poluare datorata potrivit prevederilor art. 50 din OUG nr. 50/2008 deoarece din cartea de identitate a autovehiculului înmatriculat nu rezulta emisiile de dioxid de carbon, element absolut necesar calcularii taxei de poluare.

În plus, arata reclamanta, prin adresa nr. 17254/11.05.2009 i-a comunicat reclamantei faptul ca nu –i poate restitui suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare deoarece nu exista temei legal, putându-i restitui doar diferenta dintre taxa de prima poluare si taxa de prima înmatriculare potrivit prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 si HG nr. 686/2008.

În plus, prin aceiasi întâmpinare, pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui a invocat, în temeiul prevederilor art. 7 din legea nr. 554/2004 si art. 109 al. 2 din OG nr. 92/2003, exceptia tardivitatii procedurii prealabile sesizarii instantei pe considerentul ca desi actul administrativ fiscal constând în decizia de calcul a taxei de prima înmatriculare a fost emis la data de 26.02.2008, reclamanta a parcurs procedura prealabila indicata de textele mai sus aratate de abia la data de 16.04.2009, când, prin cererea nr. 17254/16.04.2009, a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, dupa împlinirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

La termenul din data de 10.01.2009, instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, analizata cu prioritate, conform prevederilor art. 137 Cpc, instanta retine faptul ca acesta este întemeiata, urmând a fi admisa.

Reclamanta, la data de 26.02.2008, cu chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, emisa de catre Trezoreria mun. Vaslui, a achitat taxa de prima înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Astra, fabricat în anul 2007 în Germania, unde a fost înmatriculat pentru prima data la data de 19.02.2007, importat din Germania, în cuantum de 927,10 lei.

Taxa de prima înmatriculare a fost calculata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui, ca si organ fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

În plus, taxa de poluare a fost achitata tot catre Administratia Finantelor Publice Vaslui, dupa cum reiese din cuprinsul chitantei mai sus aratate.

Mai mult, prin adresa nr. 17254/11.05.2009 a carei anulare se solicita în prezenta cauza , aceiasi pârâta a respins cererea reclamantei privind restituirea taxei de prima înmatriculare.

Raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a nascut numai între reclamanta si pârâta Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui. Ori, potrivit prevederilor art. 41 al. 2 din Cpc, Administratia Finantelor Publice Vaslui poate sta în judecata în calitate de pârâta , având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent a dispune în ceea ce priveste cererea de restituire a sumei încasate cu titlu de taxa de prima înmatriculare este , asadar, Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui, nu Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui .

Drept pentru care, instanta retine faptul ca pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, nu are calitate procesuala pasiva în cauza deoarece nu au emis adresa nr. 17254/ 11.05.2009 a carei anulare se solicita si nici nu sunt competenti a dispune restituirea taxei de prima înmatriculare încasata de la reclamant. Astfel, în temeiul prevederilor art. 137 Cpc, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei pârâte si va respinge actiunea reclamantului în contradictoriu ca acesta , ca fiind formulata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

În al doilea rând, în ceea ce priveste exceptia tardivitatii procedurii prealabile , invocata de catre pârâta AFP Vaslui, pe considerentul ca , desi actul administrativ fiscal constând în decizia de calcul a taxei de prima înmatriculare( pe care pârâta nu a depus-o la dosarul cauzei, iar reclamanta contesta existenta ei), a fost emis la data de 26.02.2008, reclamanta a parcurs procedura prealabila instituita de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 de abia la data de 16.04.2009, când, prin cererea nr. 17254/16.04.2009, a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, deci dupa împlinirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanta retine ca aceasta este neîntemeiata deoarece din probele administrate în cauza nu rezulta sa fi fost emis un act administrativ fiscal individual prin care sa se fi stabilit în sarcina reclamantei cuantumul taxei de prima înmatriculare datorata de catre organul administrativ fiscal care a încasat taxa, respectiv de catre pârâta AFP Vaslui( decizie de calcul a taxei de prima înmatriculare)

