Poprire salariu dor un baza unei notificari de la Banca

As dori sa stiu daca mi se poate opera o poprire pe salariu doar pe baza unei “Notificari angajat”, semnata de un coordonator echipa (recuperari credite).Cod de pr. civ, modificat in 2009 si Codul muncii permit angajatorului acest lucru?Mi se pare un abuz din partea ambelor institutii. Am cerut sa mi se mai prezinte daca inst. la care lucrez mai detine si alte inscrisuri care sa justifice poprirea. FAra a mi se oferi raspuns, comp juridic de la noi a inaintat hartie de poprire la contabililitate. Notificarea a venit pe 30.04, a fost analizata pe 3.05, mi s-a dat raspuns tot pe 3.05. Adresa formulata de jurista noastra a fost doar in baza notificarii(ce a si fost atasata la adresa). Nu trebuia intai incuviintata de judecatorie? BAnca nu mi-a permis sa platesc suma minima pentru cardul de credit daca nu semnez noile Conditii generale de afaceri si asta timp de 2 luni.

Tags: Poprire

Acţiune în constatare

Tip: Decizie
Nr./Dată: 394 (23.02.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: reconstituiri (fapte, acte, drepturi)

Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. 7272/314/2009 reclamantul M. V. a chemat în judecata pe pârâtul S. M., solicitând sa se constate ca reclamantul a transmis pârâtului prin contract de vânzare-cumparare dreptul de proprietate asupra autoturismului marca GAZ, cu nr. de înmatriculare … si nr. de identificare …, serie motor …, obligarea pârâtului sa se prezinte la organele de politie în vederea efectuarii demersurilor pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantului, obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 50 lei pe zi de la data ramânerii definitive a hotarârii pentru fiecare zi de întârziere a radierii.

În motivare, a aratat ca în anul 2003 a vândut pârâtului un autoturism marca GAZ, pentru suma de 1200 lei iar acesta se obliga sa plateasca impozitul pe masina. Pârâtul a vândut masina unei alte persoane, dându-i reclamantului doua numere de telefon la care nu raspundea nimeni. A primit de la primarie o înstiintare ca nu s-a platit impozitul.

În drept, îsi întemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 111 C.pr.civ.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul, desi legal citat, nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în fata instantei.

Prin sentinta civila nr. 4379/3 noiembrie 2009 Judecatoria Suceava a admis în parte cererea, a constatat ca reclamantul a transmis prin vânzare-cumparare pârâtului dreptul de proprietate asupra autoturismului marca GAZ, cu nr. de identificare …, serie motor …, contra unui pret de 1.200 lei, a dispus radierea autoturismului de pe numele reclamantului si a obligat pârâtul la plata sumei de 410 lei catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Asa cum rezulta din contractul de vânzare-cumparare datat 10.08.1998, reclamantul M. I. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca GAZ, cu nr. de identificare …, serie motor … de la numitul M. I..

Ulterior, printr-o conventie sub semnatura privata nedatata, reclamantul M. I.V. a vândut acest autoturism pârâtului S. M., cu pretul de 12.000.000 lei.

Aceasta conventie este valabila ca si contract de vânzare-cumparare întrucât legea nu impune vreo formalitate (cum ar fi forma autentica) pentru contractul de vânzare-cumparare având ca obiect bunuri mobile.

Aceasta conventie nu are însa data certa si nu poate servi la radierea autovehiculului de pe numele reclamantului, în conditiile în care acesta nu mai detine nici autovehiculul si nici certificatul de înmatriculare, în conditiile art. 17 alin.1 din OUG 195/2002.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul.

In motivare, a aratat ca in primavara anului 2003 a cumparat de la reclamant autoturismul cu nr. de inmatriculare …, incheind un inscris in acest sens. Dupa ce a reparat motorul a vandut masina unei persoane din Dorna Candreni, incheind un inscris pe care l-a trimis prin posta reclamantului pentru a incheia act de vanzare-cumparare cu aceasta persoana.

Nu a primit nicio citatie pentru proces. Nu i-a dat reclamantului nr. de telefon al noului cumparator pentru ca nu il avea.

Deoarece nu este vinovat de cele intamplate nu poate suporta cheltuielile de judecata.

Recursul nu a fost motivat in drept.

Reclamantul-intimat a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 85 C.pr.civ., judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.

Art. 107 C.pr.civ. prevede ca presedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub pedeapsa nulitatii.

Caracterul imperativ al normelor enuntate trebuie inteles in sensul ca instanta nu poate lua nicio masura decat daca partile sunt legal citate ori prezente, cu exceptia cazurilor anume prevazute. Ratiunea acestora este respectarea a doua principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la aparare.

Verificand dosarul de fond, tribunalul constata ca lipseste dovada de indeplinire a procedurii de citare cu paratul-recurent pentru termenul din 3.11.2009, cand a fost ponuntata sentinta recurata.

Din practicaua aceleiasi sentinte rezulta ca paratul-recurent a lipsit la termenul din 3.11.2009 (f.17 dosar de fond).

Fata de aceasta situatie, tribunalul constata ca la termenul din 3.11.2009 cand prima instanta a solutionat cauza procedura de citare cu paratul-recurent era vatamata, neregularitate procedurala ce a pricinuit acestei parti o vatamare constand in incalcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO si care nu poate fi inlaturata decat prin casarea sentintei atacate, fiind dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1, 2, 3 si 5 C.pr.civ., tribunalul va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare.