Mai mult, prezenta actiune are drept obiect anularea adresei nr. 117254/11.05.2009 prin care i s-a comunicat reclamantei pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare, împotriva careia s-a parcurs procedura prealabila prev. de art. 205 Cpf si restituirea sumei de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare , nicidecum anularea unei ipotetice decizii de calcul a taxei de prima înmatriculare , ca si act administrativ fiscal, pentru a fi sanctionata , cu depasirea cadrului procesual stabilit de catre reclamanta, o eventuala tardivitate a procedurii prealabile parcurse împotriva acestui ultim act administrativ fiscal.

Drept pentru care, exceptia tardivitatii procedurii prealabile va fi respinsa ca neîntemeiata.

Apoi, în ceea ce priveste cererea reclamantei de anulare a adresei nr. 117254/11.05.2009 prin care i s-a comunicat reclamantei pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare , instanta retine faptul ca aceasta adresa constituie o simpla corespondenta administrativa, nu un act administrativ fiscal în întelesul prevederilor art. 41 din Codul de procedura fiscala, drept pentru care o va respinge.

În ceea ce priveste capatul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui având drept obiect restituirea sumei de 927,10 lei, achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare, cu dobânda fiscala de la data platii – 26.02.2008- pâna la data restituirii efective, instanta retine ca aceasta este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Conform dispozitiilor art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Leg. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculari in România, de catre persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.

Dispozitiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana prevad ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Hotarârea CEJ data in cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01 ) in 2004 a stabilit ca obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din statele membre.

Rostul reglementarii instituite prin dispozitiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara sau in strainatate, dar care sunt deja înmatriculate in România.

Desi pârâta invoca neaplicarea dispozitiilor Tratatului, instanta constata ca, in cauza, dispozitiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate fata de dreptul national, in lumina principiilor preeminentei si suprematiei dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotarârile date in cauzele Costa/Enel si Simmenthal.

Principiile enuntate sunt garantate si de dispozitiile art. 148 din Constitutia României, potrivit carora, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.

România si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile tratatelor originare ale Comunitatii, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana.

Revenind la reglementarea interna, instanta constata ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul Fiscal prin Leg. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea Leg. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât si scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Aceasta taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.

De retinut este faptul ca taxa in discutie nu este perceputa pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, si reînmatriculate in România, dupa aducerea acestora in tara.

In aceste conditii, prin instituirea dispozitiilor prevazute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatricularii lor in România, in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este perceputa. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct si in lumina carora instanta apreciaza ca dispozitiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitata de reclamanta a fost încasata cu încalcarea dispozitiilor art. 90 din Tratat, fiind necesara restituirea ei. Achitarea voluntara a taxei de reclamant este lipsita de relevanta juridica, deoarece înmatricularea autoturismului era conditionata de efectuarea acestei plati, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.

Reclamanta s-a adresat pârâtei AFP Vaslui pentru a obtine restituirea taxei platite, cerere care i-a fost respinsa, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 17255 din 11.05.2009 in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire. Ne aflam in acest fel in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozitiile dreptului comunitar la care am facut referire anterior.

Faptul ca taxa de prima înmatriculare nu trebuia achitata este dovedit si de faptul ca în prezent, prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Pe cale de consecinta, fata de argumentele expuse mai sus, constatând achitarea de catre reclamanta a unei taxe nedatorate, in temeiul dispozitiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod Fiscal care încalca dispozitiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, actiunea reclamantei va fi admisa în parte, acestuia urmând sa i se restituie de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule la data de 26.02.2008.

Va fi admisa cererea reclamantului privind plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 din Codul fiscal, care se va acorda începând cu data achitarii sumei mai sus aratate cu titlu de taxa de prima înmatriculare, 26.02.2008- pâna la data restituirii efective a sumei mai sus aratate. Acordarea dobânzii fiscale este de natura sa acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul ca este lipsita de suma de care trebuie sa-i fie restituita.