Fata de aceasta solutie, nu mai este necesar a se analiza motivele de recurs întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (vanzarea ulterioara a autoturismului si lipsa culpei), temeinicia sustinerilor recurentului urmând a fi analizata de instanta care va rejudeca fondul.

Tags: actiune in constatare

Fond funciar

Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr.1919/314/2009 din data de 18.03.2009, reclamantul C. T. a chemat în judecata pe pârâtii H. V. si I. G. G., solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 emis pe numele I. M. G., autorul pârâtilor, în sensul excluderii suprafetei de 0,18 ha teren intravilan, categorie de folosinta arabil situat la locul „str. Eroilor”.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca la emiterea titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 eronat s-a inclus suprafata de 0,18 ha teren intravilan la locul „str. Eroilor”, autorul pârâtilor figurând în registrul agricol cu aceasta suprafata la locul „Jitarie”, aceasta având un alt amplasament, situându-se în extravilanul municipiului Suceava.

A mai precizat faptul ca pâna la emiterea TP nr. 1322 din 01.11.1993 pe numele autorului pârâtilor, acest teren a fost detinut de catre tatal sau, C. M., iar dupa decesul acestuia a tinut el acest teren. Suprafata în litigiu nu a fost declarata de parintii sai, dar reclamantul a aratat ca a depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv a promovat plângere la Legea 18/1991 admisa în dosarul nr. 04901/314/2006 de catre Judecatoria Suceava.

A mentionat de asemenea ca vecinii suprafetei de 0,18 ha situat la locul „str. Eroilor” nu sunt corecti, întrucât numitii A. T. si C. D. nu au teren în acest loc, fapt confirmat si prin adresa Primariei Suceava nr. 29537 din 28.08.2007 din care a rezultat ca aceste persoane nu au nici R.A si nici titlu de proprietate.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991 republicata, ale Legii nr.169/1997 si ale Legii nr.1/2000.

Legal citati, pârâtii au depus întâmpinare în care au aratat ca nu sunt de acord cu actiunea reclamantului.

La termenul de judecata din 28 aprilie reclamantul a aratat ca întelege sa se judece în contradictoriu si cu Comisia municipala Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 si cu Comisia Judeteana Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitare încuviintata de instanta.

La termenul de judecata din 02.06.2009 Comisia municipala pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare prin care a aratat ca cererea ce face obiectul dosarului 1919/314/2009 este nefondata.

S-a mentionat ca I. M. G. figura înscris cu suprafata de 1,44 ha situata în cartierul Burdujeni, conform registrului agricol din perioada anterioara colectivizarii, astfel încât acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafata pe vechiul amplasament, în R.A. din perioada 1959-1962 terenul figurând înscris la locul numit ”Jitarie”, în intravilanul municipiului Suceava.

În drept, pârâta si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozitiile Legii nr.18/1991, republicata, ale art. III din Legea nr.169/1997 si ale Titlului XIII din Legea nr.247/2005.

Prim pârâtii, la termenul de judecata din 02.06.2009 au depus la dosar întâmpinare.

Prin sentinta civila nr. 4006 din data de 20 octombrie 2009, Judecatoria Suceava a respins cererea formulata de reclamantul C. T., împotriva pârâtilor H. V., I. G., Comisia municipala Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, ca nefondata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 1322/1.XI.1993 emis de Comisia judeteana Suceava (f. 4) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului I.M. G. pentru suprafata de 1,05 ha teren, între care si suprafata 1800mp în str. Eroilor, cu vecinatatile: A.D, Magazin A, C. D., str. Eroilor.

Este adevarat ca, în registrul agricol din anii 1959-1962, numitul I. G. figureaza cu suprafata de 0,18ha arabil în locul numit „Jitarie”.

Potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea efectiva a terenurilor se face, în zona colinara, de regula, pe vechile amplasamente.

În consecinta, chiar daca atribuirea suprafetei de 0,18 ha teren s-ar fi facut pe alt amplasament decât cel initial, acest fapt nu ar fi dus, prin el însusi, la nulitatea titlului de proprietate atacat.

În speta ar putea fi incident doar cazul de nulitate prevazut de art. III alin.1 lit. a pct.(ii) din Legea nr. 18/1991, respectiv „actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, în termen legal, libere la data solicitarii….”.

Reclamantul nu a facut dovada ca suprafata de 0,18 ha teren din str. Eroilor ar fi fost vechiul amplasament al terenului proprietatea sa. Acest lucru nu a rezultat din sentinta civila nr. 2811/05.06.2008 a Judecatoriei Suceava (f. 12-14), prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru o suprafata de 2,60 ha pe raza municipiului Suceava, fara indicarea amplasamentului. Nici din considerentele acestei hotarâri nu a rezultat ca reclamantul ar fi avut teren în str. Eroilor.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cine face o propunere în fata judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Pentru aceste motive, în baza art. 1169 Cod civil rap. la art. III alin.1 lit. a pct.(ii) din Legea 18/1991, instanta a respins cererea ca nefondata.

Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare a aratat ca prin cererea adresata instantei la data de 18.03.2009 a solicitat în contradictoriu cu pârâtii H.V., I.G. si Comisia Municipala Suceava, Comisia Judeteana Suceava sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 emis pe numele lui I. M. G., autorul pârâtilor în sensul excluderii suprafetei de 0,18 ha teren situat în intravilanul mun. Suceava la locul “Str. Eroilor”.

Prin sentinta civila nr. 4006/20.10.2009 s-a respins cererea ca nefondata, motiv pentru care reclamantul apreciaza aceasta solutie ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:

– în primul rând învedereaza instantei de control faptul ca, prin cererea sa de chemare în judecata a solicitat nulitate absoluta partiala a t.p. nr. 1322/1993, ulterior a fost depus de catre pârâti un alt titlu de proprietate cu acelasi nr. 1322, dar din anul 1995, emis pt. aceleasi suprafete de teren si pe numele aceleasi persoane;

– prin sentinta civila nr. 2811 /05.06.2008 a Judecatoriei Suceava i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 0,85 ha teren intravilan situat la locul “Str. Eroilor” instanta de fond retinând gresit acest aspect când în motivarea sentintei civile recurate a aratat ca din sentinta sus-mentionata nu rezulta reconstituirea pentru amplasa¬mentul din “Str. Eroilor”;

– punerea în posesie si eliberarea t.p. nr. 1322/1995 pe numele autorului pârâtilor-intimati au fost întocmite cu încalcarea dispozitiilor imperative ale Legii 18/1991, mai exact ale art. 27 care prevede: “punerea în posesie si eliberarea titlului de proprietate nu pot avea loc decât numai dupa ce s-au facut în teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si întocmirea documentelor constatatoare prealabile”. Or, tocmai pentru acest motiv ca nu s-au facut delimitarile necesare masuratorilor si nici nu s-au stabilit vecinatatile, s-a emis în mod eronat si cu încalcarea Legii nr. 18/1991 t.p. nr. 1322/1995 si pentru suprafata de 0,18 ha teren situata în intravilanul mun. Suceava la locul “Str. Eroilor” în loc de extravilan;

– din actele de proprietate ale autorului pârâtilor-intimati, acte care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafata în litigiu a rezultat clar faptul ca acesta detinea în intravilanul mun. Suceava doar o singura parcela de 0,18 ha, aceasta având amplasa¬mentul în str. Plevnei, însa t.p. nr. 1322/1995 este emis pentru o dubla suprafata (0,36 ha) incluzând si 0,18 ha în Str. Eroilor, practic omitându-se înscrierea suprafetei de 0,18 ha în “Jitarie” (extravilan), dar transformând-o în intravilan; singurul înscris în care apare terenul în suprafata de 0,18 ha situat în “Str. Eroilor” este cererea depusa de catre I. M. G. la Legea nr. 18/1991, cu toate ca din R.A si din Extrasul de la Arhivele Nationale nu a rezultat ca ar fi avut teren în aceasta parcela, aceasta suprafata fiind reconstituita doar în baza cererii si fara a stabili vecinatati, delimitari etc., terenul în litigiu nefiind identificat ca apartinând petentului cererii de reconstituire.

– instanta de fond, retinând în mod gresit ca prin sentinta civila nr. 2811/2008 nu i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafata de teren din “Str. Eroilor” nu a mai analizat celelalte aspecte invocate de acesta în dovedirea emiterii t.p. nr. 1322/1995 cu încalcarea legii.

În dovedire a depus la dosar certificat de grefa.

Intimata Comisia mun. Suceava pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare a aratat ca, conform registrului agricol din perioada anterioara colectivizarii, I. M. G. figura înscris cu suprafata totala de 1,44 ha teren situata în cartierul Burdujeni, municipiul Suceava.

În temeiul Legii nr. 18/1991 acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1,13 ha prin Hotarârea Comisiei judetene de fond funciar nr. 4122/1291, fiind pus în posesie si întocmindu-i-se titlul de proprietate nr. 1322/1995 cu suprafata de 1,05 ha.

Arata ca sustinerile reclamantului – recurent conform carora suprafata de 0,18 ha. situata în intravilanul municipiului Suceava, cartier Burdujeni, str. Eroilor, ar fi avut amplasamentul în extravilanul municipiului Suceava, defunctul I.G. fiind neîndreptatit la reconstituire, sunt eronate.

Atribuirea acestei suprafete s-a facut pe vechiul amplasament, în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 terenul figurând înscris la locul numit “Jitarie”, în intravilanul municipiului Suceava (a se vedea mentiunile 1 – intravilan si ex¬travilan din partea dreapta a tabelului în care sunt înscrise parcelele de teren în Registrul agricol).

În mod corect a retinut prima instanta faptul ca reclamantul – recurent nu a facut nicio dovada a faptului ca terenul în cauza ar fi apartinut autorului acestuia, asa cum a sustinut în cuprinsul cererii de chemare în judecata, nefiind aplicabile în cauza de fata prevederile act. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.

Intimatii H. V. si I. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

În dovedire au depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 20-40).

Examinând recursul, ce se subsumeaza prev. art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei si a criticilor invocate, tribunalul îl apreciaza ca nefondat, urmând însa a substitui motivarea, astfel:

Recurentul C.T. a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate emis în favoarea autorului intimatilor, I.G., în ceea ce priveste suprafata de 0,18 ha teren situat în intravilanul loc. Suceava, str. Eroilor, între vecinii A. D. (N), magazin A (E), C. D. (S) si str. Eroilor (V) cu motivarea ca acesta era îndreptatit la un alt amplasament, situat în extravilanul loc. Suceava, la locul „Jitarie” si ca terenul în litigiu provine de la tatal sau, C.M..

Cele invocate însa de recurent nu au fost dovedite, din actele si lucrarile dosarului rezultând ca terenul în cauza a apartinut anterior cooperativizarii defunctului I. M. G., autorul intimatilor, fiind mentionat în registrul agricol al acestuia din perioada 1959-1962.

Relevanta sub acest aspect este sentinta civila nr. 4751/10 noiembrie 2007 a Judecatoriei Suceava irevocabila prin decizia civila nr. 587/13 martie 2008 a Tribunalului Suceava, pronuntata în procesul de revendicare ce a avut loc între aceleasi parti cu privire la parcela în litigiu.

În respectivul dosar s-a administrat proba cu expertiza topo cadastrala întocmita de catre experta Chihaia Dalia prin care a fost identificat terenul în litigiu, precum si situatia juridica a acestuia în timp.

A retinut expertul ca suprafata de 0,18 ha teren revendicata se regaseste înscrisa în registrul agricol al defunctului I. M. G. din perioada 1959-1962 sub denumirea de „Jitarie” care este vechea denumire a amplasamentului cunoscut în prezent sub numele de „Eroilor” si ca recurentul împreuna cu G. V. ocupa la locul litigiului mai mult teren decât detineau autorul lor, C. M., anterior colectivizarii, acesta figurând în registrul agricol cu 3200 mp pe acest amplasament – str. Eroilor, iar cu suprafata de 2200 mp pe un alt amplasament „Caramidarie”, cu totul diferit de amplasamentul „Eroilor”.

Proba cu expertiza a fost administrata în contradictoriu cu recurentul, a fost omologata de instanta care a dat astfel preferabilitate titlului contestat în prezenta, apreciind asadar pe cale incidentala ca a fost legal emis.

În prezenta cauza recurentul reitereaza practic apararile invocate în dosarul de revendicare cu privire la gresita înscriere pe titlul intimatilor a unui amplasament la care nu erau îndreptatiti, invocând ca parcela „Eroilor” nu ar fi aceeasi cu parcela „Jitarie” si ca terenul în litigiu ar proveni de la tatal sau, defunctul C. M..

Or, în respectivul dosar, asa cum s-a aratat, instanta a statuat contrariul, pe baza registrelor agricole ale autorilor partilor coroborate cu expertiza topometrica efectuata de expert Chihaia Dalia.

În prezenta cauza trebuie sa se tina cont de probele pe care partile le-au administrat în procedura anterioara în care s-a solutionat definitiv problema suprafetei de 0,18 ha teren – „Eroilor” si nu trebuie sa se repuna în discutie constatarile jurisdictiei anterioare, cu atât mai mult cu cât criticile invocate sunt aceleasi.

Este asadar obligatoriu a nu se repune în discutie împrejurarea ca amplasamentul în litigiu a apartinut defunctului I. G., înscrisa în registrul sau agricol sub vechea denumire de „Jitarie”, situatie stabilita printr-o hotarâre irevocabila anterioara, opozabila recurentului, solutia contrara încalcând în mod flagrant principiul securitatii raporturilor juridice vazut ca parte a dreptului la un proces echitabil în fata unei instante, garantat de art. 6 al. 1 din Conventie (a se vedea cauza Gjonbocarii si altii contra Albaniei, cauza Amuraritei contra României).

Cât priveste critica vizând neanalizarea cererii sub toate aspectele de catre prima instanta, tribunalul nu o poate retine, nefiind obligatoriu a se raspunde la toate argumentele invocate de parte, important fiind sa se examineze problemele esentiale deduse judecatii (a se vedea cauza Albina contra României).

Or, prima instanta, facând referire la actele primare ale autorilor intimatilor, la sentinta civila de care recurentul s-a prevalat si la procedura efectiva de punere în posesie prev. de Legea nr. 18/1991, a conchis ca recurentul nu a probat împrejurarea ca suprafata de 0,18 ha „Eroilor” ar constitui vechiul sau amplasament.

De altfel, cum hotarârea data în revendicare se opune recurentului cu valoare de prezumtie absoluta, prin ea statuându-se cu privire la însusi dreptul intimatilor de a ocupa amplasamentul în litigiu, nici nu era necesar sa se analizeze aspectele formale ce tin de punerea efectiva în posesie a acestora conform art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Faptul ca ulterior recurentul a obtinut decizia civila nr. 1804/3 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 16 ari în str. Eroilor dupa defunctii C. M. si M., alaturi de alti mostenitori, nu schimba cu nimic cele statuate prin hotarârea data în revendicare si nici nu impune repunerea în discutie a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, pentru simplul motiv ca reconstituirea dreptului de proprietate prin respectiva decizie s-a facut doar în principiu, iar nu pe un anume amplasament.