Totodata, întrucât a cazut in pretentii parata AFP Vaslui va fi obligata sa achite reclamantului , in temeiul prevederilor art. 274 Cpc, cheltuieli de judecata in cuantum de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directiei Generale a Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 76, jud. Vaslui si în consecinta:

Respinge actiunea formulata de catre reclamanta SC A C SRL, cu sediul în în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice , cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Respinge exceptia tardivitatii procedurii prealabile, invocata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 76, jud. Vaslui.

Admite, în parte, actiunea formulata de catre SC A C SRL, cu sediul în , în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui.

Obliga pârâta sa restituie reclamantei suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, cu dobânda fiscala aferenta, de la data platii – 26.02.2008 – si pâna la data restituirii sumei.

Respinge cererea reclamantei privind anularea adresei nr. 17254/11.05.2009 emisa de pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui.

Obliga pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui la plata catre reclamanta a sumei de 43,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010.

Tags: taxa de prima inmatriculare

Litiigii de munca – anulare decizie

Dosar nr. 3273/89/2009
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2/CA
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Grefier MARIANA MINCIU

Pe rol, la ordine, fiind judecarea cauzei civile în contencios administrativ si fiscal privind pe reclamantul B M D, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii, având ca obiect anularea deciziei nr. 333/13.10.2009.

La apelul nominal facut în sedinta publica, s-a prezentat reclamantul B M D personal si consilier juridic Ailincai Georgiana pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si protectiei Sociale – Inspectia Muncii , cu delegatia nr.01/05.01.2010 la dosar .

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a expus referatul cauzei de catre grefier, ocazie cu care se releva ca dosarul este la al II-lea termen de judecata; pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare fata de cererea completatoare; s-a solicitat judecata cauzei în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Instanta, pune în discutia partilor, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui, de a solutiona cererea, exceptie invocata prin întâmpinare.

Reclamantului având cuvântul, arata ca este de acord cu exceptia invocata.

Consilier juridic Ailincai Georgiana pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii având cuvântul, solicita admiterea exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Vaslui, de a solutiona cererea, ca fiind întemeiata.

Instanta, declara dezbaterile închise si lasa cauza în pronuntare pe exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedura civila, dându-se sentinta de fata.

INSTANTA

Asupra cauzei civile de fata,

Cu nr. 3273/89 din 14.10.2009 s-a înregistrat actiunea formulata de reclamantul , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii, solicitând anularea deciziei nr. 333/13.10.2009.

În motivarea actiunii, reclamantul arata ca, în urma unui examen sustinut pentru ocuparea postului de Director Coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui , a încheiat contractul de management nr. 108/25.05.2009, iar prin Ordinul nr. 972 din 25.05.2009 emis de catre Ministrul Muncii a fost numit în functia de Director Coordonator Adjunct al Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui.

În drept, reclamantul a invocat dispozitiile Legii nr. 53/2003, republicata , OUG nr. 105/2009 si Codul de procedura civila.

În dovedirea actiunii, reclamantul a depus înscrisuri.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii a depus întâmpinarea nr. 1624/26.11.2009, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui, de a solutiona cererea, motivat de faptul ca actul administrativ atacat , respectiv decizia nr. 333/13.10.2009, a fost emis de catre un organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat în subordinea Ministrului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, precum si exceptia inadmisibilitatii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, conform prevederilor art. 7 al.1 din Legea nr. 554/2004.

La termenul din 11-01-2010, instanta a pus în discutie, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui, invocata prin întâmpinare.

Partile având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea exceptiei , ca fiind întemeiata.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui este întemeiata pentru urmatoarele motive:

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 333 din 13.10.2009 emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii, prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. 108/25.05.2009, potrivit prevederilor OUG nr. 105/2009.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene se solutioneaza în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.