Lecturând considerentele deciziei rezulta ca amplasamentul parcelei reconstituite în favoarea recurentului (16 ari – „Eroilor”) nu a fost identificat, nepunându-se problema unei identitati cu cel în litigiu, instanta facând referire chiar la posibilitatea obtinerii unui amplasament în compensare sau la acordarea de despagubiri.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Tags: fond funciar, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000

Contestaţie decizie de concediere

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 194 (28.01.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 6.01.2010 sub nr. 62/86/2010 reclamanta B. E. a chemat în judecata pe pârâta Institutia Primarului comunei Pojorâta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa anuleze Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 prin care a fost sanctionata cu avertisment scris pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a registrului de rol si a registrelor agricole si sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat în esenta ca este inspector de specialitate III în cadrul compartimentului financiar, contabil, impozite, taxe, cultura si biblioteca în cadrul comunei Pojorâta fiind sanctionata pentru neefectuarea unor lucrari care nu intrau în atributiile sale de serviciu prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, care este lovita de nulitate întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

În drept, a invocat dispozitiile art. 268 din Codul muncii.

În dovedirea cererii, a depus în copie urmatoarele înscrisuri: Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, carte de identitate, plângere înregistrata sub nr. 7382/1.08.2009, nota explicativa.

Pârâta, desi legal citata, a formulat întâmpinare prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocând în acest sens dispozitiile art. 18 si 19 din Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare.

La termenul de judecata din data de 28.01.2010 reclamanta depus la dosar Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta tribunalul apreciaza ca aceasta este neîntemeiata dupa cum se va arata în continuare.

Astfel, instanta apreciaza ca chemarea în cauza în calitate de pârât a Institutiei Primarului comunei Pojorâta si nu a comunei Pojorâta, prin primar, nu reprezinta decât o simpla inadvertenta juridica, de altfel extrem de întâlnita în practica judiciara si de multe ori datorata tocmai comportamentului unitatilor administrativ teritoriale în cauza care în antetul actelor care le emit mentioneaza ca emitent primaria sau primarul.

În aceste sens instanta retine ca întrucât unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica de drept civil, titulara de drepturi si obligatii, primarul comunei nefiind decât o structura functionala a administratiei publice locale, este evident faptul ca în speta este chemata în judecata comuna Pojorâta, prin primar, hotarârea urmând sa fie pronuntata în raport cu acest pârât.

Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 s-a aplicat reclamantei sanctiunea „avertisment scris” pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a Registrului de Rol si a Registrelor Agricole. Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009 s-a revocat dispozitia nr. 420 din 7.12.2009, revenindu-se astfel asupra sanctionarii reclamantei. În consecinta, cererea sa de anulare a Dispozitiei primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 a ramas fara obiect.

Pentru aceste motive,tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca nefondata si va respinge actiunea formulata de contestatoarea B. E,. ca ramasa fara obiect.

Tags: contestaţie, decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr. 215/2001

Obligaţia de a face

Tip: Sentinţă comercială
Nr./Dată: 1112 (29.03.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate:
Acte ale autorităţilor publice

Prin actiunea adresata acestei instante la data de 27.01.2010 înregistrata sub nr. 637/86/2010, reclamantul B.I. a chemat în judecata pârâta Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Înmatriculari Auto si Eliberare Permise Suceava, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la înmatricularea autovehiculului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008, cu cheltuieli de judecata.

În motivare actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 28.03.2008 a achizitionat o furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, înmatriculata în Italia si ca pentru a-l înmatricula în tara a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la 1.07.2008, pe care o considera discriminatorie deoarece contravine normelor comunitare.

A mai aratat ca taxa de poluare a fost instituita de OUG nr. 50/2008, fiind abrogate astfel abrogate disp. art. 2141-2143 din Codul fiscal.

Prin modul în care a fost reglementata , taxa de poluare diminueaza introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumparatorii fiind practic orientati din punct de vedere fiscal spre achizitionarea autovehiculelor second – hand deja înmatriculate în România.

Apreciaza reclamantul ca dispozitiile privitoare la taxa de poluare contravin dispozitiilor comunitare, în speta art. 90 din Tratatul CE.

Considera reclamantul ca, caracterul discriminatoriu al taxe de poluare vizeaza atât un aspect material (autoturismul – autovehiculul ce urmeaza a fi înmatriculat) cât si un aspect personal care se manifesta prin exceptarea de la plata taxei a posesorilor de autoturisme noi (daca procedura de înmatriculare se efectueaza în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009) sau prin diferentierea de aplicare in functie de persoana care doreste înmatricularea.

În drept a invocat art. 148 din Constitutia României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri(filele 6 – 8 ).

Pârâta prin întâmpinare depusa la dosar a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii fata de sisp. Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei asolicitat respingerea cererii ca nefondata.

În motivare a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul dispozitiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A precizat pârâta ca nu exista incompatibilitate între normele comunitare si dispozitiile O.U.G nr. 50/2008, taxa de poluare instituita prin acest act normativ respectând exigentele art. 90 TCE.

Examinând cu prioritate exceptia prematuritatii invocata de pârâta, în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, se retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeaza procedura prealabila atunci când se contesta un act administrativ individual.

În cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a contestat un act administrativ individual, obiectul actiunii sale fiind – pretentii – care este reglementata de art. 18 din aceeasi lege, situatie în care legea nu impune obligatia parcurgerii procedurii prealabile.

Mai mult decât atât, prin raspunsul primit de reclamant înregistrat sub nr. 6631 din 01.02.2010, i s-a comunicat în raspuns ca solicitarea sa nu poate fi solutionata favorabil, în sensul ca pentru înmatricularea autoturismului achizitionat trebuie sa prezinte dovada platii taxei de poluare.

Aceasta echivaleaza cu un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri, reglementat de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, pentru care nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.

Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata exceptia prematuritatii.

Examinând actiunea promovata, Tribunalul Suceava retine urmatoarele:

Reclamantul nu are obligatia de a achita taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin prisma unor argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident in speta, mai exact dispozitiile art. 90 alin. 1 Tratatul CE, care interzic orice discriminare intre produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produselor altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie în hotarârea din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam~es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Ilona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante in acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent, a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut e acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. – chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr.50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Pentru cele ce preced, instanta a admis actiunea si a obligat pârâta de a proceda la înmatricularea autovehiculului proprietatea reclamantului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare.

Tags: contencios administrativ, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 50/2008, O.U.G. nr. 7/2009, taxa de poluare

Pretenții – taxa poluare

Tip: Sentinţă comercială
Nr./Dată: 1103 (29.03.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: Plăţi

Prin cererea adresata acestei instante la data de 06.01.2010 înregistrata sub nr. 86/86/2010, reclamanta H.M. a chemat în judecata pe pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Suceava – Administratia Finantelor Publice Radauti, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea sumei de 3.330 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legala pâna la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca a achizitionat din Germania un autoturism second – hand, marca Audi A4 si ca pentru înmatricularea acestuia în România a achitat cu titlu de taxa de poluare suma de 3.330 lei la Trezoreria Radauti la data de 23.03.2009.

A mai aratat ca taxa de poluare a fost instituita prin OUG nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare – ce a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, fiind abrogate disp. art. 214 alin. 1, 214 alin. 3 din Codul fiscal.

Potrivit OUG nr. 50/2008, aceasta taxa se datoreaza pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M (3 ) si N (1) – N (3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice nr. 211/2003.

Prin modul în care a fost reglementata, taxa de poluare diminueaza sau încearca sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Conform, articolul 90 TCE prevede ca: “Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale interne”.

Precizeaza ca dispozitiile privitoare la taxa în speta, contravin dispozitiilor comunitare, în masura în care România este un stat comunitar, situatie care creeaza o diferenta de tratament între autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în tara noastra si cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.

În plus, s-a stabilit în jurisprudenta Curtii de Justitie Europene ca, judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale.

În drept, reclamantul a invocat art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constitutia României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În sustinerea actiunii promovate a depus la dosar înscrisuri (filele 6 – 10 ).

Pârâta D.G.F.P. Suceava prin întâmpinare a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile fata de dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. A aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 / 214^3 din Legea nr. 517/2003 privind Codul fiscal.

OUG nr. 50/2008 a fost adoptata în scopul asigurarii protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevazute de legislatia comunitara în acest domeniu, tinându-se cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din acelasi act normativ, OUG nr. 50/2008 stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A mai sustinut pârâta ca se recunoaste în mod constant în jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1 TCE, în functii de criterii obiective.

Asemenea diferentieri nu sunt însa compatibile cu dreptul comunitar decât daca urmaresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, în privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie în favoarea produselor nationale concurente.

De asemenea, pârâta D.G.F.P. Suceava a formulat cerere de chemare în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situatia în care actiunea formulata de reclamant va fi admisa sa se dispuna obligarea chematei în garantiei la restituirea catre reclamanta a sumei 3.330 lei reprezentând taxa de poluare.

În motivarea cererii a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 – 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

A mai sustinut ca doar calculul si încasarea taxei se efectueaza de catre autoritatea fiscala competenta, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu.

Prin încheierea de sedinta din 18 februarie 2010, instanta a dispus introducerea în cauza în calitate de chemata în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu.

Prin întâmpinare, chemata în garantie Administratia Fondului pentru Mediu, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 802/19.05.2009, analizând criticile aduse OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a retinut ca prin acest act normativa fost realizata „obligatia pozitiva a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sanatos; acest act normativ taxeaza în functie de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc. De altfel sub aspect fiscal o atare taxa este expresia la nivel legal a textului constitutional al art. 35”.

Prin urmare, argumentele reclamantei privind incompatibilitatea taxei de poluare achitata de acesta, cu domeniul de aplicare al art. 110 CE, ( fost 90 ), nu sunt justificate pentru motivele mai sus evocate.

Chemata în garantie a invocat exceptia de inadmisibilitate a actiunii formulate motivata de faptul ca reclamanta nu a atacat un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un raspuns la o plângere prealabila / contestatie administrativa sau un refuz nejustificat. Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, “persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. 1lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale . De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin ne solutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau legitim”.

Din economia textului de lege sus mentionat, reiese ca, în cadrul unei actiuni în contencios administrativ, reclamanta are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri; de obligare la plata unor despagubiri.

Fata de cele de mai sus, arata ca obiectul actiunii formulate nu se încadreaza în niciuna dintre situatiile mentionate anterior.