Instanta retine ca decizia nr. 333 din 13.10.2009, este emisa de o autoritate publica centrala, în speta Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Inspectia Muncii, fapt care atrage competenta Curtii de Apel, raportat la dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 3 pct. 1 C.p.c. În cauza, reclamantul a sesizat Tribunalul Vaslui, instanta necompetenta potrivit art. 159 pct. 2 C.p.c., normele de competenta încalcate fiind de ordine publica, imperative. Competenta materiala a Curtii de Apel este absoluta si are în vedere pozitionarea autoritatii publice emitente a actului pretins ilegal in sistemul administratiei publice (autoritati centrale sau autoritati locale).

Fata de acestea, urmeaza ca exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui sa fie admisa. Având in vedere dispozitiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, care reglementeaza competenta teritoriala alternativa a instantelor de contencios administrativ si dreptul de optiune al reclamantului la momentul introducerii actiunii, se va declina competenta de solutionare a prezentei cauze catre Curtea de Apel Iasi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E :

Admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui.

Declina competenta de solutionare a cererii formulate de reclamantul B M D în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si protectiei Sociale – Inspectia Muncii, în favoarea Curtii de Apel Iasi.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica din 11 Ianuarie 2010.

Tags: Legea nr.53/2003, litigii de munca, OUG nr. 105/2009

Contestaţie decizie de concediere

Dosar nr. 2858/89/2009
litigiu munca – contestatie decizie de concediere
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 170
Sedinta publica de la 11 Februarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecator LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea U C, domiciliata în , în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de munca – contestatie împotriva Deciziei de concediere nr. 23 din 28 iulie 2009.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la ordine si la reluarea dosarului la sfârsitul sedintei de judecata, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, învederând stadiul procesual al dosarului, care se afla la al cincilea termen, ca procedura de citare cu contestatoarea s-a realizat prin afisare la adresa indicata, fiind citata cu mentiunea pentru interogatoriu, ca societatea intimata nu a depus interogatoriul si lista cu martor, asa cum s-a dispus la termenul anterior, si ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, dupa care:

Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului, si consultându-se, apreciaza ca nu sunt alte motive de amânare si constatând ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, declara cercetarea judecatoreasca închisa, dupa care lasa dosarul în pronuntare, trecând apoi la deliberare, conform art. 256 Cod procedura civila, pentru când:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra contestatiei de fata;

Cu nr. 2858/89 din 31-08-2009, s-a înregistrat contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009, solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul detinut si plata salariilor neachitate de la data desfacerii si pâna la reintegrarea efectiva.

În motivarea contestatiei, contestatoarea U C arata ca la data de 05-11-2007 a încheiat cu intimata S.C.”D S” S.R.L. contract individual de munca. În luna iulie 2007 a solicitat concediu de odihna, astfel încât la data întocmirii deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 nu se afla în localitate si nu a putut da curs convocarii.

Precizeaza contestatoarea ca adresa pentru convocare trebuia trimisa recomandat cu confirmare de primire, iar cercetarea disciplinara era obligatorie.

Apreciaza contestatoarea U C ca prestarea muncii în cadrul unei alte societati nu este în masura a produce grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii intimatei S.C.”D S” S.R.L.

În drept, contestatoarea U C a invocat dispozitiile art. 263 – 268, art. 284 alin. 2 Codul Muncii.

În dovedirea contestatiei, contestatoarea U C a folosit proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata S.C.”D S” S.R.L. solicita respingerea contestatiei. Precizeaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca în perioada 20 iulie – 25 iulie 2009 contestatoarea U C a efectuat o parte din concediul de odihna. La data de 22 iulie 2009, administratorul intimatei S.C.”D S” S.R.L. a fost informat de catre o clienta ca U C a invitat-o la un alt salon pentru a-i presta diverse servicii de coafura.

În urma acestui incident, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C în vederea cercetarii disciplinare, aceasta semnând confirmarea de primire.

Deoarece contestatoarea U C nu s-a prezentat la convocare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a hotarât desfacerea contractului individual de munca.

Apreciaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca U C avea obligatia de fidelitate fata de angajator si de respectare a secretului de serviciu.