Practic, reclamanta nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pirita si nici nu solicita sa se constate refuzul nejustificat de solutionare a cererii sale de restituire, actiunea sa având ca obiect dispunerea restituirii sumei achitate cu titlu de taxa de poluare.

Or, întrucât interesul de a actiona în justitie, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim nascut din existenta unui act administrativa carui anulare trebuie solicitata de cel ce se considera pagubit, si, totodata, având în vedere obiectul cererii considera prezenta actiune ca fiind inadmisibila.

Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, în1aturând, practic, în temeiul principiului preeminentei dreptului comunitar, de la aplicare prevederile interne contrare. Alineatul 4 al aceluiasi articol, prevede ca, între alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2 mentionat.

Totodata, potrivit art. 110 paragraful 1 din tratatul Comunitatii Europene, invocat de catre recurent, “niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

În consecinta, prevederile mentionate din Tratat limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste. Astfel, art. 110 (1) interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara.

Curtea a statuat ca exista o încalcare a art. 110 alin. 1 CE atunci când impozitul aplicat produsului de import fi cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa modele diferite care conduc, chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea Hotarârea Weigel c. Austriei, Hotarârea Nasadi si nemeth contra Bulganei si Brezezinski contra Poloniei).

În vederea garantarii neutralitatii impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele care se afla deja pe piata nationala si autovehiculele similare importate dint-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, Înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piata nationala, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România.

În acest sens, reclamanta ar fi trebuit sa produca probe din care sa rezulte fara dubiu ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta ti-a achizitionat autoturismul .

Mai mult, în jurisprudenta sa, prin Hotarârea adoptata În cauza Brezezinski contra Poloniei, dar si prin alte hotarâri, Curtea a statuat ca, în principiu, un impozit aplicat o singura data, la prima înmatriculare a unui autovehicul într¬-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima data, fie ca sunt noi, sau second hand, fabricate pe teritoriul national ori dintr-un alt stat membru, cum este si taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 110 alin. 1 din Tratat, care, practic, constituie o completare a dispozitiilor privind eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent, în masura în care valoarea impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru, unde au si fost, de altfel, înmatriculate, nu depaseste valoarea reziduala a aceluiasi impozit încorporata în valoarea de piata a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul carora a fost platit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.

Nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculari în România, daca acesta se percepe doar o singura data, la data primei înmatriculari în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul national ori importate din alte state membre daca cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au §i fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduala a impozitului, în speta a taxei de poluare, Încorporat În valoarea de piata a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiasi tip de impozit la prima lor înmatriculare si, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul national, fie prin export; fie prin distrugere.

Taxa pe poluare perceputa pentru prima înmatriculare a autoturismului cumparat este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumparat, scos din parcul auto national în aceeasi zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigentele stipulate de CJCE cu ocazia solutionarii actiunii preliminare în cauzele reunite C-29012005 Nadasdi si C-33312005 Nemeth sunt respectate.

Comisia Europeana a apreciat OUG nr. 50/2008, aplicabila raportului juridic dedus judecatii a fi conforma norme/or dreptului comunitar. drept pentru care procedura de infringement declansata împotriva României drept urmare a instituirii taxei de prima Înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal a fost ridicata odata cu adoptarea OUG nr. 50/2008.

Cât priveste capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, considera ca Administratia Fondului pentru Mediu nu poate fi obligata la plata acestora în primul rând pentru ca nu a stabilit suma de plata reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, si, în al doilea rând, pentru ca virarea sumelor în bugetul Fondului pentru Mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi retinuta vreo culpa.

Examinând cu prioritate exceptia invocata de pârâta DGFP Suceava privind lipsa procedurii prealabile , în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, se retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeaza procedura prealabila atunci când se contesta un act administrativ individual.

În cauza dedusa judecatii, reclamanta nu a contestat un act administrativ individual, obiectul actiunii sale fiind – pretentii – care este reglementata de art. 18 din aceeasi lege, situatie în care legea nu impune obligatia parcurgerii procedurii prealabile.

Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de chemata în garantie, instanta o va respinge întrucât sustinerile reclamantului din cererea de chemare în judecata constituie din punctul nostru de vedere aparari de fond, scopul acestuia fiind restituirea catre pârâta a taxei de poluare, si nu constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante de Guvern.

Examinând actele si lucrarile dosarului asupra fondului cauzei instanta constata urmatoarele:

Reclamanta a achitat taxa de poluare la data de 23.02.2009, dupa adoptarea OUG nr. 218/2008.

Reclamanta nu are obligatia de a achitat taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident în speta, mai exact disp. art. 90 alin. 1 TCE, care interzic orice discriminare între produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produsele altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga respectiv Ilona Nemeth c.Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante în acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor Între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. ¬chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr. 50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second ¬hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Fata de aceste considerente, instanta a admis actiunea formulata în sensul obligarii pârâtei de a-i restitui reclamantei suma de 3.330 lei reprezentând taxa de poluare, achitata cu chitanta seria TS4A nr. 1602432 din 23.02.2009 (fila 7 dosar).

Având în vedere principiul repararii integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod procedura civila, instanta a obligat pârâta sa îi plateasca reclamantei suma actualizata în raport cu indicele de inflatie de la data achitarii pâna la data restituirii efective.

Întrucât chemata în garantie a perceput o taxa fara a presta serviciul echivalent, instanta apreciaza ca aceasta nu era datorata si ca urmare, în conformitate cu art. 60 Cod procedura civila a admis cererea de chemare în garantie, obligând Administratia Fondului pentru Mediu la plata catre pârâta a sumei de 3.330 lei reprezentând taxa de poluare.

Ca parte cazuta în pretentii, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, pârâta a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 139,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma ce urmeaza a fi platita de catre chemata în garantie catre pârâta ca urmare a admiterii cererii de chemare în garantiei.

Tags: Legea nr. 571/2003, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 50/2008, taxa de poluare

Plângere Legea nr.18/1991

Tip: Decizie
Nr./Dată: 1258 (29.05.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: fondul funciar

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Radauti sub nr…./285/2007 din data de 22.10.2007 petentul D.D.G. a contestat hotarârea nr.3139/20.10.2006 emisa de Comisia judeteana S. în contradictoriu cu acesta si intimatele Comisia Comunala U. si Directia Silvica S., prin reprezentantii sai legali.

În motivarea plângerii petentul arata ca în mod gresit prin sus-mentionata hotarâre i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren cu vegetatie forestiera, situat pe raza comunei Ulma desi a facut dovada îndeplinirii conditiilor legale pentru a beneficia de reconstituire.

În cauza a intervenit, în interesul intimatelor Fundatia „ F.B.O.R. al B.”.

Rejudecând cauza, dupa casare, judecatoria, a admis plângerea cu motivarea ca reclamantul a facut dovada ca autorul sau, T.P., a fost proprietarul unei suprafete de 5 ha padure, a identificat amplasamentul terenului solicitat, a facut dovada vocatiei succesorale dupa autorul deposedat.

Împotriva hotarârii primei instante au declarat recurs intimatele si intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recurenta F.B.O.R. al B. invoca faptul ca prima instanta a respins cererea de interventie fara nici o motivare de fapt si de drept.

Ca, în cauza nu s-a tinut seama de faptul ca terenul pentru care reclamantul a cerut reconstituirea este proprietatea F.B.O.R. al B. si formeaza atât obiectul actiunii în revendicare exercitata fata de Statul Român si Directia Silvica S. cât si al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata în temeiul Legii 247/2005.

Amplasamentul solicitat de petent, din punct de vedere al amenajamentului silvic face parte din Ocolul Silvic F. U.P.IV, u.a, 79A,D.

Ca, expertul a identificat terenul pretins de reclamant fara sa se precizeze cine a fost proprietarul deposedat în raport de planurile de amenajament silvic si de planurile cadastrale, pe de alta parte, expertul nu are calitatea de expert judiciar nefiind înscris în lista expertilor tribunalului.

În drept au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila .

Comisia locala de fond funciar U., în recursul formulat, invoca faptul ca nu poate proceda la punerea în posesie a reclamantului, întrucât terenul este în litigiu ca urmare a cererii de retrocedare formulata de F.B.O.R. al B.

Comisia judeteana S. arata ca reclamantul nu a facut dovada, conform art.1169 din Codul Civil precum si cele ale fondului funciar, a structurii de proprietate existenta la momentul deposedarii abuzive de catre regimul comunist, calitatea de persoana îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren forestier.

În drept, motivele invocate de cele doua recurente pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.

Examinând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul a retinut urmatoarele:

Extrasul din Tabloul proprietarilor de padure particulara din localitatile apartinând fostului judet Radauti, depus de reclamant în dovedirea pretentiilor sale are valoare declarativa cu privire la proprietate, conform art.6 alin.12 din Legea 1/2000.

Desi recurentele Comisia judeteana S., Comisia comunala U. si Regia Nationala a Padurilor – Romsilva – prin Directia Silvica S. contesta dreptul de proprietate al petentului, nu s-au conformat dispozitiilor art.6 al.14 din Legea 1/200,0 în sensul ca nu au produs probe de aceeasi forta ca si petentul.

Este real ca, potrivit art.2 al.1 din Legea 1/2000 se instituie principiul restituirii în natura a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente si ca acest principiu trebuie respectat în toate cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate.

În acest sens, art.39 alin.2 din Regulament prevede ca pentru a vedea daca este posibila reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, persoanele care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau sa prezinte schita amplasamentului cu terenul detinut sau orice alta informatie din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

Or, în speta, petentul a depus si planul de amplasament si expertiza extrajudiciara care are aceeasi valoare probanta ca si expertizele ordonate de catre instanta de judecata conform art.5 Titlu XIII din Legea nr.247/2005.

Cât priveste existenta unei cereri de reconstituire în favoarea intervenientului F. B. O. R. al B. si al unei actiuni în revendicare pe rol, acestea nu sunt de natura sa împiedice reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei cu privire la amplasamentul solicitat si identificat conform art.39 al.2 din H.G. 890/2005, atât timp cât Comisia locala U. nu a facut dovada conform art.39 al.3 si 4 din H.G. 890/2005 ca amplasamentul solicitat a fost atribuit legal altor persoane, în speta, intervenientului.

Fata de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozitiilor art.312 Cod Procedura Civila a respins recursul ca nefondat.

Tags: expertiză extrajudiciară, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000, plangere