În aparare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a depus înscrisuri.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul individual de munca înregistrat la ITM Iasi sub nr. 346067/20-11-2007, contestatoarea U C a fost angajata la intimata S.C.”D S” S.R.L., punct de lucru Copou, în meseria de coafor.

Contractul individual de munca al contestatoarei a încetat la data de 28-07-2009 prin decizia nr. 23/28-07-2009 emisa de intimata S.C.”D S” S.R.L., în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii. În motivarea deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 se arata ca la data de 22-07-2009, contestatoarea U C a fost gasita de organele de control ITM Iasi, lucrând fara forme legale in cadrul altei societati, ceea ce a produs grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii.

Cu adresa nr. 19/22-07-2009, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C la cercetarea disciplinara pentru data de 27-07-2009 (fila 7 dosar), convocarea fiind comunicata cu recomandata cu confirmare de primire (fila 26 dosar).

Din cuprinsul procesului – verbal nr. 22/27-07-2009 (fila 31 dosar) rezulta ca UC nu s-a prezentat în fata comisiei de disciplina în vederea efectuarii cercetarii disciplinare si nici nu a comunicat motivele absentei sale.

Analizând continutul contractului individual de munca se retine ca la litera M pct. 2 a fost înserata obligatia de fidelitate a salariatei U C fata de angajator în executarea atributiilor de serviciu, precum si obligatia de a respecta secretul de serviciu.

Din continutul declaratiei date de numita C M (fila 30 dosar), depusa de intimata S.C.”D S” S.R.L., rezulta ca la data de 22-07-2007, contestatoarea U C presta servicii de coafura în cadrul salonului “Unisex”, salon ce nu apartine societatii intimate S.C.”D S” S.R.L.

Acest fapt este recunoscut chiar si de contestatoarea U C, care în cuprinsul contestatiei precizeaza ca nu a încheiat cu intimata clauze de neconcurenta sau de confidentialitate, iar faptul de a lucra la mai multi angajatori nu este interzis de lege.

Potrivit art. 61 lit. a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Instanta retine ca U C nu a respectat clauzele din contractul individual de munca referitoare la obligatia de fidelitate si de respectare a secretului de serviciu, prin prestarea acelorasi servicii în cadrul altei societati cu acelasi profil, precum si prin îndrumarea clientelei intimatei S.C.”D S” S.R.L. catre salonul “Unisex”.

În ceea ce priveste sustinerile contestatoarei cu privire la neregularitatile convocarii la cercetarea disciplinara, se constata ca sunt nefondate, întrucât adresa nr. 19/22-07-2007 îndeplineste conditiile prevazute de art. 267 alin. 2 Codul muncii, care prevede ca: ”în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii”.

Potrivit mentiunilor înscrise în confirmarea de primire a adresei referitoare la convocare, se constata ca aceasta corespondenta a fost primita de soacra contestatoarei, astfel încât, raportat la dispozitiile art. 92 alin. 2 Cod procedura civila, procedura de comunicare îndeplineste cerintele impuse de art. 267 alin. 2 Codul Muncii.

Referitor la încalcarea dispozitiilor art. 268 Codul Muncii se observa ca decizia de concediere nr. 23/28-07-2009 cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, astfel încât nici aceste aparari ale contestatoarei nu pot fi retinute.

Fata de acestea, instanta apreciaza ca U C a savârsit o abatere grava, constând în încalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator si a obligatiei de respectare a secretului de serviciu, prin aceea ca a prestat servicii în favoarea unei firme concurente si a desfasurat activitati de preluare a clientelei S.C.”D S” S.R.L.

Drept urmare, instanta va respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009.

Instanta va lua act ca intimata S.C.”D S” S.R.L. nu solicita cheltuieli de judecata.

Contestatia este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si timbrul judiciar, conform art. 285 Codul Muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, domiciliata în, în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în

Ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 11 februarie 2010.

Tags: decizie de concediere, litigii de munca